2,136 matches
-
se spune despre ei că se nasc fără acuplare, fie pentru că nu par Înzestrați cu spirit, din moment ce nu au sînge; motivul pentru care spiritele căzute evită Încarnarea În trupurile acestora este că ele sînt marcate de legeza, „urîțenie”, ca și reptilele și nevertebratele 65. Două dintre aceste explicații se regăsesc În Manualul Inchizitorului, redactat de Bernard Gui: Ei n-ar ucide În nici un fel #nullo modo occiderint## vreun animal sau vreo pasăre, deoarece spun și cred că spiritele care pleacă din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
netrebnic; nimeni; noapte; ca noaptea; noroc; nou; nouă; nu; oameni; om din popor; om mai puțin învățat; om simplu; om urît; orgolios; Ovidiu; păcat; păcălici; pămpălău; pierdere; poet; președinte; mai prost; prostănac; prostie; puțină știință; rahat; răceală; rămas; răutate; rece; reptile; retard; reținere; ridicol; a rîde; satan; sărac cu totul; schematic; simplu; se simte; singur; sistem; situație; slab inteligent; slab la minte; slăbiciune; societate; speranță; studii; subdotat intelectual; Ștefan; nu știe; nu știu; tăntălău; timid; timp; tocilar; traiul; trist; turbat; urma
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
în sus; mai sus; șef; trambulină; treapta; țel; țintă; uimire; undeva; up; a urca; urcat; utopic; văzduh; vezi mai bine tot; vise; vizibil; voință; vreau; zmeu; zvon(1); 923/159/50/109/0 șarpe: venin (179); frică (64); veninos (43); reptilă (34); rău (28); animal (22); lung (20); rece (19); pericol (15); șopîrlă (13); viclenie (13); răutate (12); viclean (12); clopoței (11); viperă (11); boa (9); șiret (9); teamă (9); urît (9); verde (9); alunecos (8); păcat (8); spaimă (7); scîrbos
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
să nu le mai simt permanenta oroare” (I, 9). Dar ce era Paradisul din care se simțea alungat? Să fi fost, oare, înscrierea în tărâmul inconștient și genuin, al faptei? Merge în Jardin des Plantes și este din ce în ce mai „fascinat de reptile”. „Nu există animal, spune el, mai misterios, mai depărtat de «viață»” (I, 33). Cert este că, aflat în afara Paradisului, nu-i rămâne decât să exploreze Infernul, să producă, adică, suferință: „Am o nesfârșită capacitate de a converti totul în suferință
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
percepția exactă a haosului originar” (I, 69). Ca scriitor, i-ar fi plăcut lui să aibă senzația haosului originar pe care doar s-o transcrie, la modul cel mai elementar cu putință. Să fie, adică, chiar dincolo de ceea ce este o reptilă: „O, cât mi-ar plăcea să mă limitez la senzație, la o lume anterioară conceptului ș...ț! Să scriu direct după simț, să mă prefac în interpret al sufletului necoordonat! Să transcriu doar ceea ce văd, ce ating, să fac ce
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
plăcea să mă limitez la senzație, la o lume anterioară conceptului ș...ț! Să scriu direct după simț, să mă prefac în interpret al sufletului necoordonat! Să transcriu doar ceea ce văd, ce ating, să fac ce ar face nu o reptilă, ci o insectă, căci reptila are proasta reputație de intelectual” (I, 48). În fine, ar vrea să fie, iată, doar ochi și să trăiască reveria aceea de idiot, altcândva blamată. De altfel, își dorea să fie ca piatra, incomunicabilul însuși
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
senzație, la o lume anterioară conceptului ș...ț! Să scriu direct după simț, să mă prefac în interpret al sufletului necoordonat! Să transcriu doar ceea ce văd, ce ating, să fac ce ar face nu o reptilă, ci o insectă, căci reptila are proasta reputație de intelectual” (I, 48). În fine, ar vrea să fie, iată, doar ochi și să trăiască reveria aceea de idiot, altcândva blamată. De altfel, își dorea să fie ca piatra, incomunicabilul însuși. După luni petrecute la Paris
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a provoca reacția noastră față de tot ce nu se poate explica simplu și direct. Ion Gheorghe se întoarce în lumea lui Por împărat, la Dionisos, în lumea Feților-Frumoși așezați într-o floră luxuriantă, într-o faună bogată de mamifere și reptile: "Iată că vin oamenii cu gura plină de dinți asemenea limbilor/ după straie le cunoaște munca și rostul trebilor/ plină de pământul galben pe picioare/ se vede pieptul cu pielea șarpelui de casă,/ acum că fac diguri și galerii și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și inteligența animalelor S-a născut și a crescut la o fermă din Hérault. Încă de mic, era pasionat de animale. A început de jos: întâi râmele, apoi șopârlele și șerpii. După ce un unchi l-a învățat cum să prindă reptilele (cu piciorul sau cu mâna), în scurt timp și-a depășit maestrul: la zece ani, prinde viperele cu mâna, le sucește pe toate părțile. Libere să facă orice mișcare, nu îl mușcă. Le arată și prietenilor cum să facă. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
a venit într-o zi foarte entuziasmată pentru că tocmai văzuse aterizând o pasăre ciudată. Era o lebădă. A numit-o, în limbajul semnelor, pasăre-vapor... Lumea crocodilului "Crocodilul nu pare prea inteligent, dar este. La fel de inteligent, la fel de perfecționat ca o pasăre. Reptilele sunt cele dintâi vietăți la care sângele venos este separat, în inimă, de sângele arterial. Acest fenomen a apărut la crocodil și în același timp, sau aproape simultan, a apărut și la păsări. O cucerire formidabilă. Capacitatea aceasta de a
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
mari, albaștri; devenite, astăzi, animale de companie, deși nu vorbesc, ele sunt cel mai adesea tratate de stăpânii lor ca și cum le-ar fi semeni), altele cu totul noi, pure capricii ale trezirii brutale a naturii (insectele, în special, dar și reptilele, păsările și peștii au forme extravagante și culori răpitoare), iar altele reconstituite de către geneticienii noștri pornind de la ADN-ul animalelor de altădată. După multe ezitări, omul însuși rebotezat "magnon" (drăgun 2) a fost readus printre ființele vii, însă în starea
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
fel de corpuri întâlnim în natur?cu viațși fărviațăDați exemple de corpuri fărviațăbanca, tabla,Ce fel de materiale sunt banca, tabla ?materiale prelucrateă. Dați exemple de corpuri cu viață.plantele, animalele și omulă. Spuneți grupele de animale.pești, mamifere, păsări, reptile, amfibieni-vertebrate și insecte, moluște-nevertebrateă. Ce grupe de animale am studiat ?mamifere și păsăriDați exemple d mamifere și păsări. III Enunțarea obiectivelor operaționale Astăzi la științe ale naturii vom desfășura o activitate atât în limba româncât și în limba englez, în
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
68 În contextul imaginarului poetic, viermele (izomorf șarpelui) devine el însuși coextensiv cu materialitatea htonică: "Bineînțeles, pentru imaginație, orice ființă care se târăște se înrudește cu șarpele. Viermele, care ar putea face obiectul unei monografii literare, este adeseori schița unei reptile."69 Coroborând informațiile oferite de opera bachelardiană, ajungem la următoarea interpretare: într-un univers, în care divinitatea este atotcuprinzătoare, spiritele (albatroșii) cu cât se avântă mai mult spre înălțimi, sunt atrase în aceeași măsură de realitatea materială ("mlaștina cu viermii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
concretețea. Să mai adăugăm, în sprijinul acestei ipoteze, că Ștefan Gheorghidiu pune răbufnirea verbală pe seama sufletului său invadat de o "musteală otrăvită". O dată declanșat războiul, eroul percepe întreg arsenalul pus în mișcare în slujba zeului Ares ca pe o uriașă reptilă. Vuietul obuzelor îi amintește de șuieratul unui șarpe de fier, în timp ce gloanțele care lovesc malul de pământ din fața tranșeelor seamănă cu mușcăturile fatale ale șarpelui. Adecvarea discursului narativ la evenimentul concret lasă loc incursiunilor mitice. În mijlocul bătăliei, ca și în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care lovesc malul de pământ din fața tranșeelor seamănă cu mușcăturile fatale ale șarpelui. Adecvarea discursului narativ la evenimentul concret lasă loc incursiunilor mitice. În mijlocul bătăliei, ca și în proximitatea șarpelui, orice erou simte învăluirile Tanatosului. Păstrând proporțiile, aureola mitică a reptilei malefice se insinuează și în alte romane având ca problematică esențială războiul și repercusiunile sale; ne gândim, bunăoară, la Balaurul Hortensiei Papadat-Bengescu, dar și la Oamenii măriei sale, ultimul volum al trilogiei Frații Jderi de M. Sadoveanu. Oștirea otomană care invadează
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care stăpînește aquilo, pîcla, spiritul rău pe care profetul Iezechil a văzut-o venind dinspre Nord, dinspre Hyperidonia. PÎcla care duce la viciu. Îmi voi ridica tronul in Nord, spune Diavolul. Hypwerion este o făptură damnată. Are sînge rece. Este reptilă. Toate descrierile Îl Însumează unui erou teurgic, malefic. Hiperion se transformă la sfîrșitul poemei În Hyperidon despiciens cel care disprețuiește. Rămîne păstrătorul stelelor albe. În opoziție stă pajul care are o natură fericită, makaria physis. El este adevăratul dușman al
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
detaliu, în foarte multe cazuri, doar o parcurgere atentă a întregii tradiții textuale ne oferă soluția interpretativă corectă sau cel puțin satisfăcătoare și adecvată. O sferă de desemnare prezentă în hipertextul biblic este configurată de numele de vietăți, animale, păsări, reptile, insecte etc. Relativ bogată, zoonimia biblică reprezintă o materie de studiu dificilă, reclamând nu doar competențe lingvistice în limbile biblice primare (ebraica, aramaica, greaca, latina) ci și cunoștințe solide de istorie, geografie și arheologie biblică, precum și depriderea de a întrebuința
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
stârnit invidia unei Emily Brontë, primă sursă a terifiantului epic: "amestec de fertilitate și de putreziciune, cu flori cărnoase și păroase ca animalele vii și cu vietăți oribile, care se ghiceau mișunând în globul gras, înodându-se, târându-se, vânându-se; reptile și insecte cu o sută de picioare, moluște moi cu hidoase convulsiuni, lipitori înciotate în struguri băloși, un întreg univers vâscos și veninos, dospind ca într-o imensă etuvă". Cadrul, presupus static, se animă grație pulsației elementare care străbate limfa
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
expune un alt tablou, Sfântul Gheorghe, semn că preocupările pentru arta bizantină nu au încetat cu cele două sculpturi. Se poate observa influența picturii renascentiste, dar și a celei bizantine, Sfântul călare pe cal străpungând balaurul închide aproape un medalion, reptila cuprinzând în acolada corpului ei pe Sfânt cu cal cu tot. Sfântul seamănă cu un cavaler cruciat, inclusiv după crucea pe care o poartă pe scut. O bună parte din picturile și panourile decorative ale lui Kimon Loghi evocă feerii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Stück pictează o serie de variațiuni pe tema Păcatului. Tabloul din 1899, intitulat Păcat, înfățișează o femeie culcată, al cărei corp este înfășurat în volutele ireverențioase ale unui corp de șarpe din specia constrictorilor (ținând cont de dimensiunea sa excepțională). Reptila oferă un culcuș confortabil femeii, iar (ca numitor comun al tablourilor cu această temă), capul ei este aproape lipit, tandru, de capul femeii. Există o perfectă solidaritate, atât la nivelul corporalității, cât și în plan simbolic, între femeie și reptilă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Reptila oferă un culcuș confortabil femeii, iar (ca numitor comun al tablourilor cu această temă), capul ei este aproape lipit, tandru, de capul femeii. Există o perfectă solidaritate, atât la nivelul corporalității, cât și în plan simbolic, între femeie și reptilă. Cu o mână pe sân, indiciu senzual direct, femeia zâmbește, iar acest zâmbet purtător al unei lascivități deconcertante se însoțește cu teroarea, craniul triunghiular, terifiant al reptilei, așa cum corpul acesteia se află alături de corpul șarpelui într-un acord perfect care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
solidaritate, atât la nivelul corporalității, cât și în plan simbolic, între femeie și reptilă. Cu o mână pe sân, indiciu senzual direct, femeia zâmbește, iar acest zâmbet purtător al unei lascivități deconcertante se însoțește cu teroarea, craniul triunghiular, terifiant al reptilei, așa cum corpul acesteia se află alături de corpul șarpelui într-un acord perfect care sugerează înrudirea celor două naturi. Șarpele simbolizează păcatul originar travestit în putere malefică incorporată la nivelul sexualității feminine pe care o desemnează simbolic. Scenariul decadent nu le
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin specularea efectului carnavalesc al juxtapunerii femeii și șarpelui, clișeu al demonologiei populare, într-o ecuație plină de subînțelesuri lubrice. Tema este reluată în 1907, dar de data aceasta femeia, cu aceeași expresie de lascivitate, se află în picioare, iar reptila îi înconjoară corpul lăsându-i dezvelit bustul și odihnindu-și capul pe umărul ei, cu gura deschisă ca pentru a ataca. În Senzualitate (1891), șarpele încolăcește corpul femeii-Melusină, trecându-i printre coapse asemeni unui gigantic penis, în timp ce privirea ei se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lumina unei mari varietăți de observații cu privire la repartiția geografică a speciilor de plante și animale, la indicațiile rămășițelor fosile sau la rezultatele cercetărilor de embriologie. Darwin a întâlnit în insulele arhipelagului Galápagos din Pacific specii noi de plante, scoici, insecte, reptile și păsări, chiar dacă strâns înrudite cu cele de pe coasta mai apropiată a Americii de Sud. Ceea ce i-a atras în mod deosebit atenția a fost că diferitele insule ale arhipelagului, despărțite prin curenți puternici, erau locuite de specii distincte, deși compoziția solului
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
nu a deținut un termen care să desemneze trăsături ce pot la un moment dat să favorizeze anumiți indivizi în lupta pentru existență, dar au îndeplinit inițial cu totul alte funcții. Este cazul penelor care au apărut, mai întâi, la reptile, îndeplinind funcții de termoreglare, pentru a fi „cooptate“, mai târziu, pentru zbor la păsări. Gould și Elisabeth Vrba au propus ca asemenea trăsături cooptate pentru utilitatea lor, trăsături care la origine au avut funcții diferite sau eventual nici o funcție, să
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]