565 matches
-
pardoseala din beton; oamenii săreau de la ferestre aruncîndu-se direct În paturi. În următorul minut luminile electrice fură aprinse. Domnul Browning și domnul Chase veniră tropăind puternic pe scări și o luară la goană pe coridoare, izbind În uși, deschizînd la repezeală vizoarele: Pacey! Wright! Malone, nemernicilor - Dacă vă mai prind, nenorociților, că nu sînteți În pat, toți o să fiți bătuți de acum și pînă la Crăciun, auziți? Fraser Își vîrÎ capul În pernă, gemînd și blestemînd lumina. Duncan Își trase pătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bătuse joc de ea... Era o prostie, pentru că Julia n-o păcălise. Julia n-o mințise. Totuși, Helen se simțea trădată. Brusc deveni conștientă de faptul că era goală. Nu mai dorea să fie goală În fața Juliei! Își trase la repezeală fusta și bluza. — De ce nu mi-ai spus? Întrebă ea În timp ce se-mbrăca. — Nu știu. Știai ce credeam. — Da. — O știai și acum trei săptămîni. — M-a surprins s-o aud de la tine, spuse Julia. Mă gîndeam la Kay... Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cămările cerurilor... Ropotele se aud, când sacadat, când murmurat, ca o cicăleală care nu se mai termină și devine obositoare, traumatizantă chiar. Mi se pare că aud pe cineva strigând la poartă și aruncând pe mine un trenci, ies la repezeală, iuțind pașii pe alee. Poarta se deschide cu un scrâșnet, sătulă și ea de atâta umezeală. Rămân uimită. În fața mea, o mogâldeață trece împleticindu-se prin noroiul uliței. Este Roza, o fetiță din vecini. Mama ei a plecat de aproape
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
se poată îndrepta pe el însuși, aplicînd adevărurile cunoscute în toate lucrările vieții sale. 3. Creștinul trebuie să se distingă în tot ce face prin seriozitate, considerație și maturitate, el trebuie să se ferească de lucrurile făcute în pripă și repezeală care îi caracterizează pe oamenii acestei lumi, căci acestea sînt contrarii darurilor de care am vorbit mai înainte și sînt un rezultat al acelei vreri omenești pline de neliniștea care îndepărtează mult dorita pace a Învățătorului dumnezeiesc. 4. Spiritul inteligenței
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
porții. Șoferul opri să cerceteze strada, apoi acceleră și mașina trecu pe lîngă mine gîlgîind Înfundat. Am observat că Își schimbase echipamentul de tenis cu o scurtă de piele neagră stil gangster, peste o cămașă albă. Părul blond, uscat la repezeală cu föhnul, Încă-i mai lucea după duș. Cu ochelarii săi de soare Închiși la culoare, aducea cu un tînăr actor aflat În „perioada James Dean“ a carierei, mestecînd În colțul gurii În vreme ce cugeta asupra următorului său rol. În spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
trezindu-se stăpân pe capetele baierelor, iar Pamfil Duran văzându-se cu toată traista dorurilor lui, în brațele sale Însă, Pamfil Duran, de îndată ce a băgat de seamă că are puterea economică la îndemână și-a strecurat mâna în traistă, cu repezeala îndrăcirii și a lăcomiei, scoțând o bucată de slănină de casă, roșie toată de câtă boia de ardei iute avea presărată pe ea și fragedă ca roua, de cât fusese ținută la fum de lemn de prun Ținând-o el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
suc de portocale. Așa ceva nu băusem În noaptea de dinainte. Dar acum Îmi intrase-n cap: suc de portocale, suc de portocale, gâlgâindu-mi pe gâtlejul Înecat de flegmă groasă. Pedalam din nou. Aș fi vrut să scuip, așa, la repezeală, peste umăr, din goana bicicletei. M-am abținut Însă: m-a inhibat viziunea mucilor mei pe asfalt. La ce mă gândeam și eu! După Întâmplarea aceea! Dar nu puteam mai mult, mă străduiam, nu-mi ieșea. Ar fi trebuit, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
despre asta, ceva mai Încolo. * Acum, despre cum mi-am petrecut vacanța de vară. În general, m-am cam porcăit. Sufeream foarte: Cristina, vreme de aproape o lună, nu-mi trimisese nici o veste din Iberia, nici un telefon măcar, așa, la repezeală, din obligație, cum ar veni. Nu știam ce să cred: dacă era să-mi confirme Îndrăznelile și complicitatea, ar fi trebuit să dea un semn, să-mi spună cumva, ceva, adică mă băiete, mă gândesc cât de cât la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
improvizase o cruce. Dezlănțuirea bruscă a unui intens foc de artilerie tulburase scurta rugăciune a preotului pentru odihna sufletului celui răposat. Asistase la ritualul funerar cu gândul că totuși față de alți camarazi ce putrezeau prin anonime gropi comune săpate la repezeală în nesfârșitele stepe rusești, Vali își dormea somnul de veci într-un mormânt vegheat de lumina creștină a unei lumânări. Palidă consolare pentru părinții unui tânăr care avea tot viitorul în față. Aproape de sfârșitul lunii martie 1944, un ordin venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ca vibratoarele și aruncătoarele de flăcări, am demonstrat-o. Voi ați dovedit-o. (O adăugase pe un ton admirativ, dar ea nu se lăsa păcălită.) Îți zic, Ripley, este o ocazie unică și nu trebuie s-o pierdem luând la repezeală o hotărâre, dictată de emoții. N-aș fi crezut că vei renunța la șansa vieții dumitale pentru un motiv atât de ridicol ca luarea revanșei. ― Nu mă gândesc la răzbunare, ci la supraviețuire. Supraviețuirea noastră. ― Nu m-ai ascultat. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și l-am scris, roșind de rușine pentru firea dumitale ridicolă. PP.SS. E vorba de banca verde pe care ți-am arătat-o mai înainte. Jenează-te! Am fost nevoită să fac și această precizare.“ Biletul era scris la repezeală și împăturit la nimereală, probabil cu vreo câteva clipe înainte de apariția Aglaiei pe terasă. Cuprins de o tulburare inexprimabilă, asemănătoare cu un val de spaimă, prințul strânse iarăși hârtia în palmă și sări cât putu de repede de sub fereastră, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mândrie specială, îl considera de asemenea binefăcătorul său, în timp ce el nu se considera deloc binefăcătorul lui Ivan Feodorovici, avea o atitudine neutră față de acesta și, deși profita cu plăcere de multele și variatele lui servicii, l-ar fi înlocuit la repezeală cu un alt funcționar, dacă acest lucru ar fi fost necesar în virtutea unor considerente chiar cât se poate de puțin superioare. Mai era aici un moșier în vârstă, impunător, considerat și el - firește, absolut fals - un fel de rubedenie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acoperă lumea cu propriul corp, se găsește Luna și Ra - Soarele. Ultimul o fecundează cu razele sale pe Hathor - Venus, la fel ca pământul, din care se văd crescând doi arbori. Într-adevăr, templul căruia i s-a fabricat la repezeală o legendă (conform căreia ctitorul și întîiul beneficiar a fost însuși Bachus, căruia i s-a prezis că va cuceri nemurirea datorită binefacerilor oferite omenirii, ajutînd-o să-și uite grijile datorită alcoolului), a ajuns celebru în toată antichitatea clasică. Herodot
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
ale Bisericii lui Hristos, o privește cu dispreț, zicându-i: „Hei, bunico dragă, dușmanii se apropie de noi și Dumnezeul tău este departe foc. Chiar dacă te-ar auzi acum ceea ce este imposibil cum crezi că ar putea cineva, așa la repezeală, să-ți înalțe ziduri de apărare în jurul casei?!”. „Dragul meu, răspunse bătrâna cu blândețe, credința mea e neclintită. Dumnezeu poate să ne înconjoare chiar cu ziduri, dacă așa va fi voia Lui Sfântă. Lui mă voi ruga neîncetat”. Dar iată
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
și al războiului. Totuși, așa trebuie să stea lucrurile. Nu există nici o scăpare din această situație... Cred că una dintre cele mai mari acuzații la adresa atitudinii noastre față de metoda de predare în ultimii douăzeci de ani o constituie eliminarea la repezeală a instituției războiului și ștergerea din manuale a influenței politicii de putere. Cred că politologii au greșit mult. Noi ar trebui să fim primii care să studiem politica de putere, implicațiile sale și situațiile ce rezultă, și ar trebui să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Recunoaștere (politică de Î)tc "Recunoaștere (politică de ~)" În dezbaterea contemporană despre multiculturalism, feminism sau identitate sexuală, conceptul de recunoaștere a devenit o noțiune-cheie. ν Trebuie să subliniem totuși că noțiunea nu este chiar atât de nouă cum consideră, la repezeală, unii. Într-adevăr, din Antichitate până la Kant, trecând prin Adam Smith și Davis Hume, morala practică nu a neglijat deloc problemele legate de respectul reciproc al persoanelor. Dar abia Începând cu Hegel recunoașterea va deveni cu adevărat punctul de sprijin
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
câta oară!) scrisul trage după el, precum ața, ca-ntr-o rimă, viața. „Sar precum gazela“, „mă împiedic“, „picioarele la spinare“, „scandal“1 anunțau ceea ce trebuia să se întâmple: un fel de țucahara pe care l-am executat la marea repezeală acasă, în birou, cu aterizare scurtă pe genunchi. Rotula stângă s-a înfipt în parchet, a făcut crac și m-a lăsat lată. Deși n-aș crede că scriu chiar cu picioarele, durerea mi-a cam luat mințile și putințele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
de consecință, ecouri palide de presă și, probabil, încasări la fel, al doilea roman a fost primit cu un entuziasm general și acceptat ca una dintre realizările remarcabile ale unei generații încă de pe atunci așteptate. I s-au aplicat la repezeală toate clișeele posibile legate de „proza tânără“ (s-a vorbit de mizerabilism, de cultul banalității și de resuscitarea „poveștii“, ca și cum toate astea ar fi avut vreo legătură cu romanul), iar Circul nostru... a rămas de atunci un exemplu de lucru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
necunoscut doar cu speranță. Unii dintre noi am cunoscut spaimă de moarte, a părinților și bunicilor noștri, care au trebuit să fugă peste noapte din nordul Bucovinei, în vara anului 1940... doar cu ce au putut lua pe ei la repezeala în miez de noapte. Apoi, am trăit acele clipe, din vară ploiasa, a marșului plin de entuziasm al trupelor române, hotărâte să readucă la patria mama și restul Bucovinei. Pe unii dintre ei i-am petrecut, cu mintea noastră de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
spre vest până în apele Bistriței, apoi în ale Șieului, și să se reverse după aceea în Someșul Mare. De aci au plecat primii Budaci de care avem știre, cu căruțele lor încărcate cu tot calabalâcul ce au putut aduna la repezeală, ca să se așeze aci pe valea Bâlii în sus, la sud de Olt, la nord de crestele masivului Făgăraș. Dintre ei, trebuie să se fi ridicat acel legendar Hatman Budac care s-a alăturat la fel de legendarului Radu Negru Vodă ca să
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
tineri și bătrâni prin satele din zonă. Prin asta își păstra și oarecare influențe asupra tineretului și oamenilor din sat. în regiunea Stalin se declanșase încă din 1949, procesul de colectivizare forțată a agriculturii. Reușiseră comuniștii să impună înființarea la repezeală a unei colective la Toderița, dar apoi lucrurile au stagnat, procesul mergea foarte greu. Activiștii veniți cu duiumul de la Făgăraș și Orașul Stalin insistau într-una pentru înființarea de asemenea forme de colectivizare și în alte sate. Rezistența din munți
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
sunt două memorii dureroase, concurente : cea a Mișcării Legionare și cea a comunismului, cazul Valeriu Gafencu fiind doar partea vizibilă a aisbergului. Oricum, memoria apare periodic pe teren, fie că este vorba de „acastiste” sau „icoane” cu teme bricolate la repezeală, în afara oricărui cadru canonic. Pelerinele din Iași recunosc deschis că nu le place Bucureștiul, nici locul propriu-zis unde se desfășoară pelerinajul, dar „venim de patru ani de zile, pentru că altfel s-ar supăra Sfântul pe noi ! Noi am ieșit la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
televiziuni locale, TV Plus Suceava ; omul plimbă plictisit după el o cameră video uriașă, de o vârstă cu cele utilizate la realizarea primelor filme din seria Rambo, dotată în schimb cu un proiector cu led-uri foarte puternic. Prinde la repezeală câteva cadre cu oamenii lungiți pe pături, unii adormiți deja, apoi le adresează câteva întrebări, plasându-le lumina crudă a proiectorului direct în ochi : De unde veniți ? De ce ați venit la Suceava ? Ce vreți de la Sfântul ? Mai veniți și anul viitor
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de deținuți, nu avea mai mult de 2 kilometri Încolo și Încoace. Erau barăcile... - Ați putea să-l descrieți? - Ăsta era lagărul, aici era intrarea, iar aici un afiș mare: „Există numai un singur drum spre libertate: disciplina, curățenia” - la repezeală am văzut. Aici erau fel de fel de Appellplatz, iar aici erau barăcile În care stăteam noi. Într-o astfel de baracă erau patru Încăperi mari. Aici era poarta de intrare și aici erau barăcile. Asta era poarta de intrare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
morții creștinești, ca să înviem întru Învierea Ta, întru Nemurirea Ta. * Trecerea liniștită, sfârșitul, cu conștiința datoriei împlinite, față de urmași și față de societatea în care ai trăit, nu sunt rodul unei stări de ultimă clipă, a unei alarme de scăpare la repezeală, unde-o fi, în orice loc. Ci urmarea unor pregătiri din timp făcute, a urmăririi unei ținte bine gândite și definite, pe o cale sigură, trasată și indicată de înaintașii care nu s-au dezis și n-au oscilat bătuți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]