1,011 matches
-
călător în stele, pe călugărul din Mureșanu, pe Ogur din proiectul Decebal, pe poetul Rom din Genaia. De fapt, arborescența acestui motiv crește din trupul poemului Sarmis o fascinație pentru Ioana Em. Petrescu care i-a dezvăluit acea "constantă" a rescrierii motivului orfic. 2. Ochii malefici. Dacă lumea este pentru a fi într-o carte, putem subscrie cu autoarea: lumea există pentru a putea fi privită. Există, spune tradiția, ochi buni și ochi răi. Ei pot mângâia, pot vindeca, dar pot
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
este ironia și a cărui mijloace inovative sunt comentariul și critica 101. Plecând de la premisa că experiența umană e din ce în ce mai vizuală și mai vizualizată ca oricând, s-a pus atât problema apariției unor noi mijloace de interpretare, cât și a rescrierii explicațiilor istorice despre modernism și modernitate, pentru a identifica momentele "turnurii vizuale". În aceste circumstanțe, cultura vizuală ar putea fi percepută ca fiind acel gen de tactică prin care sunt studiate genealogia, definiția și funcțiile vieții cotidiene postmoderne. Tendința de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
procedură, manifestându-se atunci când, de pildă, un text este dublat de un altul, avându-și originea în comentariu și exegeză. Evocarea critică a acestui aspect metatextual prezintă alegoria ca pe un ornament interpretativ retoric. Cu toate acestea, fiind implicată în rescrierea unui text / povestirea unei imagini în termenii semnificațiilor sale figurative, alegoria devine modelul descriptiv al structurii interne a unei opere. Apropriindu-și un anumit imaginar, alegoria operează prin interpretarea semnificațiilor culturale, creând astfel un gen de supliment al textului / imaginii. Atrasă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
modei, a turismului și cu noile tehnologii ale informației, în noua ordine a lumii artei, ne-am confrunta cu o rariefere a formelor culturale rezistente și reziduale care ar trebui gestionate de o opoziție politică colectivă și susținută a artei. Rescrierea contribuției istorice a artei activiste este adesea redusă la critica instituțională a industriei artei. Punând în discuție idealismul și contradicțiile artei activiste, Gregory Sholette amintește de poziția susținută de Lucy R. Lippard într-un eseu publicat în catalogul expoziției Art
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
proletar, rolul decisiv al "maselor populare" în istorie ș.a. care au produs, spre final de regim, o nouă formulă a istoriei de uz școlar. Anii '90 au debutat sub semnul acestei reprezentări familiare, care nu a trezit propriu-zis nevoia de rescriere, ci doar de adăugire, de reamintire a unor detalii mai puțin frecventate. În tot acest timp, istoriile anului 1918 și-au "presimțit" finalul încă din titlu. La începutul anilor '20 s-a vorbit despre două realități: războiul mondial și războiul
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
banală, provocată doar de "marea datorie financiară către țările capitaliste"107. După înlăturarea regimului comunist din Estul Europei, manualele occidentale și-au recalibrat serios povestirea despre fostul "Război rece". Un alt manual francez, din 1999, sugera destul de clar dimensiunile aceste rescrieri ale trecutului recent. Tonul general al relatării devenea mult mai puțin militant, dimensiunile competiției ideologice între cele două lumi fiind serios atenuate. Chiar succesiunea titlurilor care defineau liniile generale ale povestirii spune multe despre noua istorie a comunismului. Într-o
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
eventual, ca sugestii de recompensă ludică pentru eforturile elevului. Preeminența textului-povestire era o certitudine și în manualele occidentale din anii '80, dar după două decenii situația s-a schimbat radical. S-ar putea spune că energia investită în Est pentru rescrierea "adevărului istoric" a fost alocată în Occident schimbării mijloacelor de a-l face mai atractiv și convingător. Acolo, manualul a păstrat tot mai puțin din aparența unei cărți, căutând să se apropie de produsele concurente, ale mass-mediei. Expunerea cunoștințelor propuse
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de către propaganda național-comunistă care a reacționat violent la schimbarea narațiunii școlare, mai ales în așa-numitul "scandal al manualelor", de la sfârșitul anului 1999. 75 În centrul curentului demitizant s-a situat istoricul Lucian Boia, ale cărui lucrări au încurajat o rescriere creativă și dezinhibată a istoriei naționale. Publicul a reținut, mai ales, "cărțile sale împotriva comunismului" (vezi http://ro.wikipedia. org/wiki/Lucian Boia, accesat la data de 4.08.2010), ignorând efectul mai profund, reflecția critică asupra mitologiei naționale și a
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
chiar un anume vid. Astfel, în mai 1988, examenele și programele obligatorii de istorie au fost provizoriu suspendate în școli (Wladimir Berelowitch, Les manuels d'histoire dans la Russie d'aujourd'hui, în "Commentaire", nr. 101, primăvara 2003, p. 112). Rescrierea și republicarea manualelor a început foarte timid în același an, apoi au fost reluate cu dificultate în 1992, pentru a se revigora abia după 1995 (Ibidem, p. 113). 46 Petre P. Panaitescu, Istoria românilor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1990
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cifrică marginală Îmi aparțin. Vers obscur sau greșeală de tipar; nu am reușit să Îi Înțeleg sensul. Vezi Eric J. Hobsbawm, Terence Ranger (coord.), The Invention of Tradition, Cambridge University Press, Cambridge, 1983. O critică a excesului de relativism În ceea ce privește rescrierea istoriei (nu este posibilă existența unei infinități de narațiuni cu privire la aceeași realitate, ci doar a unei pluralități a grilelor de lectură) În volumul Alexandru Zub, Sorin Antohi, Oglinzi retrovizoare. Istorie, memorie și morală În România, Editura Polirom, Iași, 2002, passim
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
comunismul, antifascismul și identitățile evreiești. Mircea Mihăieș (n. 1 ianuarie 1954). Profesor de literatură engleză și americană la Universitatea de Vest din Timișoara. Redactor-șef al revistei Orizont. Autor al volumelor: De veghe În oglindă, 1989, Cartea eșecurilor. Eseu despre rescriere, 1990, Femeia În roșu (În colab.), 1990, Cărțile crude. Jurnalul intim și sinuciderea, 1995, Victorian Fiction, 1998, Masca de fiere, 2000, Atlanticul imaginar, 2002, Scutul lui Perseu, 2003. Lucrează la o carte despre bătrânețe și la una despre doliu. Cei
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
XVI-lea, S.Th. Botnaru Modernismul interbelic, George Bădărău Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal Neomodernismul românesc, George Bădărău N.V. Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne, Marcel Petrișor O teorie a literaturii, Florica Bodiștean Ocheanul balcanic, Marius Nica Parodia literară. Șapte rescrieri românești, Livia Iacob Poetica în naratologia lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean Poetica sacrului, Mina-Maria Rusu Poetica teatrului modern. Luigi Pirandello și Matei Vișniec, Nicoleta Munteanu Postmodernismul românesc, George Bădărău Povestea populară. O perspectivă socio-antropologică, Michel
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
frumusețea sau măreți personajului (...). Cealaltă este funcția ilustrativă - scriitorul trimite la un tablou cu care personajul seamănă și astfel îl ajută pe cititor să vadă mai clar cum arată acesta", Idem, pp. 91-92. 23 Idem, p. 100. ------------------------------------------------------------------------- PARODIA LITERARĂ. ȘAPTE RESCRIERI ROMANEȘTI Foucault, cunoașterea și istoria 2 1 EKPHRASIS Poezie mistică românească 2 3 226 225 Cuvânt-înainte Argument Ekphrasis și descriere Imagine și literatură în critica românească din perioada 1960-1995 Lumea într-o imagine Un tablou din galerie Refugiile ekphrastice și
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
atributiv explicativă cu verb la perfect simplu care introduce o nouă acțiune este suficient de autonomă cît să suporte transformarea-test: Prizonierii urcară într-o trăsură care îi aștepta. Aceasta plecă cu toată viteza. Analiza este confirmată de faptul că, în rescrierea sa, Cendrars face diferența între cele două relative și îi dă autonomie numai celei de a doua, sub formă de frază-vers (v. 6): v. 5: Și urcă într-o trăsură CARE îi aștepta la poartă v. 6: [Ei] Pleacă cu
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
texte: • a. Progresie cu temă constantă. Dacă descrierea împarte adesea o hipertemă în sub-teme, secvențele narative adoptă un dispozitiv mai simplu, în care aceeași T este reluată sub formă pronominală, de exemplu, adăugînd diferite R succesive. Am văzut aceasta în rescrierea lui P2 în trei versuri, citate mai sus: Schema 5 • b. Progresie cu tematizare liniară: rema primei fraze devine tema celei de a doua a cărei remă furnizează, la rîndul ei, tema frazei următoare. Cităm ca exemplu un text publicitar
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
greu: "Am citit recent Le Sun, maculaturA...". Deoarece metafora modifică relația semantică între referent și anafora sa, putem vorbi despre un nou punct de vedere asupra obiectului discursului și atunci schimbarea este însoțită firesc de o anaforă demonstrativă. În schimb, rescrierea depeșei T25 este imposibilă: T25 [...] Un cabriolet a plonjatb de la 160 de metri. Rănită la spate, ACEASTĂ pasageră a fost transportată cu elicopterul la Spitalul cantonal din Coire, a comunicat poliția cantonală grisonă. Cît despre ACEST conducător auto, a scăpat
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
uneori în dinamica sa internă (morala fabulelor și a povestirilor examinate în cap. 6 și 8) și/sau în peri-textul său (prefață, postfață, avertisment etc.). Statutul relației de hipertextualitate dintre un text și sursa lui atinge atît traducerea, cît și rescrierea (2001a și Adam și Heidmannn 2003). Raporturile dintre intertextualitate, context și memorie discursivă au fost abordate în Lingvistica textuală (1999), împreună cu problema capitală a genurilor. La studiile de caz propuse în această carte, am adăugat de atunci lucrări asupra genurilor
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Zamfir). Dar semiologul nu se oprește la experiența liricii, iar scrierile de memorialistică literară (denumită de el însuși „autoficțiune”, iar de critică „roman politico/poetic”) ating, iarăși în dublă expresie, franceză și română (obținută prin autotraducere, sau, mai exact, prin rescriere), nivelul creației literare autentice, prin ștergerea limitelor dintre real și ficțional în planul scriiturii. Romanul Roumains déracinés, apărut în versiune franceză în 1995, la Paris (premiat de Asociația Scriitorilor de Limbă Franceză), cunoscuse o primă variantă în română, Comoara (1989
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
cu Iulian Apostatul. Ea furnizează o listă de argumente de ordin istoric, lexical și teologic, care vor fi reluate de Osvalda Andrei, într‑o conferință susținută la Institutul Augustinianum din Roma, în mai 2003. Autorul se concentrează mai ales asupra rescrierii tratatului De Christo et Antichristo al lui Hipolit și propune ca dată pentru De consummatione sfârșitul secolului al IV‑lea, în acord cu ipoteza noastră. În opinia cercetătorilor Andrei și Gennari, autorul scrierii De consummatione, deși a preluat aproape o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a unui amplu florilegiu de motive mitico-religioase, filtrate adesea prin „pergamentul diafan” al emoțiilor vii ale scriitorului. Uneori, aluzii fine racordează universul ficțional la experiențele românești ale autorului (Limba Creației), alteori acesta apare ca un experiment în oglindă în raport cu mitanaliza: rescrierea mitului ca text literar modern, în interiorul a ceea ce autorul numea „unitatea a tot ce este mental”. SCRIERI: Mircea Eliade, Assisi, 1978; ed. tr. Florin Chirițescu și Dan Petrescu, postfață Sorin Antohi, București, 1995; Iter in silvis. Saggi scelti sulla gnosi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
organizare conceptuală, iar demontarea mecanismului evidențiază dihotomii ce pun în mișcare motorul intertextual: repetare/diferire, hipotext/hipertext, explicit/implicit, intertextualitate în texte/în jurul textelor, structură de suprafață/structură de adâncime, intertextualitate globală/parțială, homotaxă/heterotaxă, homo intertextualitate/heterointertextualitate, intertext/interdiscurs, rescriere/hipertextualitate, réécriture/récriture, intertext/intertextualitate, intertextualitate internă/externă, intertext/intratext. Ca și cum nu era destul, am adăugat și noi patru categorii intratextuale, care să faciliteze operaționalizarea intratextualului în opera unui autor sau a altuia. Pentru proza eminesciană, ele au ajutat. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
programe speciale. Un exemplu în acest sens este programul EDITE, disponibil pe site-ul dedicat criticii genetice al ITEM (vezi infra). Programul în cauză confruntă două variante succesive ale unui text (sau tapuscrisul cu varianta finală), caută automat operațiile de rescriere (suprimare, inserare și înlocuire) și le estimează rezultatul. Acest program și-a propus să evidențieze opoziția perspectivei dinamice și procesuale a criticii genetice la estetismul comparatist al filologiei 2. În cazul nostru, psihologia funcționării, anumite resorturi ale mecanismului, o serie
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
vedere al semnificantului, deplasarea pe care o suportă îi modifică semnificatul, produce o valoare nouă și antrenează o transformare care va afecta în același timp semnificatul textului citat și pe acela al textului în care se inserează. Scrierea este o rescriere: este vorba despre a converti elemente separate și discontinue într-un tot continuu și coerent, ceea ce înseamnă că orice scriere este colaj, glosă, citat și comentariu consideră A. Compagnon. Sub formă programatică, mai întâi, în Introducere în arhitext (Paris, [1979
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la acest nivel al devenirii ideilor în eșafodajul avantextului, iar în final, 4. încorporarea lor în operă ochiul criticului trasează drumul exogenezei unei viziuni constelate ideatic. În primă etapă, intertextualitatea este cea care favorizează creionarea acestui drum. Însă în stadiul rescrierilor aceleiași cugetări în bruioane, precum și la trecerea de la însemnările fragmentare la operă, se produce interiorizarea hipotextului care poate merge până la identificare cristalizare ce decurge dintr-un proces intim (personajul eminescian descrie cum se "coc" în timp ideile primite din afară
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a încerca t-o indentificând pentru o singură operă douăsprezece trasee posibile care duceau către deznodământ, excipit în care romancierul a ales, de fapt, să nu concluzioneze. Un exemplu de practică scriitoricească prin care se indică vizibil drumul endogenezei este rescrierea documentelor. În ceea ce îl privește pe Eminescu, avem mărturii de la prietenul său Slavici și de la alții despre câtă hârtie consuma și căt de perfecționist era. O genetică ce tinde spre a fi completă trebuie să se fundamenteze, consideră R. Debray
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]