568 matches
-
paloare care mi-o face încă o dată familiară, sugerându-mi că nici ea n-a dormit totuși cum trebuie. Mie mi-e mult mai ușor să cobor în Constanța, cu geanta ușoară de voiaj în care abia am strecurat cu repezeală de fugar ustensilele de toaletă, hanoracul de ploaie și un pulover, radioul cadou de ziua mea, sandwich-urile pregătite totuși de mama - și cam atât. Pietrișul dur al peronului răspunde, prin talpa subțire a espadrilelor, în tot trupul meu până-n dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cojoc din piele groasă și nu intră acele noastre, trebuie unul special. Am avut noroc, nu s-a legat nimeni de mine azi. N-am avut mate; numai română, engleză și PTAP, la care ne-a dictat dirigu’ ceva la repezeală cu însușirea de cunoștințe și deprinderi militare și tehnico-nu-știu-cum, în spiritul formării omului nou. Scriam de ne înțepeneau degetele, când, pe la spatele dirigului, Bobby a început să se maimuțărească. Nu știu cum reușea, dar făcea la marele fix pe omu’ nou: se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
-vă, o contesă. ― Contesa noastră? făcu Iliuță, gîndindu-se la Mihaela. Am tresărit ca fript gîndindu-mă la nesocotința pe care o făcusem fără vrere pomenind de contesă. ― Nu aceea, guguștiucule... E vorba de una autentică... Ascultați, ici... Le-am turnat la repezeală o poveste pe care de fapt o auzisem de la altcineva, cu o franțuzoaică, soția directorului unei întreprinderi industriale, ungur de origine. ― Măi, e așa de gelos ungurul că, auziți voi, în fiecare seară o pune să jure că nu l-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
părea, așa de bine! Binecuvântam gândul care mă îndemnase să-mi petrec noaptea la chef. Dacă nu se întîmpla așa, mai făceam oare o descoperire atât de importantă? Aș fi putut să cobor din pat și să-i torn la repezeală scrisoarea cuvenită. Dar nu, ceva mă împiedica, îmi paraliza voința: "Las-o să se perpelească puțin pe jeratic! Are să-i fie de învățătură". Pe de altă parte, găseam că procedeul meu era absolut necesar, pentru că dădea loc unei verificări a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
militantă, să mă înregimentez într-un partid. Eram tânăr, aveam timp înainte. Dar trebuia s-o iau de la început, să activez cel puțin câțiva ani. Câțiva ani? Cerule, cine avea atâta răbdare? Eu, nu, în nici un caz. Voiam imediat, la repezeală, o demnitate cât mai înaltă. Parcă mii de brațe mă împingeau din spate fără a-mi da răgaz să răsuflu.. După o scurtă chibzuire m-am înscris la democrați. Acolo aveam câțiva prieteni și într-acolo mă îndreptau dealtfel și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a dat silința, săraca. Încerca deci să mă educe religios, dar am căzut la înțelegere că eu eram deja dincolo de credință și că mă interesau mai degrabă leacurile ei. Cu asta am zdruncinat-o pe viață. Mi-a spus la repezeală că nu erau de nasul unui copil, apoi a început să-mi povestească îndelung, seri la rând. Îmi spunea numai lucruri practice, pentru că ea nu se sinchisea de teorie. De teorie încă nu s-a vindecat nimeni, dar s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
să facă abuz de îngăduința lor, a traficanților, aceasta fiind unica și principala lor condiție. Desigur, tânărul, neavând deloc de ales, acceptă negreșit și zâmbitor. - Abuz? Ce fel de abuz? Departe de mine gândul acesta, domnilor!, și spunând acestea la repezeală, plecă de acolo degajat și fericit, vădind multă relaxare și libertate în mișcări, de parcă s-ar fi debarasat atunci, pe loc, de o povară de pe umeri. „Într-adevăr, ce oameni de inimă, niște traficanți de toată isprava sunt!, mai murmură
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de un singur lucru îi e rușine, că a sosit prea târziu și n-a ajuns la înmormântarea lui taică-su, deși a pornit-o la drum de-ndată ce a primit vestea, dar bietul bătrân a fost îngropat la repezeală, mare păcat că n-a putut să-și ia rămas-bun de la el așa cum s-ar fi cuvenit, iar acum, deși e aici de-o juma’ de zi, nu și-a luat încă inima-n dinți să intre în baracă, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fiu cât se poate de obiectiv, când am ajuns la Caduta mă simțeam așa și așa. Băusem două pahare, am halit ceva la botul calului și am sărit într-un taxi. N-am avut timp decât să gust ceva la repezeală. O să las dracului, într-o bună zi, minuturile astea. A venit timpul să renunț la minuturi. A venit ora să mă las de ele... Partida cu She-She nu mi-a priit deloc. Deși am întârziat în Insula Fericirii mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
produce panică, chiar și atunci când tipul povestește despre sistemul bancar italian sau despre nașterea corporațiilor americane. Nu știu de ce. Jucăm șah. Întotdeauna câștig. Sunt bun: șahul e singurul domeniu în care m-am realizat. Pe vremea tinereții mele jucam la repezeală pentru cinci lire prin cafenelele din Hampstead și localurile din Baywater... Îmi termin vinul. Ea golește scrumiera și închide ușa terasei. Totul e așa de civilizat. Apoi mergem la culcare, dar despre asta mai târziu. Mai întâi îl iau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
avut banii în mâna lui. A putut să facă bani. Dar lui nu i-a păsat de bani. Nu i-a păsat de bani ca bani. Dublă. Nici tipului ăstuia nu-i păsa. Îmi scapă mie ceva? Am revăzut la repezeală așezarea pieselor lui și căile lor de atac. Zero - nici vorbă de vreun sacrificiu savant, sau vreo combinație sofisticată, n-am descoperit nimic măreț acolo. Pionii avansați din fața reginei ar putea să-mi dea niște bătăi de cap mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
schimnici; pescari dintr-un port îndepărtat; studenți și jurnaliști. Doi poeți și un romancier; pictori; dintr-o țară învecinată soseau grupuri organizate. Cele trei hanuri s-au dovedit neîncăpătoare. La marginea așezării au apărut corturi. Un întreprinzător a ridicat la repezeală două barăci, apoi încă una. Cei veniți închiriau locuri cu noaptea, cu săptămâna, cu luna, chiar și pe timp mai îndelungat, fiindcă erau unii care doreau să asiste la două evenimente consecutive pentru a fi mai siguri de adevăr. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
am... dar nu putu să articuleze alte vorbe. Mama Olgăi i se adresă fiicei sale: - Adă-i un pahar cu apă, repede, nu vezi că e gata să și dea duhul!?... Ina puse paharul cu apă la gură, sorbi la repezeală câteva înghițituri, apoi, reculeasă, continuă: - Am reușit! Ai mei au fost de acord, îți dai seama, Olga, au fost de acord! Vom fi colege și la postliceală... Cât mă bucur! Cât mă bucur! Se îmbrățișară, se sărutară. Mama Olgăi privea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
țuică, întrebându-l cum îi mai mergeau treburile și afacerile. Destul de bine, răspunse țăranul, dând paharul pe gât și plescăind din limbă cu satisfacție. Stelian îi umplu din nou paharul. Grigore Gospodin nu se formaliză să refuze și goli la repezeală și cel de-al doilea pahar. Auzi, cuscre, ce zice lumea pe-aici prin sat, glăsui țăranul cu limba dezlegată, că vrei să te faci membru de partid și nu știu mai ce!... E-adevărat, cuscre?... Astea-s prostii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
său stătea cu mâinile în teancul de bancnote vechi și soioase, răsucindu-le și așternându-le unele lângă altele pe dușumele, extrem de încântat. Ia mâinile de pe scârboșeniile alea!... se răsti el supărat la copil și, sărind de pe scaun, adună la repezeală toți banii de pe jos și îi azvârli încruntat în focul din sobă. Uluit, copilul rămase câteva clipe cu gura căscată, privind la grămada de bancnote colorate, verzi, roșii, albastre și portocalii, care ardeau sfârâind în sobă, apoi începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Răspunde! Apelurile Mariei rămaseră fără efect, zgomotele de neînțeles continuau. Plecă În trombă sub privirea lui Annick, deloc liniștită că rămîne din nou singură la post. De cum ajunse În preajma falezei, Marie zări mașina 4x4 a lui Fersen. Își parcă la repezeală propria mașină și alergă spre vehicul, pe care-l văzu limpede că se mișcă, deși nu se deslușea nici un pasager Înăuntru. Scoase arma din toc, se apropie cu precauție și deschise brusc portiera. Stupefacția o făcu să lase arma jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care-și Închidea și el telefonul odată cu Annick, dădu buzna În port și Îl izbi din grabă pe paznicul care-și făcea rondul. - Hei! Ce te grăbești așa? Da’ ce i-a apucat pe toți În seara asta? Scuzîndu-se la repezeală, polițistul era gata să plece cu vedeta jandarmeriei, cînd fraza paznicului Îl alertă. - De ce ai spus asta? E vreo problemă? - Nici o problemă, doar madam’ Yvonne, mă rog, doamna Le Bihan a făcut tărăboi la telefon că s-o aștepte ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fie din nou cuprinsă de amețeală, dar ea se stăpîni. - Loïc! El are O negativ! El este În primjedie! Unde se află acum? Lucas nu putu face nimic ca s-o Împiedice să fugă spre cameră, unde se Îmbrăcă la repezeală. Fură nevoiți să se certe cu infirmiera de noapte pentru ca aceasta să accepte ca Marie să semneze un bilet de ieșire pe propria ei răspundere. - E o problemă de viață sau de moarte care Îl privește pe fratele meu Loïc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai târziu. O cameră de hotel. Note de jurnal " Am depășit deja cu trei luni scadența morții mele. Azi mă întâlnesc cu Damiel. Mereu în același loc. Acea cameră umilă de hotel, mică și fără lumină. Am găsit-o la repezeală în ziua când veneam dinspre aeroport. Mă întorceam din Ouro Prieto, din călătoria mea misterioasă. De ce facem asta nici el, nici eu nu știm. Nu este vorba de iubire sau de pasiune. Poate numai pentru că fiecare dintre noi suntem profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
arab să le aducă mai repede cafeaua. Acesta încuviință grav din cap și ieși cu pași mărunți. - Ia-o încetișor dimineața și nu te grăbi prea tare seara, spuse Marcel râzând. Totuși, până la urmă sosi și cafeaua. O sorbiră la repezeală și ieșiră în strada rece și prăfuită. Marcel chemă un arab tânăr să-l ajute la căratul geamantanului, dar, din principiu, făcu întâi prețul. Părerea lui, pe care i-o spunea Janinei a nu știu câta oară, se întemeia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
spatele acestuia și mergând alături de el, cu pași mici, grăbiți și greoi. Racla pierise la celălalt capăt al străzii iar mulțimea, care, neîndoielnic, umpluse piața, nu părea să mai înainteze. Bucătarul, mergând între fratele său și d'Arrast, câștigă la repezeală teren. Nu-l mai despărțeau acum decât vreo douăzeci de metri de grupul care se îngrămădise în fața primăriei spre a-l vedea trecând. Totuși, pe neașteptate, se opri iar. Mâna lui d'Arrast se făcu mai grea. - Hai, bucătare, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cărbune, pix și peniță, culminând cu decorurile de la Căminul Cultural al comunei. Dragostea pentru scris mi-a încolțit în suflet și în mintea destul de precoce la elementară, Eminescu, Coșbuc și Sadoveanu fiind idolii mei. Povestioare, poezii și epigrame, scrise la repezeală, erau comorile gândului meu ticluite în caietul de notițe, spre disperarea părinților, care vedeau arta și literatura o irosire de timp. Cursurile de la Școala Populară de Artă din Constanța au fost primii mei pași de îndrumare formală către desen și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
deoparte, ca să nu complice și mai tare situația, se gîndește. înainte de a trece la acțiuni concrete trebuia să se mai gîndească, să pună totul în balanță încă o dată, ca orice ființă rațională. Nu i-au plăcut niciodată lucrurile făcute la repezeală. Deschidea ușa dulăpiorului în care ținea cutiuțele cu ceaiuri, se ridica pe vîrfuri, alegea una, o desfăcea și o ducea la nas. Extrăgea un plic și îl scufunda în apa care începea să fiarbă. În aceeași clipă, un miros suav
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de tot, zise Sena simțind cum îl apucă amețeala. Știi ce-au îngropat adineaori niște nenorociți de soldați în locul cadavrelor celor doi? se auzi din nou glasul lui Dendé puțin mai calm. Niște foi de cort făcute sul, legate la repezeală cu niște cordeline. Am văzut o cu ochii mei. — îți bați joc de mine? încercă să-i răspundă Sena pe un ton grav, sperînd că totul nu-i decît o glumă. Aș vrea eu, îi răspunse Dendé privind atent în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
normal. După aceea se lansa într-o trăncăneală fără sfârșit, istovitoare pentru cei care aveau ghinionul să se afle prin preajmă. De aceea, când o zăream pe coridor, orice motiv era bun ca s-o șterg. Dacă nu găseam la repezeală unul, eram pierdut. Mă apuca, după obiceiul ei, de reverul hainei, ca să nu-i scap probabil, și începea să turuie. Eu zâmbeam și fierbeam. De fiecare dată mă blestemam că n-am fost mai atent, s-o evit, și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]