1,193 matches
-
control al mecanismelor de învățare ale learners, pentru realizarea de competențe și capacități sau de obiective predefinite. Regăsim reunite, în această viziune coerentă, ideile lui Dewey și Bobbitt de la începutul secolului XX. Desigur, cu o anumită prevalență progresivistă, alimentată de repulsia pe care Dewey o exprimase în pamfletul The Child and the Curriculum (1902). Cheia decriptării multora dintre expresiile denotative adoptate de discursurile moderniste ale curriculumului se află în acest scurt eseu. Dewey constatase - așa cum am arătat în capitolul anterior - anacronismul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fără pile în sistem, precum și scăpătații de veche familie bună resimțeau aici din plin umilirea și revolta neputincioasă. Aveau un aer neajutorat, ca niște deținuți politici golași aruncați într-o pușcărie de drept comun. Plecam de la coadă cu o infinită repulsie față de specia umană, îmi era fizic scârbă de fiziologia mea și a semenilor mei. O dată ajuns acasă, mă refugiam într-o asceză sălbatică, autist-mizantropică a lecturii, înjuram și blestemam. O categorie difuză era cea a securiștilor de cozi. Cei mai
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
lui a putut fi doar amânată prin întrebuințarea opresiunii sub toate formele. Entuziasmul maselor a scăzut treptat, „îndrăgostirea” inițială nu a devenit, din fericire, și o „iubire profundă”. Nefiind „alimentată”, la propriu și la figurat, nu putea să nu dezvolte repulsia, ca urmare a conștientizării „refuzului”, dar și a eșecului unei societăți mai ales în rolul ei de fond, acela de a garanta securizarea individului: „Nimeni nu se mai simțea în securitate, ci căutat de Securitate!”. Dacă într-o relație se
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în funcție de magnitudinea modificărilor sodiului. Hiponatremia cronică se dezvoltă într-un interval de peste 48 ore, permițând creierului să se adapteze la hipo-osmolalitate. Ca urmare a acestei adaptări, manifestările clinice lipsesc sau sunt minore. Semnele clinice ale hiperhidratării celulare: • digestive: greață, vărsături, repulsie pentru apă (în caz de hiponatremie cu volum extracelular normal sau crescut), sau sete (în caz de deshidratare extracelulară asociată); • neuropsihice: confuzie, fasciculații musculare, crampe, uneori delir, agitație, comă, sau convulsii generalizate mai importante în hiponatremia severă și instalată rapid
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
condiției umane, ceea ce produce impresia unei atitudini preponderent mizantropice, marcată de un scepticism amar și ireductibil. Moartea, boala, schilodirea fizică sau morală, vulgaritatea, promiscuitatea etc. sunt pentru P.-B. fețele multiplicate ale urâtului ce prezidează existența umană. Frecvența mărturiilor de repulsie și chiar de oroare față de incarnările urâtului nu este întâmplătoare. Psihanalitic, s-ar putea vorbi de o reacție a feminității în raport cu tot ce o înjosește sau o vulnerează prin gest sau prin înfățișare, o reacție de conservare a unei purități
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
tulbure a voluptății, deliciile viciului alungă pentru o vreme fantasmele vârstei inocente. Dorindu-și să fie iubită, tânăra parcurge o serie de experiențe ce nu-i mai lasă nici o iluzie asupra bărbatului, în care începe să vadă, cu sarcasm și repulsie, un „tiran”, un „călău”, o bestie înfierbântată. Cu toate acestea, ea nu se va opune acelui, irezistibil, apel al erosului, care este în fond zeitatea râvnită și inchietantă deopotrivă a cogitațiilor naratoarei înseși. „Spovedaniile ardente” ale protagonistei se despletesc într-
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
nimic mai mult decât dobitocul. Și totul este deșertăciune!” (Ecleziastul 3, 19) Această constatare dă naștere experienței plictisului fundamental; dezgustul de viață circumscrie deci reflexele perversei mândrii. Este vorba despre un plictis numit legiune și aflat în proximitatea rebeliunii. Violența repulsiei exprimă refuzul resemnării în fața morții, perceput ca ultim vrăjmaș al omului. Dezgustul încercat față de trecutul rătăcirii proprii e deja urma unei căutări. Dezamăgirile sunt nota de plată a celui care, cu ușurătate ori cu împotrivire (ca în nuvela „Nenorocirea” de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sau păduri sălbatice până la animalele în captivitate ori domestice). La rândul ei, această compătimire universală aprinde în inima creștinului o mai puternică rugăciune, care îmbrățișează întreaga creație. Compătimirea universală este aici mult mai mult decât un sentiment spontan, asociat cu repulsia față de eterna injustiție socială. Atunci când depășește sfera psihologică, compătimirea nu se realizează de la om la om, într-o relație de intersubiectivitate asimetrică. Hristos este cel care, ca Făcător și Mântuitor al omului, născut din Tatăl și pătimind pe cruce, mijlocește
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
bunăoară, unde anume oferă oceanul exemplul unui pește înrudit, prin însușirile sale, cu blîndul și înțeleptul cîine? Numai blestematul rechin seamănă oarecum cu el, deși analogia e foarte vagă. Dar, deși oamenii uscatului nutresc îndeobște sentimente de profundă antipatie și repulsie față de creaturile mărilor și deși știm că marea este o veșnică terra incognita îîncît Columb a străbătut nenumărate lumi necunoscute, înainte de a o descoperi, la suprafața lor, pe cea din Occident); deși cele mai cumplite dezastre sînt cele ce s-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ni-l propune propria noastră rațiune 30. Ehrgott Wasianski, care nu poate fi învinuit că ar fi schițat un portret idilic al marelui său prieten pe care l-a văzut aproape în fiecare zi, în ultimii ani ai vieții, evidențiază repulsia filosofului față de prefăcătoria și artificialitatea, atât de răspândite, atunci ca și astăzi, în relațiile dintre oameni, cu deosebire în straturile mai înalte ale societății. Kant nu ura nimic mai mult decât flatarea ieftină. El îi încuraja, dimpotrivă, pe cei apropiați
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
bogați, la care participa în virtutea obligațiilor profesionale, printr-o agresivitate cu totul respingătoare, cauzată de cruntele și repetatele beții: jignea fără măsură, făcea gesturi obscene, folosea un limbaj inimaginabil de vulgar, ca și cum ar fi dorit cu tot dinadinsul să stârnească repulsie. Știm despre Philip Marlowe că s-a născut în nordul Californiei, la Santa Rosa, că a studiat doi ani la un colegiu din Oregon (ca și părintele său, n-a absolvit vreo facultate), după care a lucrat pentru o companie
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
între polițiști și infractori, Marlowe e suspect pentru primii și demn de dispreț pentru ceilalți. Sentimentele polițiștilor sunt exprimate - simplu! - prin bătăile repetate pe care le încasează detectivul. La rândul lor, criminalii nu fac nici un efort pentru a-și ascunde repulsia față de modestia deprimantă a vieții sale. Un astfel de individ nu avea cum să nu fie suspect, și pentru unii, și pentru ceilalți. Refuzul de a-și trăda prietenul - pe Terry Lennox - îi atrage ura căpitanului Gregorius, șeful brigăzii criminale
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să își găsească satisfacerea, s-ar înregistra mai întâi o senzație de plăcere, întrucât satisfacerea unui instinct este întotdeauna plăcută la început. Mai târziu însă, sentimentele de culpabilitate generate de inconștient sau legate de pedepsele aplicate de lumea exterioară produc repulsie. În ambele cazuri, eul încearcă să evite senzația secundară de neplăcere. 3) Teama ca intensitatea pulsiunii să nu devină excesivă. Acest motiv se întâlnește la copii și apare ulterior în anumite perioade de transformare fiziologică, precum pubertatea sau menopauza (manifestări
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și cu o ură de sine globală. „Orice aș face, știu perfect că nu este bine. Căci ceea ce fac nu poate fi bine, de vreme ce o fac.” Ea recunoaște, de altfel, această ură de sine. „O cantitate ireductibilă de ură și repulsie, legată de suferință și nefericire, s-a întors cu totul asupra mea.” Ajunge chiar să se urască în calitatea sa de creatură umană (iar aici regăsim ambivalența, întrucât toți oamenii, fiind creaturi ale lui Dumnezeu ca și ea, sunt deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
emergența eului empiric în eul liric și intensitatea emoției, comparabilă doar cu aceea din bacovianul Plumb. Sensibilitatea reacționează la acel misterium tremendum pe care-l reprezintă moartea, la propriul ego multiplicat, „ipocrit”. Alături de angoasă, în care se aliază groaza și repulsia, survine și o tentativă de apărare, de „fermecare” a monstruos-straniului, de convertire a lui în familiar locuibil. Discursul liric exploatează principiul teatrului în teatru: eul joacă rolul unui actor ce interpretează fie o partitură gravă, romantică, fie una comică, a
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
corabia beată Mircea Zaciu își propune să satirizeze moravuri înapoiate din lumea universitară (...). Cititorul este neplăcut surprins de modul în care M. Zaciu înfățișează activitatea unui întreg institut de cercetări științifice (...). Satira lui M. Zaciu trezește - într-o oarecare măsură - repulsie pentru anumite aspecte nesănătoase care mai dăinuie încă în viața unor intelectuali (...). Și alte nuvele ale lui M. Zaciu au fost criticate, dar critica n-a dat roade până acum. Cauza principală a acestor lipsuri constă în greșita îndrumare pe
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
această ură străveche, ale cărei victime nu am Încetat Încă să le numărăm. Mircea Mihăieș: Ca unul care m-am format, am crescut, la modul fizic, Într-un mediu multicultural - am mai vorbit de strada mea din Arad -, am o repulsie fizică față de orice argumentări xenofobe, rasiale, antisemite. Din păcate, ele au reapărut - nu că ar fi dispărut vreodată! În ultima perioadă au reapărut Însă În România Într-o formă destul de insidioasă, nu numai la un pol vizibil și faimos pentru
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
În deceniile patru și cinci. Asta este, nu ne vom putea niciodată despărți de acel trecut În mod onorabil dacă vom continua cu tot felul de nuanțări și avocățisme ieftine, care mie cel puțin nu fac decât să-mi provoace repulsie. Vladimir Tismăneanu: În legătură cu Ion Iliescu, am spus că Îi repugnă antisemitismul, ca parte a trecutului său antifascist. Antifascismul autentic are o componentă foarte puternică de anti-antisemitism. Până și Stalin, În perioada antifascismului militant al Uniunii Sovietice, și chiar Înainte, a
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
cuvântul este, dacă nu ofensator, cel puțin foarte puțin poetic, făcând aluzie la o sexualitate brută, sălbatică și lipsită de romantism. Liliac Foarte legat în imaginarul colectiv de vampir, liliacul, deși complet inofensiv, suscită, mai ales la femei, temerile și repulsiile cele mai puternice. Simbolismul său este totuși pozitiv, deoarece întruchipează, mai ales în China, înțelepciunea, capacitatea de a cunoaște viitorului și cunoașterea în general. Orb și trăind în locuri întunecoase, indică, în vis, necesitatea de a sonda propriul sine pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de unde și reprezentările a numeroase divinități cu mamele de scroafă; - în imaginea porcului, așa cum o găsim în basme: purcelușii exprimând vulnerabilitatea ființei în raport cu atacurile repetate ale lupului. Dihor Mai ales mirosul lui dezgustător îi dă dihorului semnificația în vis. Exprimă repulsia și dezgustul inspirate de pulsiunile percepute de către supraeu drept reprobabile sau de atitudinea celor care calomniază, înșală sau îi fac rău celui care visează. Șobolan, șoarece Șobolanul și șoarecele prezintă un simbolism diametral opus: - șobolanul evocă murdăria, distrugerea și moartea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
nebună la dragostea profundă. Expresiile în care apare cuvântul inimă pot fi de o mare utilitate pentru a putea pătrunde semnificația visului, scenariul putând să ghideze alegerea direcției interpretative. Între altele, putem nota: - «a-l durea inima», indicând dezgustul și repulsia; - «o inimă de aur», «a-și pune inima pe tavă» simbolizând generozitatea, compasiunea, empatia; - «o inimă de piatră», «o inimă de gheață», «fără inimă», exprimând insensibilitatea, indiferența; - în sfârșit, «a fi în inima a ceva», adică a ocupa locul central
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
personajele feminine este trecerea rapidă de la o stare la alta și nesiguranța propriilor sentimente. Într-o vară sau, mai exact, niciodată descrie cu detalii pregnante etapele unei relații eșuate, de la indiferența mai mult sau mai puțin sesizabilă la o irepresibilă repulsie. Tăcerea marchează îndepărtarea progresivă a partenerilor, culminând cu momentul în care înstrăinarea devine definitivă: „...cortina de tăcere se aprinse dintr-o dată, iar între ei rămase doar un pumn de cenușă”. Neînțelegerile din cuplu se repercutează puternic asupra sensibilității copiilor, care
BARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285628_a_286957]
-
J.P. Sartreă. Eu Îl doresc pe celălalt, eu am nevoie de El, pentru că nu pot fi singur. Între un Eu și un Tu este o permanentă relație de atracție sau de respingere, care are la bază o dorință sau o repulsie, o curiozitate sau un interes etc. Dacă relația interumană este, din punct de vedere psihomoral, o dorință, Înseamnă că orice dorință este expresia unei nevoia mea de celălalt, sau, cum spune J.P. Sartre, „dorința este dată de lipsa ființei”. Dorința
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
atitudinile acestuia mă determin pe mine Însumi, care sunt privit la rândul meu”. Faptul că și eu sunt privit de celălalt stabilește o prezență comună, dar și sentimente interioare de ordin moral: milă, rușine, teamă, neliniște, Încredere, ajutor, compasiune, ură, repulsie etc. Faptul de „a-fi-privit” mă face, În mod firesc, să mă Întreb: cum sunt Eu văzut de alții? Această Întrebare Îmi stârnește atât o curiozitate, cât și o neliniște interioară. Aici trebuie făcută diferența dintre două atitudini, și anume: - „a-fi-privit-de-alții
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
situații cu caracter conflictual, partenerii cuplului nu mai pot menține un echilibru firesc În relațiile dintre ei. Sentimentele afective inițiale, de atracție, care au dus la constituirea cuplului, vor fi Înlocuite cu sentimente negative, de respingere, de refuz reciproc, de repulsie. În locul atracției apar situații noi. Fiecare vede și descoperă la celălalt defecte pe care fie că nu a vrut, fie că nu le-a putut vedea anterior. Vechile calități sunt Înlocuite cu defecte. Totul va degenera În tensiuni, conflicte, acțiuni
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]