571 matches
-
aceste teofanii devin tot mai rare pe măsura secularizării societății, și nu pentru că Harul s-ar fi împuținat, ci pentru că inima omului de azi s-a învârtoșat și acesta nu mai poate privi prin ochii credinței. Este drept, postmodernismul a relativizat viziunea raționalistă a omului asupra lumii înconjurătoare și chiar a evidențiat limitele cunoașterii umane, mergând până la deconstruirea oricăror adevăruri universal valabile, inclusiv a Adevărului dăruit prin credință. Am afirmat în introducerea acestei lucrări că ceea ce a lipsit filozofiei și chiar
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
într-o dublă manieră între paranteze clivajul proprietari/muncitori: întrucât este delegitimat de uzajul de tip sovietic pe timpul celor patruzeci de ani și pentru că deschiderea posibilității pentru fiecare de a acționa a lăsat mult timp pentru visuri și certitudini astăzi relativizate prin experiență. Aceste două fenomene fără îndoială imposibil de măsurat explică verosimilitatea anumitor forme de vot "în contrasens" (de la stânga spre dreapta în ocurență). Căci "bunul simț" îți interzice să votezi pentru perdanții istoriei: fiecare alegător, prin votul său, a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
XX, rus, francez și român. Cele două categorii „atipice” provoacă Însă, În general, un fenomen de respingere instinctivă, dar și - modificat și augmentat de educație - de teamă față de nebuni și dispreț față de proști. Meritul marilor scriitori a fost de a relativiza cele două reacții, În aparență contradictorii, dar care, la o privire mai atentă, se „amestecă”. Astfel, nu de puține ori, ne este teamă și de proști („Proști, dar mulți” cum o spune Lăpușneanu!Ă sau avem dispreț și față de nebuni
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a „valorilor relative”, fiecare „treaptă”, odată atinsă, putând fi „depășită” de o alta, la exemplele date mai sus, În vârful cărora, tinerelul care am fost l-a așezat pe Iisus ca valoare absolută, acesta nu cumva poate fi și el „relativizat”, „depășit” prin păstorul, patriarhul Abraham? Deoarece, dacă Iisus Îi scandalizează pe judecătorul Caiafa și pe ceilalți membri ai Sanhedrinului, declarându-se „fiul lui Dumnezeu, al lui Adonai”, Încălcând „contractul, alianța” cu Unul, cel ce trebuia să rămână singurul Dumnezeu al
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o dată să ne păstrăm capul pe umeri, vom refuza orice sentiment de panică sau de catastrofism național - cum am făcut-o și În Parisul exilului nostru temporar! -, Încercând cu un oarecare calm, mai necesar decât oricând, să... nu, nu să „relativizăm” criza, necazurile, drama (la fel cum făceam În anii ’80 când mulți credeau că nația noastră e sfârșită, Înglodată În marasm și rușine!Ă, ci pur și simplu să integrăm ceea ce trăim, oricât de deconcertant și de „dezamăgitor”, Într-o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
alți colegi de-ai mei din emigrația „mai târzie”, deci de pe la sfârșitul anilor ’60, ne așteptam să găsim spirite mai calme, apte, cum spuneam, de a se apropia mai mult de o viziune mai globală a momentului, nu de a relativiza istoria recentă și „imediată”, ci de a o insera unui ciclu mai amplu, alăturând-o unor evenimente asemănătoare. Tot din istoria națională, chit că aceste „evenimente” avuseseră loc cu secole În urmă și aveau unele componente schimbate. Deși, vai, nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sau nu etnocen-trice, prin analiza comparativă s-a reușit, în știința politică, evitarea unor erori grosolane din trecut și recunoașterea diversității și diferențelor, fără a acorda o întîietate unora în detrimentul altora. În mod paradoxal, la acest rezultat s-a ajuns "relativizînd", uneori prea mult chiar, importanța și posibilitatea de punere în practică a democrației, confundînd imitarea structurilor specifice ale regimurilor democratice cu răspîndirea proceselor democratice: cele dintîi au o istorie a lor și o specificitate de neclintit; celelalte, în schimb, conțin
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
coloratură e un procedeu ieftin. Inargumentabilul e o pradă ușoară. Dacă nu e protejat de bună-cuviință, el poate fi trecut cu ușurință în registrul derizoriului. Artis tului „liber“ și dezinhibat i se pot furniza, totuși, câteva argumente care să-i relativizeze euforia. Deo camdată două: 1. Nu se cade să nu acorzi unei instituții străvechi și prestigioase (fondatoare a civilizației europene și a primei ei unități) măcar același respect pe care îl acorzi analizei statistice, bibliografiei de specialitate și propriilor tale
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
judecata finală n-ar fi decât o pedantă aplicare de principii, notarul de cartier ar fi personajul cel mai indicat pentru a o oficia expert și expeditiv. Un alt erou al Patericului, Avva Teodor de la Ferme, nu se sfiește să relativizeze principiul însuși al iubirii creștine: compasiunea: Parcă văd cum apărătorii - religioși sau nu - ai principiilor, activiștii sociali, firile militante, umaniștii de toate obediențele își pun mâinile în cap. Cum se poate ca tocmai un călugăr creștin să vorbească astfel? Uite
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
un soi de etichetă pusă, în primul rînd, de un observator care nu se află sub puterea reflexiei obiective a unei exteriorități culturale. Mai tot timpul, identitățile se definesc din interior" (Cucoș, 2000, p. 145). Avem tendința de a ne relativiza în raport cu "altul", făcînd accesibile anumite paliere identitare care sînt compatibile cu alteritatea. "Identitatea culturală autentică este modificabilă, structurantă, autoconstructivă [...], personalitatea se organizează în jurul unui nucleu axiologic relativ stabil" (Cucoș, 2000, p. 147). Acestui nucleu însă i se alătură permanent valori
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
obișnuință a învățării nerelevante, fenomenul conduce la o pregătire perceptivă retractilă, producînd o reacție reticentă la repetarea unor stimuli din mediu. Să semnalăm în finalul acestui subcapitol și dificultățile de traducere ce însoțesc aplicarea unor probe specifice, care pot să relativizeze scorurile convenționale obținute. De exemplu, instrucțiunea lui R. Zajonc, to guess the atractiveness, a trebuit substituită în versiunea olandeză cu echivalentul flamand al cuvîntului englez to judge, căci o traducere literară nu a generat efectul simplei expuneri. În concluzie, în urma
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
arhitecturii. Am sugerat În acel context că limitele acestei arte a reprezentării pot deveni fluide și am exemplificat În istoria pre-digitală a artei, cu fotomontajul colat dadaist berlinez anticipat de cubism, și cu seriile fotografice ale lui Andy Warhol care relativizează strictele cauzalități realiste, vizând interogații de substrat. Aplicat arhitecturii, ne Întrebăm cum ar putea avealoc depășirea realismului documentar și critic În fotografie, pentru a realizaun discurs axat În principal pe non-vizibilitate? Ce gen deimagine ar rezulta În urmaunui astfel de
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
să facă vizibile și zonele mari de iraționalitate (cel puțin aparentă) manifeste în existența noastră. Sunt animat de speranța smulgerii rațiunii din statutul de armă și argument pentru diverse tipuri de dominare și oprimare politică, prin evidențierea contextelor care-i relativizează dreptul la absolut. Altfel spus, visez la prescrierea domeniului de adevăr al rațiunii, deschizând astfel câmpul posibilului pentru formele complementare ale intenționalității. * Un exemplu de contrazicere a progresului îl constituie familia, unde nu puține sunt cazurile în care minți luminate
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
diplomația amantului lor de suflet, Mița și Didina rămân alături de bărbații cu care formează social un cuplu și Își permanentizează postura statu-quo, de Întreținute. Femeile se tem să nu fie compromise, să nu se compromită, dar etica lumii lor este relativizată. Iubesc sau intră În jocul ispititor al iubirii din moft și, de dragul amorului, sunt dispuse fie să facă scandal, fie să evite, În măsura puterilor, un scandal public. Dar, mai presus de amor, rămâne imaginea de sine. Eroinele lui Caragiale
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
criticarea cultului personalității și contracararea efectelor politice ale acestuia, nu ezita în schimb să insiste, pentru a se proteja, asupra condițiilor diferite existente în RPR, pe de o parte, și în Uniunea Sovietică, pe de cealaltă parte (Frunză: 1990, 426). Relativizând problema, prim-secretarul PMR urmărea să evite cu orice preț asimilarea sa unui "mic Stalin". Nu în ultimul rând, deși aparent Dej a fost de acord și cu invalidarea tezei post-revoluționar leniniste conform căreia lupta de clasă devine tot mai
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Acesta mai considera, afirmație care a animat în mare măsură ședința Biroului Politic, "că orice problemă ridicată în legătură cu Gheorghiu-Dej este un risc". Printre apărătorii liderului comunist s-au distins Nicolae Ceaușescu și în principal Gheorghe Apostol, care au încercat să relativizeze, în primul caz, responsabilitatea existenței cultului personalității "toți am contribuit la acest cult" (Tudor, Cătănuș: 2001, 95) respectiv să îi acuze pe contestatari de ipocrizie și generalizări eronate, în al doilea caz. "După mine", se pronunța salvator Apostol, "și Miron
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
partidul comunist, sunt sinonime, în ultimă instanță, cu abdicarea de la principiile revoluționare marxist-leniniste, de la misiunea încredințată de istorie comuniștilor, cu alunecare pe panta cosmopolitismului și nihilismului național. De aceea, în ciuda noilor teorii "burgheze" ale "mondializării" (Răducu, Deliman: 1983, 54) care relativizau importanța factorului național în procesele tot mai complexe și interdependente derulate pe scena globală, "națiunea, întărirea independenței naționale sunt factori determinanți ai progresului, ai însuși viitorului comunismului pe planeta noastră!" (Ceaușescu în Apărarea patriei...: 1977, 343-344), era de părere secretarul
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
așa, când vorbitorul situează acțiunea la viitor, timp care scoate indicativul din perspectiva realității-fapt, pentru a-l introduce într-o altă perspectivă, a realității-proiect, când certitudinea împlinirii este totdeauna relativă. În acest sens, caracterul indicativului de mod al certitudinii se relativizează mai ales când sintagma viitorului este constituită din auxiliarul a avea și forma de conjunctiv a verbului care se conjugă. În sintagma am să cânt, subiectul vorbitor este sigur că are de îndeplinit o acțiune, că are intenția (sau chiar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conjugă. În sintagma am să cânt, subiectul vorbitor este sigur că are de îndeplinit o acțiune, că are intenția (sau chiar și obligația) să întreprindă această acțiune, dar e mai puțin sigur că o va întreprinde. Caracterul de certitudine este relativizat, pe de o parte, de însăși semantica viitorului, privit în ansamblu, pe de alta, de prezența formei de conjunctiv. Prin formele sale temporale, indicativul, pe de o parte, intră în opoziții categoriale cu alte moduri (conjunctivul, optativul etc.) direct sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să-l dezvăluie. Acest pact al autorului cu lectorul nu poate fi decât un garant al genului autobiografic. Autorul poate afirma că spune adevărul, însă povestirea sa să nu fie întru totul autentică. De aceea, definiția lui Philippe Lejeune trebuie relativizată în ceea ce privește noțiunea de adevăr pentru că ea spune că autobiografia a încetat să facă o povestire a propriei existențe. Pare, deci, că doar identitatea autor-narator- personaj poate să fie garant al genului. Însă pentru ca identitatea între aceste trei instanțe să fie
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
static” ar fi de a nu da niciodată toate explicațiile, ci de a sugera numai. El insista asupra necesității de a lăsa deschisă narațiunea, problematizând viziunea eroului. Acel „Poate a lunecat” din finalul romanului O moarte care nu dovedește nimic relativizează versiunea sinuciderii Irinei și împinge pe cititor spre o continuare personală a cărții. Elucidarea unei situații epice i se pare romancierului o lezare a principiului veridicității. Din punctul de vedere al organizării materialului epic, romanul se înfățișează ca un text
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
ore. Este important deci să înțelegem că nu orice depozit, chiar constituit în monedă, și nu orice activ poate fi socotit ca fiind bani. Considerăm că titanul gândirii economice a secolului XX a intuit corect dinamica economiei moderne atunci când a relativizat puternic termenul de transformare a unui activ sau depozit sub formă lichidă. Drumul creanță-bani sau bani-creanță poate fi parcurs rapid sau mai lent, în funcție de specificul unei economii. Vom continua analiza lui Keynes spunând că termenul respectiv poate fi discutat și
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
lui Lenin revine. Probabil pentru a salva o carte importantă a lui René Girard 59 în contextul nefast al înăspririi cenzurii de după "Tezele din iulie 1971", Paul Cornea recurge la un citat din Lenin. Un nemarxist ca Girard trebuia "explicat", relativizat, așadar Paul Cornea recurge la un artificiu: susțințe în prefața cărții că autorul francez cade în ambiguitate, "ca toți eseiștii care fac critica criticii", este incomod, poate idealist, dar în fond - sugerează P.C. - nici Lenin nu ar fi respins dialogul
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în cluburi, în presă, în exil sau în saloane, desfășoară o considerabilă energie în vederea emancipării sale. Soluționarea problemei de gen constituie o condiție de ruptură cu mentalitatea tradițională și de avansare a societății în direcția modernității. Principiul excluderii femeilor este relativizat de individualități cu spirit de independență și originalitate, cum este Pariziana. Indivizi emancipați în mai mare măsură decât alte categorii ale societății franceze, Parizienele fac parte din categoria femeilor care oferă un raspuns original și nuanțat la marile principii ale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Pariziana se găsește în centrul narațiunii și acțiunii, dramatizând-o, ea este cea care modelează situații și perspective. "Dramatizarea" românului se manifestă în scenele patetice și violențe, al căror instigator sau promotor este deseori femeia pariziana. Pariziana este femeia care relativizează delimitarea sferelor, ocupațiilor și locurilor. Prin originalitatea și singularitatea să, Pariziana îndrăznește să atace o dogmă fundamentală a epocii, cea a supunerii. Dacă tradițional, pentru femei nu există altă morală decât morală tăcerii, Pariziana refuză să se limiteze la rolul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]