1,325 matches
-
tare snopul sub genunchi și băga legătura de cicoare pe sub el, apoi o împletea să fie snopul cât mai strâns. Lucra ca un robot tăcut și îngândurat. Au început să apară zorile. Peste puțin timp soarele se va ridica cu repeziciune deasupra lanului și razele sale vor deveni din ce în ce mai puternice, uscând tot ce întâlnea în cale. Ziua pe arșiță, sulițele pătrunzătoare se strecurau în străfundul pământului crăpat din cauza secetei lunii iunie. Puteai foarte ușor să bagi palma mâinii printre crăpăturile formate
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
pentru Dan Vardan.” (Funia roșie). Quod erat demonstrandum. Există aici o precizie deosebită și o acuratețe în exprimare. Un alt aspect caracteristic tehnicii scrisului este acela că Leonard Ionuț Voicu ne pregătește în permanență pentru un final care cade cu repeziciunea unei ghilotine inexorabile. Acesta este trăsnetul destinului în care, momente de istorie dureroasă pentru țăranul român sunt aduse în prim plan. Să îndrăznim oare să credem că Leonard Ionuț Voicu trage un semnal de alarmă întregii omeniri, folosindu-se de
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
S-a așezat pe scaunul de la biroul alăturat. A băut încet, într-o liniște mormântală. Se auzea numai foșnetul hârtiilor în mâinile fetei care, foarte curând, a scos un caiet din sertar și a început să-și noteze câte ceva cu repeziciune. În aceeași liniște mormântală. Nu s-au privit și nu și-au vorbit. Era fiecare nemulțumit din ceva. Poate din aceeași ori aceleași cauze. Știau să treacă peste o așa stare de fapt. Nu li se întâmpla pentru prima oară
SUB IMPERIUL FRICII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358797_a_360126]
-
locurile natale, primii ani de viață, aceleași amintiri, odată evocate, provoacă tuturor același tip de reacții, strălucire în privire, bucuria de a împărtăși și altora, la diapazon propriu, un tumult de reacții, emoții, imagini și amintiri ce se succed cu repeziciune și pentru câteva momente, cel puțin, dispar ierarhiile sociale, își pierd importanța, pentru acele clipe, prezenți sunt doar oamenii fericiți ce trăiesc lipsiți de griji pe drumurile unei copilării regăsite printre crengile cireșilor, nucilor, pe drumuri de țară prăfuite, sub
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
loc. Drumul e aproape pustiu. Lătrături răzlețe, zgârie când și când, liniștea serii. Tot drumul, nu făcu altceva decât să-ncerce a-și imagineze reacția bătrânei, la vederea bucății de metal. În mintea sa se nasc și se derulează cu repeziciune, o mulțime de scenarii posibile, printre care se interpune cu obstinație, din moment în moment, acela în care, după o scurtă examinare, fața femeii se destinde într-un zâmbet îngăduitor, rostind apoi cu blândețe: „ Ce boala, mă Matei! Acesta-i
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
parcă și mai tare pasul... mult prea repede pentru bietul copil. El începe să plângă și mama îl ia în brațe, oftând. Îl salța puțin, ca să-l apuce mai bine și pornește iar adusă ușor de spate. Se uită cu repeziciune în jur, căutând parcă ajutor, și-i spune pe un ton mai blând: ”gata,gata...hai cu mama!”. Oare de ce din momentul în care ne naștem, suntem învățați să “nu”facem,să ne păzim, să ne ferim? Nu e voie
FRICA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360155_a_361484]
-
cu greu își stăpânea dorința de a se întoarce singură la Andrei, însă se temea pentru că în ultimul timp îi mai dăduse câteva palme, și apoi îi era rușine de fratele ei. În mintea ei începu să se deruleze cu repeziciune toată idila ei cu Andrei, modul cum se cunoscuseră și în mod special acea seară la restaurant când el o convinsese să se mute la el, și toate cuvintele lui drăgăstoase și modul cum el la început o asigura mereu
ÎN LUMINA UNEI DIMINEȚI DE APRILIE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359963_a_361292]
-
gropii ca oricare alt muritor al acestei alte planete din Universul divin și că nu vor duce cu ei nimic în lumea de Dincolo nu îi deranjează câtuși de puțin. Ei trăiesc subțirimea fiecărei clipe ce li se prelinge cu repeziciune pe lângă trup, de parcă aripa veșniciei i-ar fi atins generoasă numai pe ei în raport cu toate celelalte miliarde alcătuite din specia Homo sapiens sapiens, varianta degenerată în opinia lor. Orbiți de o vanitate ce îi stăpânește continuu și le întunecă mințile
DICTATURA OCULTĂ CU CIP PREFERENŢIAL A LUMII CONTEMPORANE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359719_a_361048]
-
nebună!". Prima imagine este aceea a unei stații de taximetre, plină cu tuktukuri colorate. Șoferii acestora roiesc pe lângă călătorii sosiți negociind prețurile în singaleză, engleză, germană... Se circulă pe partea stângă. Mintea mea preocupată cu imaginile ce se desfășoară cu repeziciune uită asta și... scot primul strigăt de disperare văzând autobuzul care se îndreptă vijelios spre noi. Este doar începutul unei călătorii pe care nu mi-am imaginat-o că se va termina cu bine. Deși sunt obișnuită cu aglomerația orașelor
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345197_a_346526]
-
rudenie indicau faptul că era nepoata liderului țărănist Maniu - și cazurile anchetaților fără vină pot continua la nesfârșit -, atunci nu trebuie stat prea mult pe gânduri spre a te întreba de ce sinistrul imperiu al fricii și-a durat cu atâta repeziciune templul în inima și conștiința publică ale acelor vremi. Cu toate că libertatea proprie le devenise o țintă plină de incertitudini, ceea ce mi se pare însă a avea o deosebită relevanță pentru acești martiri ai poporului român, obligați să își respire viața
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
suita tuturor realizărilor remarcabile din știință și artă născute în epocă. Din păcate, calitatea funciară a „fiarei” renascentiste a lui Baretti în direcția pozitivă a creației nu a devenit un model pentru omul „virtualizat” din postmodernitate, un ins devenit cu repeziciune uimitoare o cvasicontrolabilă ființă-număr (de astă dată împinsă nu într-un lagăr de exterminare nazist, ci într-unul cu facies globalizant) lipsită de fundament cognitiv și religios concret, dar și de o multitudine de creații memorabile destinate posterității. Este și
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
și până la ultimul ei ungher neștiut nici măcar de către slujitorii ei devotați. Iar rolul deconstructivismului ateu, precum și cel al revoluției tăcute a interconexiunii, exact spre așa ceva au și fost direcționate cu precădere în intervalul temporal al ultimelor decenii parcurse. Ridicarea cu repeziciune a unui eșafodaj macabru sprijinit pe forma insalubră de dezîndumnezeire a lumii a reprezentat și reprezintă în continuare, după cum lesne se poate constata, contribuiția lor concretă de-a lungul unui timp definitiv răpit, până la urmă, umanității și prins cu tristețe
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
mesei, apoi mai vorbim. Ciocniră halbele, le goliră până la jumătate și începură să înfulece. Unul mânios, cu ochii la fasolea celuilalt, altul filozofând adânc, dar cu cele mai pofticioase priviri aruncate la intervale regulate peste micii ce dispăreau devorați cu repeziciune... - Așaaa! Să ne fie de bine! Continuăm, dacă este voia matele, coane Costache, preluă inițiativa domnul Costică, ștergându-se plin de importanță la gură cu un mototol de șervețele. Dacă vrei să auzi de la mine, păcătosul... - Și ce te fandosești
LA SPOVEDIT... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340446_a_341775]
-
anume. Lumea din afara bisericii le era străină deja. Cei mai tineri se angajau la mină, își lepădau portul, graiul și credințele. Bătrânii îi numeau pe orășeni „barabe”. De acolo, pentru ai lor, verbul „a se bărăbi” Totul se transforma cu repeziciune. Bătrânii se încăpățânau să rămână în eternitate. Acei Bătrâni nu știau să-și facă cruce. Mișcau degetele de la mână în dreptul pieptului de câteva ori, apăsau palma pe piept și înclinau ușor capul. Mergeau la biserică doar pentru a se întâlni
Povestea ca viață. Oameni și catedrale () [Corola-blog/BlogPost/338397_a_339726]
-
a început să miște. Am opintit de câteva ori, nici vorbă însă, să-l urnim la vale. - Mânce-l-ar hiriș de cleanț, că n-avem noi o rangă! Din spatele muntelui, un nor negricios, de dimensiuni reduse, ne acoperea cu repeziciune. Pentru că soarele era în fața noastră, norul nu ne-a umbrit și nu l-am observat până când grindina măruntă ne-a întrerupt efortul. Am abandonat țancul și am alergat la străiți, să ne adăpostim sub pelerine. Grindina era tot mai mare
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
grea pentru ea. Strângea din dinți. Știa deja că era zadarnic să plângă. Jandarmii loveau în stânga și-n dreapta cu bastoanele.” În vechiul Testament, Țipora, fiică de preot, este soția lui Moise în Exod. În ebraică, Țipora înseamnă pasăre. Cu repeziciune, Țipora Wiesel părăsește lumea aceasta, mistuită de flăcările crematoriului de la Auschwitz. Călătoria de la Sighet la Auschwitz se încheie pe peronul lagărului: „Un ofițer SS-ist de grad inferior ne întâmpină, cu un baston în mână. Ordonă: - Bărbații la stânga, femeile la
Prima noapte când Elie și Țipora sunt din nou împreună () [Corola-blog/BlogPost/338949_a_340278]
-
de lux din Montreal, era, doar, apărătorul lor preferat. „Unde-s banii?” Nea Mitică s-a oprit un moment din povestit; l-am văzut cum se luminează la față și izbucnește într-un hohot de râs. Amintirile se derulau cu repeziciune în mintea lui și nu reușea să-mi povestească în ritmul în care își aducea aminte câte ceva. L-am urmat și eu cu un zâmbet, așteptând nerăbdător să aud continuarea poveștii lui Nichita Tomescu. Își amintise de un român, pe
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
au îmbătrânit. Că mintea altădată ageră, le este împâclită. Că încep să nu mai aibă rost, că ofertele de muncă pentru ei se împuținează pe zi ce trece, că nu mai sunt calificați pentru noua lume care se schimbă cu repeziciune. Că li s-au împuținat cuvintele și că ele coincid izbitor cu burtierele de la TV. Că vor îmbătrâni singuri și triști și săraci în spirit dacă nu-și pun mintea la lucru.
România are nevoie ca de aer de un program „Înapoi la școală” pentru bătrâni () [Corola-blog/BlogPost/339072_a_340401]
-
dat afară. Apoi istoria se repetă, primi citație pentru divorț, totul decurse aproape identic, se divorțară, iar el trebuia să plătească pentru doi copii pensie alimentară și nu avea nimic de lucru, trăia doar din pensia bătrânului. Timpul trecea cu repeziciune, în șase luni nu reuși să lucreze decât puțin de tot, iar pentru neplata pensiei alimentare, fu arestat din nou de data aceasta pentru un an de zile. Intră din nou în pușcărie copleșit de sentimentul că ceva nu era
POVESTEA UNUI ÎNVINS (4) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341198_a_342527]
-
așa că se hotărâ în sinea ei să mai aștepte, pentru ai m-ai da timp lui Virgil, ca el să reflecte la ceea ce îi făcuse ei. Născu o fetiță gingașă, frumoasă, ce-i umplu viața de bucurie. Timpul trecea cu repeziciune, și un timp avu impresia că totul s-a reglat și că acele episoade de violență nu se vor mai repeta, însă se înșela amarnic. Virgil reveni cu o mai mare duritate asupra ei și ea suportă din nou din partea
POVESTEA UNUI ÎNVINS (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341197_a_342526]
-
plecă cu copilul la părinții unei prietene. Virgil o căută disperat pe la părinții ei pe la rude și cunoscuți, amenința pe toată lumea și spunea că cei ce o ascund o vor păți rău de tot cu el. Zilele se scurgeau cu repeziciune iar el datorită faptului că nu o găsea era plin de mânie. Într-o zi poștașul aduse o citație de la tribunal pentru divorț și Virgil înțelesese că totul s-a terminat între el și Ioana. După proces îi veni acasă
POVESTEA UNUI ÎNVINS (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341197_a_342526]
-
-și satisface plăcerea de a sancționa. Nea Marin era însă singurul care, atunci când vorbea despre el, nu-i utiliza, nici porecla, nici numele, ci, cel mai adesea, expresii de genul: știți voi cine... sau știți voi care... Sticla circulă cu repeziciune, de la unul la altul, pe sinuosul traseu mână-gură-mână-gură, golindu-se cât ai clipi, după care toți patru începură să mănânce în liniște, servindu-se fiecare din tot ce se afla pe masă, fără a ține seama de apartenența produselor pe
BANCUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341970_a_343299]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Foileton > REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1135 din 08 februarie 2014 Toate Articolele Autorului (continuare) EXT. / TRECEREA VREMII... Norii se perindă cu repeziciune pe cer sugerând scurgerea anilor... PREZENTATORUL: Au trecut câteva secole de la ultimele evenimente... EXT. / PE COLINĂ / NOAPTE Este noaptea târziu. NARCISA la volanul mașinii sale roșii conduce pe un drum ce șerpuiește peste coline. Femeia are părul negru, revărsat în
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
ale palatelor elegante răsărind printre coroanele platanilor înalți? Acolo este locul cel fermecat, încărcat de atâtea amintiri și nostalgii! Acolo am cunoscut-o pe Katy și am fost cei mai fericiți. Iată, departe, pe munții aceia, plouă. Vântul poartă cu repeziciune norii întunecați care se răspândesc pretutindeni, cotropind crestele munților și abisurile văilor. Pare o vreme de sfârșit de lume! Și totuși, mai sunt pe Terra. Terra cea blândă, ca o mamă cu copiii ei. Oare așa va fi și pe
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342107_a_343436]
-
și se urcă pe capra caleștii de aur. CONTELE DRACULA: Dii căluții mei! Caleașca cu cele două perechi de cai albi dispare pe poarta conacului și se pierde ca o nălucă în noapte. EXT. / ZI Pe cer se perindă cu repeziciune grupuri de nori, marcând trecerea zilelor... EXT. / CURTEA VILEI / NOAPTE Poarta de la vila Narcisei și Prințișor se deschide și pătrunde o caleașcă de aur cu două perechi de cai albi iar pe capră un birjar într-o pelerină roșie. O
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]