1,181 matches
-
este, în fond, solidar cu presupozițiile logicismului) de a exprima în termenii obiectivității și ai exhaustivității nobila creativitate a matematicii. Matematica nu pare să scape condiției istoricității: continua proliferare a unor sisteme axiomatice paralele a susținut, pe de o parte, relativismul epistemologic, iar, pe de altă parte, „respingerea ideii că standardele raționalității științei ar fi neschimbătoare, anistorice, și că ele ar putea fi cunoscute și determinate printr-o reflecție a priori”2. Conflictul aporetic pe care îl regăsim în această secvență
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cu experiența cunoașterii în artă. Expresia certitudinii teologice este echivalentă cu stilistica apofatică a tabloului fără titlu. Metoda științifică abordează ordinea cantitativului, dar arta discută calitatea unei prezențe. Fără corectura narativă și estetică, discursul epistemologic va balansa mereu între un relativism maximal (P. Feyerabend) și un optimism neoiluminist (K. Popper). Aceasta ar exila conștiința postmodernă într-un scepticism interminabil. Cheia alegorieitc "Cheia alegoriei" Andrew Louth își plasează răspunsul în orizontul lucidității: în fața diagnosticului pus modernității iluministe, ar trebui să ne simțim
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
fi marcate de o viziune teologică identică (cel mai probabil de inspirație alexandrină). Revelația Sineluitc "Revelația Sinelui" În lumina acestor precizări, vom putea spune că analiza lui Michel Foucault rămâne opacă față de un dublu fenomen. Mai întâi, este vorba despre relativismul moderat al tradiției creștine primare cu privire la tehnicile de „stilizare personală”. Variind de la un om la altul, asceza în sens creștin nu are ca temelie individualismul subtil al gândirii clasice. Modul de constituire a subiectivității este mediat de transformarea ascetică a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
vede în aceste afirmații tranșante ale teologiei un discurs între multe altele. Mai poate oare teologia să pretindă a fi „regina științelor” sub avalanșa de oferte ideologice contemporane? Cum poate ea evita riscul unui derapaj totalitar? Cum anume afectează paradigma relativismului relația dintre teologie și oricare știință socială? Care este raportul între proiectul modernității și nihilismul contemporan, din perspectiva ortodoxiei teologice? Acestea sunt întrebările cărora John Milbank încearcă să le răspundă în ultima parte a cărții, intitulată „Teologie și diferență”. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
astfel - demisia responsabilității individuale 1. În fine, uzul inept al Scripturilor a negat - în plin contrasens exegetic - achizițiile indispensabile ale civilizației europene, fie că vorbim despre elogiul libertății, inviolabilitatea proprietății ori sacralitatea vieții. Pacifismul friciitc "Pacifismul fricii" Această solidaritate între relativismul postmodern și teologia politicilor oportuniste s-a constituit în segmente de timp uneori paralele, alteori consecutive. După 1989, fenomenul galopant al globalizării informației a radicalizat termenii perfidei alianțe. Critica raționalismului occidental a început să facă umbră - spre bucuria ultimilor slavofili
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
of Paul, Stanford University Press, Stanford, 2004. Taylor, Charles, Sources of the Self, Cambridge University Press, Cambridge, 1990. Thunberg, Lars, Omul și cosmosul în viziunea Sfântului Maxim Mărturisitorul, trad. rom. de R. Rus, EIBMBOR, București, 1999. Tonoiu, V., Dialectică și relativism, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978. Toynbee, Arnold, Studiu asupra istoriei, vol. I-VI, trad. rom. de Dan A. Lăzărescu, Editura Humanitas, București, 1997. Turcescu, Lucian, „«Person» versus «Individual», and Other Modern Misreadings of Gregory of Nyssa”, Modern Theology 18
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
să realizeze distincția dintre științele naturale și cele sociale, iar la rândul lor, științele sociale trebuie să contribuie la dezvoltarea progresului uman. Pe aceeași filiație, pragmatismul contribuie la dezvoltarea programului constructivist din științele sociale. Demontând relația carteziană dintre obiectivism și relativism, prgamatismul (Dewey, 1977; James, 1975; Peirce, 1966) sugerează că este nevoie de a ajusta ideile omului despre adevăr în raport cu experiența. Mai precis, se subliniază rolul alegerii, deliberării, judecății și interpretării realității sociale de către comunitățile științifice, singurele capabile să ofere un
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
față de realitate a ajuns la polul opus. Idiomul postmoderm nu mai recunoaște realitatea, ci doar narațiunea. Cred că această poziție este la fel de eronată ca și pozitivismul iluminist. Adevărul este undeva la mijloc. Există o realitate, doar că ne este inacesibilă. Relativismul extrem al societății noastre postmoderne nu oferă un criteriu satisfăcător pentru a distinge între adevărat și fals, bun și rău. Oamenii suferă și tânjesc după un grad mai mare de certitudine. în zilele noastre, America e condusă de un lider
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
acest capitol) diferă în mod semnificativ de corespondetul său pozitivist, deoarece presupune că nu există nici un adevăr absolut în realitatea umană și, drept urmare, nu poate exista nici o singură modalitate de lectură sau interpretare a unui text. Abordarea narativă susține pluralismul, relativismul și subiectivitatea. Cu toate acestea, cercetătorii au responsabilitatea de a oferi atât argumente sistematice și coerente în susținerea opțiunii pentru anumite metode, cât și o expunere clară a demersurilor de cercetare care i-au condus la anumite rezultate. Aceste aspecte
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
esențialiste sau istorice, care examinează povestea sau orice altă relatare verbală ca pe o reprezentare (mai mult sau mai puțin exactă) a realității exterioare sau interioare. În cadrul acestui domeniu contestat, poziția noastră este una de mijloc. Nu suntem de partea relativismului absolut, care tratează toate narațiunile ca fiind ficțiune. În schimb, nu considerăm narațiunea ca având o valoare nominală de reprezentare exactă și completă a realității. Credem că poveștile sunt de obicei construite în jurul unui nucleu de factori sau evenimente din
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
confruntare, fie și superficială, cu practica literară discrepanțele sunt mai mult decât evidente. Însă, pe de altă parte, nu se poate contesta evidența, că, în genere, apropierea de concret și de praxis implică, în mod necesar, o doză considerabilă de relativism, cu alte cuvinte abandonarea treptată a criteriilor dure, în favoarea unei perspective „îmblânzite”. Virgil Nemoianu a sesizat foarte exact iminența unor atari deplasări dinspre zona principalului către aceea a secundarului: „În critica literară, ca și în alte discipline, un model teoretic
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
organizarea de tip patriarhalxe "„patriarhal" și masculinitate axe "„masculinitate" impusă constituie forme de oprimare și de îngrădire a libertății și pentru bărbați. Prin urmare, ieșirea din această rețea de dominație trebuie făcută în colaborare. Teoretizările feministelor radicale își asumă însă relativismul și perspectivismul. Ele sunt elaborate relativ la o singură categorie, cea a femeilor. Chiar acest fapt este la rândul lui criticat: nici o orientare nu se poate pronunța în numele femeilor în general, ci doar în numele unui grup cu anumite experiențe și interese
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
cu exactitate opinia americanilor despre homosexualitate (căci despre asta era vorba!), fiecare răspuns fiind dependent de formularea întrebării; nu se pot aduce argumente decisive în favoarea uneia dintre expresiile de care au uzat cele două institute de sondaj. Dincolo însă de relativismul de netăgăduit în domeniu, un lucru se poate face, și trebuie făcut: rezultatul obținut la o întrebare de chestionar trebuie interpretat în termenii respectivei întrebări și el nu poate fi folosit pentru a acoperi o altă realitate. Dacă revenim la
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
între ele și producătoare de alteritate internă și externă. Proiectul antropologic articulat astfel în jurul cuplului unitate / diversitate rămâne impregnat de pozitivismul său inițial și se prezintă ca diferențialist; căutarea invariantelor speciei umane poate de altfel întotdeauna să se transforme în relativism cultural extrem. Ca discurs situat din punct de vedere social și istoric în sfera "celorlalți" pe care îi aducea din trecut sau de la antipozi, disciplina era plasată în centrul procesului de alterizare. Această deraiere este de acum bine identificată. Tendințele
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
sociologie a cunoașterii sau Ernst Troeltsch (1865-1923), care retraduce această diviziune între idealism și materialism în a sa sociologie a religiei. Heteronomia relativă În afara acestor determinisme, numeroși autori au încercat să elaboreze o cale de mijloc, calificată de unii drept "relativism cultural". Ea privilegiază punctul de vedere simbolic, care posedă o mare fecunditate euristică, dar nu afirmă niciodată că acesta ar fi predominant. Școala istorică germană a ilustrat pe deplin această cale. Fie că e vorba de Ranke (1795-1886), cel mai
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
specificitatea și explică de ce sunt depuse atâtea eforturi pentru a le orienta în prealabil spre această "natură". În această optică, orice bun este potențial cultural, cu condiția să poată mobiliza colective preocupate de calificarea lui și să producă efectele așteptate. Relativismul nu este demonstrat, ci semnalat, în măsura în care se insistă pe necesitățile procedurale, care nu au nimic de-a face cu "arbitrarul". Capitolul 3 Efectele sociale ale "culturalului" Capitolul de față îl completează pe precedentul: calificarea bunurilor (dar și a oamenilor și
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
joacă (doar) rolul de difuzare a marilor opere, ci trebuie să fie un loc de incitare, de experimentare, de reședință, de ajutor pentru artiștii aflați în dificultate, de lansare a trupelor de amatori, de proiecte... Voluntarismul cultural se deschide spre relativismul cultural. • Traducerile principiului: legătură socială, egalitate, unanimitate Afișarea unui aspect universalist și a unui aspect relativist prin dreptul cultural nu ar fi suficientă: erijarea culturii în interes general presupune și ca politica să fie în măsură să unifice ceea ce lumea
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
informare, iar pe de alta, indivizi manipulați (mai puțin raționali?) dispuși să urmeze căile ce li se indică. Totuși, în alte locuri, valorile sunt dotate cu o obiectivitate care nu ne permite să ne gândim la convenționalism (care este un relativism): "Comprehensiunea istorică a trecutului nu este supusă unui relativism absolut" (Moulin, 1967, p. 431). Există așadar o valoare istorică și o autoritate a istoriei greu de contestat. Locul artistului în istorie, al unei opere în economia operelor sale devine prea
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
raționali?) dispuși să urmeze căile ce li se indică. Totuși, în alte locuri, valorile sunt dotate cu o obiectivitate care nu ne permite să ne gândim la convenționalism (care este un relativism): "Comprehensiunea istorică a trecutului nu este supusă unui relativism absolut" (Moulin, 1967, p. 431). Există așadar o valoare istorică și o autoritate a istoriei greu de contestat. Locul artistului în istorie, al unei opere în economia operelor sale devine prea puțin discutabil: "Istoria este știința-regină și se bucură de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Becker insistă, de exemplu, pe "interesul" actorilor de a coopera sau pe "costurile" necooperării. Teoria jocurilor nu este prea departe (cf. Becker, în Moulin [coord.], 1986), fără să fie luate în considerare condițiile sociale ale participării. Convenționalism, iraționalism și sociologism • Relativism Din cealaltă parte vine reproșul de relativism: în măsura în care reputațiile se fac și se desfac și depind total de lumi, ele sunt convenționale: "Va fi greu de spus dacă o fotografie este mai bună decât alta, mai puțin bună sau de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de a coopera sau pe "costurile" necooperării. Teoria jocurilor nu este prea departe (cf. Becker, în Moulin [coord.], 1986), fără să fie luate în considerare condițiile sociale ale participării. Convenționalism, iraționalism și sociologism • Relativism Din cealaltă parte vine reproșul de relativism: în măsura în care reputațiile se fac și se desfac și depind total de lumi, ele sunt convenționale: "Va fi greu de spus dacă o fotografie este mai bună decât alta, mai puțin bună sau de aceeași calitate [...]. Pentru a exprima judecăți de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
produce efecte reale, posedă o eficacitate. Realism: în contra idealismului (sau nominalismului), presupoziția realistă consideră că lumea există independent de subiectul cunoscător. Reflexivitate: atitudine intelectuală constând în întrebări despre actul pe cale de a fi efectuat. Actorul social reflexiv își analizează acțiunea. Relativism: atitudine științifică urmărind să contextuali-zeze orice observație și să insiste pe diversitatea formelor posibile ale realului. Poate tinde spre un radicalism politic (comunitarismul) sau științific (ceea ce există este arbitrar, nenecesar). Simbolistică: ansamblu de semnificații la care trimite realitatea, mereu susceptibilă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
213-214, 245, 249, 264-265, 285, 309. Raționalizare, 184, 192. Rațiuni, 46, 50-51, 54-55, 81, 85, 139, 142-143, 231, 306. Realism, 117. Reciprocitate, 226. Reconciliere, 218. Redistribuire, 218. Reflexie, 163. Regiune, 122, 204-206, 208-209, 228, 231, 233, 236. Reificare, 35, 147. Relativism, 36, 57, 217, 261, 305. Religie, 9, 13, 34-37, 61-62, 64, 73, 81, 114, 125, 140, 149-151, 162, 166, 181, 271, 273. Reprezentări colective / politice/ teatrale, 40-41. Reputație, 254, 257, 301. 305-306. Rețea, 14, 46, 49-50, 55-56, 65, 90, 92
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
problema mărturisirii dreptei credințe este una de actualitate și arată că pot fi și astăzi persecutori și martiri ai credinței. Sunt unii care se depărtează de la izvorul curat al Ortodoxiei și îmbrățișează diverse ideologii, pseudo-credințe, alții sunt prinși în mrejele relativismului sau sincretismului religios, iar alții cad pradă patimilor care îl despart pe om de Dumnezeu și se lasă biruiți de acestea încă de la primul atac demonic. De aceea, pilda sfinților mucenici, trăitori și mărturisitori ai dreptei credințe a exercitat și
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
reprezintă de fapt singurul scut al oamenilor simpli în fața abuzurilor din partea celor puternici din punct de vedere economic și/sau politic. Politologi și analiști politici (fără ghilimele [...] ) vor găsi argumente în favoarea unei idei maltratate în perioada modernă dominată de un relativism cultural transformat într-un relativism al logicii elementare. Poate că unii dintre acești analiști vor înțelege că pragmatismul invocat de cei care critică "fundamentalismul" principiilor nu reprezintă de fapt decât o scuză pentru incoerența internă a pseudosoluțiilor care nu sunt
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]