480 matches
-
și șeful de cabinet al ministrului de interne, Teohari Georgescu. A activat și ceva mai devreme înființata Brigadă Mobilă de pe lângă Direcția Generală a Poliției, care s-a ocupat cu deportarea sașilor și șvabilor în URSS, reprimarea grupurilor înarmate antisovietice, trierea repatriaților, în care poziție, împreună cu generalul Alexandru Nicolschi, a deportat zeci de mii de persoane în colonii de muncă forțată. În paralel cu activitatea din cadrul Securității, deținea și funcția de membru al Direcției Organizatorice a CC al PMR (1949-1952). Împreună cu Francisc
Mișu Dulgheru () [Corola-website/Science/306475_a_307804]
-
din Corpul al XV-lea SS de cavalerie cazacă din cadrul Waffen-SS, rudele lor, ca și ustașii iugoslavi, care au fost repatriați din regiunile de ocupație americană și britanică din Germania și Austria în URSS, respectiv în Iugoslavia (Slovenia). Uneori, persoanele repatriate au fost executate sumar imediat după ce autoritățile militare predaseră aceste persoane celor sovietice, precum a fost cazul colaboraționiștilor uciși de partizanii din Iugoslavia în timpul masacrului de la Bleiburg. Cei care nu au fost executați au fost deportați în lagărele de muncă
Operațiunea Keelhaul () [Corola-website/Science/318461_a_319790]
-
sumar imediat după ce autoritățile militare predaseră aceste persoane celor sovietice, precum a fost cazul colaboraționiștilor uciși de partizanii din Iugoslavia în timpul masacrului de la Bleiburg. Cei care nu au fost executați au fost deportați în lagărele de muncă obligatorie (gulaguri). Printre repatriații cu forța s-au numărat și emigranții „albi”, care nu fuseseră niciodată cetățeni sovietici, dar care luptaseră de parte Germaniei Naziste împotriva Uniunii Sovietice. Printre deportați s-au aflat personalități ale emigrației precum generalul Andrei Șkuro și atamanul cazacilor de pe
Operațiunea Keelhaul () [Corola-website/Science/318461_a_319790]
-
Normelor Convenției Organizației Națiunilor Unite, în legătura cu protecția copilului și a strategiei guvernamentale în domeniu, activitatea cuprinzând următoarele domenii: Principalele servicii oferite de DGASPC în cazurile de exploatare a copiilor prin muncă, trafic de copii și în cazul copiilor repatriați Autoritatea Tutelara face parte din serviciile comunitare înființate în subordinea consiliilor locale ca și alte servicii printre care și DGASPC. Diferența dintre aceste doua instituții este obiectul de activitate, în sensul că Autoritatea Tutelară se ocupă de eliberarea actelor administrative
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului () [Corola-website/Science/322927_a_324256]
-
2-2,7 mii persoane anual și repatriați 1,5-2 mii persoane/an. Cei mai mulți imigranți au venit din Ucraina, Turcia, România, Rusia, Israel și alte state. Majoritatea au imigrat cu scopul muncii și din motive familiare, restul pentru studii. Jumătatea din repatriați provin din Rusia, un sfert le revine celor din Ucraina. În Republica Moldova conviețuiesc mai multe etnii. Conform Recensământului populației din 2004, minoritățile etnice reprezintă 22% din populație (fără regiunea transnistreană). Cele mai numeroase grupuri etnice minoritare sunt ucrainenii (11,2
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
a încasa bani pentru fiecare anunț accesat. În 2011, 96% din veniturile lui Google proveneau din publicitate. În august 2016, guvernul britanic a anunțat miercuri introducerea unei noi taxe, supranumită "taxa Google", de 25% din profiturile obținute în Marea Britanie, dar repatriate, de companiile multinaționale.
Google () [Corola-website/Science/297063_a_298392]
-
negativ relațiile dintre Georgia și Rusia. Amata cazacilor din Kuban a reușit ca, după negocieri complicate, să repatrieze însemnele, actele și drapelele de luptă care fuseseră evacuate în SUA în 1920, după sfârșitul Primului Război Mondial. Unul dintre cele mai importante documente repatriate a fost ukazul Ecaterinei a II-a prin care împărăteasa recunoștea dreptul etern de proprietate al cazacilor din Kuban asupra unor teritorii de la Marea Neagră. Tot acest tezaur a fost restituit în aprilie 2007. Toate documentele și drapele sunt acum expuse
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
formată din români. Mai trăiau în comună numeroși ucraineni,de asemenea polonezi, germani și evrei. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Potrivit cu acordul menționat, germanii locali au fost "repatriați" cu consimțământul autorităților sovietice pe teritoriul celui de Al III-lea Reich. Numeroși locuitori, români și de alte neamuri, au fost supuși la persecuții politice și deportari. Bucovina de Nord a reintrat în componența României în perioada 1941-1944. De îndată
Davideni, Storojineț () [Corola-website/Science/315522_a_316851]
-
căsătorește. Dar imediat după căsătorie, în iunie 1940, când Basarabia a fost ocupată de ruși, sunt nevoiți să se repatrieze prin Germania, astfel că până în iunie 1941 au stat în lagărul de la Gleiwitz, unde li s-a născut primul copil. Repatriați, împreună cu mulți români în aceeași situație, au fost nevoiți, prin natura meseriei lui Ioan Cusin și datorită condițiilor istorice să străbată țara: până în 1954 au locuit la Cernăuți, au schimbat apoi localitate după localitate (Turnu Severin, Slatina, Craiova, Pojorâta, Buhuși
Adi Cusin () [Corola-website/Science/316619_a_317948]
-
Aceste registre au fost depozitate apoi de către comisie, undeva pe teritoriul Poloniei ocupate de germani în timpul respectiv. După terminarea războiului, o parte din aceste arhive au ajuns la Leipzig. Până la 12 decembrie 1940, când a fost organizat ultimul transport de repatriați, au plecat din Rădăuți aproximativ 6.200 de germani. În anul 1944 la Rădăuți mai erau 230 de etnici germani. La data de 5 decembrie 1940 și părintele Karl Schüttler a părăsit parohia pentru totdeauna. În perioada celui de-al
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
Lienz) se referă la repatrierea forțată în URSS a cazacilor și a altor etnici ruși care luptaseră în rândurile armatei germane în timpul celui de-al doilea război mondial. Repatrierea acestor soldați a fost hotărâtă în timpul Conferinței de la Ialta. Cei mai mulți dintre repatriați erau cetățeni sovietici, dar erau și cetățeni ai altor țări, care părăsiseră Rusia mai înainte de încheierea războiului civil, sau care se născuseră în exil. Acești cazaci și ruși, care au luptat împotriva Aliaților în rândul forțelor Axei, au fost etichetați
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
austriac Judenburg. Dintre aceștia, aproximativ 50 - 60 de soldați și cam 10 ofițeri au reușit să evadeze atacând gărzile cu ajutorul unor grenade de mână, după care s-au refugiat în pădurile din zonă. Deși cel mai mare număr de cazaci repatriați au fost cei prizonieri în Europa, a existat și un caz de repatriere forțată de la Fort Dix, New Jersey, SUA. Autoritățile americane au hotărât să repatrieze în URSS 154 de persoane. Dintre aceștia, 3 s-au sinucis pe când se mai
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
au fost etichetați drept „repatriați”. Ca urmare a avut loc cel mai mare schimb de populație din istoria europeană. Proclamarea noilor regiunilor vestice și nordice ca fiind „teritorii ale Piaștilor recuperate” a fost folosită pentru convingerea coloniștilor polonezi și a „repatriaților” să se organizeze în comunități solide, loiale noului regim și pentru justificarea expulzării locuitorilor germani. Exceptată de la expulzare a fost comunitatea „autohtonilor”, care număra aproximativ trei milioane de locuitori de origine slavă din Mazuria (mazurieni), Pomerania (cașubi), și Silezia Superioară
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
s-a menționat primirea la Pi-Ramses (capitala Egiptului) a tăbliței de argint trimise de Hattusilis al III-lea. După aceea s-a transcris traducerea egipteană a textului akkadian, la care s-a adăugat o clauză privind tratamentul umanitar aplicabil fugarilor repatriați și familiilor acestora.
Bătălia de la Kadesh () [Corola-website/Science/325923_a_327252]
-
finlandeze, trecând frontiera pe la Tornio. De aici, a călătorit cu trenul la Stockholm, unde a găsit sprijin și adăpost cu ajutorul baronesei Von Essen, cunoscută pentru suportul acordat militarilor finlandezi în anii ce au urmat războiului. Pitkänen a fost arestat și repatriat, însă Törni era deja logodit cu o suedeză de origine finlandeză, Marja Kops. Sperând totuși că va avea o carieră înainte de oficierea căsătoriei, Törni s-a angajat, sub o identitate falsă de suedez, ca membru al echipajului "SS Bolivia" și
Lauri Törni () [Corola-website/Science/324939_a_326268]
-
a expus în palatul de la Wilanów) înainte de a trece în proprietatea familiei Branicki în 1892. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, el a fost furat de forțele militare germane, apoi a trecut în mâinile Rusiei Sovietice după război, fiind repatriat statului polonez abia în 1956. El este expus în prezent în muzeul din Palatul Wilanów din Varșovia.
Portretul contelui Stanislas Potocki () [Corola-website/Science/323842_a_325171]
-
și Germania au încheiat o convenție prin care statul român se obliga să achite despăgubiri pentru fiecare clădire în parte, inclusiv pentru terenurile și pădurile germanilor care au emigrat. O comisie mixtă româno-germană a făcut inventarierea bunurilor lăsate de germanii repatriați. Statul român a preluat aceste bunuri, achitând statului german contravaloarea lor în cereale și petrol, urmând ca statul german să-i despăgubească pe nemții repatriați. Printr-un proces-verbal, statul român a preluat biserica evanghelică din Ilișești. Fosta biserică luterană a
Biserica Adormirea Maicii Domnului (fostă luterană) din Ilișești () [Corola-website/Science/323228_a_324557]
-
germanilor care au emigrat. O comisie mixtă româno-germană a făcut inventarierea bunurilor lăsate de germanii repatriați. Statul român a preluat aceste bunuri, achitând statului german contravaloarea lor în cereale și petrol, urmând ca statul german să-i despăgubească pe nemții repatriați. Printr-un proces-verbal, statul român a preluat biserica evanghelică din Ilișești. Fosta biserică luterană a fost nefolosită o lungă perioadă, în acest timp ea fiind devastată și jefuită. În anul 1986, fosta biserică luterană din sat a fost trecută în
Biserica Adormirea Maicii Domnului (fostă luterană) din Ilișești () [Corola-website/Science/323228_a_324557]
-
antici, in care ar fi amintit in mod detaliat si recladirea Templului din Ierusalim. Cirus a permis așa numita Întoarcere în Sion (Shivat Tzion) - întoarcerea în exilaților iudei din Exilul Babilonean în Țara Israel (Eretz Israel). După cum povestește Biblia, evreii repatriați au reclădit Templul (prin 516 î.Hr.), care a devenit cunoscut ca Cel de-al Doilea Templu. Clădirea acestuia a fost de dimensiuni relativ mai mici decât Templul lui Solomon, dar asemănător acestuia, a devenit centrul principal, religios-spiritual, public, juridic și
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
a reprezentat Uniunea Sovietică la Liga Națiunilor și în 1933 a fost numit ambasador în Spania. A murit la Menton, în Franța, în timp ce se îndrepta către Spania pentru a ocupa postul de ambasador. Urna conținând cenușă lui Lunacearski a fost repatriata la Moscova și depusă la necropola din zidul Kremlinului, un privilegiu rar în epoca sovietică. În timpul Mării Terori, între 1936-1938, numele lui Lunacearski a fost șters din istoria Partidului Comunist, evocarea activității sale fiind interzisă. A fost reabilitat la sfârșitul
Anatoli Lunacearski () [Corola-website/Science/322697_a_324026]
-
și mărit în secolul I î.Hr. în timpul domniei regelui Iudeei, Irod cel Mare. În Talmud, în "Seder Kodashim" din Mishna, tractatul "Midot", se află o descriere a celui de-al Doilea Templu. La circa 70 ani după distrugerea Primului Templu, repatriați evrei din Babilon în frunte cu Zorobabel (Zerubavel), descendent al regelui David, și marele preot Iosua (Yehoshua ben Yehotzedek) au reconstruit Templul, într-o versiune, în acea vreme, mai modestă, fără fastul clădirii din vremea regilor din casa lui David
Al Doilea Templu din Ierusalim () [Corola-website/Science/329986_a_331315]
-
13 februarie. Francezii au pierdut în luptă 160 de morți, 170 de dispăruți, 280 de răniți și 300 de oameni au suferit de degerături. Cele trei săptămâni de asediu al Marașului au însemnat o mare tragedie pentru populația armenească. Armenii repatriați au fost masacrați de către grupuri de turci care au incendiat casele creștinilor și au barat orice acces spre spitalul misionarilor americani. Armenii au încercat să se salveze adăpostindu-se în biserici și școli. Femeile și copii armeni s-au adăpostit
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
efectiv al Legiunii s-a repatriat în intervalul septembrie - decembrie 1919. Ajunși în România însă, pe fondul suspiciunii că ar fi putut servit ca mijloc de penetrare postbelică italiană în regiunea Dunării, soldații au fost dezarmați și corpul ofițeresc italian repatriat. Totuși, soldații au fost ulterior încorporați în Armata Regală Română și unitățile au fost trimise în Transilvania și Bucovina, o parte dintre acestea participând la operațiile militare pentru apărarea Marii Uniri din perioada 1918-1920. Soldații austro-ungari de origine română din
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
fost încartiruiți în tabere din sud-vestul Angliei, unde au fost găzduiți temporar mai înainte de a fi repatraiți. Navele britanice au transportat militarii francezi la Brest, Cherbourg și alte porturi din Normandia și Bretania, dar doar aproximativ o jumătate din cei repatriați au reluat lupta cu trupele germane. Numeroși soldați francezi aveau să fie după repatriere uciși sau luați prizonieri de germani. Dintre toți soldații francezi evacuați din Franța în iulie 1940, doar aproximativ 3.000 s-au alăturat Forțelor Franceze Libere
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
este iarăși restabilită și sunt relatate evenimentele revoluționare din Germania, repatrierea prizonierilor, întâlnirea lui Andrei cu Kurt la Moscova și evenimentele de la Semidol. Este prezentată în paralel povestea soldatului Feodor Lependin, originar din Semidol, care este luat prizonier în Germania, repatriat și apoi ucis la Semidol de rebelii conduși de von Schönau. Acțiunea ultimului capitol se petrece în 1920 la Petrograd și este plasată cronologic între cea din capitolele I și II. Autorul se concentrează pe descrierea atmosferei și a psihologiei
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]