KorAP: Find »[drukola/base=replica & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...154 >

3,846 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

pe bijutier. — Mai trebuie să știu un lucru, îi spuse domnul J.L.B. Matekoni bijutierului. Diamantul este din Botswana? Bijutierul se uită la el uimit. — De ce vreți să știți asta? se interesă el. Diamantele sunt diamante, indiferent de unde provin. — Știu asta, replică domnul J.L.B. Matekoni. Dar mi-ar plăcea să știu că soția mea va purta una din pietrele noastre prețioase. Bijutierul zâmbi. — În cazul acesta, da, este. Toate pietrele acestea sunt din propriile noastre mine. — Mulțumesc, zise domnul J.L.B. Matekoni. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
umezi de lacrimi. Îmi cer scuze, spuse ea. N-ar trebui să plâng, dar nu mă pot abține. — De ce ești tristă? o întrebă el. Nu trebuie să fii tristă. Își șterse o lacrimă și clătină din cap. Nu sunt tristă, replică ea. Doar că nimeni nu mi-a mai dăruit niciodată nimic comparabil cu acest inel. Când m-am măritat cu Note, nu mi-a dat nimic. Sperasem să-mi dea un inel, dar nu mi-a dat. Acum am inel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
pentru o femeie. Bărbații așteaptă de la noi să facem toată munca și apoi ei obțin cele mai bune slujbe. Nu-i ușor să fii o femeie de succes. Iar eu îmi dau seama că și dumneavoastră ați reușit în viață, replică femeia. Se vede că sunteți o femeie de afaceri. Se vede cât colo că vă merge bine. Mma Ramotswe rămase pe gânduri pentru un moment. Se mândrea cu abilitatea ei de a citi oamenii, dar acum se întreba dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
cărți despre astfel de oameni. — E din Johannesburg? se interesă domnul J.L.B. Matekoni. Nu cred, răspunse Mma Potokwane. E o carte de la Londra. Dar e foarte interesantă. Zice că toți băieții sunt îndrăgostiți de mamele lor. — Mi se pare normal, replică domnul J.L.B. Matekoni. Bine-nțeles că băieții își iubesc mamele. De ce n-ar fi așa? Mma Potokwane ridică din umeri. — De acord cu tine. Nu văd nimic în neregulă ca băieții să-și iubească mamele. Atunci, de ce-l îngrijorează treaba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Apa vine ca de obicei, dar pompa geme de parcă ar durea-o ceva. — Motoarele chiar simt durerea, fu de acord domnul J.L.B. Matekoni. Ne spun ce le doare scoțând anumite sunete. — În cazul ăsta, pompa asta are nevoie de ajutor, replică ea. Ai putea să arunci o privire? — Firește, acceptă domnul J.L.B. Matekoni. Îi luă mai mult decât se așteptase, dar, în final, găsi hiba și reuși s-o remedieze. Odată pompa reasamblată, o verifică și văzu că funcționează din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
a mărturisit că nu poate să aibă copii. A avut un copil, știți, dar a murit, iar doctorii i-au spus că... Mma Potokwane clătină din cap. — Ah, ce păcat. Îmi pare tare rău pentru ea. — Dar suntem foarte fericiți, replică domnul J.L.B. Matekoni. Chiar dacă n-avem copii. Mma Potokwane se întinse după ceainic și-i turnă musafirului ei o altă cană de ceai. Apoi tăie o altă felie de prăjitură - o bucată generoasă - și i-o puse pe farfurie. Desigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
o criminală! Ar putea născoci că femeia aia deja și-a ucis doi soți,. Le-a pus ceva în mâncare. Acum sunt amândoi morți din cauza ei. Iar el n-ar spune nimic, doar ar zâmbi. Nu te cred, i-ar replica; și i-ar repeta asta chiar dacă ea i-ar flutura pe la nas titlurile din Botswana Daily News: Mma Ramotswe își ucide soțul cu otravă. Poliția duce budinca la analize de laborator. Se constată că budinca mustea de-atâta otravă. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
care să-l facă să scrie mai frumos, dar eu mă temeam că nu ne putem permite așa ceva. Când mi-am exprimat temerile, ea s-a supărat foarte tare. — Dacă tu nu-ți permiți să i le plătești, mi-a replicat, voi apela la o instituție de caritate de care am auzit și o să-i rog să plătească ei taxele. — Nu există astfel de instituții, i-am spus. Dacă ar exista, ar fi copleșite de cereri. Toată lumea vrea să-și dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
când i-am cerut detalii în ideea să le scriu și să le mulțumesc, mi-a răspuns că-i o instituție secretă. Sunt unele instituții filantropice care nu vor să strige în gura mare ce fapte bune fac, mi-a replicat. Mi-au cerut să nu povestesc nimănui despre asta. Dacă vrei să le mulțumești, scrie-le o scrisoare pe care am s-o duc personal din partea ta. Am scris scrisoarea aia, dar n-am primit nici un răspuns. — Sunt mult prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
însă, că o să stau și eu la pândă chiar aici, în Gaborone. — Meseria de detectiv particular are și dezavantaje, îl temperă nepoata. Trebuie să avem multă răbdare. Cea mai mare parte a timpului trebuie să stăm și să așteptăm. — Știu, replică unchiul, am văzut și asta prin filme. Detectivii stau în mașinile lor și mănâncă sandvișuri în timp ce așteaptă. Apoi cineva începe să tragă cu pistolul. Mma Makutsi ridică o sprânceană. — În Botswana nu se trage cu pistolul. Suntem o țară civilizată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Deci, se întrebă el, cum să plătesc pentru arma asta? Costă cinci sute de pula. Cel puțin. Cineva trebuie s-o aducă de la Johannesburg. Aici nu faci rost de așa ceva cu una cu două. — N-am cinci sute de pula, replică ea. De ce nu furi arma? Ai relații. Pune-l pe unul dintre băieții tăi să facă treaba asta. Făcu o pauză înainte să adauge: — Amintește-ți că te-am ajutat. Nu mi-a fost deloc ușor. O studie atent. — Chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
arma de la mine. — O să le zic că am găsit-o, promise Florence. O să zic că era în tufișurile de lângă închisoare. Poate că avea de-a face cu deținuții. Sună plauzibil, încuviință Philemon. Când o vrei? De îndată ce faci rost de ea, replică ea. — O să-ți aduc una în seara asta, zise el. Întâmplător, am una de rezervă. Ți-o dau pe aia. Se ridică și-l atinse drăgăstos pe ceafă. Ești un bărbat de treabă. Poți să vii să mă vezi ori de câte ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
pentru mine. El se holbă la ea suspicios. — Te duci la o casă unde nu va fi nimeni. Spargi o fereastră de la bucătărie și intri. Nu sunt hoț, o întrerupse el. Nu fur nimic. — Dar nu-ți cer să furi, replică ea. Ce fel de hoț intră într-o casă și lasă ceva acolo. Asta nu se cheamă furt! Îi explică că vrea să pună un pachet undeva, într-un bufet, ascuns într-un loc unde nu poate fi găsit. — Vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
nici un răspuns, dar după câteva minute, la celălalt capăt al firului se auzi o altă voce. — Vă rog, Rra, ascultați-mă, zise Paul. Nu pot să vorbesc mult. Sunt un cetățean cinstit al Botswanei. Mă declar împotriva infracțiunilor. Foarte bine, replică inspectorul. Ne bucurăm să auzim asta. — Ei bine, continuă Paul, dacă o să mergeți la o anumită casă, o să găsiți acolo o femeie care are o armă de foc de contrabandă. Se ocupă de astfel de tranzacții. Arma este într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
O să mă însor cu doamna aceasta, îi anunță domnul J.L.B. Matekoni. În curând o să fie mama voastră. Băiatul fu foarte surprins, dar fetița își plecă ochii respectuoasă. — Mulțumim, Mma, spuse ea. Vom încerca să fim copii buni. — Asta-i bine, replică ea. Vom fi o familie foarte fericită. Sunt convinsă de asta. Mma Ramotswe se duse să-și aducă dubița albă și-l luă și pe băiețel cu ea. Domnul J.L.B. Matekoni împinse scaunul cu rotile al fetei în vechea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
dovleac într-o oală mare emailată. — Menajera mea a fost arestată și dusă la închisoare, spuse el calm. Avea o armă. Într-o sacoșă. Mma Ramotswe puse jos lingura. Dovleacul fiersese și în curând va fi gata. Nu mă miră, replică ea. E o femeie necinstită. Până la urmă tot a prins-o poliția. N-a reușit să-i ducă. Domnul J.L.B. Matekoni și Mma Ramotswe fură de acord în după-amiaza aceea că viața le devenea amândurora prea complicată și că ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
să fie pus pe liber, cel puțin nu în viitorul apropiat. Probabil nu se poate face nimic. Remarcă imediat că o să țină figura, iar presupunerea ei că secretara suferise din cauza doctorului Ranta, se dovedi a fi corectă. — Ooo, ba da, replică ea, însuflețindu-se dintr-o dată. Studentelor care-i fac pe plac le arată subiectele de examen. Da! Sunt singura care știe treaba asta. Studenta este fiica verișoarei mele. Fata i-a povestit mamei, dar nu l-a reclamat. Iar mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
înțelegeți. Nu mi-am continuat studiile. — Nu-i niciodată prea târziu, Mma, o încurajă el. V-ați putea înscrie. Avem câțiva studenți destul de vârstnici aici. Nu că dumneavoastră ați fi vârstă, firește, dar ideea e că oricine poate studia. — Poate, replică ea. Poate într-o bună zi. — Puteți studia aproape orice aici, continuă el. Cu excepția medicinei. Încă nu pregătim doctori. Nici detectivi. El păru surprins. — Detectivi? Nu poți să urmezi cursuri de detectivi la universitate. Ea-și ridică o sprânceană. — Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
chiar cred că asta am să fac. Am avut necazuri cu mici găinari în ultimul timp și vor trimite pe cineva destul de repede. O să vă fie greu să-i oferiți o explicație, doamna Logician. — Eu n-aș face asta, Rra, replică ea. Vedeți dumneavoastră, știu totul despre Angel. El reacționă imediat. Trupul îi înțepeni și în aer se simți din nou mirosul acela acru, de data asta ceva mai puternic. — Da, continuă ea, știu totul despre Angel și subiectele de examen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
așa susține ea. Mma Ramotswe clătină din cap. — N-or să creadă una ca asta. Dacă ar crede așa ceva, cum ar mai putea condamna vreodată pe cineva pentru port ilegal de armă? — Așa mi-a zis și avocatul la telefon, replică domnul J.L.B. Matekoni. Mi-a spus că-i foarte dificil să faci scăpat pe cineva acuzat de port ilegal de armă. Judecătorii, pur și simplu, nu-i cred dacă afirmă că n-au știut că au o armă asupra lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
la întrebare. — Aveți o casă drăguță, spuse ea. Sunteți norocos. El îi făcu semn să-l urmeze în sufragerie, apoi îi arătă un scaun și se așeză și el. — Nu vreau să-mi irosesc timpul stând la palavre cu dumneavoastră, replică el. Stăm de vorbă doar fiindcă m-ați amenințat și am niște necazuri cu femei mincinoase. Ăsta-i singurul motiv pentru care am fost de acord să ne-ntâlnim. Are amorul propriu șifonat, remarcă ea. Fusese pus la colț, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
greu acolo, dar ne-am descurcat. Burkhardt a bănuit cam ce se întâmplă și m-a chemat în biroul lui să mă amenințe că-i va spune americanului totul dacă nu încetez să mă mai întâlnesc cu Carla. I-am replicat că nu-i treaba lui și treaba asta l-a enervat. Mi-a zis că o să scrie la Fundație din nou, să-i anunțe că dezbin munca în colectiv. Așa că i-am promis că n-o să mă mai văd cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
că mai puteți face ceva ca să îndreptați răul. Veți fi în siguranță. Nu riscați nimic. Vocea Carlei se transformase într-o șoaptă abia perceptibilă. — Ce pot să fac? Nu-l mai putem readuce la viață. — Puteți pune capăt căutărilor mamei, replică ea. Nu-și dorește nimic altceva decât să-și ia rămas bun de la fiul ei. Oamenii care au pierdut pe cineva reacționează adesea astfel. Nu există nici urmă de răzbunare în sufletul lor, vor doar să știe ce s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

mult ca pe oricine de pe lumea asta, sînt În continuare Îndrăgostită de tine și mă faci foarte fericită În toate privințele... Dar am avut chef s-o fac și am făcut-o. - Așa, pur și simplu? - Așa, pur și simplu, replică ea. Mă simțeam prea legată de tine; prea prizonieră a dragostei noastre, și trebuia să aflu ce Înseamnă să fii liber... Făcu o pauză. Dintr-odată, am descoperit că Îți aparțineam chiar și În cele mai tainice gînduri ale mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Întotdeauna Își arăta dinții mîncați de carii. Îți Închipui cum ar fi dacă, fiind fată, ar semăna cu mine? Ea Îl fulgeră cu o privire severă. - Nu văd ce-i așa de amuzant, spuse ea. - Mie mi se pare nostim, replică el. Mă gîndesc la o femeie care să aibă picioarele tale, talia ta, pieptul tare și fundul ăsta incredibil și căreia, În vîrful tuturor acestor lucruri, să i se trîntească o față ca a mea... Ar fi de-a dreptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]