913 matches
-
amică a Anei, pe nume Nitzi. Ana Robinsohn va studia medicina, la Universitatea București, paralel cu această preocupare fiind și profesoră de ebraică, în cadrul școlii evreiești din capitală. Intrând la vârsta de 15 ani în mișcarea socialistă, Anna va fi renegată de familie, care nu privea cu ochi buni ideile promovate de prietenii de partid ai fiicei lor. Va abandona studiile universitare și va intra în vâltoarea politicii socialiste, cunoscându-l pe cel care conducea partidul, evreul Nuhăm Katz, cunoscut sub
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
rostit și mediatizat, termenul de terorism a și fost însoțit de o primă interpretare. Teroriștii revoluției Române ar fi fost membri ai formațiunilor speciale USLA. Paternitatea acestei dezvăluiri i-a fost imediat atribuită lui Teodor Brateș. Ulterior, acesta o va renega, susținînd că, de fapt, ar fi vrut să spună cu totul altceva. Teroriștii ar fi fost mai curînd indivizi ciudați, din etnii diferite, rămași pînă la moarte fideli clanului Ceaușescu. În cartea sa despre Revoluție, Teodor Brateș îi numește rebeli
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
a determinat să învăț să gătesc de la ei în primul rând. Le mulțumesc acelora care nu au avut prejudecăți față de mine în ceea ce privește lipsa mea de interes în "ale bucătăriei" și care au fost dispuși să mă introducă în acest spațiu renegat de mine atâta vreme. Le respect și le accept pe femeile gospodine, dar personal nu pot să îmi asum modelul ăsta, nu îmi doresc să cuceresc un bărbat prin talentele mele culinare. Consider că dacă nu este în stare să
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
sociale remarquable, reflet de moeurs et des valeurs fondamentales d'un monde dominé par l'argent" [Haidberg, p.143]. 387 "Modă este și un nou limbaj, menit să descalifice pe cel vechi, o modalitate a fiecărei generații de a o renega pe cea precedentă și de a se deosebi de ea" [Fernand Braudel, Structurile cotidianului, vol.II, p. 73]. La începutul secolului al XIX-lea tot ce este la modă poartă amprenta Londrei: elegantă, seratele, dandysmul, confortul, trăsăturile, caii de rasă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ajunge și el să predea ore de desen la o școală din capitală. Debutează pe la 1920-1921 cu cronică plastică, iar în literatură în 1924, în „Omul liber” (unde revine în 1925), cu versuri pe care mai târziu avea să le renege, ca suferind de ermetism. Cu poezii, proză, cronici plastice, articole de atitudine civică mai colaborează la „Epoca”, „Cronicarul”, „Linia nouă”, „Șantier”, „Cuvântul liber”, „Drumul femeii”, „Universul literar”, „Reporter”, „Dacia nouă”, „Revista Fundațiilor Regale”. A fost prim-redactor și coeditor la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
va numi „oamenii viitorului”. Adresându-se lor, le împărtășește „bucuria de a scrie nu pentru el, ci pentru o mulțime generoasă”. Autorul volumului La Poésie commune, tălmăcit de Sașa Pană cu titlul Poezia de toate zilele, nu ezită să-și renege propria artă poetică: „Nu, nu vreau să scriu un poem glorios./ Nu, nu un cântec plin de istețime și despre care/Cunoscătorii să exclame: O ce rime, ce formă făr’de greș!// N-am ce face/Cu podoabele voastre și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
rezistente naționale eroice. Celebrarea grupurilor de rezistență armata din munți (active până În 1955) era un răspuns la punerea În discuție a pasivității românilor Înainte de decembrie 1989 prin inventarea mitologica a unei continuități a rezistenței anticomuniste. Cei care nu și-au renegat trecutul, În maniera lui Mircea Eliade, au fost sacralizați că fondatori de istorie, În vreme ce ceilalți, «democrați» Într-un regim de democrație populară repudiata că totalitara, sau foștii fasciști reabilitați sub Ceaușescu și acceptându-i cenzură au fost marcați cu stigmatul
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
aveau ca singură valoare faptul că vorbeau bine limba germană, le-am spus adesea că la Paris și țiganii vorbesc franțuzește (sic). Am înțeles, în sfârșit, că cel care nu are trecut, nu are nici viitor, că cel care își reneagă rădăcinile, rămâne un desrădăcinat, foaie în vânt, un nimic în lumea largă. M-am întors atunci cu pocăință și cu respect la rădăcinile mele, la cultura, civilizația și la tradițiile neamului românesc. Am început să mă mândresc cu originea mea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
anumitor bipezi, anume românilor, o subtilitate cu totul deosebită În această privință. Un exemplu e „câte bordeie atâtea obiceie“. Bordeie? Un cuvânt care semnifică, pentru mulți - aceia educați În epoca pe care vă chinuiți În fel și chip s’o renegați -, sărăcia. Dimpotrivă. Bordeiul, adică adăpostul Îngropat În pământ, e ceva cât se poate de natural. În fond, asta e opțiunea Naturii care Își Învață copiii cuminți - animalele - să-și sape vizuini. De nu, să le fure de la alții, mai conștiincioși
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din casa mea, n-am chef să vină ăștia mereu pe capul meu!) Năzbâtiile politice ale lui Alexandru au primat însă, mai ales că munca nu-i prea plăcea. Alexandru Penu și-a părăsit părinții, pe care chiar i-a renegat. Hotărât, el și-a schimbat numele din Penu în Iliescu, declarând rudelor: Veți vedea voi ce bine o vor duce copiii noștri în viitor, sub comunism, când va veni la putere.)" Așadar, din relatările rudelor familiei lui Iliescu și ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
copiii noștri în viitor, sub comunism, când va veni la putere.)" Așadar, din relatările rudelor familiei lui Iliescu și ale celor care i-au cunoscut la Oltenița bunicul și tatăl, ar trebui să deducem că Alexandru Penu și-ar fi renegat familia din motive ideologice, moment în care și-ar fi schimbat numele din Penu în Iliescu, după care a ținut un discurs profetic despre comunism familiei. Să reținem amnezia de care este cuprins Ion Iliescu, fostul președinte al României, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
se căsătorește cu ea”, spune În 1984 un informator din sud-estul Poloniei, rezumând o credință populară generală <endnote id="(70, p. 71)"/> ; sau : „Dacă un băiat evreu ar vrea să se căsătorească cu prietena sa neevreică, el ar fi probabil renegat de familia lui”, crede o informatoare din Austria, În 1992 <endnote id="(69, pp. 8-9)"/>. În tradiția polonezilor din Silezia, consemnată În a doua jumătate a secolului al XIX- lea, se credea că fata care nu dă daruri colindătorilor „Singură
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
străină de acest fenomen de manipulare a imaginarului colectiv. Evreul a fost demonizat prin folosirea unor termeni proprii iudaismului - Sabat și Sinagogă - pentru a desemna Întrunirile nocturne ale vrăjitorilor, unde se spunea că erau profanate crucea și ostia, că era renegat Dumnezeu și adorat Diavolul În cadrul unor „liturghii negre”, că se produceau orgii sexuale și acte rituale de infanticid și canibalism. Un ecou al acestui tip de mentalitate se regăsește Într-un vechi proverb german : „Evreii sunt creștinii Diavolului” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
puțină vreme înainte de a se prăpădi, publicase în „Neamul Românesc” un articol intitulat „Arginții lui Iuda”, în care ironiza „secăturile entuziaste” ale generației de la 1916. Articolul a făcut mare vâlvă în Parlament, căci multe dintre aceste „secături entuziaste”, după ce își renegaseră credința naționalistă, deveniseră personaje cu început de proeminență în partidele liberal și național-țărănesc. Printre aceștia fusese în special vizat Victor Iamandi , care, în scurtă vreme, s-a arătat a fi una dintre cele mai fioroase canalii în lupta dusă de
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
compar această nobilă figură istorică cu sinistrul cioclu de la Iași, căci primul a încercat să apere măreața construcție a imperiului roman, roasă de „termitele” creștine tocmai atunci când primea cele mai puternice lovituri de berbec ale năvălirilor barbare, pe când celălalt a renegat naționalismul pentru blidul de linte întins de burghezia bancară liberală și pentru osanalele presei evreiești care l-a ridicat în slavă. După toate cele spuse mai sus, nu e de mirare că, în vara anului 1922, m-am dus la
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
i se poate compara, atât în ceea ce privește temeinicia cunoștințelor, pasiunea și puterea de muncă, spiritul sintetic, cât și în privința modului de exprimare scrisă, dar mai ales verbală. Dar, firește, trebuie pedepsit pentru că a îndrăznit să fie naționalist și să nu-și renege credința. Iar în același timp, prietenul său Victor Pa[34]pacostea, ajuns la Universitate cu sprijinul lui Kico și al lui C. C. Giurescu, s a cocoțat pe o strapontină ministerială în guvernul care se pregătește să-l osândească pe Panaitescu
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
trandafiri sau în sala de est a Casei Albe pentru a anunța, explica sau clarifica. Făcând aceasta, veți avea atât obligația de a-i învăța pe cei cărora vă adresați, cât și oportunitatea de a-i convinge. Președinții americani proclamă, reneagă, îndeamnă, fac apel și argumentează, observa Walter Lippman, ,,dar nu se relaxează, nu povestesc, nu spun de ce au făcut ce au făcut și nici ce cred sau ce simt în acea privință". O excepție a fost Franklin Roosevelt, care a
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
denunțate de fiecare guvern recunoscut al unui stat cu majoritate musulmană, inclusiv de către Iran, precum și de mișcarea Hezbollah și OEP. Așadar care este mesajul nostru? Al-Qaida nu îi apără pe musulmani; îi omoară pe musulmani. Nu ține partea islamului; îl reneagă. Nu dorește să îi elibereze pe credincioși de nedreptate; dorește să îi întemnițeze în cadrul propriei concepții fasciste și neortodoxe privind voia Domnului. Președintele Bush a încercat să stârnească opoziție împotriva al-Qaida pe baza dorinței sale exprimate de a recrea un
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
cultura națională și toate valorile locului ce trebuie protejate împotriva invaziei de împrumuturi străine spiritului nostru căzut deja în ispită. Disprețuiesc pe românii care strigă că s-au săturat de România. Nu Țara e de vină, ci vânduții care o reneagă, nu fac nimic pentru ea, dar o locuiesc și îi mănâncă pâinea trudită de țăran. Problema postmodernismului a rezolvat-o inteligent, în proza lui, Petru Cimpoeșu. Votez cu ironia lui care ia în deriziune sloganul. Are un pamflet spumos, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
lângă vestigiile monumentale ale Romei antice, călătorul postromantic vede o populație mizeră, mame care-și despăducheau copii în fața cocioabei, cerșetori, briganzi. Cunoaștem foarte bine acest proces și din literatura noastră: după un debut furtunos romantic de inspirație pur livrescă, Filimon reneagă modelul inițial și parodiază sângeros tipul romantic făcându-l ridicol: Mitică Râmătorian din Nenorocirile unui slujnicar, amantul poetic al slujnicelor de mahala, îmbrăcat într-o manta de carbonaro și cu galoși de gumilastic în picioare. Parodia modei romantice a călătoriilor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cei din trecut și cei de astăzi. Or aceasta este singura realizare demnă de un bun cetățean.” Principiul acțiunilor filosofului rămâne binele. Dar cum binele este legat de cunoaștere, iar cunoașterea nu este lesne de împărtășit mulțimilor, Platon preferă să renege democrația. Nu este nimic imoral în distribuirea inegală a privilegiilor, atât timp cât meritele indivizilor nu sunt egale. „Adeseori, așadar, un om priceput este mai puternic decât zeci de mii de oameni lipsiți de pricepere; după părerea ta, el trebuie să conducă
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Iisus (Fap. 21, 13) nu numai o dată, ci chiar de nenumărate ori, de-ar fi cu putință»”<footnote Ibidem, omil. a XVIII-a, VII, p. 531. footnote>. Mucenicului Agapie, împăratul roman Maximian i-a făgăduit că-l eliberează dacă-și reneagă credința. Agapie a mărturisit însă că, de dragul credinței în Făcătorul lumii, ar merge de bună voie și cu drag să sufere curajos orice chinuri la care ar fi supus. Și zicând acestea, a și pornit, „alergând spre un urs care
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
superioare ungurești În cei 76 de ani cu predare În limba maghiară au pășit pe calea urmată de un Avram Iancu XE "Iancu" . Unii dintre ei, cum a fost profesorul Grigore Moldovan XE "Moldovan" (Moldován Gergely), chiar dacă nu și-au renegat niciodată condiția de români, s-au integrat perfect În ambianța culturii maghiare, construindu-și În acest spațiu o carieră intelectuală. Profesorul Moldovan, de exemplu, numit În anul 1886 șef al Catedrei de limba și literatura română a Universității maghiare din
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
orice număr nu este altceva decât numărul 9 sau multiplul lui plus un excedent. XVII.3. Procesul Templierilor Printre acuzațiile care le-au fost aduse membrilor Ordinului Templierilor au fost și următoarele: a) ritualul călcării crucifixului. Nu pentru a-l renega pe Iisus, ci pentru a-i afirma gloria pură. Nu fiul lui Dumnezeu murise pe cruce, ci un agitator politic care i se substituise. Poate că încercau astfel să-i disculpe pe evrei. Acest ritual s-ar putea explica și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
regulă cu o clară și vehementă obârșie mitică ilustră (biblică, greco-romană), cuceririle nefiind blamate ca acte criminale ci considerate eforturi de civilizare, ulterior se resimte nevoia aportului maselor și al localnicilor: "creație a modernității, creație a unei elite, națiunea își renegă originile recente și elitiste, ancorându-se în trecut și în straturile profunde de cultură, păstrătoare ale unui fond peren".331 Această ideologie burgheză a națiunii a fost concurată de către cea socialistă, care depășea cadrele naționale în virtutea principiului unității de clasă
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]