8,522 matches
-
din asprul debut al istoriei propriu-vorbind europene. Format la Școala „Analelor”, după titlul revistei fondate în 1929 de Max Bloch și Lucien Febvre, Le Goff nu s-a mărginit să reducă tabloul istoric la documente, ci l-a însoțit de relatarea evenimentelor și de descrierea mentalităților pe care Georges Duby și ceilalți de la „Anale” le condamnaseră la tăcere. În necrologul pe care i-l consacră în „Le Monde” din 3 aprilie, Umberto Eco se declară un admirator tocmai al talentului de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2662_a_3987]
-
ne informează că, pentru a pune capăt supliciului, se zdrobeau picioarele condamnaților care, lipsiți de acest mijloc de sprijin, se sufocau mai repede. Iisus, fiind deja mort, nu a mai fost nevoie ca soldații să-i zdrobească oasele picioarelor. Această relatare, care ne pare unică și pe care am văzut-o de atâtea ori reprezentată în vitralii, în picturi, în sculptură, se raportează în realitate la o procedură pe care numeroase alte texte o prezintă ca pe o oroare cotidiană a
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
crucii, cu brațele desfăcute, spre a-i fi fixate mâinile și picioarele (prin străpungere cu piroane), cu capul în sus. Soldații ridicau trupul, cu încheieturile fixate pe bârna orizontală cu ajutorul a două furci și fixau bârna pe stâlpul vertical. Potrivit relatărilor evangheliilor a fost folosită crucea cu patru brațe (crux immisia), la care bârna este fixată la o anumită distanță de vârf. Picioarele îi sunt fixate cu unul sau două piroane. Iisus a fost crucificat între alte două persoane condamnate la
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
de tulburare atinge limitele, iar neliniștea devine extremă; potrivit Evangheliei după Luca, „Și-n lupta cu moartea fiind, cu mare stăruință se ruga. Și sudoarea Lui s-a făcut ca niște picături de sânge ce cad pe pământ...” (41, 44). Relatarea evanghelică devine și mai credibilă, cu cât aici nu se descrie altceva decât fenomenul de hematohidroză, explicat de medicină abia la sfârșitul veacului al XIX-lea: în jurul glandelor sudoripare există multe vase de sânge, sub forma unei rețele; la presiunea
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
apoi cel mai important proces din istorie, care a contribuit la nașterea creștinismului, i-a creat peste timp o notorietate pe care nu a mai cunoscut-o niciunul dintre predecesorii și succesorii săi și, poate, aproape niciunul dintre muritori. În relatarea Patimilor, Evangheliile îi conferă un rol de prim plan, a fost inclus în Crezul apostolic, iar în cei aproape 2000 de ani de creștinism de până acum în jurul persoanei și faptelor sale s-au țesut numeroase legende, s-a creat
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
fie executată decât după ce Principele fusese consultat ori el însuși a dat ordinul „pentru ca să se evite o eventuală revoltă care nu putea fi altfel înlăturată”, adică exact ceea ce i se întâmpla lui Pilat în vinerea Pesahului. Și de această dată, relatarea biblică este pe deplin conformă cu datele dreptului atunci în vigoare. Chiar și episodul spălării pe mâini a prefectului, spre a fi absolvit de păcatul condamnării unui nevinovat, este un obicei menționat de juriști. Era un gest prin care un
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
fruntașii poporului evreu, l-a țintuit pe cruce, n-au încetat să-l iubească cei ce l-au îndrăgit de la început”. Găsim în acest text (numit și Testimonium de Christo), pe lângă atestarea existenței istorice a procesului și confirmarea, astfel, a relatărilor evanghelice, și două elemente fundamentale ale sale: cine au fost acuzatorii (căpeteniile iudee) și, respectiv, pedeapsa aplicată și modul său de executare (crucificarea). De asemenea, o referire incidentală o întâlnim și în Analele lui Tacit, unde, relatându-se despre Nero
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus () [Corola-journal/Journalistic/26693_a_28018]
-
fi spus ambasadorului SUA, în 2005, ca militarul responsabil de accidentul în care și-a pierdut viața Teo Peter "va avea parte de un proces echidistant și nu ar urma să facă nicio zi de închisoare în România", potrivit unei relatări a Hotnews, care citează o telegramă atribuită Wikileaks.
Turcan, despre cazul Teo Peter: Locul detenţiei se stabileşte de autorităţile statului trimiţător () [Corola-journal/Journalistic/26860_a_28185]
-
autorul să aibă dreptate în privința stării lucrurilor. Ce fac scriitorii români de după 1990? Unii sunt obsedați să fie „universali”, altfel spus competitivi, aparținând „culturii de performanță”. Alții încearcă să se individualizeze, cum? Prin „stări sufletești, reflecții stârnite de diferite evenimente, relatări ale faptelor vieții” lor. Este formularea soft. Iat-o și în varianta hard: „...își contemplă la nesfârșit buricul, miniaturiști ai unor migăloase și opulente înflorituri pe marginea unui text altfel îngrozitor de banal și insignifiant (...) nereușind însă decât să se scalde
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2696_a_4021]
-
disocierea fondatoare între scris și trăit, tânărul scriitor jucat de Jude Law nu face decât să „transcrie” o istorie pe care alții au trăit-o, aventura nu este a lui, însă ne putem întreba, pe bună dreptate, cât din stilul relatării îi aparține. De fapt, proprietarul hotelului în care ocupă temporar o cameră printre alte prezențe fantomatice, dl Moustafa (F. Murray Abraham), îi relatează povestea vieții sale, poveste care o intersectează dramatic și hilar pe aceea a hotelului, o capodoperă belle
Marele hotel de marțipan al istoriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2697_a_4022]
-
acest subiect, Ana Iorga Mihail a făcut mai multe dezvăluiri în exclusivitate pentru . "Digi24 a încercat să-și contruiască o imagine de televiziune de știri „altfel". M-am bucurat să lucrez acolo, am mărturisit asta de nenumărate ori. Am făcut relatări live, interviuri, știri sociale și reportaje despre istoria și identitatea noastră, despre patrimoniul amenințat, despre reperele spirituale sau despre victimele regimului comunist din România. Din păcate, dincolo de imaginea aparent neutră și în ciuda competenței și a valorii multora dintre angajații postului
Ana Iorga Mihail, de la Digi24, a fost concediată din cauza unui mesaj postat pe Facebook by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/27019_a_28344]
-
anii ‘60. Cu adevărat revelator devine rolul jucat de poezia dimoviană în evoluția literară a generației ’80 odată cu o mărturisire a lui Mircea Cărtărescu, apărută în volumul Frumoasele străine din 2010. E un portret al lui Dimov și totodată o relatare a unei mari întâlniri literare, una de-a dreptul antologică, motiv pentru care și redau un citat destul de amplu: „Terminasem facultatea și mergeam zilnic să predau română în fundul Colentinei. Ca să iau tramvaiul de pe Ștefan cel Mare, unde încă locuiam cu
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
informația acestui prim volum provine dintr-o operațiune hibridă, jumătate amintire, jumătate „colaționare”. Când propria memorie nu-l ajută îndeajuns sau când, pur și simplu, n-a avut acces nemijlocit la evenimentele consemnate, Constantin Bacalbașa apelează la arhive. Este cazul relatărilor despre Războiul de Independență de la 1877, ale cărui dedesubturi diplomatice și militare le decupează din Monitorul Oficial sau din alte publicații, mai puțin obiective (de felul „Trompetei Carpaților” scoase de Bolliac). Trecând peste meritul de metodă, căci Bacalbașa e în
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]
-
asemenea, tot ca efect de autenticitate, vom citi și câteva rapoarte și note informative, care păstrează termenii cunoscuți ai limbajului de lemn al epocii: „monstrul Osman“, „dușman de clasă“, „bandit“, „năpârcă“, „forțe reacționare“ etc. Rama documentală este însă umplută cu relatări fanteziste despre existența milenară a crăsănenilor (Cetatea Helis), despre presupoziția orgolioasă a descoperirii unor morminte tumulare, și cu tot felul de legende despre obiceiurile, năravurile și credințele străvechi ale locuitorilor de pe valea Ialomiței (calchiate, în parte, după informațiile istoricilor antici
Un roman al interstițiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2614_a_3939]
-
și melancoliile de poète maudit. Dintre ei doi, el e George e „realistul”, „dezabuzatul”, „cinicul”. Detașarea lui e sinceră și n-are (n-ar avea de ce să aibă) nimic caricatural. Numai că, uitând, probabil, această condiție, Decuble îi atribuie o relatare cu totul neverosimilă în context. Întâi, pentru că tatăl lui George pare atins de o bruscă fervoare culturală, ceea ce-l face să-și ducă fiul la o conferință despre numele proprii. În al doilea rând, pentru că respectiva conferință e susținută chiar
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
și trebuie să continui...” Construcția Cei șapte nebuni e o operă de maestru nu doar pentru pionieratul lingvistic și pentru abordarea unei tematici curajoase la vremea ei, ci și pentru jocul perspectivelor și al vocilor narative. Romanul începe ca o relatare obiectivă, la persoana a treia, glisează apoi spre o perspectivă internă, prin discursul indirect liber, pentru ca după o sută de pagini să dăm de o notă a „comentatorului”, care-și asumă o voce auctorială, și care anunță că o altă
Din pricina angoasei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2640_a_3965]
-
romanul său, la narațiunea clasică, determinat de conținutul unui text care face atât de mult loc istoriei și dramelor pe care aceasta le-a provocat. Nu avea nevoie romancierul, într-adevăr, de artificii narative, de construcții alambicate în cuprinsul unei relatări care ni se impune prin sentimentul trăirii autentice și al istoriei reînviate.
Culori și sensuri by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2648_a_3973]
-
sintagma pare cel puțin exagerată. Odată aceste premise defavorabile înlăturate (de alte câteva se ocupă metodic Z. Ornea în prefața prezentei ediții), aș vrea să mă opresc asupra unui punct nevralgic al Amintirilor de la Junimea din Iași. E vorba despre relatarea ședinței de cenaclu în care Eminescu și-a citit nuvela Sărmanul Dionis. Cum știm, conform depoziției lui Panu, reacția participanților a fost mai degrabă negativă. Lectura n-a impresionat. Dimpotrivă. Majoritatea celor prezenți au considerato de o „extravaganță neiertată” (p.
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
prima din toamna lui 1872 (1 septembrie) e plauzibilă ipoteza că acesta din urmă și-a prelungit vacanța cu trei săptămâni. Numele lui reapare, arată scrupulosul cercetător, abia începând cu 22 septembrie. Așa încât șansele ca procesul-verbal să fie reconstituit din relatări ulterioare (prin forța lucrurilor lacunare) și antedatat sunt reale. Am insistat asupra acestor detalii aflate la limita detectivismului documentar, pentru că în relatarea acest episod, cum am văzut, controversat, se poate citi în germene una dintre cele mai interesante abordări ale
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
lui reapare, arată scrupulosul cercetător, abia începând cu 22 septembrie. Așa încât șansele ca procesul-verbal să fie reconstituit din relatări ulterioare (prin forța lucrurilor lacunare) și antedatat sunt reale. Am insistat asupra acestor detalii aflate la limita detectivismului documentar, pentru că în relatarea acest episod, cum am văzut, controversat, se poate citi în germene una dintre cele mai interesante abordări ale Sărmanului Dionis. Nu doar pentru că surprinde în tușe prozastice atmosfera cenaclului ieșean (acesta a fost, de altfel, argumentul prin care Călinescu tranșa
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
remarce pe scriitoare. „De aici încolo, cu siguranță, n-o vom mai slăbi pe Marta Petreu din ochi”, scrie Florence Noiville în încheiere. Din sumar Bun - numărul 4 al revistei APOSTROF. Și din paginile revistei clujene putem afla, în două relatări semnate de Ina-Lé Delaunay și Florica Courriol, despre succesul real iar nu făcut (succes semnalat în precedent) al romanului Acasă, pe câmpia Armaghedonului la Salonul Cărții de la Paris, ca și pe piața franceză de carte. Cronicile la apariții editoriale recente
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2569_a_3894]
-
în care adevărul istoriei și ficțiunea se împletesc, iar limitele dintre trăit și spus au un desen extrem de fragil este Cei morți înainte de moarte, de Traian Dobrinescu (Editura Aius, Craiova, 2013). Explorând spațiul comunismului românesc, cu acuitate a percepției și relatării, Traian Dobrinescu reface o întreagă epocă, în articulațiile ei intime, revelându-i fețele văzute și nevăzute, chipul monstruos și măștile aberante: „Evenimentele știute și trăite se amestecau într-un mod ciudat cu evenimente neștiute și netrăite, construind altă viață, care
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
de palori agonice sau de reflexe tragice, aceste povești constituind pentru Dinu Pădureanu o modalitate de a-și uita propria sa „poveste”, dramatică punere în abis a destinului personal prin recursul la destinul colectiv. Meandrele poveștilor, firul aparent dezordonat al relatărilor se concentrează în jurul destinului și al conduitei personajului central, cel care își asumă recuperarea imaginii și a destinului celor „morți înainte de moarte”. Sugestive sunt, pe parcursul romanului, modulările descriptive ale peisajului, surprinse cu naturalețe, în strânsă conjuncție cu avatarurile eului, existând
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
privesc înapoi cu mânie. Fierul roșu pus pe tot ce a fost într-un trecut becisnic se-ncinge mai abitir acum, când libertatea exprimării este deplină. Ma joritatea celor care vorbesc despre gravele turbulențe trăite transformă traumele de ieri în relatări, amintiri, în condamnări publice, unele luând calea jurnalisticii oficiale. Dacă în familie mai sunt urmași, ideea de a nu trăda țara în care s-au așezat devine obsesivă. Puțin probabil ca Dovlatov să fi avut timp și mai ales hărnicia
DIN NOU DOVLATOV. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_106]
-
misiunea de a însoți un coleg ca să ducă un presupus nebun la un spital de profil (prin analogie, fără a-i forța limitele, ca și Apostol Bologa din romanul Pădurea spânzuraților). Farmecul narațiunii, scrisă la persoana întâi, ca multe alte relatări ale lui Dovlatov, constă în alternanța proporțională dintre realitate și câtimea de imaginație. Demascarea lui Ciurilin, soldatul care l-a însoțit pe fruntașul Dovlatov în misiunea de a-l duce pe un nebun la spitalul de psihiatrie.(O mușcase „pe
DIN NOU DOVLATOV. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_106]