911 matches
-
sat. În clădirea școlii era și Oficiul P.T.T.R. iar oficianta al cărei soț era jandarm în sat, au fost îngerii noștri păzitori. Mai ales după august 1944 când a fost semnat armistițiul, a început prigoana noastră. Eram vânați să fim “repatriați“. Ai mei au aflat ce înseamnă “repatrierea“... Era Siberia....fundul Siberiei. Au urmat multe descinderi ale agenților. Ca să scăpăm de “întâlnirile“ cu “agenții“ bunul nostru jandarm ne avertiza de descinderile acestora. Atunci închideam totul, luam un mic bagaj și plecam
DEZRĂDĂCINAŢI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Motruc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1692]
-
sfârșitul anului 1944 și începutul anului 1945, autoritățile sovietice de ocupație au procedat la ridicarea forțată a numeroși basarabeni și bucovineni; până la 31 martie 1945, din totalul de 54.576 refugiați trecuți pe listele predate Comisiei Aliate (sovietice), au fost “repatriate” 50.050 de persoane. Numeroși români din Basarabia și Bucovina de nord au adresat oficialităților române și străine memorii din care rezultă clipele de groază trăite în acele zile, convinși că ei nu vor ajunge la gospodăriile lor ci vor
DIN ISTORIA REFUGIULUI, 1940 - 1944. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Agrigoroaiei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1665]
-
nord au adresat oficialităților române și străine memorii din care rezultă clipele de groază trăite în acele zile, convinși că ei nu vor ajunge la gospodăriile lor ci vor fi trimiși în Siberia, așa cum s-a întâmplat cu cei mai mulți dintre “repatriați”. În fața acestui refuz prin diferite metode, de la trecerea pe liste și a unor intervenții ale guvernului dr. P. Groza, numărul celor repatriați a scăzut, fără a se stopa abuzurile în această privință. La începutul anului 1949 asistăm la o nouă
DIN ISTORIA REFUGIULUI, 1940 - 1944. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Agrigoroaiei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1665]
-
P. Groza, numărul celor repatriați a scăzut, fără a se stopa abuzurile în această privință. La începutul anului 1949 asistăm la o nouă încercare a autorităților de la Moscova de a determina pe locuitorii veniți din cele două teritorii să se “repatrieze”. Acestora li se “acorda dreptul nestânjenit” de a se întoarce acasă și li se promitea hrană și transport gratuit. Verificările și “vânătoarea” de basarabeni și bucovineni a continuat în anii următori, fiind însoțite adesea de persecuții pe linie personală, de
DIN ISTORIA REFUGIULUI, 1940 - 1944. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Agrigoroaiei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1665]
-
iunie 1940” clarifica definitiv o situație care până atunci era neclară (astfel cum era redactat art. 5 din Convenția de armistițiu), excluzând definitiv pe cei refugiați la 28 iunie 1940 (inclusiv cele trei zile care au urmat și pe cei repatriați). Delegația română a prezentat Comisiei aliate de Control noua notă, cu punctul ei de vedere, dar aceasta a refuzat să discute, pretextând că ei nu sunt competenți de a o examina, trebuind să fie trimisă la Moscova spre a fi
12 SEPTEMBRIE 1944-SEMNAREA CONVENŢIEI DE ARMISTIŢIU CU U.R.S.S.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
perioadă a convorbirilor, în ciuda condițiilor încordate în care au avut loc, a avut darul să clarifice categoriile de refugiați care nu intrau în prevederile art. 5 din Convenția de Armistițiu și, deci, nu vor fi supuși obligației de a se „repatria”, iar punctul de vedere al reprezentantului misiunii americane, deși nu a fost exprimat oficial, în cadrul Comisiei Aliate de Control, a avut darul să reconforteze încrederea părții române în măsurile pe care le-a luat în legătură cu transmiterea dispozițiilor la județe pentru
12 SEPTEMBRIE 1944-SEMNAREA CONVENŢIEI DE ARMISTIŢIU CU U.R.S.S.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
credibilă dacă se ține seama că timpul care a stat la dispoziția celor ce intenționau să se refugieze a fost mult mai mare în al doilea caz, iar experiența primei ocupații ruso-comuniste (1940-1941) a fost pentru mulți hotărâtoare. În ce privește refugiații „repatriați” (expediați din România) aflăm din aceleași documente (stenograma ședinței), respectiv declarația generalului Vinogradov, că până la 15 dec. 1944 au fost trecute pe listele de repatriere 62.000 persoane, din care 43.000 au și fost expediate, rămânând să mai fie
12 SEPTEMBRIE 1944-SEMNAREA CONVENŢIEI DE ARMISTIŢIU CU U.R.S.S.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
trecute pe listele de repatriere 62.000 persoane, din care 43.000 au și fost expediate, rămânând să mai fie trimise 19.000. În aceeași ședință s-a anunțat din partea sovietică că s-ar afla în situația de a fi repatriați un număr total de 140.000. Cifră contestată, în aceeași ședință, de partea română. Datele de mai sus ne permit a aprecia că numărul basarabenilor și bucovinenilor salvați de la „repatriere” este de ordinul a câteva sute de mii, salvare care
12 SEPTEMBRIE 1944-SEMNAREA CONVENŢIEI DE ARMISTIŢIU CU U.R.S.S.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
sovietici“ dar și a refugiaților în general. Memoriile scrise de refugiați și publicate în cartea de față, sperăm să dezvăluie adevăratele intenții ale așa-zisei “repatrieri“ care de fapt însemna “gulagul Siberian“. Din unele date statistice, rezultă că au fost repatriați peste 56 000 de refugiați. “Răstignirea României“ și “Golgota Refugiaților“ se constituie într-un act de acuzare la adresa agresorilor și ocupanților, cât și pentru acel Occident de la care am așteptat “izbăvire“, dar ne-am ales doar cu speranțe înșelate.
“GOLGOTA” REFUGIAŢILOR DIN BASARABIA, NORDUL BUCOVINEI ŞI ŢINUTUL HERŢA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1663]
-
Emil Manu L-am găzduit pe Ion Caraion în modesta mea garsonieră și pentru această "infracțiune" am fost condamnat la 6 ani închisoare și confiscarea averii. ... după evenimentele din Decembrie '89, foarte puțini scriitori au întrerupt exilul și s-au "repatriat"... Eram student în 1945 și eram frenetizat de ideile călinesciene I A.B.Domnule Emil Manu, dați-mi voie să vă întreb ce credeți că ar trebui criticat azi, în lumea în care trăim, dar în numele societății de mâine? Aș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
au ales drumul exilului contemporan au contribuit mai puțin decât cei de la 1848 la schimbarea revoluționară pe planul mentalității din România. De aceea putem ușor observa că după evenimentele din Decembrie, foarte puțini scriitori au întrerupt exilul și s-au "repatriat". Cei mai importanți dintre aceștia au continuat și continuă să rămână într-un exil continuu. Probabil că această perpetuă exilare își are un rost pe care nu-l putem descifra încă în toate elementele sale. A.B.La ce lucrați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
medical, așa că nu am avut răgaz să iau contact cu scriitorii din Occident și să pot cunoaște opiniile acestor eventuali interlocutori despre literatura noastră. Totuși, din lecturile mele sporadice, din întâlnirile cu literatorii români din exil (care nu s-au repatriat), am putut constata că s-au tradus prea puține cărți românești și, de aceea, revistele franceze și germane pe care le-am consultat nu cuprind prea multe comentarii asupra creației românești contemporane. În Germania, s-au tipărit câteva exegeze asupra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
că vă grăbiți să credeți că aceste fapte s-au petrecut prin bunăvoința conducerii feseniste a TVRL. Povestea e cu totul alta. La începutul lui aprilie 1990 am primit vizita unui elvețian născut în România, care, în adolescență, s-a repatriat cu familia, doctorul Wyss. El a venit după Revoluție și a făcut câteva lucruri nemaipo‑ menite. În primul rând, a luat un grup de studenți și i-a dus în vizită de documentare în Elveția. A mai luat apoi și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
lopată. Să nu uităm nici de cei 150.000 de prizonieri luați de Armata Roșie între 23 august și 13 septembrie 1944, cînd s-a semnat Convenția de Armistițiu la Moscova. Nici de refugiații basarabeni și nord-bucovineni obligați să se repatrieze în URSS. Nici de frontiștii arestați sau uciși. De femeile moarte în urma aplicării draconicului decret al interzicerii avorturilor, din 1966. În total, cifra victimelor directe se ridică la 2 milioane. Cum și familiile erau puse la index, numărul victimelor indirecte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
un tărîm al miracolelor. Se adunaseră aici bandiți din toate provinciile țării. Lor li se alăturaseră și reprezentanți ai unor comunități din afara granițelor. Basarabeni fugiți de frica rușilor se înhămau la aceeași roabă cu macedoromâni refugiați din Cadrilater. Erau și repatriați din exil printre noi. Dorul de casă îi făcuse să se întoarcă din țările Occidentului, din Americi, ba chiar din Australia, de la capătul lumii. Securitatea îi primise cu brațele deschise, fără prejudecăți față de fiii risipitori. Acum, construiau diguri în bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
internațional de opțiune a persoanei. Între guvernele sovietic și român s-au purtat discuții privind basarabenii care au optat pentru cetățenia română după terminarea celui de al doilea război mondial, statul sovietic pretinzând ca aceștia, în mod obligatoriu, să fie repatriați în Basarabia. (c) Fiind formați în cultura română, trecerea la cultura rusă prezenta inconveniente destul de serioase (însușirea limbii, însușirea noii tehnologii, adaptabilitatea la învățământul rus, ș.a) (d) Cei care și-au făcut studiile superioare în România în perioada celui
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
tot de aceeași fabricație, cu hârtie de ziar sau pănuși de porumb), milenarul amnar cu iască uscată... Dar frica a rămas. A fost o umbră intrinsecă condiției de refugiat, mulți ani după 1944. După frica mare de a nu fi „repatriat” prin 1945 cu forța de autoritățile sovietice (din fericire tatăl fiind „regățean” din Moldova opusă, peste Prut, Basarabiei), nu am avut nici un fel de probleme dar mulți au cunoscut experiența cumplită a dezmembrării familiei dar și deportarea în Siberia, Donbass
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
când s-a luat decizia de evacuare a Tezaurului românesc în Rusia pentru a fi salvat de un eventual jaf săvârșit de trupele de ocupație austro-germane și păstrarea lui în siguranță până la sfârșitul ostilităților, când valorile românești urmau a fi repatriate. Declarația puterilor Antantei - Franța, Anglia, Rusia -, semnată la Londra, la 5 septembrie 1914, prin care se angajau să nu înceapă nici un fel de tratative cu tabăra inamică, vizând o ieșire separată din război și încheierea unei păci separate, avea o
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
precum și o anumită cantitate de bancnote tipărite la tipografia B.N.R. care funcționase la Moscova. Aceste valori au fost încărcate în gara Brianski, în două compartimente din vagonul special al lui Boyle, la 6 decembrie 1917. Cu același tren au fost repatriați și cei 20 jandarmi rurali români, însărcinați cu paza ușilor compartimentelor din Kremlin unde se afla Tezaurul, prezența lor acolo nemaifiind necesară în acele condiții. La 12 decembrie, trenul a sosit la Iași și totul a fost depus în magazia
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
fete: Ioan, salariat CFR În gara Copșa Mică, mai independent de familia Bunicului; Anghelina, fiica cea mai mare; a avut o viață foarte zbuciumată. Văduvă de război, a emigrat În America, asemănător multor tineri ardeleni. După numeroase peripeții s-a repatriat și, la nașterea mea, era lucrătoare la revizia de vagoane CFR din Sibiu. Mătușii Anghelina și soțului ei nelegitim, Tănase Marincaș, le datorez plecarea mea din sat și efectuarea studiilor liceale. Mi-a fost "a doua Mamă", iar fiica ei
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mai mult, am ajuns însă la concluzia că numele lui Mircea Iorgulescu nu se putea să nu fie invocat în îm prejurările de care am vorbit. Că era sau nu în țară, că avea sau nu de gând să se repatrieze și să redevină activ în viața Uniunii, acest fapt conta mai puțin. Căci, mi am dat seama, nu atât o rezolvare practică viza referirea lui Mircea Iorgulescu, în acel context, cât indicarea unui model. Un model care, după cum se vedea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
este mirosul cu care pot asocia acei ani frumoși și generoși. Vara lui ’80 a adus câteva schimbări semnificative și mi-a lăsat sufletul adolescentin oarecum pustiit și ușor rătăcit. În vara aceea colegii greci și evrei reușiseră să se repatrieze în Grecia și Israel, iar în ’83 au revenit în România pentru a urma specializările dorite. Evreii au urmat toți medicină la București, grecii Politehnica, în speță aeronave. A fost o vară a iubirilor neîmpărtășite, a neîmplinirilor emoționale, dar ne-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cerul meu apăruse încă o stea amenințătoare: toți cei de origine ruso basarabeană trebuiau să dovedească prin acte că nu fuseseră în Basarabia în perioada celei dintâi ocupații sovietice. În caz contrar, erau considerați supuși sovietici și urmau să fie repatriați. Or, eu și cu Mama fuseserăm acolo... Numai ideea de a mă despărți de Mihai mă înnebunea! 12 octombrie 1953 Săptămână agitată: bieții oameni nu sunt lăsați să trăiască în pace! Destinul nostru, al meu și al întregii mele familii
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
la adresa stabilită ca punct de întâlnire, în locul respectiv erau numai ruine. Aici în timpul războiului au avut loc puternice bombardamente care au distrus totul. Atunci mama s-a îndreptat către serviciul de cruce roșie, de unde a aflat că refugiații care se repatriau, printre care posibil și tatăl meu, au fost trimiși de către armata sovietică în Rusia. De atunci nu a mai aflat nimic despre tatăl meu biologic. În aceste condiții mama, fiind însărcinată, s-a hotărât să se întoarcă și ea, ca
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Nuhăm blănar, Leon Iager și Copel Solomon comercianți, Soil Araței richtuitor, Moișe Segal simigiu, Copel Covrigaru cizmar, Avram Davidsohn frizer, Leon Solomon cenzor, Moișe Pompon și Mihal Cușmaru contabili autorizați. În 6 decembrie 1944, președintele Comunității evreilor devine Ițcu Danilof, repatriat din Transnistria. Acesta trimite Centrului de asistență București un memoriu, în care cere ajutor pentru reorganizarea intituțiilor comunitare de asistență socială. În memoriul său, prezintă date statistice referitoare la populația evreiască, existentă în decembrie 1944 înainte de război, sarcinile comunității era
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]