578 matches
-
mitului revoluționar pe o altă turnantă decât cea a epicului grandios așa cum o cere rețeta hollywodiană și un tip de spectator popcornist, și aparent fără a răspunde unor eticisme corectate politic. În a doua opțiune care face loc unei timide relativizări a punctului de vedere pot fi incluse împărțirea filmului în dimensiunea color și cea alb-negru ca alternanță a planurilor temporale și cu sugestia unor momente care radiază emoțional pe frecvențe diferite, seria de flash-back-uri și flash-forward-uri care brizează curgerea lineară
Singuraticul argentinian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7069_a_8394]
-
autonomă față de actantul absorbit de sforțările elaborării, care substituie ipostazele lăuntrice ale acestuia. Mai departe nu se merge. Nu cumva se află în cauză o mare sfială înăbușită, o dramatică delicatețe rimbaldiană? În orice caz, gravitatea este evitată în numele unei relativizări ce se substanțializează. Ceea ce nu înseamnă că opiniile eseistului n-au tranșanță, sub formularea care le acordă o față umorescă: „În ceea ce privește insuccesul unor condeie indigene (dar și, adesea, indigeste), cauza căruia ar fi snobismul, adică preferința îndeajuns de pronunțată a
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
o ultimă perioadă istorică în care mai pot fi recunoscute caracterele generice a ceea ce, prin convenție, poate fi identificat și legitimat drept concepție stilistică. Sunt importante două observații: (1) doar situarea în postmodernitate și asumarea opțiunilor acesteia pentru fragmentarism și relativizare, ca semn al neîncrederii în adevărurile „monolite” cu caracter universal, permite înțelegerea și evaluarea obiective a perioadelor istorice anterioare. Asumarea unei alterități radicale permite, prin opoziție și comparație, o conștientizare clară în virtutea detașării și, implicit, a distanței temporale ce permite
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
maeștri ai modernității Schönberg, Joyce, Picasso, Brecht - a avut darul, la acea oră de criză, să capteze atenția unanimă. În felul atît de personal al lui Godard, uzînd de erudiție și sarcasm, vorbind ca-ntotdeauna despre detașare și alienare, despre relativizarea așa-ziselor adevăruri absolute. O nobilă invitație la rațiune și toleranță. Necesare acum mai mult ca oricînd. O hazardată ripostă în forță ca și un nou cod Hays cu restricții absurde ar însemna să se cadă în chiar capcana fetișismului
Festival în doliu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15833_a_17158]
-
școala și-a făcut-o la o balenă): șocul neașteptat al poantei finale cum am văzut în Ars poetica. Venită după întreaga desfășurare a textului într-un registru "înalt", poanta prozaică dată brusc la sfîrșit, schimbă deodată sensul, răsturnîndu-l prin relativizare și ambiguitate, ca în Iarnă tîrzie cînd, după o fastuoasă reverie poetizantă apare pedestru ultimul vers: "Mai mi-au căzut azi noapte-n vis trei dinți". Poantele acestor parodii erau menite, în gîndul poetului, să contracareze gravitatea obosită a poeziei
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
și piper", "se pune la fiert capul porcului, cu urechile și botul tăiat bucăți de mărime potrivită", în cîte minute (sau ore?) se traduce indicația "se dă tava la cuptor" etc. Exemplele vechi sînt și mai bogate în aproximări și relativizări: "dupre ce va fiarbe câtvaș", "deci pune-i lapte cât vei socoti că tribue", "îi pune în apă réce să stea câtvaș, și-i dă undă puțintel". Oricum, pe cît de expediată e complicata preparare a mîncărurilor, pe atît de
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
a devenit o temelie a supraviețuirii conștiințelor, un criteriu de acuitate maximă al disjungerii anormalității de normalitate. Distopia comunistă a avivat conceptul moral precum o firească reacție de apărare. Altminteri stăteau lucrurile în Occident. Cadrul unei societăți democratice îngăduia o relativizare a principiului etic, care putea apărea eventual posomorît, prea restrictiv tolerînd o tratare a lui printr-o speculație jucăușă. Era un teren pe care paradoxul putea executa tumbe. Oscar Wilde socotea că ar fi absurd a-i diviza pe oameni
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
literatura și au impus o cultură a valorii) a fost înlocuită de o cultură a urii față de valoare, a apărării feudei proprii cu orice preț, fie el al ipocriziei, al sperjurului și al crimei în efigie. Bineînțeles, randomizarea, lateralizarea și relativizarea valorii sânt și criterii postmoderne, pe care o lume cu adevărat sistemică (postmodernitatea e, de fapt, la fel de coerentă ca și modernitatea) știe să le respecte cu măsură și în limita adevărului. Și pentru un postmodern Dante e la fel de mare ca
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fecioară pentru că nu este fecioară, fiindcă nu este maica [fiului ieșit] din măruntaiele sale“ (XXIII, 2-3). Este minunat acest loc, reușește să redea excelent deosebirea dintre două maniere ale vorbirii antinomice. Tertulian observă că se pot obține formulări antinomice prin relativizarea com pletă a termenilor. Faptul e posibil fie în excesul de îndoială, fie în jocul echivoc al cuvintelor. Or, din partea sa, lucrurile se doresc limpezi: „lumina este lumină și întunericul întuneric, ceea ce este da este da și ceea ce este nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cu sânge un bilet pe care-l pune într-o bășică, iluzie a libertății. Neatent, o calcă, spărgând-o „cu un zgomot teribil, de explozie”. Găsește propria scriere, despre care bănuiește că aparține unui naufragiat, desconsiderat pentru atitudinea lui lamentabilă. Relativizarea perspectivei simbolizează repetabilitatea destinului într-un cerc unde libertatea absolută este anulată sau minimalizată. Tabloul se încheie cu imaginea peștilor înotând spre Iona, semn al ironizării norocului de care eroul nu avusese parte la începutul evenimentelor, copleșindu-l, sufocându-l
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
audiențe într-o anticameră ministerială ; bombardarea unui depozit de lemne cu mulți morți și răniți : agitația lui Margot, geloasă pe sora ei și neconștientă deplin de propriile simțiri [...]. Construcția romanului Gabrielei Adameșteanu, foarte modernă, se bazează pe un principiu de relativizare a perspectivelor. Aceasta se realizează în mai multe feluri. Întâi, prin colportaj. Dimineață pierdută este un roman al femeilor și deopotrivă unul „feminin“, în măsura în care bârfa, trăncăneala constituie un mijloc de evocare și judecare a oamenilor și vieților lor. La această
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
trecut. Pe rând, Sophie, Ialomițeanu, Papa, Margot văd și descriu evenimentele. Scena din grădină e relatată din aceste patru perspective, într un admirabil carusel al impresiilor, indicând cu subtilitate încărcături psihologice diferite. Profesorul Mironescu ține jurnal : iată alt mijloc de relativizare. Densitatea de fapte, de senzații, de aprecieri subiective e, în aceste condiții, absolut remarcabilă. Romanul e caleidoscopic, permițând nu doar alternarea planurilor mari cu prim-planurile, dar și pe a seriosului cu derizoriul, pe a pateticului cu ironia. Lumea se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prin modul în care tratează subiectele, le ierarhizează și le prezintă publicului lui. Libertatea de exprimare este un drept fundamental, pe care l-am cucerit cu greu, și pe care nu ne putem permite să-l relativizăm, prin acțiuni de relativizare a lui sau de îngrădire a accesului la informație, prin presiuni ale puterilor publice asupra ziarelor și ziariștilor. Sunt alături de toți cei care, cu bună credință, promovează dreptul la liberă informare și liberă exprimare. Doar în aceste condiții vom avea
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
Eu n-am crezut niciodată că dețin Adevărul. Asta e perspectiva mea, tu poți avea altă perspectivă, n-am nici o treabă cu asta. Ei n-au vrut să accepte poziția asta. Pentru ei, poziția asta a fost un fel de relativizare a tot ce au crezut toată viața lor. Deci reacția lor n-a venit în urma unui articol sau a unei cărți, ci fiindcă eu făceam critica unei întregi școli. Școala se numea cum a numit-o Scholem XE "Scholem, Gershom
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
te obligă, fără intenție, să reconsideri rockul, ca gen artistic, dar și istoria, estetica, modalitățile de exprimare, cauzele și clauzele, poncifele & pocelile secolului XX. Viziunea de-a dreptul... vizionară, judecata trecutului și prezentului, justă fără încrâncenare & parodică fără pic de relativizare, umorul continuu, zeflemeaua nemiloasă sunt unicate. Nimeni n-a reușit, ca Zappa, să dea atâta strălucire fleacurilor inovatoare, să pompeze seva organismelor naturale prin artere de hârtie, în compoziții avangardiste mai pline de vigoare decât orice piesă a curentelor ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
științifice de a fi universal valabilă, bazată pe legi naturale necesare, independente de simțurile și de punctul nostru de vedere particular 53. În acest sens, obiectivității i se opune subiectivitatea. Punctul de vedere specific științelor exacte a primit o primă relativizare odată cu dezvoltarea fizicii cuantice. Dacă în fizica clasică, deterministă, omul nu era decât o verigă în marele lanț al cauzelor și efectelor, o dată cu fizica modernă și cu demonstrarea relațiilor de incertitudine, distanța radicală subiect-obiect se micșorează, la fel ca și
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
care, până de curând, erau filtrate pentru ei de către jurnaliști, redefinind astfel identitatea acestei categorii profesionale. Problema nu este însă dispariția acestor mediatori ai spațiului public, în pofida unor voci care susțin ideea unei substituții iminente, ci, pe de o parte, relativizarea autorității jurnaliștilor, iar, pe de altă parte, reinventarea vechilor practici jurnalistice și adaptarea lor la noile realități. Dacă a vorbi despre "societatea informației" este deja tautologic, iar a invoca existența unei cyber-democrații este încă iluzoriu, fantasmele care stau la baza
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
securiștii ne râd în nas (le râd în nas mai ales pușcăriașilor politici), e o nenorocire tipic românească, legată de toleranța prost înțeleasă (ortodoxia a dezvoltat și ea această toleranță de rău-augur, că nu suntem Dumnezeu să judecăm) și de relativizarea valorii de mare rigoare. Generațiile tinere se bazează la masa de scris pe exploatarea fiziologică, pe senzații "care uneori nasc idei", la care vechile generații nu s-au gândit. E așteptată o maturizare naturală a discursului lor minimalist, cel mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pentru un neoplatonician, Viața lui Platon sau Viața lui Plotin și așa mai departe. Evangheliile sunt reflecții ale Revelației, ca și Tradiția eclezială; ele nu conțin Revelația în sine, aceasta neputând fi conținută decât de Persoana lui Isus, Dumnezeu-Om. Relativizarea percepției noastre asupra Noului Testament, adică înțelegerea faptului că textele dintr-însul nu au căzut din cer și că ele conțin mesajul mântuitor într-un limbaj omenesc, nu înseamnă altceva decât reafirmarea implicită a transcendenței lui Dumnezeu și nelegitimitatea faptului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cultural la ambasada polonă mai întâi în SUA, la New York și Washington, apoi la Paris, Milosz urmărește cu pasiune profesională disputele teoretice privind orientările înnoitoare ale actului de creație, care vor conduce la înlocuirea concepției obiectiviste a mimesis-ului aristotelic cu relativizarea sans rivages pe toate treptele procesului de formalizare. Este modul de viață, consacrat preocupărilor preferate, care se va prelungi și după 1951, când renunță la îndatoririle diplomatice și rămâne, la început, în Franța, pentru ca în 1960, să se stabilească în
Czeslaw Milosz – Întoarcerea spre sine by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12570_a_13895]
-
obositoare pentru cititor) a capacității de a inventa ființe, anatomii, obiceiuri, forme de organizare socială etc. Foarte rar - în special în mottouri, unde adie puțin umor - se creează impresia că ar fi vorba de o comedie a existenței, de o relativizare a ceea ce tindem în mod curent să sacralizăm: „Diferența fundamentală dintre un fril și o friliră nu este de sex, cum se vehiculează ideea în ultimul timp, ci într-adevăr așa cum au susținut strămoșii noștri, diferența e gastrofilică. Frilirelor le
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fecioară pentru că nu este fecioară, fiindcă nu este maica [fiului ieșit] din măruntaiele sale“ (XXIII, 2-3). Este minunat acest loc, reușește să redea excelent deosebirea dintre două maniere ale vorbirii antinomice. Tertulian observă că se pot obține formulări antinomice prin relativizarea com pletă a termenilor. Faptul e posibil fie în excesul de îndoială, fie în jocul echivoc al cuvintelor. Or, din partea sa, lucrurile se doresc limpezi: „lumina este lumină și întunericul întuneric, ceea ce este da este da și ceea ce este nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
această genială îmbogățire a ideii de număr întreg. E adevărat, totul se petrece aici liniștitor: anomaliile care au stat la originea progresului aritmeticei apar abia în alte corpuri de numere. Pasul e însă uriaș, dacă ne gândim că el înseamnă relativizarea aritmeticei, a ceea ce părea să participe la absolutul ideii de număr. În sfârșit, aparținând aritmeticei avem încă fragmentele manuscrise - datând, unul din 1834, altul din 1837 - citate mai sus, asupra determinării numărului claselor de forme binare de discriminat negativ, dat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sus citatului personaj. Personaj fictiv. Creații lexicale al lui Unamuno: topofobie „ură față de locul unde te afli“; filotopie „plăcerea de a vizita locuri noi“. Duro: monedă valorând cinci pesete. În capitolul IV, Unamuno, printr-un lapsus calami (sau în virtutea unei relativizări rimanești?), va spune că trecuseră doi ani de la moartea mamei lui Augusto. Iov, 7, 1: „Slujbă ostășească e viața omului pe pământ. “ „Zarurile au fost aruncate“, cuvintele lui Iuliu Cezar (102?-44 î.Cr.) la trecerea Rubiconului în războiul împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ce ne-am face oare într-o lume în care totul s-ar petrece într-o absolutè relativitate a timpului, ne-am da întâlnire cu ceilalți în jur de patru, ne-am trezi dimineață pe la șapte, înfiorètor câte posibilitèți de relativizare a timpului are limba românè, cum naiba sè trèiești împècat cu timpul într-o limbè care, printr-o suitè de prepoziții, îi submineazè orice precizie și rigoare?! Pe la patru a fost pânè la urmè patru și douèzeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]