1,407 matches
-
de vânt sau a umfla pânzele corăbiilor călătoare. Altfel însă, tălăzuiește fără rost uman pădurile și marea, răscolește zăpezi, viscolește nisipul deșerturilor, se liniștește din propriul său avânt. Ariel a nimerit, întâi, foarte rău: a căzut pradă unei vrăjitoare din regnul răului, surghiunită aici, din Africa, pentru foarte rele fapte, și care l-a născut în insulă pe Caliban, zămislit de hârcă cu o putere a tenebrelor. Însă, ceea ce îi cerea lui Ariel să facă această Sycorax, Ariel nu voia cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
-Sdeseneze peștele, să-l modeleze din plastilină; -Snoteze părțile componente ale corpului unui pește ; Sadopte o ținutcorectîn timpul activităților de învățare. CONDIȚII PREALABILE: Elevii au cunoștințe anterioare despre părțile componente ale corpului unui animal cap, trunchi, membreă, rolul lor, taxonomia regnului animal ă, știu sfacobservații asupra animalelor, s stabileasccorelații, asemănări și deosebiri. STRATEGIA DIDACTIC: Resurse procedurale: conversația euristică, experimentul, demonstrația, ciorchinele, organizatorul grafic - copacul ideilor. Resurse materiale: materialul natural, atlas zoologic, mulaj; Planșe, colecție de specii de pești ; Forme de organizare
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
suprapunerea elementelor anormalului absolut peste banalitatea lumii reale, obișnuite. Personajele lui Caragiale au o astfel de calitate, ele ajungând pe treapta de jos a fantasticului căci ,,irealitatea imediată, coincidențele stranii, hazardul obiectiv, coerențele inexplicabile cu prelungiri imaginare tulburătoare. În acest regn totul pare liber și necesar, populat de vise, de fapt revelații ale clarviziunilor superioare’’. Comparat adesea cu romanul polițist, fantasticul este un gen care cultivă un tip special de ,,senzațional’’, ca element comun ele au enigma, de aceea în nuvele
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Zamfirache din Colentina ia forma limbuției indiscrete, în ceea ce o privește pe soția caimacamului de Craiova, boala seamănă unor ,,năvârlii grozave’’, descrise cu voluptuos apetit pentru detaliul tragicomic. Episodul ,,vindecării’’ soției caimacamului ne întâmpină cu o noutate. Aparținând ea însuși ,,regnului’’ satanic, femeia are ,,darul’’ de a comunica ea însăși direct cu ,,vrăjitorul’’ Negoiță. Grație acestui straniu ,,magnetism’’, uluindu-i pe cei din jur, e identifică imediat pe exponentul lui Aghiuță, fără să îl fi cunoscut sau măcar să fi auzit vreodată
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
identifică imediat pe exponentul lui Aghiuță, fără să îl fi cunoscut sau măcar să fi auzit vreodată de el. Duhul satanic s-a încuibat într-atât în ființa ei încât este imposibil a mai distinge care anume din ,,vocile’’ celor două ,,regnuri’’ vorbește. Mai extins decât cele anterioare, cel de-al treilea și ultimul episod în care Negoiță încearcă a-și valorifica ,,darul’’ de ,,vrăjitor’’, postulează în chip concluziv ,,silogismul’’ ideatico fantastic al nuvelei. Protagonistă este însăși fiica lui 70 vodă, iar
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
descânt, / mă înclin și mă rog odată cu stelele. / Caut sămânța-cuvânt / din care au crescut rădăcina/ și tulpina și frunzele nescuturate / de furtuni ori de liniști / ale pomului cer” (Sap la rădăcina cerului). Viziunea geologică din poeme produce un amestec al regnurilor, generator de cântec: „o piatră a crescut / într-un copac”, „adunată-n bob de piatră, / lumea plânge”. Câteva teme din primul volum (Gorunul lui Horia, Strămoșii) vor trece uneori într-o bună poezie a pământului românesc (Țara). În versurile din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289608_a_290937]
-
cuprinde și de a dialogă cu invizibilul se reflectă, aminteam, în motivul recurent al fitomorfozei: Deschid iar brazda / ce a mea e și mă întind. Și dorm: / de veacuri iarba-și odihnește / inima lângă mine. (Odihnă ierbii).365 Identificarea cu regnul vegetal răspunde imperativului de a înțelege și de a fi părtaș la ritmurile germinative ale naturii. Dorind să se replieze în matricea autogeneratoare, poetul reduce elementul uman la cele mai umile forme ale creației. În versurile următoare există aceeași dorința
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pierdere a individualității în această vâltoare a iubirii. Negrele văpăi, imagine care se înscrie în sfera eminescianismului, sugerează focul ascuns, dorința neconștientizată, latentă. Iubirea este reflexul unei izbucniri primare, ilustrativă, în acest sens, fiind plasarea ei într-un mediu al regnurilor inferioare ("ferigile ochilor"). Atracția erotică presupune căutarea idealului și pierderea în instinctual, dualitatea ei e subliniată de altminteri prin evidențierea contrariilor ("în fiecare clipă îți duc sufletul în palme/ și hoitul important în spinare"). Mitizarea și demitizarea iubirii au loc
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
jocul verbal e, de altminteri, subtil cu astfel de treceri din domeniul zoomorf în cel fitomorf, un simbol al înălțării, al elevației alături de unul al eșecului, al decăderii, discrepanța dintre dorință și realizare este subliniată chiar prin această disociere a regnurilor). Simbolurile sunt unele consacrate, dar elementul de noutate e dat de modul în care sunt asociate, de modificarea structurii frastice astfel încât cuvintele-cheie să fie sub accent (cazul complementului direct "durerile le-au vestejit" - Lumina întunericului). De altfel, jocul verbal e
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pe pieptul meu fixând Pasărea-Cobe/ două piroane au intrat în neguri adânci", se asociază cu drogurile și cu atmosfera pe care acestea o generează. Drogul impune parcă și modalitatea de creație, textul marchează ruptura, distanțarea de coerent și de concret, regnul uman se confundă cu cel animal sau vegetal, lucrurile își pierd contururile: "Obișnuit sosește o păroasă din artic/ misterioasă la aspect ca o rună/ înfierbântată mă sugrumă îndată/ cu îmbrățișare de iederă brună". De aici totul se pierde în același
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
unui suflet elegant<footnote Cf. Johannes Quasten, op. cit., p. 433. footnote>. Aproape fiecare frază din omiliile sale este certificată cu un citat din Sfânta Scriptură. Fiecare idee este imediat lămurită prin diferite exemple sau asemănări luate din fenomenele naturii, din regnul plantelor sau al animalelor, din faptele omenești, și cu deosebire din moravurile și obiceiurile oamenilor de atunci. În toate discursurile lui, face apel la puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu, la mila, dragostea, dreptatea și voia Sa. Cele mai frumoase pagini
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
pornirea lor este fulgerătoare și nestăpânită"13. Ceea ce se observă, încă din primele secole ale creștinismului, este această dematerializare a animalului, care își pierde identitatea și este transformat într-un simplu semn. Animalul este mutat din ordinea sa firească, din regnul său natural sau, mai bine spus, acest regn, universul întreg este conceput ca un nesfârșit vertij de semne în care omul trebuie să se descurce cu ajutorul textelor sfinte. Pentru Origen, de pildă, animalele nu sunt decât instrumente alegorice. Referindu-se
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
se observă, încă din primele secole ale creștinismului, este această dematerializare a animalului, care își pierde identitatea și este transformat într-un simplu semn. Animalul este mutat din ordinea sa firească, din regnul său natural sau, mai bine spus, acest regn, universul întreg este conceput ca un nesfârșit vertij de semne în care omul trebuie să se descurce cu ajutorul textelor sfinte. Pentru Origen, de pildă, animalele nu sunt decât instrumente alegorice. Referindu-se la pasajele din Geneză privitoare la crearea animalelor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de Dumnezeu și plasată în imediata apropiere a omului, cu atât mai mult, are un rol foarte bine stabilit într-o carte a ordinii divine, care este întregul univers. Jan M. Ziolkowski rezumă potrivit această ecuație a transferării animalului din regnul său în cel al semnelor: "La fel ca și plantele sau pietrele prețioase, animalele sunt vocabularul unei limbi a creației prin care Dumnezeu comunică în formă materială ceea ce există în formă imaterială; ele sunt cuvinte în cartea naturii"39. Dar
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ghidată, orientată către o finalitate precisă: respectarea dogmei creștine. Animalul joacă, din această perspectivă, un rol de primă importanță. Cu o precizare de la sine înțeleasă: animalul transformat în simbol. Cum are loc această transformare, această metamorfoză, această derivare dintr-un regn natural în unul livresc? Care este imaginea animalului, recompusă din toate aceste interpretări? Cum funcționa cunoașterea, care erau instrumentele sale, metodele folosite pentru investigarea realității? Ce înseamnă, mai pe scurt, pentru un medieval, a cunoaște un animal? După cum am precizat
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în crearea acestor hibrizi, respectarea unor minime reguli ale naturii, a unei potriviri între firi. Aleatoriul nu este recomandabil în artă, unde totul trebuie să se supună unui bun-simț care este cel al tradiției. Prin urmare, amestecul între tagme, între regnuri era respins de autorul Satirelor. Strutocamila, Camilopardalul (așa cum erau ele percepute, ca hibrizi, de către antici și medievali), dar mai ales Coracopardalisul se înscriu în această categorie. Și, alături de ele, și Monocheroleopardalul. Să revenim la întrebarea anterioară: cum rezolvă Cantemir acest
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în samă luându-să, după a firii sale simțire așé să cunoscură, precum mai tari, mai iuți și mai putincioasă dihanie decât dânșii alta a fi să nu poată"12. Este aici o preluare tacită a oricărei ierarhii a puterii în regnul necuvântător reprezentată în convenție simbolică. Dacă în cazul monarhului din țara zburătoarelor autorul nu selectează nici un aspect favorabil, el le pune pe toate pe seama înțeleptei Brehnace. Aceasta pare a prelua trăsăturile benefice ale acvilei, care suportă încărcături simbolice strict pozitive
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de la Aristotel, Plinius și până la Buffon, a fost mereu dificil pentru învățații antici sau medievali să hotărască în ce clasă merită numărată această creatură stranie. Primul dintre aceștia își descria franc ezitarea de a încadra foca și liliacul într-un regn cert, în lucrarea De partibus animalium (IV, 13, 697b). Ba chiar considera că cele două creaturi, trăind atât pe uscat, cât și în apă prima, atât pe pământ, cât și în aer a doua, "fac parte atât din ambele (regnuri
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
regn cert, în lucrarea De partibus animalium (IV, 13, 697b). Ba chiar considera că cele două creaturi, trăind atât pe uscat, cât și în apă prima, atât pe pământ, cât și în aer a doua, "fac parte atât din ambele (regnuri n.m.), cât și din nici unul."5 În ceea ce privește animalul care ne interesează, Aristotel remarcă: " Iar liliecii ca zburătoare au picioare, dar ca patrupede nu au; și nu au nici coadă, nici târtiță fiind fără coadă dovedesc că sunt zburătoare, neavând târtiță
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
tiran pe care aproape nimeni nu are curajul să-l înfrunte. Ciacalul demonstrează ceea ce, de fapt, cam toată lumea știa: că Strutocamila nu este nici pasăre, nici dobitoc și că merită, cu atât mai mult decât Vidra, exilul din cele două regnuri. El se folosește de noțiunile logicii aristotelice, dar și de lecturi filosofice, din care recunoaștem, de pildă, ecouri din relatarea de către Diogene Laertios a dezbaterii despre om, în care Diogene cinicul demontează definiția lui Platon, confirm căreia omul ar fi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Se prea poate, ca un astfel de demers să nu fie posibil, dar impasul nu a oprit totuși pe medici ori cercetători de a realiza periodic un punct de vedere despre ansamblul realității (bio)logice potrivit principiului clasificării (tipo)logice: Regnul animal - despărțit în cinci încrengături, ce constituie cele cinci prototipuri de animale: vertebrate, articulate, moluște, radiate și protozoare (ultimele patru, reunite sub numele generic de nevertebrate); Regnul vegetal - împărțit în patru încrengături, ce constituie cele patru prototipuri de plante: phanerogame
Fitoterapie clinică by Olga I. Botez, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2095]
-
punct de vedere despre ansamblul realității (bio)logice potrivit principiului clasificării (tipo)logice: Regnul animal - despărțit în cinci încrengături, ce constituie cele cinci prototipuri de animale: vertebrate, articulate, moluște, radiate și protozoare (ultimele patru, reunite sub numele generic de nevertebrate); Regnul vegetal - împărțit în patru încrengături, ce constituie cele patru prototipuri de plante: phanerogame, cryptogame vasculare, muscinee și thalophyte (ultimele trei reunite sub numele generic de cryptogame). Cele două mari regnuri (bio)logice au fost împărțite fiecare în câteva mari încrengături
Fitoterapie clinică by Olga I. Botez, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2095]
-
și protozoare (ultimele patru, reunite sub numele generic de nevertebrate); Regnul vegetal - împărțit în patru încrengături, ce constituie cele patru prototipuri de plante: phanerogame, cryptogame vasculare, muscinee și thalophyte (ultimele trei reunite sub numele generic de cryptogame). Cele două mari regnuri (bio)logice au fost împărțite fiecare în câteva mari încrengături, care la rândul lor au putut fi subdivizate în grupuri din ce în ce mai restrânse denumite: ordine ; familii ; genuri ; specii. Speciile la rândul lor și/sau cel puțin unele se subîmpart în: varietăți
Fitoterapie clinică by Olga I. Botez, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2095]
-
la Tismana. Impregnat de melancolie și de culoarea fantastică dată de fiorul magiei lunare, peisajul devine stare de suflet și intră în literatură. Pentru întâia oară un veritabil poet român pătrundea cu fantezia în spațiul cosmic, îmbrățișa cu gândul toate regnurile, punând întrebări asupra cauzelor, având fiorul imensității și raționalității universului. G. CĂLINESCU SCRIERI: [Poezii], în Florian, Eliezer și Neftali, București, 1832; Poezii, București, 1838; Poezii, Iași, 1842; Suvenire și impresii, epistole și fabule, București, 1847; ed. îngr. I. Fischer, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
adeseori în zborurile cu avionul, este, desigur, lucrul cel mai înfricoșător dintre toate. Mâini, picioare, mușchi, întregul mecanism protector al trupului, devin brusc inutile. Vrăjmășia materiei se dezlănțuie împotriva friabilei, casabilei, sfărâmabilei forme animale, element, probabil, dintotdeauna alienat în acest regn dur mineral, gravitațional. S-ar fi zis că fiecare parte a trupului meu a încercat propria sa distinctă disperare. Spinarea și mijlocul au simțit înspăimântătoarea presiune a mâinilor care, cu intensă și subită violență, și cu indubitabilă premeditare, m-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]