11,435 matches
-
substanța temei sale anunțată în titlu. Aceste capitole au rostul de a familiariza cititorul din străinătate cu istoria fenomenului românesc, din nervurile căreia avea să se nască, mai tîrziu, în 1927, mișcarea legionară. Căutînd precursorii acestei funeste mișcări politice, autorul relevă că Legiunea se revendica de la ideologia naționalistă a lui Eminescu, A.C. Cuza, A.C. Popovici, doctrina poporanistă a lui C. Stere neintrînd în constituentul acestui izvor primar. Dar, important de semnalat ca deosebire esențială, nici Iorga, nici Cuza (fondatorii Partidului Naționalist
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
actul asasinării premierului Duca. Codreanu s-a ascuns, asasinii efectivi și cei considerați asasini morali (Crainic, Nae Ionescu, Dragoș Protopopescu etc., etc.) au fost arestați. La proces, asasinii efectivi au fost condamnați iar ceilalți acuzați, inclusiv N. Crainic, Traian Brăileanu (relevînd diferența specifică a fiecăruia) și nu crede că stînga democratică, prin țărănism, s-a opus eficient, propunînd o alternativă valabilă. Garda de Fier cultiva totalitarismul ca ideologie politică, dar pentru a putea activa (dincolo de periodicele interdicții) se adapta și, preluînd
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
Gheorghe Grigurcu La distanță de poezia ideatică sau vizionară - cea dintîi constructoare de elaborări proprii, prin urmare autoelaborîndu-se, cea de-a doua "inspirată", transmițînd un mesaj "dinafara ei"- producția lui Gellu Dorian își relevă baza existențială. Ea se compune din semnalele vieții ca atare, dintr-o materie similară cu cea a prozei consacrate, deși "înnobilată" prin tensiunea pură care străbate imaginile - decupări din real, efectuate cu ingeniozitate (realul se metaforizează astfel el însuși): "Se-ntîmplă
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
cea mai cuprinzătoare, a ajuns, în 1999, la al cincilea volum, pe care le-am comentat, cred, în revista noastră, pe fiecare în parte (anul trecut al patrulea volum, conținînd primele trei romane din ciclu) și n-am ezitat să relev că sînt aproape ratate. Poate că romanul său cel mai relevabil este cel ce încheie ciclul, La răspîntie de veacuri (1935), apărut, acum, în al cincilea volum al ediției d-lui Teodor Vârgolici. Și asta, mai ales, pentru că, în unele
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
pe text. Nu schimb nici un cuvînt. Scriind necontenit povestea izvorăște din ea însăși. Sînt mereu uimită că nu ștu ce am în mine. Scrisul se scrie pe sine... curge ca la cișmea... parcă-mi dictează cineva... cine oare? Totul se relevă în clipa scrisului, atunci, într-o legătură unică... elaborarea e secretă iar mîna i se supune... De la debut și pînă astăzi totul a fost definitiv, nu mi-a cerut nimeni vreo modificare... să schimb ceva, nu, nu... Poate, odată, a
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
această corespondență în curs de publicare. Nimeni nu putea bănui, în anii liceali și chiar cei ai studenției, încotro îl va duce destinul pe tînărul Mircea Eliade. Stocul de corespondență adresat lui Valeriu Bologa și articolele sale din Ziarul Științelor relevă un adolescent și, apoi, tînăr mult preocupat de istoria științelor. Dar chiar din această sferă de preocupări mai generală, îl interesau chestiunile de istoria folcloristicii și a obiceiurilor populare, invidiindu-l, el, studentul de 27 de ani, pe profesorul clujean
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
risipit în neant, de nimeni azi considerată. Dl. Lucian Boia are dreptate: "Nu te naști, biologic vorbind, german sau francez, dar înveți în familie, la școală și în societate cum să fii un bun german sau un bun francez". Aș releva și ideea, bine argumentată, după care națiunea singură nu s-a dovedit capabilă să asigure ordinea și stabilitatea lumii. S-a constatat, dimpotrivă, o destabilizare continuă a fenomenului național. Interesant, prin consecințe contrarii, este și ideea că națiunea este unică
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
inventată pe parcurs, improvizată necontenit și schimbată de cîte ori se ivește ocazia. E, îndefinitiv, un joc cu un singur jucător (Sancho fiind spectatorul), irepetabil și plin de fantezie. Dar mai este un element și pe care Bloom nu-l relevă: și anume caracterul conștient al jocului. Nu doar de liberă voința e vorba: e obligatoriu că jucătorul să știe că se joacă. Oare Don Quijote știe? S-a discutat enorm pe această temă, dar mai ales din perspectiva nebuniei personajului: dacă
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
din parcul Herăstrău, Șerban Cioculescu care la fiecare întîlnire îl numea pe Blaga "mistagogul de la Cluj", Mihai și Mariana Sora, Constantin (aici Costăchel) Toiu, grupul de tineri catolici care se întîlneau la biserică Saint Vincent de Paul (în care se relevă latinistul Hîncu), Pericle Martinescu, Pavel Chihaia și încă destui alții. Un loc special ocupă, în însemnările din jurnal, gruparea numită a uraniștilor (homosexualii) "printre care Negoitescu (incontestabil, personajul principal al jurnalului, datorită prieteniei sale calde cu autorul), Stere Popescu, Mihai
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
bucură de un mare interes. E, repet, aici confuzia dintre filosofie și literatura, cărțile lui Noica fiind considerate mare literatura. Și nu e vorba numai de actul creator în sine, socotit similar operei de artă. Dl. Flonta are dreptate să releve că atitudinile marcînd despărțirea de Noica (ale d-lor Al. Paleologu și Gabriel Liiceanu) se datoreaza fugii filosofului de literar-cultural și afundarea în sistem, speculația sistemică opunîndu-se filosofului scriitor. Așadar, încă o dată, actele despărțirii spectaculoase de Noica (mai ales în
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
8 și 9. Contemporaneitatea ei ne șochează, la zece ani de la revoluțiile anticomuniste. Din aceste rațiuni, merita o discuție amplă. O voi face eu insumi într-o anumită împrejurare, nu peste mult timp. în aceste însemnări, mi-am propus să relev un singur aspect. Referindu-se, pe urmele ciudatului român al lui Witkiewicz, la cauzele convertirii scriitorilor, Milosz acorda un spațiu larg stării de spirit a intelectualilor burghezi din Polonia anilor '30. Aceștia ar fi fost, cu puține excepții, dezabuzați, lipsiți
Cine l-a creat pe Murti-Bing by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18019_a_19344]
-
și liberală, si la unii, si la alții. Nu vreau să insist pe similitudinile care există între perioada interbelică și aceea contemporană, ca să nu se creadă că insinuez o posibilă evoluție similară spre dictatură. Altceva mi se pare demn de relevat. Intelectualii interbelici (că și cei de azi, uneori) n-au criticat niciodată la fel de acerb și de vehement fascismul ori comunismul cum au criticat capitalismul. Singurul sistem cu adevarat democratic din istorie a fost și a rămas ținta unei contestații exagerate
Cine l-a creat pe Murti-Bing by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18019_a_19344]
-
exclusiv cu litera mică. Nici cuvinte că moarte, suferință, negru, boala nu mergeau totdeauna. Rîma fiind cîteodată necesară, în loc de moarte, cenzorul propunea soarte. Sensul conta mai puțin. A revelă a fost ani buni un cuvînt interzis. Îi era preferat a releva, chiar dacă nu sînt sinonime. Totuși, cînd naționalismul a căpătat oarecare consistentă...religioasă (cum altfel?), cenzură proceda pe dos decît înainte și te trezeai cu a revelă în locul lui a releva. De tot hazul (de necaz) era să vezi căzînd orice
Cenzura veselă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18095_a_19420]
-
fost ani buni un cuvînt interzis. Îi era preferat a releva, chiar dacă nu sînt sinonime. Totuși, cînd naționalismul a căpătat oarecare consistentă...religioasă (cum altfel?), cenzură proceda pe dos decît înainte și te trezeai cu a revelă în locul lui a releva. De tot hazul (de necaz) era să vezi căzînd orice referire la turci și la otomani în recenzii la Viața lui Ștefan cel Mare de N. Iorga (reeditata în anii '60), din fericire numai pe durata vizitei nu știu cărei oficialități din
Cenzura veselă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18095_a_19420]
-
iei împărtășania să nu-ți mai săruți nici părinții". Nefericirea unui asemenea tip uman o alcătuiește înclinația spre labilitate. Pe cît de obstinat în unele momente, în ceea ce s-ar zice că alcătuiesc crezurile sale, pe atît de nestatornic se relevă Tudor Arghezi în altele, gata a-și reorientă capacitatea de atașament admirativ în altă direcție, înlocuită și aceea în scurt timp. Nu cumva violență pamfletelor, acel "complex al agresiunii", care-l făcea a proclama: " Totul este permis" sau: "Stilizata, violența
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
îl gândesc. / Fricoșii îl strigă. Orfanii îl lacrimă. Răniții îl cheamă. / Iar ceilalți îl uită. / O, Mamă ! O, Mamă ! (VRF, 53 / De la noua atitudine față de Cuvânt, la Necuvânt TGrp, 282). În poezia de Chișinău a lui Grigore Vieru, Mama se relevă după cum s-a mai spus (supra) drept simbol mesianic al Patriei, al Limbii Române, ori „jertfă” de întemeiere / zidire: Mamă, / Tu ești Patria mea ! / Creștetul Tău / Vârful muntelui / Acoperit de nea. Ochii tăi / Mări albastre. / Palmele tale / Arăturile noastre. / Respirația
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
Bibliei tradusă în elina. În altă parte, referindu-se la prietenia să cu Gală Galaction și articolele acestuia despre poetul Iacob Groper, observă cu umor adînc "verva evreului e comentariul. Geniul lui, exegeza". Și n-am spațiul necesar pentru a releva alte opinii, reflectînd bogăția de idei a celuia care, din 1914, va deveni adeptul filosofului - tot evreu - Chestov. Ideea alcătuirii acestei ediții (pe care a realizat-o împreună cu dl Remus Zâstroiu) a fost a d-lui Leon Volovici, care și
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
divinității, căci prin forță să creatoare nu e decît o înfățișare a acesteia, capabilă a se reintegra în matcă. Distrugător, dar și creator de forme, daimonul se află în opoziție cu satanicul, exclusiv negator, steril. Atît Goethe cît și Blaga relevă valentă pozitivă a demonicului. Un citat din Blaga: "Demonicul nu este decît ipostază magică a divinității sau divinitatea, întrucît ea își păstrează latitudinea de a se contrazice și întrucît ea nu încetează de a crea". Să mai amintim că Mircea
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
de fapt, caracterul național al literaturii române nu e exclusiv determinat de inspirația din lumea rurală, idee reluată, ăn 1906, si de Ovid Densusianu, mentorul simbolismului. I se reproșează nefondat lui Lovinescu ănnoitorul și unele opinii dogmatice. an schimb e relevat că "valoarea antitărănismului din Pași pe nisip stă nu atât an justificări teoretice cât an amplă operație critică pe textele sămănătoriștilor, când a ridiculizat fără drept de apel ăfalsitateaă și idilicul unei literaturi an afară realismului". Termenul final e desigur
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
reluau și continuau mai degrabă pe orizontală, pieziș, categoria "absolutului", si pe cea a "esențelor" din paradigmă literară a deceniului patru, fără "metafizica transcendentala" a acesteia, interzisă an epoca și ănlocuită de artiști cu o transcendență a operei care se relevă numai an gestul sacru al creației. Această stranie "metafizica a artei" dominantă an deceniile șapte-opt, a iscat an rândul generației postbelice o poetica a imaginarului absolut generatoare adesea de metafore complicate, oculte, ermetice, menite să comunice peste capul cenzurii un
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
deosebit în general de aceea a lui Eminescu, relegat într-o odaie goală, în fața unei mese de brad". În acest punct, Emil Iordache recurge la o apreciere a unui cercetător rus, I. Mineralov, care, într-un eseu publicat în 1991, relevă în acest tip de judecați un caracteristic procedeu de falsificare a memoriei practicat de comuniști, deoarece "dacă omul este convins că viața înaintașilor săi a fost doar o îngrămădire de gunoi, rușine, obtuzitate și absurditate perpetua, el se va simți
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
Ehrenburg recunoaște tardiv: "Dar și la data aceea îmi dădusem seama, însă, ca ordinele de lichidare a vechilor bolșevici sau a comandanților de seamă ai Armatei Roșii pe care ii întîlnisem în Spania, puteau purcede exclusiv de la Stalin." Interesant se relevă a fi faptul datînd din anul 1943: din dispoziția personală a lui I.V.Stalin, "Cominternul" (abreviere rusă a Internaționalei comuniste) s-a autodizolvat, desi acționa intens în nenumărate țări ale globului, încă din 1919; desființare fictiva, căci a fost precedată
Pseudodefinitii by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17511_a_18836]
-
mai multe ore de curs. Nu e, mă grăbesc să precizez, o istorie analitică de opere, ci o rapidă (sintetică) trecere în revistă a istoriei literaturii române (de altfel, profesorul o anunță la lecția inaugurală), stăruind în ideea de a releva legăturile interioare și principale ale scrisului românesc. Să notez, mai întîi, o observație despre componența slavona din spațiul vechi cultural românesc: Nu se poate vorbi de mărturisiri ale sufletului românesc în formă slavona. Fiindcă această eră o cultură de împrumut
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
Italia și, de aici, în Peninsula balcanică. Apoi a apărut, la noi, proza, și profesorul o trece rapid în revistă, neocolind Codicele Voronetian, Alexandria, Istoria Troadei (acestea din urmă, traduse, începînd să circule, la noi, din secolul al XIII-lea). Relevă, în continuare, ceea ce numește "în căutarea subiectelor proprii" (e titlul unei lecții de curs), oprindu-se, cît îi îngăduia spațiul, la Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, pledînd împotriva opiniei lui Demostene Russo care susținea că această carte
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
o prefață - Întâia apariție a textului original al celor mai celebre cărți scrise de un român (p. VII-XI; versiunea engleză, p. XII-XVI), semnată de Dan Zamfirescu, directorul editurii, care, evocând profilul complex al scriitorului, savantului și omului politic Dimitrie Cantemir, relevă, între altele: "Opera lui de turcolog, cel dintâi turcolog de talie și influența europeană, capătă astfel o semnificație nouă în perspectiva secolului și mileniului ce ne așteaptă. Cunoașterea și prețuirea ei la adevărata valoare au devenit însă posibile abia o dată cu
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]