1,289 matches
-
nici două treimi din drum, cînd, scrutînd golul imens dintre gabierul mare și zburător, scoase un țipăt ca de pescăruș: Ă Uite-i jetul! Uite-i jetul! O cocoașă ca un deal troienit! E Moby Dick! Ațîțați de strigătele lui, reluate numaidecît de cei trei oameni de pe catarge, cei de pe punte se repeziră în greement pentru a privi faimoasa balenă, pe care o urmăreau de atîta amar de vreme. între timp, Ahab ajunsese la postul lui, situat cu cîteva picioare mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
of Reason. Essays on the Structure of Kant’s Philosophy, Blackwell, Oxford, 1997, pp. 310-311. 27. Vezi Op. cit., pp. 19-21 și 193-195. 28. Op. cit., p. 33. 29. Vezi Op. cit., pp. 34-37. 30. Foarte semnificative în această privință sunt comparațiile mereu reluate ale conceptelor și principiilor formulate de Kant în Pmsn cu ceea ce I. Lakatos numește „nucleul metafizic tare” al unor programe științifice de cercetare. 31. Metaphysische Anfangsgründe, p. 45. 32. E. Watkins, „The Argumentative Structure of Kant’s Metaphysical Foundations of
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Din această perspectivă, o bună parte din istoria filosofiei, apreciază Cassirer, ni se înfățișeză, dincolo de opoziția dintre orientări și sisteme, ca o suită de sforțări îndreptate în una și aceeași direcție. Iar lipsa unor rezultate convingătoare ale acestor eforturi mereu reluate este cea care nutrește scepticismul. El se asociază fiecăruia dintre ele așa cum se asociază umbra obiectului. Toate aceste mișcări de la o extremă la alta, pe care le înregistrează observatorul atent al desfășurării istorice a gândirii occidentale, și-ar avea originea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
interese de cunoaștere și, prin urmare, ei nu pun aceleași intrebări naturii. Interogațiile lor sunt modelate de idealuri de cunoaștere specifice, acele idealuri care îi apropie pe membrii unei anumite comunități științifice. Supoziția că știința modernă este un efort mereu reluat de a dezvălui în mod treptat un plan unic al naturii 23, că obiectivele ei ar putea fi fixate, odată pentru totdeauna, prin câteva idei regulative, apare drept iluzorie. Examinarea atentă a realităților istorice arată că acele idealuri de cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
refuzând mari onoruri, favoruri sau foloase personale, care reprezintă prețul pentru încălcarea a ceea ce știm prea bine că trebuie să facem.) Kant nu a afirmat că absența înclinației este o condiție necesară a moralității unei acțiuni. Ideea lui dragă, insistent reluată și reafirmată, a fost aceea că au valoare morală doar acele fapte ale noastre a căror sursă este rațiunea, și nu înclinația. Într-un pasaj celebru din Secțiunea întâi a Imm, Kant caracterizează datoria drept „necesitatea unei acțiuni din respect
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
un univers plin de magie, un simbol al căutării neliniștite și misterioase. La Chandler, titlul are o valoare pur metaforică. El amintește de legăturile tainice ale lui Marlowe cu lumea cavalerilor „fără pată și prihană”, dar și de repetata, mereu reluata căutare a Graalului, presupusă de fiecare nouă aventură și de fiecare nouă încercare de a descoperi adevărul. Mai intensă și mai atroce decât în cărțile anterioare, moartea este regizorul din umbră al vechiului scenariu al cavalerilor Mesei Rotunde, conduși de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ființă iubită ar provoca, potrivit lui, „pasiunea de a-i ajuta pe ceilalți”. Dar, dat fiind faptul că nu a trecut niciodată prin această experiență, Freud recunoaște că o astfel de pasiune îi lipsește (scrisoare către Ferenczi, în Jones, 1955/1961). Reluată ulterior, explicația lui Freud suferă o modificare: experiența morții nu ar fi cauza altruismului în general, ci a vocației medicale. Această ipoteză i se datorează lui Adler (1933/1963), care a fost frapat de frecvența cu care un grup de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
perfect individualizată, ce trăiește cu maximă intensitate tragismul condiției umane. Eul liric se autoportretizează prin „dorul fără sațiu”, nestinsul alean și visarea „unei planete pierdute”, prin stări contemplative deci, dar și prin „nepace”, prin febrilă căutare, o ascensiune eșuată și reluată sisific. Chinul și absența lui se succed cu repeziciune, coexistă sau, atingând apogeul, iau fiecare atributele celuilalt, devenind, ca la Eminescu, „chin dulce” și „farmec dureros”. Fundamentală este percepția existenței îndreptate inexorabil spre „amurg”, al cărui potir e „plin cu
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
colaborare cu Gabriel Țepelea a publicat apoi volumul Momente din evoluția limbii române literare (1973). O contribuție remarcabilă a avut B. la exegeza eminesciană, prin cercetarea artei cuvântului la Eminescu. Un studiu din 1963, Eminescu despre problemele limbii române literare, reluat și amplificat în teza de doctorat Momentul Eminescu în evoluția limbii române literare (1971), comentează texte, multe inedite, din manuscrisele poetului, despre arta limbajului, despre specificul expresiv al limbii române, despre resursele și evoluția istorică a limbii literare. Într-un
BULGAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
intențiile: în noua situație istorică generată de Unirea din 1918, urma să contribuie la mai buna cunoaștere a celor două principale etnii care conviețuiesc în Transilvania. Ideea reconcilierii româno-maghiare e repetată în articolul Noi orizonturi, tot din primul număr, și reluată apoi, sub diverse forme, în multe editoriale. De pildă, în cel intitulat Am sosit prea devreme, în care, răspunzând unor obiecții aduse publicației, potrivit cărora timpul reconcilierii n-ar fi sosit, redacția afirmă: „...noi am început munca fiindcă apropierea între
AURORA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285497_a_286826]
-
variate unghiuri. De aceea, găsesc de cuviință să subliniez că încercarea pe care o fac în prezenta sinteză dorește să înfățișeze o posibilă imagine, punctele de vedere fiind ale istoriografului, respectiv ale istoricului culturii, o imagine care se cere mereu reluată și îmbogățită pe baza descoperirilor științifice. Eu însumi o voi relua ori de câte ori va fi cazul. Să privim, prin urmare, și din unghiul de vedere al celui din Centru și Sud-Est, fără însă a exclude acele judecăți obiective, universal valabile și
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de E. Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, București (1887-1913), V, p. 444, reprodusă de M.A. Halevy, Medecins juifs d’origine hispano-portugaise dans les Pays Roumains, Paris, 1957 (extrait de la Revue d’Histoire de la Medecine Hebraique, n.n. 35, 1957) reluată și în ediția Izvoare și mărturii, vol. II, pp. 33-34, însoțită de pertinente note explicative, bazate pe studiile de ultimă oră. A. Pippidi, loc. cit. David Jacoby, „Les juifs à Venise du XIV-e au milieu du XVI-e siecle”, în volumul
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
orașelor și stărilor. Acest articol stă la baza reglementării statutului juridic al evreilor din Transilvania în secolele XVIII-XIX. Izvoare și mărturii, II, 1, document nr. 54, pp. 37-38. Szentklăray Jenő, Szăz év Magyarorszăg újabb történelméből, Temesvărott, 1879, p. 144; document reluat de Spielmann, 44, pp. 30-31. Kakucs Lajos, Dezvoltarea economică a Banatului în secolele XVIII-XIX, teză de doctorat, Cluj, 1984, informație primită de la autor cu ocazia unei comunicări științifice, la Timișoara, Casa de Cultură a Tineretului, 1984. Szentklăray J., Mercy kormănyzata
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
ad-hoc”. Se declară pentru alegerea concomitentă, ca domn, a lui Al. I. Cuza în cele două țări române. În 1860 devine membru al Curții Apelative din București. Reapare în decembrie 1862 „Buciumul”, suspendat în decembrie 1864 de M. Kogălniceanu, dar reluat, în martie 1865, sub alt nume, „Trompeta Carpaților”. Director al Arhivelor Statului (1864), ales, în sfârșit, deputat, după tentative infructuoase, B. își continuă, periodic, excursiile și cercetările arheologice, începute în 1845. E desemnat președinte al Comitetului arheologic din București, iar
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
documentară, nu mai crede în iluziile grandioase și deplânge moartea morilor de vânt, se plasează meditativ-lucid în umbra stelelor în solara noapte. S-ar putea spune că B. tinde spre totalitate, mai toate temele universale sau motivele naționale fiind mereu reluate, regândite, găsind noi semnificații sau forme: „Odată, poate, o să-ți pară rău / Simțind la tâmple / Răceala unui val de frig / Venind din stratul / Zăpezilor albind în părul tău” (Odată), sau: „Vreau să te oprești, timp! Aruncă-ți, sfânta noapte mucenică
BOUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
Și surprinzător, dar și semnificativ, peste aproape șase decenii, un cercetător rus îndelung familiarizat cu problemele literaturii slave medievale, D. S. Lihaciov, va vorbi cam în aceiași termeni despre caracteristicile literaturii vechi bulgare. Teoria lui Lihaciov (formulată prin anii ’60 și reluată apoi în câteva rânduri) este mai amplă. Evocând relațiile stabilite între culturile sud-est și est-europene (într-o comunicare ce conta pe tezele „universaliste” ale unei ortodoxii supranaționale) și ajungând la încheierea că aceste legături au reușit să construiască o „cultură
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
de evocarea meditativ nostalgică a originilor (subliniată și de Mircea Zaciu) și de erotica paroxistică și elegiacă. Prima temă trece și în ciclul epic început cu romanul Descoperirea familiei (1964), continuat cu Ultimul drum (1975) și Raiul răspopiților (1978) și reluat, într-o ediție revizuită, în Romanul de familie (I-II, 1986), unde primelor trei (intitulate acum Zăpadia, Soare cu dinți și În umbra castelului) li se adaugă un al patrulea, Thalassa. Ciclul are în centru o familie de țărani, Borcea
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
Litere din București, urmând în paralel cursurile Școlii Normale Superioare. După licență, obține o bursă pentru studiul limbilor slave la universitățile din Praga și Agram (Zagreb). În 1899 își trece, la Agram, doctoratul cu o teza redactată în limba sârbă, reluată și îmbogățita într-o versiune românească premiată de Academia Română, Fonetica alfabetului cirilic în textele române din veacul XVI și XVII, în legătură cu monumentele paleo-sârbo-bulgaro-ruse și româno-slave (1904). Între 1900 și 1905, lucrează la Arhivele Statului din București. Îi apar câteva cărți
BARBULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285631_a_286960]
-
animat fiind de idei sincer democratice și cumpănit patriotice. Se cuvine a fi reținută îndeosebi activitatea sa la cotidianul „Drepturile omului”, apărut în februarie 1885, la „Epoca” lui Nicolae Filipescu, lansată tot în 1885 (unde semnează „Cronica glumeață” cu pseudonimul, reluat și în anii următori, Radu Țandără), la „Lupta” lui George Panu, mutată de la Iași la București în 1886, unde B. își desăvârșește formația gazetărească, ajungând redactor-șef, apoi director și, în sfârșit, la „Adevărul”, unde Constantin Mille îl cheamă la
BACALBASA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
vor fi conservate, cu riscul unor defazări și anacronisme în plan publicistic, de „Gazeta de Moldavia” (1850-1858) și „Patria” (1858-1859). A. a mai condus magazinele științifico-literare „Spicuitorul moldo-român” (1841), în ediție bilingvă pentru francofoni, și „Icoana lumei” (1840-1841, 1845-1846), titlu reluat și de săptămânalul scos în 1865 și 1866. A editat „Calendar pentru români” și suplimentul literar „Almanah de învățătură și petrecere” (1847-1869), rămas important prin publicarea unei mari părți din opera proprie. Bogata colaborare la periodicele pe care le-a
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
numere, dar la care colaborează Șt. Roll și B. Fundoianu. A mai semnat și i.c., I. Cg., I. Raiot, Ion Popescu, Moș Ion Popescu. Publică articole cu caracter cultural, social, dar și nuvele, schițe și chiar romane în foileton, reluate mai târziu în volume. A fost membru al Institutului de Studii Latine și a făcut parte din Societatea Scriitorilor Români. De foarte tânăr s-a angajat în mișcarea socialistă, al cărei ardent susținător avea să fie toată viața; implicarea sa
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
păzitor și păzit, are senzația dedublării și romanul se încheie în tonalitatea incertitudinii privind existența a două personaje sau a unuia singur. Dialogul dintre cei doi pare la prima vedere un schimb de idei, el nu este însă decât articularea reluată iarăși și iarăși a aceleiași perplexități. Eroii nu sunt ceea ce par, nu sunt personaje dintr-o piesă de Camus (ou bien de Sartre), ci întruchipări ale existenței absurde, Vladimir și Estragon aflați la marginea unei mări de la porțile Orientului. Și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
păzitor și păzit, are senzația dedublării și romanul se încheie în tonalitatea incertitudinii privind existența a două personaje sau a unuia singur. Dialogul dintre cei doi pare la prima vedere un schimb de idei, el nu este însă decât articularea reluată iarăși și iarăși a aceleiași perplexități. Eroii nu sunt ceea ce par, nu sunt personaje dintr-o piesă de Camus (ou bien de Sartre), ci întruchipări ale existenței absurde, Vladimir și Estragon aflați la marginea unei mări de la porțile Orientului. Și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fi un veritabil guru sau vrăjitor al junk food-ului, domnind peste etuvele din bucătăriile restaurantelor, unde operează cu diverși aditivi mortali și condimente cleioase. Suntem lăsați să ghicim care e dimensiunea reală a devierilor lui sexuale, deși într-o secvență reluată obsesiv, Spunk face o vizită „caritabilă“ la un orfelinat cu mama lui: într-o serie de prim-planuri îl vedem oferind bomboane în timp ce pipăie și mângâie orfanii care cască gura la el. Și acum, doamnele. Dacă erai în căutarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
locuitorii din Rouen de această pacoste este Sfântul Roman, care, în preajma anului 600 răpune dragonul făcând semnul crucii, apoi construiește o biserică și creștinează întreaga așezare prin botez. Capul și gâtul monstrului sunt fixate pe pereții bisericii și devin motive reluate secole de-a rândul în imagistica sculpturilor catedralelor. Ce semnificații pot primi aceste chipuri întunecate? Un prim nivel, utilitar, le expediază ca simple pretexte, banale burlane pentru evacuarea apei de pe acoperișuri. Alte interpretări le consideră fie expresii ale imaginilor biblice
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]