578 matches
-
a vedea pre vetimentele romancelor tesaturi etruriene, din seclii cei mai indepartati, chiar dupa originalele picturelor italiane din cabinetul mieu”. Fără Îndoială, asemenea afirmații ar fi putut aparține, Într-o mare măsură, și legendei țesute În jurul monarhului de la Viena. Dar relativizarea frontierei dintre spațiul realului istoric și cel al posibilului istoric se dovedește a fi, adeseori, o cheie utilă pentru descifrarea mentalităților. În orice caz, chiar dacă Împăratul nu ar fi rostit efectiv asemenea cuvinte, este limpede că ele reprezentau ceea ce românii
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
are drept cauză importantă, la origini, nu numai conflictele ivite pe parcursul istoriei, ci și diferențele reale de civilizație, mentalitate, orientare politică, existente Între români și maghiari. De aceea, teoretic vorbind, apropierea celor două entități trebuie să aibă la bază atât relativizarea imaginilor despre celălalt, Înțelegerea și tolerarea diferenței, cât și atenuarea acelor diferențe care blochează comunicarea. Cu alte cuvinte: integrarea celor două comunități Într-un spațiu comun de civilizație. Istorici maghiari iluminiști și romantici despre răscoala lui Horea XE "Horea" Analiza
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
cu mulți copii: ori se Împacă după o ceartă, ori se distrug În mod reciproc. Dincolo de bunele sale intenții sau de implicarea sa, ca istoric participant la evenimente, meritul „viziunii-șablon” a lui Kőváry poate fi acela de a ajuta la relativizarea altor viziuni-șablon, fără Îndoială, la fel de exclusiviste și la fel de bine intenționate. În concluzie, se poate afirma că opera lui Kőváry László XE "László" oferă o imagine complexă, nuanțată și bogată În amănunte cu privire la români. Reprezentările etnice pe care le-a propus
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nu reprezintă decât generalizări nefondate. În primul rând Însă, el ține să etaleze În fața cititorilor săi vechile prejudecăți tradiționale, ilustrate mult mai convingător, sub raport expresiv, cu ajutorul „poantei” de efect din finalul poemului, care spulberă, de fapt, Încercarea anterioară de relativizare a clișeelor. Mesajul arendașului maghiar este acela că generalizările cu privire la celălalt, „caracteristicile naționale” generatoare de stereotipuri, sunt confirmate de experiență, iar Îndoielile raționale cu privire la acestea nu rezistă În fața realității palpabile. O opinie care face notă discordantă În corul admiratorilor maghiari
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
o specie de subordonată cu organizare mai complicată decât a celei conjuncționale, frecvența ei mare, apropiată de a subordonării conjuncționale17se explică prin faptul că vorbitorul uzează de anumite strategii prin care efortul de procesare (și de receptare) este atenuat: (i) relativizarea celui mai accesibil element din subordonată, (ii) respectarea pe cât posibil a ordinii canonice a constituenților; (iii) plasarea relativei la sfârșitul enunțului (respectând principiul lui Leech, 1983 - maxima "finalului greu" - conform căruia constituenții complecși sunt plasați la finalul unității sintactice)18
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
țină încă o zi, să reziste entropiei universale. În afară de catolică, universalistă, propaganda este și totalitară. Marile totalitarisme - fascismul, nazismul, - au folosit propaganda ca pe o superarmă, fapt care ocultează natura totalitară a propagandei înseși, indiferent de utilizator. În propagandă, orice relativizare este interzisă, orice acceptare rațională a unei alternative, de asemenea. Opusul, concurentul, rivalul temei de propagandă este fie ignorat, fie denigrat sau demonizat. Adolf Hitler : „Ce s- ar spune despre un afiș menit să laude un săpun și care ar
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
comportament delictual" sau „infracțional" (desemnat frecvent prin termenul generic „delincventă") reflectă perspectiva juridică și se referă la acele categorii de fapte care încalcă valorile ocrotite prin normele juridice. Universalizarea și normalizarea devianței sunt, fără îndoială, cele mai spectaculoase efecte ale relativizării devianței; o dată cu analiza lor, pătrundem pe terenul paradoxului: relativitatea determină universalitatea, iar devianța devine normală. E adevărat că, vorbind despre devianță, totul depinde de interpretare, dar aceasta nu înseamnă că universalitatea și normalizarea comportamentului deviant sunt simple construcții teoretice bazate
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
egale astfel încât ea să abandoneze acceptabilitatea pentru toți cetățenii drept condiție universal valabilă a legitimității în favoarea tratării ei drept condiție valabilă doar pentru societățile liberale actuale. Pe de o parte, este serios dubitabil că acest proces de istoricizare, contextualizare și relativizare conduce la o concepție plauzibilă a legitimității. Susținerea că "întrebarea cu privire la cine este îndreptățit (deserves) să primească o justificare pentru utilizarea puterii statului este o considerație normativă ce poate fi derivată doar din contextul istoric"23 nu este deloc una
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
discuții în jurul statului ei, încă din antichitatea greacă, au generat probleme de interpretare și în legătură cu funcția ei ontologică. Faptul că mai curând ea "semăna" prea mult cu realitatea și nu faptul că substanțial era diferită de aceasta a dus la relativizarea și chiar la contestarea capacității ei de "probare" a obiectului, a experienței și a cunoașterii. De aici, acuzația care a planat asupra ei, în plan filosofic, apoi spiritual (la mișcările iconoclaste vom reveni în capitolul final), de înșelătorie a simțurilor
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sensurilor lor.” Sunt investigate modalitățile discursului ca „joc impur, al conivenței și demascării”, procedeele narative ale moftului și semnificațiile acestuia în plan caracterologic, sociologic, axiologic, ontologic. Prevalența moftului, semn al discrepanței între aparență și esență, și consecințele sale - proliferarea și relativizarea cuvintelor, obsesia pentru oratorie și retorică - duc la agonia comunicării, la vidul de sens și, în cele din urmă, la o adevărată criză ontologică ce definește universul cercetat. Din perspectivă semiologică este abordat „textul” lumii lui Camil Petrescu, a raporturilor
VODA CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
după rezultatele anterioare ale liderului în obținerea performanțelor răsunătoare. Cu cât acestea au fost mai numeroase, cu atât atribuirea carismei va fi făcută mai ușor. Interpretarea carismei ca rezultat al procesului atribuirii nu trebuie să ne ducă cu gândul la relativizarea și, mai ales, la subiectivizarea excesivă a carismei. Personal, vedem în acest punct de vedere o explicare mai nuanțată și mai realistă a carismei prin considerarea proceselor și interacțiunilor sociale din cadrul grupurilor umane. Nu trebuie pierdut din vedere faptul că
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
producerea accidentului, nu consideră marja de autonomie de care dispune individul în raport cu deciziile și acțiunile sale; nu ține cont de diversitatea situațiilor de muncă, de cadrul informal etc. Tocmai de aceea, spune autorul, criticile aduse acestor modele ne invită la relativizarea interesului față de respectivul curent de cercetare și la orientarea spre alte tipuri de investigații mai puțin bazate pe abordarea „carteziană” și mai mult pe sistemele de credințe și reprezentări ale indivizilor, spre funcționarea sociocognitivă a operatorilor față de risc și accidente
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mobilizează în întregime, constituind doar un mijloc de a-și câștiga existența, de a câștiga bani, de a stabili contacte umane sau, dimpotrivă, ar putea produce insatisfacție altora pentru care munca reprezintă preocuparea centrală, esențială. O asemenea interpretare nu înseamnă relativizare, ci, credem, nuanțare. Starea de satisfacție/insatisfacție este o stare situațională uneori momentană, mai mult sau mai puțin conștientizată, dependentă de o multitudine de factori printre care un rol aparte îl joacă și cei psihosociali. Un fapt relativ simplu cum
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
munca sa. Aceasta deoarece aceeași muncă, cu același conținut, cu aceleași condiții, poate motiva în mod diferit tocmai în funcție de diversele atribute psihoindividuale ale omului. Fără îndoială că aceste atribute nu trebuie exagerate, încurajate nepermis, astfel încât să se ajungă la o relativizare a conținutului și condițiilor muncii, dar nici trecute cu vederea. În acest sens, psihologului îi revine sarcina de a-i ajuta pe membrii organizațiilor în vederea formării unei imagini adecvate despre propria lor organizație, despre munca pe care o prestează, despre
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
dintre aspectele fundamentale ale unui astfel de sentiment este faptul că reflectă capacitatea Omului de a se privi pe sine Însuși ca pe un subiect de reflecție, de a se distanța de sine În mod conștient, ceea ce face cu putință relativizarea culturală și un demers de deschidere Înspre alte apartenențe și alte culturi. În sfârșit, trebuie să fim foarte conștienți de faptul că această noțiune se actualizează Întotdeauna la plural: fiecare Încearcă mai multe sentimente de apartenență. Orice individ aparține, simultan
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
relațional este cel care face ca interacțiunea dintre două acte de limbaj să devină realmente comunicare. Gândirea lui Jacques este diferită și de cea a lui Emmanuel Lévinas. Acesta din urmă afirmă că o autentică filosofie a dialogului implică o relativizare a ego-ului și că „Eu Îl percep pe Tu mai presus de Mine Însumi” (Lévinas, 1976, p. 40), subliniind astfel caracterul esențialmente asimetric al relației etice. Prioritatea acordată celuilalt eliberează Eul de sine Însuși. Etica s-ar baza, din acest
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În lipsa apartenenței la o tradiție, suntem lipsiți de dimensiunea evaluativă a Înțelegerii, care devine absolut imposibilă. Primatul principiului universalității nu exclude În nici un caz recunoașterea pozitivă a diferențelor (Ricœur, 1990), cine determină doar, și acest aspect este esențial, să refuzăm relativizarea radicală a valorilor. A. P. & ABOU Sélim (1992), Cultures et droits de l’homme, Paris, Hachette. DEVEREUX Georges (1967), „La renonciation à l’identité: défense contre l’anéantissement”, Revue française de psychanalyse, vol. 31, nr. 1, ianuarie-februarie, pp. 101-142. LEVI-STRAUSS Claude
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
La discipolii lui Heidegger, etica era redusă la o chestiune de autenticitate. Or, „ființa nu este niciodată ș...ț propria sa rațiune de a fi” (Lévinas, 1986, p. 121). Trebuie să ținem cont de acest avertisment dacă vrem să evităm relativizarea radicală a valorilor. Cinismul postmodern se bucură de ceea ce crede a fi sfârșitul universalului, ocupat fiind cu celebrarea frivolității, a fragmentarului, a inesențialului și deci cu respingerea eticii. După cum notează Jacques Bouveresse, aceasta Înseamnă să acreditezi „ideea că ceea ce ne
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
valorificarea - pentru primul caz - a unor forme distincte de tipul tu, dumneata, dumneavoastră ca termeni de adresare, respectiv în folosirea reciprocă - pentru a doua situație - a aceleiași forme: tu sau dumneata sau dumneavoastră), cu precizarea că realitatea comunicativă impune, frecvent, relativizări (determinate de factorii prezentați anterior) ale acestor componente, de unde și diferențierea, în cadrul microsistemului termenilor de adresare dintr-o limbă, a mai multor subclase. Realizată, în lucrările de specialitate, din perspective diferite, tipologia termenilor de adresare implică o serie de nuanțări
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în mod paradoxal etc.) și, pe de altă parte, raportul locutorului cu ceea ce spune, care poate face obiectul comentariilor datorită unor mărci ale eterogenității enunțiative, precum cele care semnalează un punct de vedere (pentru / după cutare, așa-zicînd, în aparență) sau relativizarea cuvintelor folosite (într-un anume sens, dacă îndrăznesc să spun, într-o anumită privință), vizînd statutul particular al unei părți din enunț în raport cu ansamblul (în paranteză, între altele, într-un fel). Atribuirea unei valori modale suplimentare prin elemente ca a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
spune decât "pronunțați vocativul și veți fi edificat: Filimoane!" Dincolo de aleatoriu și carnavalesc, putem intui existența unei dinamici de creație ce urmează alte traiectorii ordonatoare decât evidenta cursivitate alfabetică. Arbitrarul asocierilor dintre nume și caractere implică, în același timp, o relativizare a trăsăturilor specifice genurilor literare clasice, iar Mircea Horia Simionescu traversează aceste registre într-o deplină cunoaștere a rolului său în raport cu lumile textului. Orice pare, astfel, posibil - schițe-fulger de câteva rânduri, eseuri meditative ce par nesfârșite, dar încap în două
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
este definit de Dixon (1994: 11) în raport cu subiectul: termenul subiect, reprezentat de mulțimea {S, A} privește relațiile semantice, de adâncime, în timp ce pivotul are anumite proprietăți de coreferențialitate și de omisibilitate, manifestate în relațiile sintactice de la nivelul frazei, cum sunt coordonarea, relativizarea etc. După cum am arătat mai sus, din punctul de vedere al acestor relații, limbile pot funcționa cu pivot S/ A, ceea ce înseamnă că au sintaxă de tip acuzativ, sau cu pivot S/O, ceea ce înseamnă că au sintaxă de tip
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
categorie specifică fiecărei limbi, categorie definită sintactic. 3.2.1. Limbi cu pivot S/A Limba engleză, limbă cu sintaxă de tip acuzativ, folosește nominalele din pozițiile S și A drept pivoți pentru coordonare și nu manifestă constrângeri sintactice pentru relativizare. Constrângerile de coordonare nu privesc combinarea propozițiilor, ci sunt constrângeri de omisibilitate. Acest lucru înseamnă că oricare două propoziții pot fi coordonate, însă, dacă un nominal se repetă, în cea de-a doua apariție poate fi înlocuit prin pronume, indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tata și s-a întors' ŋuma jaja-ŋgu ŋamba-n (apud Dixon 1994: 162) tata(Abs-S) copil(Erg-A) a auzi(nonviitor) ' Copilul l-a auzit pe tata'. În plus, în limba dyirbal, pivotul S/ O are un rol important și pentru relativizare: relativizarea se poate realiza numai dacă propoziția principală și propoziția relativă conțin un nominal comun. Acest nominal poate avea aproape orice funcție în propoziția principală, dar este obligatoriu să ocupe poziția S sau O în propoziția relativă (Dixon 1994: 169
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și s-a întors' ŋuma jaja-ŋgu ŋamba-n (apud Dixon 1994: 162) tata(Abs-S) copil(Erg-A) a auzi(nonviitor) ' Copilul l-a auzit pe tata'. În plus, în limba dyirbal, pivotul S/ O are un rol important și pentru relativizare: relativizarea se poate realiza numai dacă propoziția principală și propoziția relativă conțin un nominal comun. Acest nominal poate avea aproape orice funcție în propoziția principală, dar este obligatoriu să ocupe poziția S sau O în propoziția relativă (Dixon 1994: 169): ŋuma
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]