1,222 matches
-
și mamele române, mândre de gloria străbunilor noștri, care au adus legionarii din Roma pe pământul anticei Dacii avem datoria a protesta contra afirmațiilor d-lui Mussolini. Frați, veniți și vedeți în Deva și la toate muzeele ce cuprind toate relicvele romane, asemănătoare neamului nostru; veniți și vedeți chipul roman al țăranilor noștri cu care vă puteți înțelege - acei care au luptat tot timpul contra intoleranței și oprimării, pentru ca să păstreze ereditatea străbunilor noștri. De-a lungul secolelor s-a păstrat din
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
literatura rusă (1988). A debutat în 1964, cu noutăți editoriale, în revista „Viața literară”. A colaborat la „România literară”, „Ramuri” „Secolul 20”, „Orizont”, „Dunărea” ș.a. Debutează în volum, în 1981, cu traducerea romanului Pe urmele șarpelui boa (Conservatorul muzeului de relicve antice) de Iuri Dombrovski. A semnat și Mircea Aurel Buiciuc. Traduceri: Iuri Dombrovski, Pe urmele șarpelui boa (Conservatorul muzeului de relicve antice), București, 1971; Veniamin Kaverin, La oglindă, București, 1973; M. Steiga, L.Volfs, Gardă la regina briliantelor, București, 1976
BUICIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285921_a_287250]
-
20”, „Orizont”, „Dunărea” ș.a. Debutează în volum, în 1981, cu traducerea romanului Pe urmele șarpelui boa (Conservatorul muzeului de relicve antice) de Iuri Dombrovski. A semnat și Mircea Aurel Buiciuc. Traduceri: Iuri Dombrovski, Pe urmele șarpelui boa (Conservatorul muzeului de relicve antice), București, 1971; Veniamin Kaverin, La oglindă, București, 1973; M. Steiga, L.Volfs, Gardă la regina briliantelor, București, 1976; Serghei Mihalkov, Spuma, București, 1976; Kiril Bulâciov, Fetița de pe Terra, București, 1978; Valentin Rasputin, Despărțirea de Matiora, București, 1980; Evgheni Evtușenko
BUICIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285921_a_287250]
-
Gregorian (Itinerarii hispanice, Colindul ciubărarilor, Jocul îngerilor), George Ciorănescu, care reunește sub titlul Preacurata în literatura universală traduceri din Francesco d’Assisi, Dante, Vicontele de Altamira, Sf. Iosif Scevophylaxiux, Francis Jammes, Paul Claudel, Pierre Emmanuel, din Vicleimul castilian, „o venerabilă relicvă literară care precedă și anunță viitoarea literatură dramatică spaniolă”, Vintilă Horia (prezent cu pagini de Jurnal, 4/1970), acestuia din urmă dedicându-i-se și un medalion datorat lui Miron Kiropol (Întâlnire cu Vintilă Horia, 3/1970). Între colaboratorii importanți
BUNA VESTIRE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285948_a_287277]
-
vagi de coloratură simbolistă, sugestia unui rău profund, a unei devitalizări sunt mai degrabă grefe străine pe o sensibilitate destul de comună. Un topos frecvent e așteptarea zadarnică a iubitei, prilej de reiterare a trecutului, din care nu subzistă decât „vestigii”, „relicve”, „imagini decolorate”. Ecouri din M. Eminescu, D. Anghel și G. Bacovia sunt lesne de recunoscut. Aceleași stări lirice formează substanța celorlalte două plachete, în care se apelează mai mult la valențele melodice ale cuvintelor (poeziile se intitulează Preludiu, Intermezzo, Ton
BONTAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285814_a_287143]
-
târziu, această „idee” a programului iconografic alcătuit, probabil, de mitropolitul Grigore Roșca. Hagiografia va fi o inițiativă viabilă în vechea noastră literatură, reapărând fie sub forma unor texte originale, fie în prelucrări, cu rol de „localizare”, prilejuite de „naționalizarea” unor relicve aduse de prin alte părți (ca și moaștele acelui Ioan cel Nou). Persistența, transformată în consecvență, a unui mod de a recepta și de a crea capătă, pentru această fază a literaturii noastre - când Mucenicia Sfântului Ioan cel Nou, redactată
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
făcea să simtă că seamănă prea tare cu un animal. Era jenant să fii colonizată Într-un mod atât de public. Fața părea să-i ia foc pe durata afluxurilor hormonale. Transpira. I se Întindea machiajul. Întregul proces era o relicvă a unor stadii de dezvoltare mult mai primitive. O lega de formele de viață inferioare. Se gândea la cum Își depune matca ouăle. Se gândea la cățeaua collie din vecini, care-și săpase o groapă În curtea din spate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
după șase dimineața. Cadillacul bușit fusese tractat Într-o parcare a poliției. În parcarea de la aeroport ne aștepta mașina mamei, Cadillacul „Florida Special“. Mașina de culoarea lămâii era tot ce ne rămăsese de la Milton. Deja Începuse să preia atributele unei relicve. Scaunul șoferului se lăsase de la greutatea corpului său. Fundul despicat al lui Milton rămăsese imprimat În tapițeria de piele. Tessie trebuia să umple adâncitura cu perne ca să vadă peste volan. Capitolul Unsprezece le aruncase pe bancheta din spate. În mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acoperișuri de stuf. În pragul uneia dintre ele, o indiancă se spăla cu apă dintr-o găleată. Avea părul împletit și nasul cârn. Când Nishi strigă tare „Japones” se întoarse spre ei. „Japones”, repetă el, însă femeia, care părea o relicvă a unei epoci demult apuse, îi privi nemișcată, fără să răspundă. Prevestind o nouă zi de arșiță, soarele începu curând să bată peste culturile pipernicite de sfeclă și porumb de pe ogoarele din spatele colibelor. Indieni goi până la brâu începură să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unei „ultime dorințe care trebuie Îndeplinită“ etcetera, ad nauseam. Și astfel am ajuns să mă „odihnesc“ În acel sicriu bătut de soartă, dar, din fericire, fără părțile stafidite ale eunucului. Cutia cu muchii de fildeș În care se aflau macabrele relicve a dispărut Împreună cu recipientul ce conținea oasele mult iubitului spaniel tibetan al eunucului - deși motivul pentru care cineva ar vrea să fure acele triste rămășițe și să le păstreze ca suvenire mă depășește complet. Personalul muzeului care se ocupa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să pleci, la sfârșitul unor bătrâneți liniștite sau al unui sejur turistic, atunci uită-te În jos din cer și vei vedea că Lijiangul seamănă cu o piatră veche pentru cerneală folosită secole la rând pentru a scrie poezii despre relicvele sale și despre calitățile sale regenerabile“. Acest tribut adus orașului său natal era discret, iar felul În care era exprimat era perfect. Desigur, majoritatea prietenilor mei nici nu s-au deranjat să-l citească. Conform planului meu, grupul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
data asta, o luă Încet, admirând arhitectura sau câmpia de dedesubt și orizontul din ce În ce mai larg. La un templu aflat la jumătatea drumului făcu o pauză destul de lungă. Mi se spune că aici s-ar afla trei oase ale lui Buddha, relicve autentice, de primă mână, povesti el. Ceea ce mă uimește este că relicvele sunt tratate cam cum Își tratează și catolicii sfinții. Coasta sau șuvița de păr sunt păstrate Într-un soi de altar, putând fi văzute secole mai târziu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
orizontul din ce În ce mai larg. La un templu aflat la jumătatea drumului făcu o pauză destul de lungă. Mi se spune că aici s-ar afla trei oase ale lui Buddha, relicve autentice, de primă mână, povesti el. Ceea ce mă uimește este că relicvele sunt tratate cam cum Își tratează și catolicii sfinții. Coasta sau șuvița de păr sunt păstrate Într-un soi de altar, putând fi văzute secole mai târziu de pelerinii care caută iertarea. Era foarte mândru că-i trecuse prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
morți. Copilului i se părea firească ostilitatea celor din jur, fiind primul sentiment pe care-l cunoscuse, ajungând să se deteste el însuși. Singurul său loc de refugiu era mica prăvălie a bătrânului anticar Sofron. Să ții o prăvălie cu relicve și cărți vechi într-o mică urbe de provincie, locuită de meseriași și mici negustori, era ciudat și inutil. În plus, Sofron nu avea deloc spirit comercial. Se atașa de obiectele și cărțile pe care le achiziționa, refuzând să le
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cărțile pe care le achiziționa, refuzând să le mai vândă. Cerea prețuri exagerate sau îi convingea pe rarii cumpărători că sunt lucruri lipsite de valoare. Pe copil îl îndrăgise. Cât era ziua de lungă, îl urmărea cum devora cu privirea relicve și vechi obiecte insolite sau îl lăsa să citească tomuri groase, cu foile îngălbenite și sfoiegite. Când împlini 14 ani, Sofron îi găsi un post de ajutor de arhivar, într-o urbe apropiată. După un timp, băiatul rămase singur în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fi), se prevede o boală care poate dura mai mult. Cu temperamentul meu de a exagera, de a trece de la o limită la cealaltă, acum mă obsedează moartea posibilă a lui Viky. Colecționez ultimele ei vorbe sau gesturi ca pe relicve de mare preț. Mă simt la întretăierea misterelor supraterestre. Părăsesc camera cu ezitare, mă uit la toate obiectele ca să le înțepenesc în minte, să știu decorul unde Viky se va stinge în fiecare zi. Luîndu-mi rămas bun de la Viky, vocea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se țin examenele de doctorat, unde fiecare student știe că va trebui să sufere într-o zi. Aici se aflau pe pereți portretele tuturor regilor Portugaliei - și aici năvălește tineretul, dornic de a lichida într-un fel sau altul, cu relicvele trecutului. Portretele sunt împunse cu săbiile și găurite de gloanțe. Iar în altă sală, unii studenții găsesc robele profesorilor de la Teologie, arhaicele veșminte negre sunt sfâșiate în bucăți - pentru a se pune odată capăt acestei medievale superstiții, care este studiul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
morți. Copilului i se părea firească ostilitatea celor din jur, fiind primul sentiment pe care-l cunoscuse, ajungând să se deteste el însuși. Singurul său loc de refugiu era mica prăvălie a bătrânului anticar Sofron. Să ții o prăvălie cu relicve și cărți vechi într-o mică urbe de provincie, locuită de meseriași și mici negustori, era ciudat și inutil. În plus, Sofron nu avea deloc spirit comercial. Se atașa de obiectele și cărțile pe care le achiziționa, refuzând să le
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cărțile pe care le achiziționa, refuzând să le mai vândă. Cerea prețuri exagerate sau îi convingea pe rarii cumpărători că sunt lucruri lipsite de valoare. Pe copil îl îndrăgise. Cât era ziua de lungă, îl urmărea cum devora cu privirea relicve și vechi obiecte insolite sau îl lăsa să citească tomuri groase, cu foile îngălbenite și sfoiegite. Când împlini 14 ani, Sofron îi găsi un post de ajutor de arhivar, într-o urbe apropiată. După un timp, băiatul rămase singur în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se instala încă de după-amiază, când nu mai aveam nici o legătură cu exteriorul, când temnicerul meu se făcea că nu pricepe nici o limbă, în afară de un vag dialect germanic, am început să mă uit la scrisoarea de la Abbad ca la o relicvă și să repet ca pe o formulă incantatorie cuvintele referitoare la cucerirea Rhodosului. Într-o noapte, am avut un vis. L-am văzut pe Soliman având, sub turban, un chip de copil, cel al lui Bayazid. Cobora iute de pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înăbușite au țâșnit afară. Am simțit în clipa îngrozitoare care a urmat greutatea trupului ei care se clătina în timp ce încerca să-și găsească echilibrul, sprijinit de spatele meu și i-am auzit vocea spunând... Ce? Bah, nu, să terminăm cu relicva asta aici și acum. Am dat câteva telefoane. La agenția aeriană de transporturi Acasă, fără să găsesc pe cineva. Și Martinei, doar cât să-i spun la revedere. Telefoanele astea nu mi-au produs nici o suferință. Numai Fielding a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fiți Eterna Oglindă a ce-ați văzut și scânteiați. Raze hoinare prin întunericul imens cutreierați Și înapoi, în soarele ce v-a creat, vă cufundați. îFarid-Uddin Attar, Graiul păsărilor) Corbul rătăcea, purtându-și jalnic rămășițele-i betege, își era propria relicvă, o scârnăvie scuipată lângă drum. Era tot ceea ce mintea-i refuza să mai conceapă. îTed Hughues, Tovarășii de joacă ai Corbului) Nisipurile Timpului sunt stropite cu noi începuturi. îIgnatius Q. Gribb, Tratatul de citate filozofice pentru orice situație) Partea întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
unor Întreprinderi, bănci și consorții fără chip. Asemeni tuturor orașelor vechi, Barcelona e o sumă de ruine. Marile glorii care alcătuiau mîndria deșartă a multora, palate, fabrici și monumente, Însemne cu care ne identificam, nu mai sînt decît niște cadavre, relicve ale unei civilizații stinse. Ajuns În acest punct, părintele Fernando făcu o pauză solemnă În care păru că așteaptă răspunsul congregației, cu vreun ciatat În limba latină sau vreo replică din liturghier. — Amin să spuneți, cuvioase părinte. Că mare adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Julián, despre cum lucrau Împreună În prăvălie, arătîndu-mi fotografii. Mă conducea În camera lui Julián, pe care o menținea imaculată, ca pe un muzeu, și Îmi arăta caiete vechi și alte flecuștețe pe care el le adora ca pe niște relicve ale unei vieți ce nu existase niciodată, fără să-și dea seama că mi le mai arătase și Înainte, că toate acele povești mi le mai spusese și altă dată. Într-una din acele zile de joi, m-am Întîlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aer meditativ. Atât de multe Întrebări, dragă, atât de multe Întrebări. De fapt, nu e o poveste chiar așa de fascinantă. Pur și simplu a venit momentul. N-am nevoie să-mi spună New York Scoop că editorialul meu e o relicvă În momentul ăsta. A avut un parcurs excelent timp de mulți, mulți ani, dar e timpul să Încerc ceva nou. Înțeleg asta, am spus Într-un final. Într-un fel, știam că era decizia corectă. Dar Will scria editorialul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]