469 matches
-
surescitate în intimitatea unei căsnicii intrate, ireversibil, în derivă. Umbre grele atîrnă prin toate ungherele, platitudinea se întinde ca o mîzgă peste zone sortite emoțiilor inefabile, faza crepusculară a acestei conviețuiri consumîndu-se în chinuitoare, extenuante pendulări între arțagul regretabil și replierile de, culpabilă, (auto)amăgire. Dacă femeia (în speță, nevasta) este prin definiție genetică inerțială, frustrarea gravă o resimte bărbatul, ale cărui fervori riscă să sucombe în ritmurile invariabile. Or, firea lui avid de exces îl hărăzește trăirilor ardente, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
sunetul teoriei marxiste sau al Programului Partidului. Și s-a scris și s-a gândit așa În sociologia românească. Dar nu numai așa. O concluzie care se impune chiar dacă nu-i cunoști producțiile. Căci nu-ți poți explica altfel rapida repliere a sociologiei românești postrevoluționare, mobilizarea ei urgentă și eficace după 1989. Entuziasmul ei juvenil și totuși productiv, care a debutat În crearea unor institute, publicații, facultăți. A trebuit să existe ceva În spiritul ei, neevident, dar determinat, care să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pentru persoane care nu merită acest lucru?”). Acești pacienți prezintă, adesea, o puternică sensibilitate la respingerea socială, fie că este reală (fiecare poate trăi o situație de răcire a relațiilor sale sociale, dar acești pacienți o agravează prin reacția de repliere, prin distanțare și neîncredere, în loc de a încerca s-o „reîncălzească”) sau presupusă (un „bună ziua” mai rece decât de obicei, un reproș inofensiv sunt suficiente pentru a le „dovedi” că nu mai sunt apreciați). Diagnostic diferențial și comorbiditate Unele simptome ale
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
viziune complet diferită asupra acestui soi de patriotism, perceptibil și ca manifestare a unei suficiențe păguboase și retrograde. Paradoxal, însă, deși ironia este marca cea mai elocventă a caragialismului, există relativ puține reiterări în literatura postcaragialiană, cu excepția acelor cazuri de repliere mimetică, la limita epigonismului, de pildă în unele schițe ale lui Al. O. Teodoreanu (S-au supărat profesorii, Un gazetar de rasă), care tocmai prin aproprierea procedeelor ironice acreditate de Caragiale, izbutesc decisiv să pastișeze, adică să revalorifice omagial creația
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
urmat momentului Caragiale, cât la cei care i-au urmat exemplul, modelându-și creațiile, în proporții diferite, în funcție de matricea artistică a acestuia. În plus, am remarcat că termenul denotă la fel de adecvat și atitudinea scriitorilor care se opun acestui val de replieri mai mult sau mai puțin mimetice în care văd un fel de fatalism al nației, motiv pentru care încearcă, atunci când pășesc într-un teritoriu clar jalonat de spiritul caragialian, să-i submineze autoritatea, printr-o tratare inedită, rebelă, a tipurilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
s-au pomenit mani-festându-și capacitatea de a face rău. Dacă dezvoltarea economică a unui oraș nu asigură automat coeziunea socială și prosperitatea tuturor cartierelor, naufragiul evident al unora dintre ele amenință performanța ansamblului. În loc să-și exhibe compasiunea fără viitor, sau replierea în certitudini pseudoștiințifice și ideologice, aleșilor locali le revine cu prioritate sarcina de a excela în arta și știința de a face să conveargă în producerea unei noi urbanități amenajarea și organizarea locurilor, misiile agenților serviciilor publice și private și
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
-și poreclească "burgheze" soțiile care se dăruiau cu sârguință acestei strategii 50. Această scurtă evocare a dispozitivului familial permite lămurirea parțială a ceea ce a construit practic din punct de vedere sociologic familia conjugală, rolurile fiecărui membru, și mai ales faimoasa "repliere asupra vieții private" pe care nu am încetat s-o deplângem pe tot parcursul secolului XX. Această tendință nu poate fi oare evaluată mai bine prin adeziunea la o strategie căreia este posibil să-i identificăm actorii și interesele decât
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
aceia care pur și simplu nu încetau să rămână neîncrezători, în ciuda aversiunii lor față de urbanismul progresist, în binefacerile pavilioanelor.206 "Catastrofă estetică, locuința individuală este de cele mai multe ori și o catastrofă morală. Din punct de vedere psihologic ea duce la replierea pe sine, la egoism (familia fiind o formă de egoism în două sau mai multe persoane). [...] locuința individuală nu dezvoltă civismul și viața în societate, cu atât mai mult cu cât ea este în zilele noastre completată, dacă putem spune
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
efectuat în 1990, în cinci orașe mari: Amiens, Lyon, Marseille, Metz și Paris. Nu putem să nu remarcăm faptul că aceste organisme sunt mai deschise decât altele. Câmpul practicilor este segmentat prin strategii diverse: de închidere (în favoarea altei clientele), de repliere (în funcție de evoluția raporturilor de forță pe planul politic local), de legalism (un răspuns corect oferit cererii, dar care ia în calcul, cu exactitate, ponderea organismului în ansamblul zonei sociale) și, mai rar, de respectare continuă a misiunii sociale (adesea, în
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
transport, "sectorul privat deține un rol de lider în noile sectoare: amenajare, promovare, construcții, telefonie mobilă, iluminat stradal, gestionarea locurilor de parcare, curățenie, televiziune prin cablu, cartografie urbană, pătrunzând și în alte servicii publice administrative: sănătate, restaurare colectivă, recreere"417. Replierea statului indusă de descentralizare a fost profitabilă dezvoltării marilor grupuri de servicii urbane și a BTP. În deceniul 1980-1990, acestea au preferat să adopte strategii de dezvoltare prin creștere externă (fuziuni, achiziții) și diversificare (deschidere spre meserii noi). Aplicarea strategiilor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
putere"4. Poate fi ca o modalitate prin care statul să nu se mai ia drept societate, dar fără să renunțe la responsabilitatea sa politică de a face să trăiască "o democrație multiculturală care evită conflictele dintre comunități, ca și replierea lor"5. Aceasta ar putea fi miza punerii în act a consiliilor locale, a autoorganizării locuitorilor care ar autoriza conceperea politicilor sociale altfel decât în singurul registru de ajutor acordat persoanei. Politicile sociale ar putea astfel să susțină proiecte colective
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
locuirii în oraș, între dorința de a avea la îndemână servicii, școli, spații comerciale, culturale, dar nu alături de ei (să fie amplasate oriunde, numai alături de mine nu!), între exigențele actuale de asociativitate pentru promovarea dezvoltării comunităților și tendința egoistă de repliere, de închidere în "proprietatea privată", între dorința de întoarcere la natură și poluarea pe care o generează periurbanul în mediul înconjurător al orașelor, între dorința de a fugi de oraș și problemele create de mobilitatea persoanelor, membrilor familiilor etc.). Se
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
nivelul acestei exteriorități, de celelalte corpuri. Limita este proiecția exterioară a interiorității corpului, identitatea corpului care se dezvăluie, devenind vizibilă. Acesta este și motivul pentru care Aristotel distinge limitația (to peperanthai) de contact (to haptesthai), arătând că prima reprezintă o repliere a corpului asupra lui însuși, păstrându-l în puritatea ireductibilității sale, în timp ce contactul îl menține în relativ și exterioritate. Limita desemnează, într-adevăr, punctul (linia, suprafața) extrem, dincolo de care corpul încetează să fie ceea ce el este. Ea este echivalată cu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
religioase, nu știm cărui episod îi suntem martori în ciuda speculațiilor pe tema acestui tablou. Asistăm poate la o epifanie, la o unio mistica, sensul secret al acestei întâlniri nu se epuizează, dimpotrivă totul este menit să-l potențeze prin această repliere către interioritate, recomandând discreția, misterul și o atitudine contemplativă. Toate aceste trei trăsături conferă caracterul simbolist acestei picturi. În unele interpretări, Samariteanca trece drept Magdalena, așa cum tabloul poartă uneori un titlu fără nicio specificație suplimentară: În codru. În Ilustrațiunea română
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ci are un mic unghi de înclinație care o scoate din sfera contingentului, focalizându-se asupra a ceva ce iese din sfera vizibilului. Această privire este oarbă pentru ceea ce se află în jur, Sfinxul lui Paciurea este un simbol al replierii spre propria interioritate, chestionată în tăcere și solitudine. Această privire nu mai este ambiguizată sexual, ci deschide o cale inițiatică către un univers ideatic vast. Privirea sfinxului "înăuntru se deșteaptă", expresie a unei pure și indicibile interiorități. Sfinxul paciurian este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
alta, cu ochii închiși, pare transportată de fiorul voluptuos al muzicii. Privirea joacă un rol esențial în contextul scenarizării seducției ca potențial distructiv al femeilor fatale ale decadentismului. Privirea care se închide, însoțită mai totdeauna de o transă voluptuoasă, sugerează replierea către propria intimitate, cu deschiderea simultană spre spațiul ilimitat al visului și al unor libertăți de neconceput. Cât despre instrumentele muzicale, Hans Hofstätter consideră chiar că "o trăsătură la fel de evidentă în imaginile simboliste este reprezentarea frecventă de instrumente muzicale"390
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
termenul german pentru Art-Nouveau, incorporează Kitschul ca ideal de frumusețe, accesibilizat, precum și senzualitatea unui erotism minat de delicioase ambiguități. Prin urmare, o critică lipsită de parti-pris-urile unor ierarhizări severe, urmărind atât liniile de forță și punctele de convergență cât și replierile pasagere în creația pictorului, asociate anumitor perioade sau influențe, poate fi fertilă pentru înțelegerea operei artistului. Momentul formării lui Luchian este relevant pentru influențele exercitate asupra acestuia, influențe care se vor decanta destul de repede după revenirea în țară, nu fără
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
histrionic amfitrion, poetul își face stagiul la efemeridele Simbolul și Insula, în 1911. În virtutea relației cu Bogdan-Pitești colaborează la ziarul acestuia, Seara, în 1913-1914, alături de Dimitrie Karnabatt și la Noua revistă română, pentru ca după război, printr-o reconversie radicală, o repliere surprinzătoare, dacă este comparată cu debutul, să treacă în tabăra gândiriștilor, contribuind la apariția revistei Gândirea în 1921. G. Călinescu considera poezia sa "triumful stilisticei și al manierei"540, pornind tocmai de la această vocație abandonată a unei "picturi caligrafice", ilustrată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se poate spune că locuința este omul însuși, interiorul devenind o expresie a interiorității, o "image de l'âme" (Séverine Jouve). Pe cale de consecință, există o relație aproape simbiotică între estet și casa sa, prin abolirea exteriorității compromise, degradate, și replierea către propria interioritate ca spațiu privilegiat. Absorbția exteriorului în interior unde este reinvestit estetic pe baza unui metabolism artificial, specific decadent conduce la ceea ce Séverine Jouve numește "case introvertite". "Decadența propune case introvertite, locuințe unde singură amenajarea interioară pare a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]