455,265 matches
-
de a da vieții o nouă față, infinit preferabilă." După cum reiese din cartea lui George Popa, la fel de iresponsabili ca noi, cititorii, sunt și poeții de azi și anume cei care au renunțat la folosirea rimei. Ei nu înțeleg că rima reprezintă ceva extrem de important. Ce anume - mi-e greu să explic în modestele mele cuvinte, dar transcriu cu evlavie paragraful sacru în care ea este definită: "Eliberare de amenințarea haoticului prin deschiderea orizontului unei ordine superioare împlinită de efectele diadice armonizante
Potențialul semnificant și virtutea valorizantã by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14654_a_15979]
-
iremediabil. De ce iremediabil? Nu neapărat din cauza profilului psihologic diferit al celor doi. În privința setei de putere și a cinismului, ei sunt, de altfel, o apă și-un pământ. Între ei nu va mai exista bună înțelegere pentru simplul motiv că reprezintă generații diferite. Adică grupuri de interese diferite. Dacă până acum premierul își exprima dezacordul față de președinte îndeosebi prin bancuri sau subtile ironii, iată că, în ultima vreme, s-a hotărât să rostească adevărul verde-n față. Adevărul așa cum îl înțeleg
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]
-
până acum premierul își exprima dezacordul față de președinte îndeosebi prin bancuri sau subtile ironii, iată că, în ultima vreme, s-a hotărât să rostească adevărul verde-n față. Adevărul așa cum îl înțeleg el și grupul de sprijinitori, desigur: Ion Iliescu reprezintă trecutul partidului. Nici mai mult, nici mai puțin. Probabil că doar politețea l-a împiedicat să ceară, pe loc, pensionarea septuagenarului ce simbolizează singura piedică serioasă în calea dominației sale absolute. Ce-i drept, Ion Iliescu nu s-a sfiit
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]
-
guvernământ n-a mai ajuns la astfel de cotații decât în imaginația babelor feseniste. E limpede că am intrat, și în această direcție, pe porțile cele mari ale nerușinării. Doar pentru naivi mai constituie un secret că sondajele de la noi reprezintă nu reflectarea, ci manipularea realității. Dar nu e suficient să vedem cine plătește sondajele - ar trebui să vedem și cine execută comanda. Cum, în majoritatea cazurilor, e vorba de institute ce-și duc viața de pe azi pe mâine, să nu
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]
-
Dar victima nu va fi, în nici un caz, Vadim. Nici n-ar avea cum, de vreme ce o serioasă parte a membrilor partidului condus de Adrian Năstase gândesc, vorbesc și se comportă ca niște peremiști. Trecerea în barca lui Vadim n-ar reprezenta pentru ei decât o îndelung așteptată întoarcere acasă. Pe acest fundal tensionat, sunt semne că meciul dintre președinte și premier nu se va opri la declarații. Non-combat-ul va dura, probabil, până la întâlnirea NATO de la Praga. Dar imediat după aceea tare
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]
-
definitiv. Din nefericire, tocmai ei n-au citit-o și n-o vor citi, probabil, niciodată. Nici dl Pruteanu, nici dl Păunescu, nici mai ales alți domni din țară și de peste hotare pentru care Dacia preistorică a lui N. Densușianu reprezintă Biblia, iar nu-mărul cuvintelor din substrat crește an de an și în proporție de masă.
Citiți-i pe lingviști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14666_a_15991]
-
Încă înainte să intre în biserică, observă că în mănăstire se desfășura ceremonia înhumării unei icoane. Era străveche, din Pelagonia, și înainte să o așeze în mormînt și să o ude cu vin, Leandru reuși să vadă icoana. Unde era reprezentată Maica Domnului care alăpta pruncul și un om cu barbă - de fapt Ioan Botezătorul - stînd lîngă ei. Copilului îi căzuse sandaua din picioruș și omul de lîngă femeie apucase bareta să o prindă de călcîiul copilului; copilul, simțind atingerea neașteptată
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
conștiința superficială a lumii, venală și amăgitoare", "ușuratică și prefăcută care, folosindu-se de spaima noastră, ia deodată înfățișarea conștiinței celei adevărate și se lasă cumpărată de patimile noastre [...] și se mistuie apoi, ca și el, cine știe unde"; ultima scenă ar reprezenta "ultima scenă din viață, când conștiința te silește deodată să te uiți cu toată luarea-aminte în suflet și să te sperii de tine însuți". Scris în 1846, revăzut în 1847, acest Deznodământ va fi pentru prima dată tipărit, tot postum
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
și în rolurile cele mai mici, nu trebuie să fie nimic trivial, nici exagerat. Dimpotrivă, actorul trebuie să caute cu deosebire a fi mai simplu, mai modest și mai nobil chiar decât ar fi în realitate persoana pe care o reprezintă. Cu cât mai puțin se va gândi actorul să fie comic și să-i facă pe ceilalți să râdă, cu atât mai mult va ieși la iveală comicul rolului pe care îl interpretează. Comicul va ieși în evidență de la sine
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
Ultim refugiu, singurul suport cert al conștiinței sceptice și nihiliste, structura anatomo-fiziologică e iubită cu o disperare disimulată de ironie și iluzoriu detestată printr-o fantezie așijderea pasională în inflamarea sa. Peripețiile trupești țin locul unui epos "înalt", unei mitologii, reprezintă un surogat de transcendență: "surîde nedumerit/ dar surîsul a și plecat la vale cu tot cu dantură/ așa încît nimeni nu mai poate risca nici o unghie măcar ( ...) creierul nu va fi chiar cel pe care vi-l amintiți / s-a hotărît brusc
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
în nici un fel calitatea sa cu totul deosebită. Excelentul Dicționar alcătuit sub conducerea și, mai ales, ivit aproape în întregime din intensa muncă personală a profesoarei Libuëe Valentová, se impune prin informație, prin rigoare, prin efortul de a sintetiza și reprezintă un model de urmat. Cum prezența scriitorilor români în dicționarele din alte țări este ( extrem de) redusă, n-ar fi necesar să se elaboreze în România un dicționar al scriitorilor români, concis dar reprezentativ, care să fie tradus în limbile de
Un dicționar ceh al scriitorilor români by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/14033_a_15358]
-
Gheorghe Grigurcu Însuși conceptul de cultură, ne atrage atenția Gabriel Stănescu, primește peste Ocean o accepție specifică, impregnată de spiritul locului. Conform antropologului Ralph Linton, cultura ar fi "totalitatea acțiunilor unei societăți", iar în opinia altui cercetător (Herskowitz), ar reprezenta "tot ceea ce în mediu este datorat omului". Astfel cultura se consubstanțiază cu civilizația. Drept urmare, din punctul de vedere al lui Linton, ar fi pur și simplu inadecvat să ne referim la societăți aculturale și la indivizi inculți, întrucît orice societate
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]
-
tranziție se poate împiedica sau încânta de expresivitatea involuntară a diferențelor și a contrastelor lingvistice: neologismele apar alături de pronunțări muntenești ("S-au arătat un fenomenu pă cer"), iar jargonul fanariot (grecisme culte și turcisme politico-administrative) se combină cu occidentalizarea ezitantă (reprezentată de italienisme și - în mai mică măsură - de latinisme sau franțuzisme); emblematică pentru această dublă orientare e o formulă ca "ministeriul devletului" (turcismul devlet avînd sensul de "regim, administrație, guvern"). "Istornicul" folosește uneori cuplul sinonimic pentru lămurirea cititorilor: "hain și
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
asta-i clar. - Dar cum s-au pierdut? - Adică ce să se piardă? - Aceste norme vechi. - A, în țară! Cred că de vină este totuși comunismul. Cei 50 de ani de comunism pe care i-am avut în țară au reprezentat o ruptură brutală cu tot trecutul și nu numai atât, ci și o acuzare că tot ce ar fi fost în trecut era rău. Un mister al istoriei noastre este acela că vechea boierime se stinge, în mod natural, cam
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
veacului al XIX-lea. La noi, cu vreo 50 - 60 de ani mai târziu se petrece același lucru. Într-un articol scris la München prin anii ’80 am subliniat un lucru mai puțin cunoscut și anume că marea boierime a reprezentat un fel de clasă aparte față de restul boierimii mai mici; nu era evident, fiindcă, până pe la 1600, nu apar nume de familie, ci doar prenumele, fiind astfel foarte greu să duci o genealogie dincolo de secolul XVII; foarte puține familii ca
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
oarecum o tradiție de familie - tatăl meu fusese intern în Germania , la Liceul Francez din Berlin, bunicul făcuse Bacalaureatul în Franța pe la 1870... Dar, între timp, liceele noastre deveniseră de nivel european, așa că noi, din lumea pe care o frecventam, reprezentam o excepție cu plecarea în străinătate. Deci asta a fost viața mea între cele două războaie - nu eram în România decât în timpul vacanțelor mari și mai mult la țară decât la București, așa încât nu prea am ce povesti când mă
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
germineze, să producă. Mai este însă necesar și un spațiu transparent, permeabil care să livreze semnele talentului, recolta lui. Este rațiunea pentru care tolerez competițiile artistice (altminteri seamănă a loterii în care majoritatea biletelor sunt destinate pierderii). Nu orice concurs reprezintă o sită igienică, ecologică de cernere a valorilor și nici o rampă de lansare a acestora. (Unde mai pui că o victorie asupra celui slab este în definitiv o înfrângere.) S-a încetățenit în ultimii ani paradigma întrecerilor oarbe, în care
O mică îndrăzneală by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14069_a_15394]
-
aceea în care arta este doar reflexul la scară universală a adevărului divin, iar sticla se dovedește a fi un material foarte potrivit pentru astfel de reflecții. În contrapunct, ciclul de lucrări prezentate de Mihai Țopescu: Politicienii, Proștii, V.I.P. - uri, reprezintă ideea unei implicări viscerale în lumea reală, a unei incursiuni de natură etică. Demersul său plastic actual, care nu e deloc singular în mediul artistic contemporan, este rezultatul unei atitudini ferme, ironice și sarcastice, în același timp, față de ceea ce el
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
multe lucruri conformiste (ne găseam în anii '50) decât am făcut-o și pe care azi n-aș mai vrea să le mai știu ale mele". Avea scuze? "Firește, eram foarte tânăr și compromisul, pe care atunci nu ni-l reprezentam la dimensiuinile lui reale, îl învățam, din păcate, chiar de la marii noștri profesori, de la G. Călinescu și T. Vianu, de la Al. Rosetti și Iorgu Iordan, aliniați, în grade diferite, noului regim și încercând efortul de a deveni, chipurile, marxist-leniniști. O
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
perfidă, cum a consacrat-o mitologia, Medeea devine în viziunea Christei Wolf eroina tragică sacrificată de urzelile diavolești ale orgoliilor și intereselor politice care mișcă istoria declanșînd forțele unei mase confuze și derutate. E interesant că Medeea Christei Wolf poate reprezenta și un simbol christic; ea își asumă durerea unei lumi aservită răului, acceptîndu-și martiriul pînă la capăt. Este multă supunere și mult orgoliu în acceptarea acestui sacrificiu. Două cuvinte despre construcția cărții care poartă sugestiv subtitlul Glasuri. Romanul este alcătuit
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
comunismului, doar o mână de aleși puteau trăi din scris - și nu era neapărat vorba de scriitorii cei mai populari. Câștigurile enorme mergeau la autorii aflați în slujba regimului. În cazul lor, tirajele de zeci de mii de exemplare nu reprezentau cota succesului la cititor, ci buna funcționare a sistemului de achiziții prin biblioteci publice sau cu sistem închis. Faceți inventarul numărului de exemplare din opera, să spunem, a lui Ion Lăncrănjan din bibliotecile unităților militare și veți vedea cât se
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
buna funcționare a sistemului de achiziții prin biblioteci publice sau cu sistem închis. Faceți inventarul numărului de exemplare din opera, să spunem, a lui Ion Lăncrănjan din bibliotecile unităților militare și veți vedea cât se vindea "la liber" și cât reprezenta "comandă de stat". Exemplul lui Lăncrănjan îmi vine în minte pentru că, la mijlocul anilor șaptezeci, în armată fiind, am rămas șocat să văd că rafturile bibliotecii "de incintă" gemeau de opera acestui autor rudimentar, perfect ilustrator al tendințelor tot mai accentuat
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
extrem de expresivă chiar și în absența imaginii. După cum sunt sigur că Ștefan Mihăilescu-Brăila e un impecabil vânzător de ziare. Numai că nu asta e problema. Inițiativa UNITER-ului de a demara programul "Artiștii pentru artiști" e, desigur, admirabilă, dar nu reprezintă decât o picătură într-un ocean. Presa a selectat exemplele unor artiști celebri pentru impactul emoțional, dar drama e mult mai adâncă. În situația Ninetei Gusti și a lui Ștefan Mihăilescu-Brăila se află cvasi-totalitatea artiștilor români de vârsta a treia
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
sau aproape deloc". Indiscutabil. Dar despre ce fel de adaptare e vorba? Care sînt termenii ei de-o parte și de alta? Nu o dată, americanii habar n-au unde se găsește România, din pricina a ceea ce autorul numește "ignoranța lor proverbială". Reprezentînd o națiune cu o orientare pragmatică, aproape integral absorbită de prezentul lucrativ, ei își clădesc psihologia pe "a avea" și nu pe "a fi" încă de acum mai bine de un secol și jumătate, de vreme ce vicontele Alexis de Tocqueville afirma
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
a spectrelor timbrale dacă ai la îndemână zeci și sute de instrumente și obiecte muzicale, ce populează un univers unic și atotcuprinzător; un imens diamant în care fiecare timbru constituie o impuritate dacă este hărțuit sau, dimpotrivă, neglijat, ori poate reprezenta un cristal dacă este întreținut și dichisit, firește, în cunoștință de cauză. Un univers ca un poem incoruptibil născut din mirarea compozitorilor ce, din principiu, nu face favoruri, dar nici nu comite nedreptăți. Ca orice orchestră, ansamblul de percuție este
Game by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14092_a_15417]