1,025 matches
-
împreună. Mi-a spus-o Duane. Danny înghiți un nod. — Erau iubiți? — Nici nu-mi trece prin cap să fac speculații despre relația lor. Tot ce știu e că Duane era un tip liniștit, că era un bun profesionist la rescrieri de dialoguri și că lucra ieftin, ceea ce e un mare avantaj în lagărul ăsta de muncă. Se auziră câțiva pași în dreptul ușii. Danny se întoarse și văzu o umbră retrăgându-se. Ieși să vadă despre ce era vorba, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să închei treaba spre mulțumirea tuturor (a se citi: a lui Vivian). și asta de patru ori. Abia după asta urma partea cu-adevărat distractivă - primirea, după două săptămâni, a unui manuscris inevitabil încropit, cel puțin pe sfert, să cer rescrierea unor capitole întregi, să-l hărțuiesc pe bietul și epuizatul autor / scriitor să mai lucreze în plus și să predau mormanul împuțit de rahat spre producție în... încă două săptămâni. și asta de patru ori. — Dar știi, Vivian, asta înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
stare să lucreze foarte repede, ceea ce, ținând cont de programul de publicare amețitor de la Grant, îl transformase în cel mai prețios jucător al nostru. Nu-l văzusem niciodată pe Carl, dar el reușise, o dată, să mă salveze miraculos cu o rescriere imediată a unei cărți nou intrare. Toți editorii de la Grant aveau câteva motive ca să-i fie îndatorați. Din păcate, dacă erai femeie și măcar puțin atrăgătoare, Carl nu te lăsa niciodată să-ți uiți datoria. Confonrm zvonurilor, el și Vivian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
New York. Textul românesc a fost publicat, în 1996, de Editura Fundației Culturale Române. Procesul cenzurării volumului, în 1986, este revelat în eseul autorului, „Raportul cenzorului“, din volumul Despre Clovni: Dictatorul și Artistul (Editura Apostrof, 1997, Polirom, 2005). Indicii asupra restaurării, rescrierii și republicării romanului, în Occident și în România, se găsesc în Nota asupra ediției (în ediția a IIa, publicată la Cartea Românească, 2003, în colecția Mari Scriitori Români). Norman Manea În fereastra ghișeului, capul drăgălaș, cu zulufi, al dimineții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cititorului de proză, reducând, atât cât a fost posibil, partea de experiment, care nu a fost pentru autoare decât un travesti pentru a face să treacă ceea ce timpul când a Început să fie gândită această carte interzicea. Înțeleg reticențele față de rescrierea unui roman, le am și eu. Singura mea explicație În acest caz este că scrierea Întâlnirii traversează mai multe fracturi În timp - timpul istoric, dar și timpul de creație al autoarei. Ediția aceasta nu o anulează pe prima, cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Mușat, a cărei lectură a contat pentru transformarea, iată, deloc ușoară, a nuvelei În roman, lui Horea Poenar, Edward Kanterian și Jean Mattern, care, prin rezervele sugerate, inclusiv față de structura grafică a cărții, m-au determinat să fac efortul acestei rescrieri. Responsabilitatea Însă, firește, Îmi revine mie. Gabriela Adameșteanu Martie 2007 Personajele 1. Traian Manu, român exilat În Occident, cetățean italian, director al Institutului European de Cercetare a Mediului Mediteranean din Neapole, Italia, profesor universitar. 2. Christa Manu, soția lui, biolog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
este legată, în biografia creatoare a lui Pratt, de întâlnirea cu mediul argentinian și de colaborarea cu un scenarist strălucitor și vizionar, Héctor Oesterheld. Spațiul argentinian facilitează apariția unui western iconoclast și subversiv, a unei narațiuni ce are ca ambiție rescrierea poveștii fondatoare a Vestului american. Odată cu Pratt și Oesterheld, westernul încetează să mai fie un gen eroic și minor, spre a fi tranformat în discursul ce pune sub semnul întrebării identitățile clasice și stereotipurile rasiale. Publicată în Argentina anilor ’50
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a tradiției și intertextualității. Banda desenată se naște din întâlnirea cu reperele literaturii, forțând, simultan, limitele realismului pictural. Omul din Noua Anglie poate fi pus, alături de Fort Wheeling a lui Pratt, în seria de texte canonice ce are ca ambiție rescrierea istoriei nașterii minunatei și sângeroasei lumi de peste ocean. În aventura pe care o trăiește Christopher Nightly, tânărul aruncat de destin din Liverpool-ul complicațiilor galante în teritoriile de graniță americane, se poate ghici vocea lui Fenimore Cooper, dar și temeritatea marină
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de unde, e doar un porto-franco, ca la Macao. O fațadă. Secretul era În altă parte.“ „Bieții masoni“. „Progresul Își cere victimele lui. Admiteți Însă că suntem pe cale să redescoperim o raționalitate imanentă a istoriei.“ „Raționalitatea istoriei este efectul unei bune rescrieri a Torei“, zise Diotallevi. „Iar noi asta facem, și fie pururea binecuvântat numele Celui Preaînalt.“ „Bun“, zise Belbo. „Acum baconienii au Saint-Martin-des-Champs, aripa neotemplieră franco-germană se dizolvă Într-o miriadă de secte... Dar Încă n-am hotărât despre ce secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lucrurile au fost mai simple. Dintru bun început, deși eram abia ieșit din adolescență, am avut câteva obiecții (relativ minore, de pildă jenanta scenă topless pe care trebuia s-o joace Valeria Seciu). Deși fascinat, nu mi-am pus problema rescrierii temei în decor autohton. Întâmplarea face ca lucrurile să fi ieșit exact pe dos - avem, cu Cei șapte regi ai orașului București, o replică la Bulgakov și ea îi aparține, culmea, unuia dintre scriitorii mei favoriți, Daniel Bănulescu, căruia i-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
volumul publicat În 1930, precum Despre miracol, Între mine și mine, De profundis etc.). PÎnă și o simplă recenzie la cartea unui confrate, - bunăoară „Poeme În aer liber” de Stephan Roll - transformă argumentația propriu-zisă a adeziunii Într-un fel de rescriere, de continuare și amplificare a textelor comentate, utilizate mai degrabă drept catalizatori ai propriei imaginații creatoare. Textul „critic” se impune astfel ca un nou poem, paralel cu poemul-reper, Într-o redundanță semnificativă pentru gradul de implicare a cititorului; un impresionism
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
noastră de concepere, dar care ar putea exista într-o altă ordine a lucrurilor. La fel stau lucrurile în cazul migrației entităților ficționale de la un text la altul, fenomen analizat pe larg de Doležel în epilogul studiului său, consacrat tocmai „rescrierilor postmoderniste” (postmodernist rewrites). Ajungem astfel la un aspect crucial pentru demonstrația noastră, anume reevaluarea intertextualității, prin prisma transgresiunii granițelor ontologice. Doležel remarcă, pe bună dreptate, faptul că intertextualitatea a fost analizată în special din unghiul convențiilor textuale (ca fapt ce
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și chiar a unor lumi ficționale deja construite de operele canonice („protolumi”, în terminologia autorului). Această reluare se aseamănă cu alte tipuri de relații ce se stabilesc între texte, cu traducerea, spre exemplu, cu diferența, deloc neglijabilă, că în cazul rescrierilor reluarea poate fi însoțită de diverse transformări survenite în respectivele „protolumi”. Caracterizate principial tocmai prin radicalismul amalgamărilor pe care le permit,162 aceste rescrieri oferă o lecție teoretică ce poate fi extinsă dincolo de cazurile particulare aduse în discuție - The New
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ce se stabilesc între texte, cu traducerea, spre exemplu, cu diferența, deloc neglijabilă, că în cazul rescrierilor reluarea poate fi însoțită de diverse transformări survenite în respectivele „protolumi”. Caracterizate principial tocmai prin radicalismul amalgamărilor pe care le permit,162 aceste rescrieri oferă o lecție teoretică ce poate fi extinsă dincolo de cazurile particulare aduse în discuție - The New Sufferings of Young Werther, de Ulrich Plenzdorf (1973), Wide Sargasso Sea, de Jean Rhys (1966) și Foe, de J. M. Coetzee (1986). Am putea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
paradoxal - să dea o nouă consistență „textului lumii”, adeseori sufocat de poncife livrești. Poate că ar trebui să insistăm din nou, la acest punct, asupra funcției intertextualității în scrierile lui Mircea Ivănescu. Multe poeme au - după cum am văzut - aspectul unor „rescrieri” ale unor texte de un anumit gen (romane polițiste, de exemplu), dar, la o lectură atentă, constatăm că ele se înfățișează mai curând ca niște eboșe, ca niște scheme sau cadre de roman în care nu se întâmplă, de fapt
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
din unghiul satirei. Departe de schema schiței-reportaj, cele trei scrieri depășesc practica simplei copieri a tiparului produs de către prototipul folcloric, prozatorul angajându-se în efortul de a concura cu acesta. Intenția lui Caragiale este de a obține dubletul revelator, odată cu ,,rescrierea’’ originalului, după binecunoscuta tehnică a ,,uitării în model’’, caracteristică oricărei adevărate scrieri de aspect cu bază parodică. Secretul reușitei este de a nu forța în cel puțin două sensuri. Prezența lor constantă face imposibilă alunecarea în artificialitate, în contrafacere. Observând
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
inclusiv despre lucruri pe care le înveți în timp ce scrii. Ideile vin, făcând să apară altele noi. Gândurile se cristalizează și se leagă unele cu altele, iar combinația acestor elemente provoacă înțelegerea. Înveți. A scrie e echivalent cu a gândi, iar rescrierea este reevaluare. Te întrebi: „Am spus chiar ceea ce doream să spun?”. Răspunsul e nu. Continui. Înțelegi. Realizezi că ai făcut mai mult decât să scrii mai clar: ai gândit mai clar. Ai făcut ca ideile tale să fie mai bune
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
precis cea poetică: situația În care „enunțul este considerat, În structura sa materială, ca având o valoare intrinsecă, fiind o finalitate”24). Cu toate acestea, textul literar nu se poate constitui În afara unui cadru al emoționalității. Experimentele avangardiste, dicteul automat, rescrierile, parodia și celelalte Încercări din domeniul paraliteraturii trec și ele prin același purgatoriu al pre-literaturii. Oricât ar părea de depășită (ba chiar reacționară!) teza funcției emoțional-cognitive a ficțiunii, ea rămâne, dincolo de metode și de mode, un element cert de identificare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
reproducerii. El suportă orice, dar În limitele trăitului. Altminteri, exterioritatea și anterioritatea, condițiile obligatorii ale existenței sale (inclusiv estetice) Îl vor submina. Îl vor obliga să treacă În alt gen, să suporte rigorile altei presiuni: a imaginației, a invenției, a rescrierii. Adică să se lase cuprins de seducția falsificării, a inovației care nu suportă fireștile determinări cauzale și temporale. Care nu acceptă decât Începutul de drum, Începutul de lume. De altfel, jurnalul intim Își are orgoliile sale. Orgolii de parvenire. Odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cenzură, nu acceptă revenirile și eventualele corecturi și jurnalul ca operă literară sau ca dorință de a face literatură. Această a doua categorie, a jurnalelor În care pretenția literarității textului e o prioritate a scrisului, cuprinde jurnalele ameliorate, Îmbunătățite prin rescriere, dar și, totodată, mutilate. Dacă În jurnalul ce se mulțumește să fie o dare de seamă asupra vieții autorului se pierde mult din plăcerea lecturii, nefiind, prin forța Împrejurărilor, scutit de repetiții, imprecizii de exprimare și stângăcii stilistice, a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
târziu: când punerea de acord a persoanei cu timpul nu mai e decât un pretext. În acest interval, tehnica jurnalului intim pătrunsese, pe scară largă, În literatura propriu-zisă: În roman, În reportajul literar. Literaritatea sa nu o dau, firește, nici rescrierea, nici retușurile, nici finisarea Îndelungată sau Înfrumusețarea. Literaritatea o dă noua atitudine față de propriu-i statut. Sensul jurnalului intim nu se raportează, În fond, la nici una din premisele sale. Nici la autor, nici la dată, nici la „intimitatea” conținutului. Problemele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
proletar, rolul decisiv al "maselor populare" în istorie ș.a. care au produs, spre final de regim, o nouă formulă a istoriei de uz școlar. Anii '90 au debutat sub semnul acestei reprezentări familiare, care nu a trezit propriu-zis nevoia de rescriere, ci doar de adăugire, de reamintire a unor detalii mai puțin frecventate. În tot acest timp, istoriile anului 1918 și-au "presimțit" finalul încă din titlu. La începutul anilor '20 s-a vorbit despre două realități: războiul mondial și războiul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
banală, provocată doar de "marea datorie financiară către țările capitaliste"107. După înlăturarea regimului comunist din Estul Europei, manualele occidentale și-au recalibrat serios povestirea despre fostul "Război rece". Un alt manual francez, din 1999, sugera destul de clar dimensiunile aceste rescrieri ale trecutului recent. Tonul general al relatării devenea mult mai puțin militant, dimensiunile competiției ideologice între cele două lumi fiind serios atenuate. Chiar succesiunea titlurilor care defineau liniile generale ale povestirii spune multe despre noua istorie a comunismului. Într-o
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
eventual, ca sugestii de recompensă ludică pentru eforturile elevului. Preeminența textului-povestire era o certitudine și în manualele occidentale din anii '80, dar după două decenii situația s-a schimbat radical. S-ar putea spune că energia investită în Est pentru rescrierea "adevărului istoric" a fost alocată în Occident schimbării mijloacelor de a-l face mai atractiv și convingător. Acolo, manualul a păstrat tot mai puțin din aparența unei cărți, căutând să se apropie de produsele concurente, ale mass-mediei. Expunerea cunoștințelor propuse
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de către propaganda național-comunistă care a reacționat violent la schimbarea narațiunii școlare, mai ales în așa-numitul "scandal al manualelor", de la sfârșitul anului 1999. 75 În centrul curentului demitizant s-a situat istoricul Lucian Boia, ale cărui lucrări au încurajat o rescriere creativă și dezinhibată a istoriei naționale. Publicul a reținut, mai ales, "cărțile sale împotriva comunismului" (vezi http://ro.wikipedia. org/wiki/Lucian Boia, accesat la data de 4.08.2010), ignorând efectul mai profund, reflecția critică asupra mitologiei naționale și a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]