1,136 matches
-
în germană și până la urmă am reușit s-o dăm amândouă pe engleză. M-a luat în brațe și mi-a povestit despre ce a înțeles ea din film. Nu știam dacă munca de doi ani la personaj, dacă unicitatea regizorală a lui Sitaru, dacă lipsa scenariului sau dacă doar norocul a provocat acest moment în care doamna părea că a înțeles tot, dar, cel mai important, părea că a înțeles că filmul ți se adresează ție direct și nevoii tale
„5 euro, bitte”. Cum m-am vândut ca actriță () [Corola-blog/BlogPost/338192_a_339521]
-
ambele producții ale Teatrului German de Stat Timișoara: „Scaunele“ de Eugen Ionescu, în direcția de scenă a lui Victor Ioan Frunză, și „Regele Cymbelin“ de William Shakespeare, în regia lui Alexander Hausvater. „Anul acesta se are în vedere valorizarea operei regizorale, privită ca un concept unitar la nivelul unei stagiuni teatrale“, se arată în invitația oficială adresată de directorul artistic al festivalului, criticul Marina Constantinescu, directoarei T.G.S.T. , Ida Gaza. Dubla selecție confirmă poziția de lider al Timișoarei teatrale câștigată de T.G.S.T.
Agenda2005-38-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284198_a_285527]
-
o colaborare cu talentatul maestru coregraf Alexandru Schneider, un artist apreciat în anii 1960 la Opera Română, care ceruse un decor avangardist, cu proiecții supradimensionate și o simbolistică cu totul aparte. „Decorul s-a mulat de-a dreptul pe concepția regizorală a lui Alexandru Schneider”, își amintește Popescu de reușita din acei ani, cu prestigiosul său coleg. Apoi, cu fermecătorul regizor Dumitru Gheorghiu, cu care a lucrat pentru spectacolul „Cosi fan tutte” de Mozart. Realizase și montase un decor cu elemente
Agenda2005-31-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284024_a_285353]
-
Matei Vișniec, piesă care îi are în distribuție pe Claudiu Bleonț, Angela Petrean și Sorin Calotă, și „Mila” de Bernard Proust, un one-woman show al Victoriei Cociaș. Ambele spectacole sunt produse de Casa de Cultură a Municipiului Arad, sub bagheta regizorală a lui Radu Dinulescu, fiind invitate la Teatrul Alibi din Corsica, la Festivalul De Coye-La-Foret și la Festivalul de Teatru „Parole en liberte”. După acest succes scenic al Casei de Cultură arădene, Agenția Interguvernamentală a Francofoniei va continua să sprijine
Agenda2005-32-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284058_a_285387]
-
noi producții cu opera în trei acte „Tosca“ de Giacomo Puccini, în regia lui Ognian Draganoff și scenografia lui Boris Stoynov, ambii din Bulgaria. Prima montare a acestei opere pe scena timișoreană este datată 12 februarie 1948 și poartă semnătura regizorală a ilustrei Aca de Barbu. „După 57 de ani, publicul timișorean merita o nouă «Toscă» și cred că o astfel de montare nu a mai fost până acum pe scena noastră. Inovațiile scenografice cu panouri cu dublă față și efecte
Agenda2005-09-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283423_a_284752]
-
Dramaturgiei Românești de la Timișoara propune acum un interesant spectacol despre moarte, construit pe un discurs destul de simplificat (și, de aceea, suficient de limpede) despre viciu, inocență, ratare și singurătate. Chiar dacă intențiile ei se întind puțin mai mult decât ține plapuma regizorală și mare parte din energia actorilor se consumă cu... debarasarea scenei, spectacolul are un decupaj limpede, intenții bine finalizate și o atmosferă bine construită de multiplele aluzii culturale, cinematografice și muzicale. Un „cabaret funebru“, în care patru „sicrie“ translucide (ingenios
Agenda2005-12-05-a () [Corola-journal/Journalistic/283495_a_284824]
-
poate considera un... PROSCRIS al soartei. Vârful peniței, strâns ținut lângă suflet, conturează cu precizie pasaje descriptive, în care fiecare element constitutiv este la locul său, minuțiozitatea și atenția pentru fiecare detaliu dovedind forță creatoare, indicațiile (cvasi)scenice conturând aptitudini regizorale. S-au (re)scris multe povești despre evenimentele din Decembrie 1989, unele mai aproape, altele mai îndepărtate de adevăr. Povestea Georgetei Vișan are o aromă epică aparte, fiind mărturisirea unui suflet zbuciumat, îndurerat, ce a asistat neputincios la toate atrocitățile
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – OCTOMBRIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382302_a_383631]
-
antrenați într-o dispută etnică aprigă și sângeroasă. El însuși martor al acestor episoade sfâșietoare, ca tânăr artist, cu studiile încă neterminate, Danis Tanović a imortalizat pe peliculă, împreună cu o echipă de documentariști, imagini cutremurătoare. Peste câțiva ani, debutul lui regizoral avea să pornească din craterul acestei experiențe fiebinți. Și avea să fie „No Man’s Land”! Unul din cele mai premiate filme, cu 42 de recunoașteri naționale și internaționale, între care, în perioada 2001 și 2002: Cannes - Premiul pentru cel
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
Opera Națională București prezintă în Festivalul Internațional „George Enescu”, cea mai importantă manifestare culturală din România, două titluri de excepție: opera verdiană „Otello”, într-o nouă montare, și „Oedipe” de George Enescu. „Otello”, după tragedia lui William Shakespeare, în viziunea regizorală a Verei Nemirova Vineri, 6 septembrie, la Opera Națională București are loc premiera spectacolului „Otello” de Giuseppe Verdi, în regia Verei Nemirova, artistă de origine bulgară care a pus în scenă titluri importante din repertoriul liric. Conducerea muzicală îi aparține
Premiera “Otello” la Opera Naţională Bucureşti [Corola-blog/BlogPost/93512_a_94804]
-
Opera Națională București prezintă în Festivalul Internațional „George Enescu”, cea mai importantă manifestare culturală din România, două titluri de excepție: opera verdiană „Otello”, într-o nouă montare, și „Oedipe” de George Enescu. „Otello”, după tragedia lui William Shakespeare, în viziunea regizorală a Verei Nemirova Vineri, 6 septembrie, la Opera Națională București are loc premiera spectacolului „Otello” de Giuseppe Verdi, în regia Verei Nemirova, artistă de origine bulgară care a pus în scenă titluri importante din repertoriul liric. Conducerea muzicală îi aparține
Premiera “Otello” la Opera Naţională Bucureşti [Corola-blog/BlogPost/93512_a_94804]
-
Opera Națională București prezintă în Festivalul Internațional „George Enescu”, cea mai importantă manifestare culturală din România, două titluri de excepție: opera verdiană „Otello”, într-o nouă montare, și „Oedipe” de George Enescu. „Otello”, după tragedia lui William Shakespeare, în viziunea regizorală a Verei Nemirova Vineri, 6 septembrie, la Opera Națională București are loc premiera spectacolului „Otello” de Giuseppe Verdi, în regia Verei Nemirova, artistă de origine bulgară care a pus în scenă titluri importante din repertoriul liric. Conducerea muzicală îi aparține
Premiera “Otello” la Opera Naţională Bucureşti [Corola-blog/BlogPost/93512_a_94804]
-
spectacol. După spectacolul nostru, de sine stătător, am avut ca invitate două actrițe minunate, pe Doina Ghițescu și pe Manuela Golescu, care au susținut , fiecare în parte, câte un minirecital. Ce tematică are spectacolul SENIORII ÎN DIRECT? Are un concept regizoral original, care îmi aparține, și în care am închegat scenete de viață , majoritatea scrise de scriitorii care sunt și actori ai trupei. Mulți dintre actori sunt și scriitori, membri ai UZPR(Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România), UAP(Uniunea Artiștilor Plastici
„ SENIORII ÎN DIRECT LA TÂRGOVIȘTE ”- Interviu de Viorica Predoșan [Corola-blog/BlogPost/93532_a_94824]
-
ai să vezi... Nici un munte nu e prea înalt, citise Titus Segovia într-o carte după care el făcuse o dramatizare și o montase la Teatrul „Cișmeaua Roșie”. Până și marele Shakespeare poate fi înțeles și jucat într-o viziune regizorală sau alta, își tot zicea în toamnă, e rândul meu să fac Shakespeare. Titus citise câte ceva despre Regele Lear. Un studiu în engleză despre geneza piesei, apoi despre evoluție, montări, succese (...appeared in 1577 as The first volume of chronicles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
artiști amatori din comunitatea românilor din Auckland, Noua Zeelandă, avându-l că regizor pe binecunoscutul actor Claudiu Bleonț de la Teatrul Național București. Este un spectacol care a ajuns la inimile tuturor. Realizat în mod profesionist, cu idei bune la nivelul intervenției regizorale și cu multă energie și inventivitate când vine vorba despre mișcarea scenica și coregrafie. Laudele se cuvin desigur, actorilor amatori care au făcut cu bine față ritmului strâns al momentelor coregrafice și au încearcat să-și depășească limitele. Un alt
O PIESA DE TEATRU ROMANEASCA FACE VALURI IN NOUA ZEELANDA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364300_a_365629]
-
un afrodiziac pentru spectator. Artele plastice și fotografia nu au, desigur, aceeași „dinamică”, preferându-se captarea tensiunii erotice, a expunerii „controlate”, dar lansând, astfel, punți în fantasmatic. Totul este gândit, de la postură la recuzită și scenografie, la lumini și indicații regizorale, dar nu sexul explicit îl interesează cu adevărat pe artist, ci momentele premergătoare. De aceea, esteticul este acompaniat de un erotism accentuat în preludiu și nu în actul propriu-zis. În toate aceste situații, partenerii sunt puși să „dialogheze” pentru satisfacerea
CUPLU ŞI SPECTATOR de DAN CARAGEA în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364422_a_365751]
-
Principesa Moștenitoare Margareta a României i-a conferit decorația Regală „Nihil Sine Deo”, la Palatul Elisabeta, în numele Majestății Sale Regelui Mihai. Actrița care în toată cariera sa a jucat în piese de teatru și filme, colaborând cu titani ai artei regizorale românești, cum ar fi Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Cătălin Buzoianu, Sanda Manu, Andrei Șerban, Silviu Purcărete, Felix Alexa, Valeriu Moisescu este negreșit una dintre stelele de azi și din veacurile istoriei viitoare ale teatrului și cinema-ului românesc, cea mai
MARIANA MIHUŢ. UNIFORMĂ RIGOARE ÎN FAMILIE ŞI PE SCENĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367946_a_369275]
-
la începutul drumului artistic. După încheierea studiilor universitare, în 1995, am revenit pe scena aceluiași teatru, prilej cu care am fost distribuită în rolul Ana din „Tache, Ianke și Cadâr” de V. I. Popa. Spectacol ce a funcționat sub bagheta regizorală a actorului Mihai Fotino, care mi-a dat libertatea să-mi compun singură personajul. A fost o șansă extraordinară, ca actor la început de drum, să am posibilitatea să construiesc cu propriile mele trăiri, cu forța mea de exprimare, un
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
actor, așa cum puțini mai sunt interesați să îl vadă în ziua de azi, anume aceea că actorul reprezintă o entitate îndelung reformatoare a actului artistic în sine (și nicidecum o simplă piesă ce execută cuminte un întreg set de nevoi regizorale cu accente estetico-gândiristice profund îndoielnice în ceea ce privește conturarea discursului artistic experimental, unele cu draci plesnind focos din coadă a vifor existențial, altele cu vampe și fanți colorați în exces cu bidineaua la exterior, dar batjocorindu-și din plin și sufletul, și
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
și Luiz Lumiere. În concepția autoarei, cineastul poate fi asemuit cu un magician care, cu o baghetă magică, face minuni. Astfel, aflăm că Bobiță este un cineast care își cunoaște foarte bine meseria. El este și cameraman, are și concepții regizorale, tot el este scenarist și actor. Mărturisește autoarea la pagina 22: „Înainte de filmare, trebuie să ai în gând o idee mare care, printr-un singur joc de cuvinte, se clădește, se mărește și la sfârșit de joacă, povestea adevărată se
AVENTURILE LUI BOBIŢĂ CINEASTUL, DE MARIA MÂNZALĂ, CRONICĂ DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349017_a_350346]
-
20 de ani. Regizorul evidențiază în Martirolog faptul că toate aceste experiențe acumulate în expediții l-au determinat să devină regizor, deși impresiile din acel an exotic, petrecut în taiga, nu s-au reflectat în mod direct în creațiile sale regizorale. În anul 1954, la 22 de ani, Tarkovski își depune actele pentru a fi admis la Institutul de Stat pentru Cinematografie (Всероссийский государственный институт кинематографии) și reușește să se înscrie în clasa regizorului profesor Mihail Iliici Romm. „Această alegere a
A.A. TARKOVSKI de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349361_a_350690]
-
îi patrona la studiourile de filmare, ocrotea lucrările lor, uneori chiar și în defavoarea sa. Un regizor minunat, un maestru înțelept, care a educat mulți regizori, foarte diferiți între ei, precum: Tarkovski, Șukșin, Ciuhrai, Andrei Smirnov, Soloviov, Mitta, Koncealovski. Prima lucrare regizorală de curs a lui Tarkovski a fost filmul de scurt metraj „Asasinii”, realizat în anul 1956, în colaborare cu Alexandru Gordon și Markiko Beiku, după scrierea lui E. Hemingway. Această lucrare a fost foarte apreciată de Romm. După „Asasinii”, a
A.A. TARKOVSKI de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349361_a_350690]
-
om de geniu, un regizor fabulos, un actor plin de talent, un reper valoros, un model de profesionist! Deși la o vârstă respectabilă, SERGIU NICOLAESCU ne-a părăsit, poate, mult prea devreme. Au strigat îngerii după el, să facă planuri regizorale și pentru un film ce s-ar putea monta, acolo... SUS. Poate mult prea SUS pentru aspirațiile oamenilor mărunți și meschini, care îl vor vorbi altfel decât ar trebui s-o facă! Ne lepădăm, oare, cu o atât de mare
A MAI PLECAT ÎNCĂ UN GENIU ROMÂNESC: SERGIU NICOLAESCU de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350213_a_351542]
-
toate prozele sunt redate evenimente reale pe care le-a trăit de-a lungul timpului, acestea fiind chiar bucăți de suflet pe care le dăruiște cititorilor. În prima lectură, “Insomnii de Club” autorul ne introduce prin descrieri reale, inedite și regizorale, în atmosfera acestei săli unde ne aflăm acum, numită Ion Lucian (numele actorului care nu mai este printre noi), unde au loc lansările de carte ale editurii Betta, drept care îi dă și un subtitlu:”bettaisme”. Clubul Calderon care face parte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
toate prozele sunt redate evenimente reale pe care le-a trăit de-a lungul timpului, acestea fiind chiar bucăți de suflet pe care le dăruiște cititorilor.În prima lectură, “Insomnii de Club” autorul ne introduce prin descrieri reale, inedite și regizorale, în atmosfera acestei săli unde ne aflăm acum, numită Ion Lucian (numele actorului care nu mai este printre noi), unde au loc lansările de carte ale editurii Betta, drept care îi dă și un subtitlu:”bettaisme”. Clubul Calderon care face parte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
scris opera, insă decorul a rămas același de la început până la sfârșit prioiectând imagini computerizate pe parcursul operei: plajă, focul, palmierii, etc. în funcție de mesajul operei. Loredana BALTHAZAR: Regizorii de operă caută mereu experimente noi. Ce ți s-a părut interesant în concepția regizorala a lui Bernard Uzan? Mirela UNGUREANU-BISER: Bernard Uzan este un iubitor de frumos și a căutat tot timpul că spectacolul să aibă un aspect plăcut. A fost foarte atent că toți artiștii să se vadă pe scenă. Au fost însă
INTERVIU CU SOPRANA MIRELA UNGUREANU-BISER de LOREDANA BALTHAZAR în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366559_a_367888]