461 matches
-
În dimineața zilei de 12/25 iulie, diviziile 3 și 1 infanterie au atins aliniamentul Dealul Mare - Vizantea - Livezi iar divizia 8 și brigadă 11 infanterie, componente ale Corpului 4 armata au cucerit și ocupat dealul Marioarei. Concomitent, profitând de replierea parțială a diviziilor 217 și 218 germane, Corpul 8 armata rus a atins aliniamentul Livezi-Vidra, consolidând astfel flancul stâng al armatei a 2-a române. Înaintarea medie în această zi a fost de 2 km. Concomitent cu desfășurarea ofensivei de la
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
Narew, Vistula și San, dând rezerviștilor timp să se concentreze la unitățile lor, ceea ce ar fi permis declanșarea unei contraofensive generale în momentul în care aliații franco-britanici ar fi declanșat atacul promis. Cel mai pesimist plan polonez de retragerare prevedea replierea în spatele râului San, în voievodatele sud-estice și apărarea pe termen lung acolo, conform așa numitului Planului "Capului de pod românesc". Franco-britanicii apreciau că polonezii erau capabili să apere regiunea pentru două-trei luni, în vreme ce militarii polonezi considerau că pot rezista aici
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
aproape de Batalionul 9. Detașamentul "Ciubotariu" a înaintat pana pe Dealul Imașului, unde a surprins o coloană sovietică în retragere. În timpul nopții, pozițiile detașamentului au fost puternic atacate de infanterie sprijinită de tancuri, dar a rezistat, blocand o eventuală cale de repliere spre sud-est. Pe 7 iulie, pe o ploaie torențiala, luptele au continuat. Batalionul 10 Vanatori de Munte a reușit să pătrundă în nordul orașului, iar Batalionul 16 să se apropie de satul Atahi, punctul de trecere peste Nistru folosit de
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
și a preluat Brigadă 8 Cavalerie de la Corpul de Munte, incepand pregătirile pentru operațiunea de forțare a Nistrului care urma să aibă loc pe 17 iulie. Înaintarea rapidă din zona nordică a frontului românesc și atingerea Nistrului s-au datorat replierii Armatei 12 în urmă ordinului primit de Frontul de Sud-Vest de la Stavka de a se retrage pe vechea frontieră. De asemenea se pare ca gen. col. Tiulenev, comandantul Frontului de Sud, a supraestimat forță Grupului de Armate Antonescu și a
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
echipate de Cantacuzino cu ajutorul venețienilor. Bătălia se prelungea până noaptea, fără a aduce finalul, ceea ce permitea celor două tabere să-și adjudece victoria. Lupta continua în apele occidentale, epuizarea celor doi adversari făcându-i să semneze pacea în anul 1355. Replierea flotei veneto aragoneze după bătălia Bosforului îl aducea pe Cantacuzino într-o situație delicată. El era obligat să facă pace cu genovezii datorită izolării sale, pacea încheiată în condiții dezavantajoase pentru bizantini. Ceea ce era și mai grav era faptul ca
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
au abandonat ofensiva din regiunea boemă și au mutat trupele la sud. În orice caz, ofensiva austriacă a surprins armata franco-germană („Marea Armată din Germania”) dispersată în toată Germania de sud și centrală, iar comandantul armatei, mareșalul Berthier, a ordonat replierea, solicitând venirea grabnică a Împăratului de la Paris. Odată ajuns pe teatrul de operațiuni din Germania, Napoleon schimbă brusc datele problemei: în puțin timp reușește să manevreze diferitele sale Corpuri de armată astfel încât să le dispună conform strategiei sale preferate de
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
p. 192) ducând la o egalizare și masificare a societății românești cu consecințe pe termen lung. "Naționalizarea Tradiției", pe care Alexandru Duțu o înțelegere ca pe un proces de rescriere, de "reinventare" a acesteia ce o subordonează retoricii proiectului național. Replierea pe elementul național duce la pierderea înțelegerii profunde a ancorării culturii locale atât în tradiția culturală regională, cât și în cea europeană lărgită. Pierderea imensului potențial al solidarităților organice, a căror distrugere este perfectată de regimul comunist, lasă societatea incapabilă
Alexandru Duțu () [Corola-website/Science/316045_a_317374]
-
să părăsească tabăra franceză, încheind un armistițiu cu Coaliția. Înfrângerile Mareșalilor dintre 23 august și 6 septembrie au anulat practic succesul Împăratului de la Dresda, astfel că acesta din urmă, înțelegând strategia Coaliției, și-o schimbă radical pe a sa, decizând replierea forțelor sale la Leipzig, nu înainte de a-l mai bate odată pe Blücher la Düben pe 10 octombrie. Împăratul nu mai dispune decât de 260,000 de oameni, din care 40,000 sunt sub comanda lui Davout, care este asediat
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
atacă din nou și câștigă o serie de victorii: Champaubert, Montmirail, Château-Thierry, dislocând "Armata Sileziei" a lui Blücher. Se întoarce apoi împotriva celeilalte armate, cea "a Boemiei", ale cărei elemente le învinge la Montereau, obligându-l pe Schwartzenberg la o repliere rapidă spre Troyes. Între timp, "Armata Sileziei" primise întăriri consistente și Napoleon se îndreaptă din nou împotriva acesteia, Blücher fiind din nou învins la Craonne, pe 7 martie dar rezistând pe poziții 3 zile mai târziu la Laon. "Armata Boemiei
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
regatul maurilor până în Numidia. Pentru romani, acestă revoltă este o anticipare tristă a ceea ce îi va aștepta după anexarea Mauritaniei. Deoarece, Tacfarinas și oamenii săi, chiar dacă nu au câștigat victorii decisive, au rămas o amenințare constantă grație tacticii lor de repliere în zonele muntoase. Chiar dacă rămâne un model al rezistenței berbere comparat, chiar și în zilele noastre, de către amazigh cu eroul rifan Abdelkrim el Khattabi, Tacfarinas a fost, în mod paradoxal, mai bine ilustrat în lucrările marilor autori romani sau greci
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
Belgia, la Gembloux, la aproximativ 34 km vest deHannut. Francezii trimiseseră două divizii blindate la Hannut, să întârzie înaintarea germanilor și să permită forțelor de la Gembloux să se pregătească pozițiile defensive. Indiferent de rezultatul luptelor de la Hannut, comandanții francezi plănuiseră replierea trupelor pe pozițiile de la Gembloux. Germanii au ajuns în regiunea Hannut după doar două zile de la declanșarea invaziei în Belgia. Francezii au înregistrat câteva victorii în luptele tactice la Hannut și s-au retras mai apoi, conform planului, la Gembloux
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]