899 matches
-
vă trebuiesc icoanele odată ce-l renegați pe Dumnezeu? Nu cumva vreți să le folosiți În trucurile dumneavoastră? Sau le cumpărați ca să le dați foc?!” Satanovski Își mișca nervos bărbia; suspiciunea pictorului Îl călca pe nervi... „De unde și până unde Îl reneg eu pe Dumnezeu?” răspundea el cu o voce blândă. „De câte ori v-am spus că sunt calea ce duce spre lumină...” „Sunteți Întunericul desăvârșit”, replica Bikinski, Încheind orice discuție. Aflat În apropiere, Oliver Îl aproba, foșnind din frunze sau scoțând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai mare al bătrânului putea la rându-i să aibă un fiu Între anii 1945 și 1955. Cel mic, născut (cu deficiențe mintale și corporale) tocmai În perioada În care bătrânul se afla În Ungaria și În Cehoslovacia, a fost renegat de bătrân și Înfiat de o rudă a babei. Nu știi când a survenit moartea soției Învățătorului, dar ruda ei care l-a crescut pe Niculae, un fel de prost al satului despre care știi că mai trăiește și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Și nimeni nu i-a mai cules... Imponderabil-ponderabil, Eram cum nici că aș fi fost Și am plătit mereu un cost, Și tot mai mult dezagreabil... Sub lupa grea de microscop, Numai o parte, ori întreg, În orice stare, mă reneg, Sfârșit ori început de scop... De nicăieri, spre nu știu unde, Ostatec iar, propriului eu, Alerg în orice zi mereu Spre unde-am fost, ori pe niciunde... Dar nu-s eu cel ce mă dezic Ci, cel ce-mi poartă întruparea, De-
M-AM MAI PIERDUT... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83830_a_85155]
-
luptat împotriva celor ce vor să-l doboare. Mișcarea Legionară aici mi-am dăruit cei mai frumoși ani ai tinereții mele și am crezut nelimitat în dreptatea și viitorul neamului meu și nu am făcut nici un compromis. Nu mi-am renegat pașii drumului legionar. Am pătimit. Suferința și pătimirea adunate în oasele și sufletul meu ard și tânjesc învăluite de lanțul criminal al cumplitelor prigoane care nu au încetat nici azi; și nu le mai scapă nici o ocazie prigonitorilor de a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
succesului obținut, nu vorbise nimic de găzduire. Doru credea sigur că vor locui la ea. La Elena, cum era firesc, nu vrea Lenora. Și Rim. . . Mai ales că nu puteai ști cât durează.. . In adevăr, Rim nu putea decât să renege o Lenora bolnavă și care dușmănea amorul și alcovul. Viteza mare nu le îngăduia multă conversație. Lina își rumega în tăcere grija și Mini era încă mirată de finalul paradoxal al unui roman născut cu modestie de romanța mizileană a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să mănînc cartea, tată!” făgăduia el cu disperare. Mesager întocmai ca Popescu al unei lumi atotputernice și al istoriei biruitoare, Toader Știr era un ideolog. Amîndoi paralizau în cenacliști dorința de împotrivire. Înăbușiți de frică, mulți își puneau masca convertirii, renegându-i și pe părinți, așa cum făcea Ovidiu. Acesta poza în poet damnat. Mic, jegos, pîntecos și cu o chelie timpurie între două tufe de păr, la Ovidiu umbra entuziasmată de lecturi a nasului fîlfîia între două lentile cu cerculețe de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a fècut simțit defel, dar, imediat dupè aceea, la orele de conducere, cănd schimbăm vitezele la mașina-școalè, a reapèrut triumfètor și mai obraznic că niciodatè și, totuși, pentru prima oarè de la instalarea lui în universul mateian, departe de a-l renega că pe ceva respingètor, strèin trupului meu, l-am regèsit cu o lucire stranie de bucurie, M-am învelit în el că într-o mantă lungè de ploaie, Se apropiau sèrbètorile, la telefon, mama m-a chemat acasè de Crèciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
domn, și deprinzând rigoarea și caracterul unui veritabil cavaler. Este adevărat că, prin trecerea timpului, cu greu mai găseai un caracter cu adevărat cavaleresc, dar nu era doar asta. Dintre toate popoarele, românii au o adevărată plăcere în a-și renega noblețea ereditară, noblețea de sânge și în a reduce totul la un egalitarism josnic, declarând că oricine își poate cumpăra funcții și demnități. Clătină capul. Nu, nu era același lucru. Se îndreptă spre tainița din perete. O deschise și scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dificilă, dar nu imposibilă, noi te vom ajuta. Problema este că nu orice decizie este posibilă, miaună ea, nu voi putea fi împăcată cu nici una dintre decizii, dacă voi păstra copilul, acesta îmi va distruge viața, familia mea mă va renega, nici un bărbat nu mă va vrea cu un copil, nici măcar eu nu mă vreau cu un copil, dar dacă îl voi da, nu mă voi putea ierta niciodată, toată viața mă voi gândi la păcatul pe care l-am comis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pare că asta este tot ceea ce doream să aud, vestea supremă care șterge toate suspiciunile, dacă ar fi știut, ar fi venit, sunt fericită că îl aud atât de departe, că bucăți întinse de pământ ne despart, nu ne-a renegat, nu era cu ea, nu se ascundea în camera ei, poate că nici măcar nu ne părăsise pentru ea, nu era decât imaginația mea periculoasă, de nestăvilit. N-are importanță, bine că i-a trecut, spun eu, tu ce faci, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să mărturisească și numai ceea ce se dorește să mărturisească”. „Un proces inchizitorial normal. S-au mai văzut și altele la fel”, observă Belbo. „Și totuși, comportamentul acuzaților e bizar. Capetele de acuzare sunt, că În timpul riturilor de inițiere cavalerii Îl renegau de trei ori pe Hristos, scuipau pe crucifix, erau dezbrăcați și sărutați in posteriori parte spine dorsi, adică pe șezut, pe ombilic și apoi pe gură, in humanae dignitatis opprobrium, În fine, se dedau la Împreunări reciproce, unul cu altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bărbos, iar ei trebuiau să i se Închine. Acum, ce răspund acuzații când sunt puși În fața acestor denunțuri? Geoffroy de Charney, cel care mai apoi va muri pe rug Împreună cu Molay, zice că da, i s-a Întâmplat, l-a renegat pe Hristos, dar din gură, nu din inimă, și nu-și amintește dacă a scuipat pe crucifix, pentru că În seara aceea se făcea totul În grabă. Cât despre sărutatul pe șezut, și asta i s-a Întâmplat, și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
inițiase foarte puțini frați. Un altul zice că și-a sărutat maestrul, dar nu În fund, ci numai pe gură, În schimb maestrul Îl sărutase pe el În fund. Unii mărturisesc mai mult decât e nevoie, nu numai că-l renegau pe Crist, dar afirmau că era un criminal, negau virginitatea Mariei, pe crucifix chiar urinaseră, nu numai În ziua inițierii lor, dar și În săptămâna patimilor, nu credeau În sfintele taine, nu se mărgineau să-l adore pe Bafomet, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cinste, scuipă pe crucifix și să vedem dacă Dumnezeu te trăsnește, dacă intri În oastea asta trebuie să te dai cu trup și suflet fraților, lasă-i să te pupe-n fund. A doua teză, li se cerea să-l renege pe Crist ca să se vadă cum aveau să se descurce dacă i-ar fi prins sarazinii. Explicație idioată, pentru că nu educi pe cineva să reziste la tortură, punându-l să facă, fie și simbolic, ceea ce torționarul i-ar cere. Teza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și un preto velho, spirite de răposați, care În riturile umbanda contează foarte mult. Ce caută aici? Li se aduce omagiu, nu sunt utilizați, pentru că ritul candomblé stabilește raporturi numai cu acei orixás africani, dar asta nu Înseamnă că sunt renegați”. „Dar ce rămâne să aibă În comun toate aceste biserici?” „Să zicem că toate cultele afro-braziliene sunt până la urmă caracterizate de faptul că, În timpul ritului, inițiații sunt posedați, ca În transă, de o ființă superioară. În candomblé sunt acei orixás
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu țăranii. Bătrânul refuză. Era convins că Grigore, cu metodele lui feminine, ar îngreuia situația. Avea atâta încredere în propria-i experiență și cunoaștere a oamenilor, că s-ar fi considerat înjosit dacă, tocmai în zilele grele, și-ar fi renegat mijloacele sale cu eficacitate experimentate în trei decenii și ar fi trecut mâna unui tânăr cu capul plin de teorii. ― Orice clipă de slăbiciune, orice ezitare, orice lipsă de energie n-ar face decât să încurajeze în rele pe nenorociții
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dragostea păgână și tragedia morții. Câteva titluri: „Inimă nemărginită”, „Umbra zilelor”, „Viii și morții”, „Forțele eterne”. A mai scris romane și eseuri. Anna de Noailles a fost o personalitate contradictorie. Din motive personale - poate întemeiate, poate nu - ea și-a renegat patria de origine, vorbindu-și chiar în termeni nu tocmai amicali poporul din care provenea. - Eu nu cunosc altă țară decât Franța - declara românca noastră, care nu avea niște rădăcini oarecare și care, astfel, arunca o umbră de întuneric asupra
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
cel puțin delicată. Trebuie să puneți umărul în sprijinul ei. - Domnule Aulaire, eu nu cred că România ar lupta vreodată împotriva Germaniei. Să nu uităm originea familiei regale din România. - Bine, contesă, dar așa cum mai există câte unii care își reneagă rădăcinile, tot așa pot exista și alții, care, în numele unei idei nobile, să pună pe primul plan răspunderea pe care și-au asumat-o atunci când au acceptat să conducă o țară. - Nu sunteți prea politicos, domnule. în aceste condiții, nu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
prin bunica ei, soția lui Dumitrachi Bibescu, bun gospodar oltean, îi venea din neamul, atât de înzestrat literar al Văcăreștilor” „Pentru nu știu ce cuvinte spuse într-o clipă de capriciu Î...Ă, s-a aruncat împotriva ei (...) învinuirea că și-a renegat nația.” („învinuirea” fusese făcută de poetul Octavian Goga, într-un moment de mare emoție în înflăcărata lui iubire de țară.) „Eu, care am propus și reușit ca Academia Română s-o numere printre membrii ei de onoare, cred cu toată convingerea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
femeia căzuse într-o fixație, într-o psihoză posesivă și de la acest stadiu de sănătate precară, până la nebunie calificată (internată) nu mai e decât un pas. Pe mine m-a iritat tatăl ei, țăranul român, care în pragul morții își reneagă comportamentul, realizând efemeritatea moralei în raport cu marele sfârșit (nesfârșit!) Și dacă o carte te irită înseamnă că e bună. Ei, mi-am mai spălat obrazul? Vezi cum o întorc ca la Brăila? Mare lucru e și argumentul cu două capete. Al
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
și râde de cei cărora li se taie capul... de câte ori se rostogolește un cap în coșul călăului, el râde cu sughițuri și stropește cu salivă scândura eșafodului pe care s-a făcut între timp o băltoacă de sânge... așadar, îl renegi pe Dumnezeu, înțelegi că el e de partea eșafodului și nu mai ai nici o speranță în privința asta. Singura speranță care ți-a rămas sânt amintirile tale, un sunet de clopot care întîrzie să renască și... da, nu mai e timp
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu sunt un "om religios"? Am, totuși, un puternic sentiment al sacrului care mă face să fiu convins că o lume profană ar fi o lume profanată. Iar prin "păgîn" nu înțeleg "ne-creștin". (Mă și sperie ideea de a renega credința în care m-am născut.) E vorba de altceva. Dilema "Atena sau Ierusalim" mie mi se pare falsă. De ce ar trebui să alegem între Acropole și Golgota? Ele nu se exclud. Dimpotrivă, se completează. Grecii ne-au dezvăluit frumusețea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de crezut că universul aparținea orașului Linn; și că, în calitate de lord consilier, dispunea de propriul său domeniu, într-o funcție de mare autoritate asupra mai multor supuși decât orice alt om. Era un conducător devotat, desigur, s-a liniștit el grăbit, renegând mândria de moment. Vedea în mod clar marile fapte bune care ar reflecta gloria Linn-ului și epoca de aur a lui Tews. Viziunea era atât de nobilă și inspirată încât, pentru mult timp, se mulțumi numai să se joace cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
mărime naturală cu trecutul ei. Casa băiatului care fusese prima ei iubire; casa băiatului cu care fusese cât pe-aci să facă dragoste pentru prima oară. Casa celei care-i fusese prietenă timp de douăzeci de ani și care o renegase într-o zi, la șase săptămâni după ce se măritase; se pare că de vină fusese ceva ce-i spusese proaspătul ei soț. Ăsta era orașul din care încercase să evadeze de trei ori, fiind rechemată de fiecare dată de câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Homestar. Bonnie îi aduse înăuntru gențile de voiaj. Începu să se țină după el. —O să aranjăm totul, Marker. O să punem tot exact cum vrei tu. Karin se așeză pe pat, cu capul în mâini, ascultându-l pe Mark cum își reneagă mult iubita casă comandată prin poștă. Dar forța amintirilor lui legate de cele mai mici amănunte îi dădea speranțe interzise. Nici ea nu-și mai recunoscuse propriul apartament în scurtele călătorii până la South Sioux City, când îl pregătise de vânzare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]