1,252 matches
-
și Qing (1644-1912), Grotele Longmen au fost recunoscute ca monumente naționale și au fost reconsolidate. În timpul celui de-al doilea război chino-japonez (1937-1945), japonezii au jefuit site-ul și au luat multe relicve în Japonia. În prezent multe dintre aceste relicve se află în muzeele japoneze. În anul 1949, Partidul Comunist Chinez a declarat Grotele Longmen ca arie protejată și conservată. În anul 2000 au intrat și în patrimoniul mondial UNESCO. În prezent Grotele Longmen sunt conservate, protejate și restaurate fiind
Grotele Longmen () [Corola-website/Science/330795_a_332124]
-
a satului Floreni.)celelalte două movile de pe vârful dealurilor , mai ales în partea de nord.Deasemeni trebuie iar menționat și faptul că pe dealurile unde în acest moment se află plantate vii , frații Rotaru din Jurcani au descoperit foarte multe relicve(vase,monezi,unelte) pe vremea când se făceau săpături pentru punerea spalerilor ,ulterior aceștia făcându-și acasă propriul lor muzeu cu obiecte găsite , pe aceste dealuri,probabil lucruri rămase în urmă incendierii satului Braitenii de jos, care se pare că
Șuletea, Vaslui () [Corola-website/Science/324456_a_325785]
-
înfiorătoarei insomnii/ se mistuie spre dimineață, în larma/ din jurul porumbelului asaltat.// Tresar dimensiuni între odihnă și mișcare./ O mână ar vrea să scrie, cealaltă întârzie/ sedentară, sprijinită de îndoielnic alb.// Un picior alintă epiderma covorului zburător.// Primăvară./ Verde întinat de relicvele evacuate de vânt.// Așteptare." Adaug cu mâhnire. Grăbită e viața artistului dar și insuportabil de leneșă, îndelungă și de atâtea ori mortală așteptarea artistului între semenii săi prinși cu folos și fără folos real cu viețile și așteptările lor! (Filip
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
martir al Bisericii în anul 1083. Aniversarea catolică va fi marcată în zilele de 23 și 24 februarie, când va sosi la Timișoara și o delegație italiană, condusă de vicarul patriarhal de Veneția, Mons. Orlando Barbaro, care va aduce o relicvă a Sf. episcop Gerard. Moaștele Sf. Gerard vor fi predate Episcopiei romano-catolice de Timișoara pentru a intra în custodia Capitlului Catedral, iar mai târziu își vor găsi locul în noul altar de celebrare al Domului din Piața Unirii, pentru a
Agenda2005-07-05-general7 () [Corola-journal/Journalistic/283388_a_284717]
-
pasul, iar Nobunaga n-avea să-și mai poată realiza visurile. De îndată ce-și instalase tabăra, Nobunaga dăduse un ordin incredibil: „Atacați muntele și ardeți totul până-n temelii, începând cu capelele, Marea Sală, mânăstirile și toate sutrele și sfintele relicve.” Era o măsură destul de extremă, dar el continuase: „Nu lăsați pe nimeni să scape, dacă poartă robe călugărești. Nu faceți nici o deosebire între înțelepți și nătângi, călugări aristocratici sau de rând. Nu aveți milă cu femeile și copiii. Chiar dacă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
despre importanța acestei probleme actuale. Mai mult, acum nu mai pot abandona planul. Azi în zori, am depus un jurământ pe Mihata Tatenashi. Când auziră numele sacre, cei doi generali se prosternară, articulând o rugăciune tăcută. Mihata Tatenashi erau sfintele relicve venerate de generații întregi de către clanul Takeda. Mihata era stindardul zeului războinic Hachiman, iar Tatenashi era armura întemeietorului clanului. O regulă de neîncălcat a clanului Takeda dicta că, odată ce se depunea un jurământ pe aceste relicve, nu mai putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Mihata Tatenashi erau sfintele relicve venerate de generații întregi de către clanul Takeda. Mihata era stindardul zeului războinic Hachiman, iar Tatenashi era armura întemeietorului clanului. O regulă de neîncălcat a clanului Takeda dicta că, odată ce se depunea un jurământ pe aceste relicve, nu mai putea fi încălcat. Declarația lui Katsuyori în sensul că acționa sub acel sacru jurământ însemna că nu mai existau nici un fel de temeiuri pe care cei doi generali să poată ridica obiecții în continuare. În acel moment, cornul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
În schimb recunoașterea caracterului patrimonial al acestor limbi și culturi pare destul de consensuală, În ciuda opoziției ferme a anumitor cercuri sau mișcări filosofice „laice și republicane”, deosebit de influente. Anumiți participanți, deși Își afirmă atașamentul față de aceste limbi, le consideră totuși niște „relicve contestabile ale unui mozaic spart”, „marginale” În raport cu „provocarea culturală a Europei”. În sfârșit, alți militanți, literalmente siderați de importanța numărului de limbi citate și deci „recunoscute”, refuză să pună pe același plan limbile de pe teritoriul metropolitan cu cele vorbite, după
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
profesiilor din muzeistică, este valabilă și În cazul meseriilor Înrudite, aplicându-se și altor instituții cu misiuni similare: galerii, centre de arhivă, parcuri naturale, vivarii, acvarii, grădini botanice sau zoologice. O atenție deosebită este acordată colectivităților care posedă și conservă „relicve umane și obiecte cu semnificații rituale”. Li se recomandă insistent punerea În siguranță și Întreținerea lor atentă, „cu tact și respect pentru sentimentele de demnitate umană ale tuturor popoarelor”. Patrimoniu și identitate Numeroase instituții (cum sunt eco-muzeele sau etno-centrele) Își
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și de academicieni aruncați în șantierele morții de la Canal". În primele luni de montaj, împreună cu un experimentat editor, am început să lucrăm la imagistica filmului: porți, cătușe, zăbrele, foișoare, sîrmă ghimpată, toate au trecut din infernul penitenciarelor și au devenit relicve sfinte în film. Cele mai copleșitoare amintiri ale prizonierilor erau legate de sunetul porților care se închideau în urma lor, de spațiul zărcilor în care vor fi zidiți de vii și care vor deveni, în memoria lor, academie și altar. Ni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
îl avem atât aici pe Pământ, cât și în Cosmosul de care suntem legați prin fire ce s-au creat în mai puțin de un secol prin navete și mijloace aerospațiale complicate, costisitoare și în același timp necesare mersului cunoașterii. Relicve nenumărate atestă unitatea morfologică și spirituală a aceluiași homo sapiens răspândit pe Terra. Însă unitatea nu conduce la uniformitate. Cercetătorii sunt adesea convinși că oamenii străvechi erau capabili de a se întreba despre lumea în necuprinsul ei, cu începuturi și
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și cu viteze mereu mai mari. Ca urmare a acestor noi tehnologii ale informației și comunicării (TIC), bibliotecile se schimbă, mediile de instruire se transformă, comunicarea cu studenții se extinde. Învățământul tradițional prin corespondență și la distanță a ajuns o relicvă a unui trecut desuet, fiind înlocuite de formule de tipul e-learning, care facilitează interacțiunea instantaneu-secvențială în timp real dintre profesor și student în curs, seminarizare sau evaluare. Clădirilor universităților tradiționale li se substituie câteva camere cu computere performante ce oferă
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
din circuitul firesc este Din istoria românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728-1751). Prima monografie a ilustrului întemeietor al Blajului și precursor al Școlii Ardelene, apărută în 1900 - cu ocazia bicentenarului Bisericii Române Unite cu Roma -, a rămas din păcate o relicvă bibliologică, nemaifiind niciodată reeditată până azi. În ciuda contribuțiilor ulterioare la cunoașterea vieții și operei lui Ioan Inochentie Micu-Klein, multe inspirându-se sau preluând din cercetarea lui Augustin Bunea, perspectiva acestuia asupra semnificațiilor activității întemeietoare a episcopului-martir nu a mai fost
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
Jonathan Swift. A avut loc un asediu lung, în care doi dintre speculanți au fost împușcați mortal, iar câteva pamflete politice în original și o versiune timpurie a manuscrisului Călătoriile lui Gulliver au fost distruse. Inevitabilul trebuia să se întâmple. Relicvele literare au fost puse sub sticlă blindată, sub pază electronică și a unor militari înarmați. Nu se dorea așa ceva, dar părea singura soluție. De atunci încoace nu mai apăruseră probleme majore și tocmai aceasta făcea ca furtul lui Chuzzlewit să
Cazul Jane Eyre () [Corola-journal/Journalistic/5906_a_7231]
-
surprinde viața evenimentului se numește putere de dramatizare. Iar a dramatiza o întîmplare înseamnă a te desface de presiunile ideologice ale momentului. Evoci niște detalii încărcîndu-le cu o tensiune în lipsa căreia istoria ți-ar da impresia de sarcofag ticsit cu relicve uzate moral. Numai că dramatizarea nu înseamnă romanțarea trecutului după tiparul acelor biografii pe care le împodobim cu duioșii pentru a trece gustul plebei, cum nu înseamnă nici act de popularizare făcut cu scopul de flata curiozitatea proștilor, ci dramatizare
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
apropiere de Orahovac, Retimlije și Opteruša au fost capturate. Similar, sau chiar mai putine evenimente sistematice au avut loc în orașul Orahovac și în satul sârb Velika hoċa. Mănăstirea ortodoxă din Zociste situată la 5 km de Orehovac - renumită pentru relicve din Viețile Sfinților Kosmas și Damianos și venerate de albanezi - a fost jefuită, călugării acesteia deportați la o închisoare din tabăra UCK și, în timp ce a fost pustiita, biserica mănăstirii și construcțiile sale au fost a dărâmate până în temelii de mine
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
La (, în ) este o capelă care a fost construită pe Île de la Cité, la Paris, la cererea Sfântului Ludovic, pentru a adăposti "Cununa de Spini", un fragment al "Sfintei Cruci", precum și alte diverse relicve ale Patimilor pe care le achiziționase. O "capelă sfântă" este termenul prin care este denumită o "capelă" care are un eșantion din coroana de spini a lui Isus Hristos. "Capela Sfântă" (în ) de la Paris este cea mai cunoscută dintre acestea. Împreună cu
Sainte-Chapelle () [Corola-website/Science/319298_a_320627]
-
consideră că ea marchează apogeul acestei arte. Planurile "Sfintei Capele" sunt probabil datorate lui Pierre de Montreuil, care a construit-o într-un timp record: din 1242 până în 1248. Concepută ca o "raclă" prețioasă care trebuia să pună în evidență relicvele care erau păstrate în ea, "Sainte-Chapelle", construită în palatul regal din Île de la Cité, trebuia să servească și de capelă regală. Construcția suprapune două capele, cea de jos pentru oamenii obișnuiți - servitorii palatului, iar cea de sus pentru anturajul regelui
Sainte-Chapelle () [Corola-website/Science/319298_a_320627]
-
lărgime de 2,10 metri, nu comportă decât două lansete și trei elemente în formă de trifoi. Scenele vitraliilor reprezintă: Sfântul Ludovic a construit "Sfânta Capelă" cu scopul de a adăposti "Sfânta Coroană", o bucată din "Sfânta Cruce", precum și alte relicve adunate de Balduin al II-lea / Baudouin al II-lea, împăratul Constantinopolului (sau Baudouin al II-lea de Courtenay). Acesta le dăduse în gaj venețienilor, pentru un împrumut, iar "Sfântul Ludovic" le-a răscumpărat, întrucât "Baudouin al II-lea" nu
Sainte-Chapelle () [Corola-website/Science/319298_a_320627]
-
-lea, împăratul Constantinopolului (sau Baudouin al II-lea de Courtenay). Acesta le dăduse în gaj venețienilor, pentru un împrumut, iar "Sfântul Ludovic" le-a răscumpărat, întrucât "Baudouin al II-lea" nu a putut să facă față la scadență. Toate aceste relicve / moaște nu se mai află în "Sainte-Chapelle".
Sainte-Chapelle () [Corola-website/Science/319298_a_320627]
-
al XX-lea. Terenul este proprietate de stat. Rezervatia botanica Scărița-Belioara conserva specii rare, unele unice în Europa: sângele voinicului, argințica, mărtăloaga, căldărușa, gențiana, buzata, crinul pestriț. Specifice acestui masiv sunt endemismele barbă mugurului, mălăoaie și strugurii ursului (Arctostaphylos uva-ursi), relicva glaciară ajunsă aici din Peninsulă Balcanică. Căi de acces: pe drumul național Turda-Câmpeni DN 75 până la Poșaga de Jos, de unde se continuă pe drumul comunal DC 42 până la Poșaga de Sus, iar de acolo, pe Valea Belioarei, până la marginea nordică
Șesul Craiului - Scărița-Belioara () [Corola-website/Science/309431_a_310760]
-
student al lui Augustin, el a fost trimis de către acesta în 415 în Palestina, cu o scrisoare de recomandare pentru Ieronim, apoi a trăit în Bethleem. Scopul aparent al misiunii sale (în afară de intenția tipică de pelerinaj și, probabil,vânătoare de relicve) a fost că el ar fi putut primi instrucțiuni de la Ieronim cu privire la problemele ridicate de Priscilliani și Origeni. În realitate, s-ar părea că scopul său ar fi fost acela de a-l asista pe Ieronim și alții împotriva lui
Orosius () [Corola-website/Science/320028_a_321357]
-
reprezintă o insulă a stepei și silvostepei, ce se caracterizează printr-o varietate de ierburi, arbuști și habitate ferestiere. Bogăția florei din această regiune se reflectă în existența a aproximativ 900 de specii de plante superioare, inclusiv rarități și multe relicve, precum și specii, care au răspândire redusă în Câmpia Panonică. Doar aici, în ceea ce privește întregul teritoriu al Serbiei găsim: bujor, bujorul de stepă, pelinul de Pancevo. În acest habitat trăiesc de asemenea și 20 specii de orhidee. Vegetația forestieră naturală este reprezintată
Dunele Deliblat () [Corola-website/Science/306724_a_308053]
-
Nicolaevna avea probleme de circulație la picioare, Palatul Mariinski a fost proiectat cu o scară fără trepte instalată în aripa dreaptă și care conecta toate cele trei etaje de camerele principale. Palatul a fost umplut cu opere de artă și relicve de familie unele dintre ele moștenite de la împărăteasa Josephine. Maria a organizat baluri, spectacole și concerte. De asemenea, Maria Nicolaevna a avut un conac, Sergievka, cumpărat de la familia Narishkin și dat ei ca un cadou de nuntă. Situat la vest
Marea Ducesă Maria Nicolaevna a Rusiei (1819–1876) () [Corola-website/Science/318245_a_319574]
-
să-și plătească răscumpărarea. Ca semn al generozității, Saladin eliberează pe mulți dintre sclavi, lucru realizat și de fratele său, Safadin. De asemenea, Balian și Heraclius plătesc din banii proprii eliberarea multor ostatici. Mai sunt eliberate și o serie de relicve și obiecte valoroase de cult. Mulți din refugiați au mers mai întâi la Tripoli, regiune aflată sub controlul cruciaților. Un număr însemnat s-au deplasat către Antiohia, Cilicia, Bizanț, iar o altă parte în Egipt sau s-au refugiat pe
Asediul Ierusalimului (1187) () [Corola-website/Science/319110_a_320439]