1,256 matches
-
evaluează nimeni, că nu ai habar dacă vei lua vreun bonus la final de an, din cauză că nimeni nu vrea să vorbească cu tine despre acest subiect. Ce faci atunci când te uiți in jurul tău, în noua organizație, toata lumea este resemnată, cu toții acceptă starea de fapt și observi că șansele să se schimbe ceva sunt minime? Conform analizei lui Hofstede, societatea noastră este dominant una reținută (restraint). Oamenii tind să fie cinici și pesimiști, iar satisfacerea dorințelor sau împlinirea viselor personale
Spune-mi ce șef ai, ca să-ți spun cum ești ca angajat și cum e atmosfera la tine la muncă () [Corola-blog/BlogPost/338030_a_339359]
-
majoritatea românilor consideră poporul român mai inteligent decât alte popoare; în mediul urban, patru din zece români se consideră intelectuali (41 la sută au răspuns afirmativ la întrebarea „Dumneavoastră vă considerați un intelectual?“). După ce am citit sondajul, recunosc că defetismul resemnat al lui Ducrot dinaintea usturătoarei înfrângeri finale administrate de fritzi la Sedan m-a curpins și pe mine. Da, România e, plastic vorbind, „o oală de noapte și vom fi înecați în rahat”. Sau poate suntem deja. Multora dintre noi
Cel mai intelectual () [Corola-blog/BlogPost/338092_a_339421]
-
va rămâne, însă, legată de Marea Britanie. Eu am fost serile trecute la recepția oferită de ambasadorul Marii Britanii, sir Sebastian Wood. Era o atmosferă deja pre-îndoliată, foarte mulți fruntași ai Germaniei, actori, actrițe, bineînțeles politicieni de toate culorile, aveau ceva deja resemnat. Când am intrat în curtea reședinței, un scoțian, îmbrăcat în costumul național, cânta la cimpoi singur, pe un balcon, imnul Europei. Asta era ca o premoniție. Era ca o premoniție. Cine a rămas să cânte imnul Europei? Un singur instrumentist
„Marea Britanie anunță, prin ieșirea ei democratică din UE, redeschiderea pericolelor dintotdeauna care au primejduit pacea în Europa” () [Corola-blog/BlogPost/337834_a_339163]
-
afară. Chipul ei, cu toți mușchii feței dansând pe fața palidă de furie, plin de brobonele de sudoare, era rugător. După puterea vocii care răsunase câteva secunde în urmă în clasă, în fața mea arăta un ton slab și aproape supus. Resemnat. Plecând, mi-a zis în treacăt: „o să-l dau la cămin, nu mai pot.” Bunica îl creștea singură pe băiat și pe cei trei frați ai lui. Părinții lor sunt la muncă în străinătate. Ea, singură fiind, nu a reușit
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” () [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
ce mai face Radu”, moment în care răspunsul ei m-a lăsat perplexă: „Nu mai știu nimic că eu sunt în spital. Dar vă dau numărul bunicii lui”. Am ajuns din nou la bunică. Mi-a răspuns cu cel mai resemnat ton posibil, spunând: „Aștept să vină să îl ia, îl dau la cămin. Mi-au zis că vin zilele astea. Am făcut actele și tot. Pentru toți patru, nu numai pentru Radu”. Eram șocată din nou și încercam să aflu
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” () [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
după ce a venit din Germania (unde, neștiind să scrie și să citească nici în limba maternă, a avut preocupări mai... neortodoxe) s-a internat în spital pentru un TBC foarte grav, care începuse să atace oasele. Bunica mi-a spus resemnată că „probabil nu mai are mult”. Niciunul dintre părinți nu s-a preocupat de copii; până acum un an au trimis bani, dar de un an de zile se descurcă cu toții pe salariul bunicii de 800 RON. „A trebuit să
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” () [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
coadă pentru voturile și încrederea noastră. Și să-i lăsăm să aștepte mult și bine, trimițându-i acasă cu mâna goală. Și-așa au pus deoparte destul în 26 de ani în care i-am lăsat să facă orice, devenind resemnați și prea toleranți cu hoția și incompetența lor. Acum chiar e timpul să ne deșteptăm. Acum chiar e timpul să votăm pentru ceva și nu împotriva cuiva. A contribuit Alin Iliescu
Statul român și statul la coadă () [Corola-blog/BlogPost/337702_a_339031]
-
volume de poezie scrise (aceasta însemnând o viață dedicată poeziei). Încă de la început am redescoperit „convertirea” poeziei în stare, o împreunare divină a cerului cu pământul, o înălțare binecuvântată către înălțimile Raiului, fără anularea zborului firesc, natural și - de ce nu - resemnat, peste Pământ. Atunci am început să realizez că ești, de foarte multe ori, pus în imposibilitatea de a citi și de a putea desluși - în întregime - sensurile slovelor care te ard cu puterea flăcării sau te cuprind cu frigul glaciațiunii
„GEOMETRIA FUMULUI” SAU „REPERELE AUTOBIOGRAFICE ALE POEZIEI” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344340_a_345669]
-
sugerează două ferestre deschise către enigma creativității, Și, totuși, partea a doua rezolvă enigma: „Sastisit de ofrandele zilnice,/ Adam sări în pântecul altei femei,/ care-l zămisli,/ la rându -i,/ după visul și asemănarea ei.” În versurile următoare rezolvă enigma: „Resemnat,/ și de-aici se mută,/ definitiv,/ în rama strămoșilor,/ zilnic ștearsă de praf” („Tristeți convenabile”). Limbajul acestei poezii are o funcție poetică, pentru că deplasează atenția de la referință la mesajul însuși: „Biciul lui Dumnezeu/ s-a vrut șarpele acesta,/ strivit în
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342881_a_344210]
-
de visele mele,/ Am plecat șchiopătând pe-o biată mârțoagă/ N-aveam nici trifoi... era și oloagă.../ Pe drum potcovind rani deschise cu stele/ Și-a dat rasuflarea sorbind din izvoare/ I-am pus margarete, plângându-i mormântul/ Și-apoi resemnat rătăcind pe-o cărare/ Un om m-a oprit la răscruce de vânturi/ O scară mi-arată, de cer rezemată/ Îmi spune să urc și-apoi iute pleacă/ Fac pasul pe-o treaptă ce repede crapă/ Și cad în genunchi
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
dos, Și frunzele gem, suspinând-n apogeu, Pământul le îmbracă generos... Ah, toamnă, copleșești ființa, Culorile-ți stropite sunt de călimară, Rodește-n tine vița, se vaietă sămânța, Vreau să te iau cu mine în primăvară. CÂNTEC DE TOAMNĂ Copacii resemnați își leagănă destinul, În crengile, ce plâng, că-i toamnă, Și vine jalea, frunzele declamă Un cânt duios, ce-atenuează chinul; Iar verdele e pictor, în astă tânguire, Și își mulează sieși arătarea, Tot verde e, dar nu-și decolorează
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343213_a_344542]
-
aho, copii si frați Stați un pic și lecturați Apoi mai departe dați La prieteni revoltați Vă rog, însă, fiți galanți: Nu dați la euratlanți Să nu dea în bâlbâială De așa o plugureală... *** Aho, aho, români blazați Păcăliți și resemnați Stați un pic și răsuflați La o vorba ca-ntre frați Închideți televizorul Și ascultați Plugușorul C-am venit să-ntorc ogorul Cu vorba, nu cu tractorul Mââânaaați, măăăiii! Bre, la voi, la București Se-ntâmplă lucruri drăcești În curtea
PLUGUŞOR ŞI SORCOVĂ 2017 de MARIAN ILIE în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377510_a_378839]
-
Singurele lucruri ce dau strălucire imaginii sunt dantelele sumare cu care ea și-a împodobit capul și rochia, batista de dantelă pe care o ține în mâini și aurul verighetei din deget. Pe scurt, mama lui Whistler pare o femeie resemnată, cu un fiu faimos, și care, în timp ce el întinde cu pensula culoarea pe șevalet, se gândește la ceva sau la cineva. Iată de ce, "Mama lui Whistler" lasă impresia că ascunde, la fel ca și Gioconda, un mister. Prin urmare, să
LA CE SE GÂNDEA DOAMNA WHISTLER? de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377657_a_378986]
-
treci pe la piață! Costache o privi și el nedumerit:Ce-ai cu omu’, dragă? Lasă-l să se intereseze de prețuri! Orice negustor procedează așa. --Dacă așa vreau eu. Te rog, Dane, fă-o pentru mine! --Dacă așa vrei, spuse resemnat Zamfirescu, deși...nu îți înțeleg misterul. Hai, la revedere -va urma- Referință Bibliografică: romanul TRANDAFIRUL SIRENEI-episodul 2 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1751, Anul V, 17 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378342_a_379671]
-
pe care autoarea le invocă adesea, din satul natal. Îmi pare o stare sufletească reală, nicio mască nu compune aceste versuri, poeta nu are veleități în blândețea evocărilor, ci fior inspirat biografic și încheie acest periplu cu o ipostază universal resemnată, creștinește: A fost o poveste fără sfârșit unde unul vine și altul se duce, stele mărunte balansează un vis între o lumânare ce nu mai arde și-o cruce. Letiția Vladislav este o poetă care socializează, ne-am cunoscut pe
LETIȚIA VLADISLAV- VIAȚA ÎNTR-UN PUMN DE LACRIMI, GRINTA 2016 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379125_a_380454]
-
de vieți omenești, cu imense suferiți. Nu se conștientizează efectele, dezastrul, se lovește în creația lui Dumnezeu prin uciderea oamenilor, și se distruge civilizația - realizările omului din dragoste de om și natură. Unii, văzând toate acestea, de pe acum par obosiți, resemnați și sugerează că „va trebui să trăim cu terorismul!”, întrucât teroriștii pot ataca oricând și oriunde, iar, dacă schimbările vor fi negative, distructive, așa cum s-au arătat până acum a fi - atacurile producându-se în lanț de la o vreme -, vor
DURERE, AMĂRĂCIUNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379138_a_380467]
-
s-a îndurat să mă cruțe... Dacă te-aș mai putea vedea o dată, aș simți că am trăit fericit! Mă aflu la Spitalul Municipal din Cluj, pentru că am fost iradiat. Adio, Adelina, singura mea mângâiere! Marian." Am dormit mult timp, resemnat și cu cugetul împăcat. Poate că a trecut o noapte, poate că au fost mai multe, nu știu... Când m-am trezit și am văzut lumina zilei în salonul în care mă aflam, am simțit niște mâini fine mângâindu-mi
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (7) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379957_a_381286]
-
Micul meu Prince a plecat, Sufletu- i a zburat... Sufletu-i s -a -nălțat Spre infinit, Spre albastrul infinit. Oare o fi în Paradis? Întorcându-se de la clinica cu o seară înainte, fiul meu cel mare,atât de trist,dar resemnat, îl ținea pe Prince sub braț. Micuțul,neputând stă pe lăbuțele-i slăbite,s-a întins pe o parte. Eu l-am acoperit,apoi l-am luat la piept și am rămas amândoi pe un scaun..el, ghemuit la mine
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
întunecat...Micul meu Prince a plecat,Sufletu- i a zburat...Sufletu-i s -a -nălțatSpre infinit, Spre albastrul infinit.Oare o fi în Paradis?Întorcându-se de la clinica cu o seară înainte,fiul meu cel mare,atât de trist,dar resemnat, îl ținea pe Prince sub braț.Micuțul,neputând stă pe lăbuțele-i slăbite,s-a întins pe o parte.Eu l-am acoperit,apoi l-am luat la piept și am rămas amândoipe un scaun..el, ghemuit la mine în
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
de a ierta, pe cei care mă pălmuiau din umbră, sau aruncau cu pietre în vitrinele construite de mine. Schimonoseala sufletului, cocoșat de răutatea unora dintre noi, m-au făcut să plâng ascuns. Nu vreau să trec uitat de lume, resemnat sorcovind viitorul. Vreau să fac castele de nisip alături de nepotul meu, să nu las ridurile să le prăbușească, datorită războaielor vieții, să-l învăț să învingă numai când trebuie, să piardă pentru cei dragi lui, dar mai ales să construiască
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
câteodată să-mi mai rămână și atunci, mai le dau câte-o bucățică. Hai mă Ghițo, hai că știu eu prea bine că nu ești o femeie rea, nu te supăra pe mine, acum! - Bine, bine, căpitane, îi răspunse Ghița resemnată și continuă, of, Doamne!, dacă nu te-aș cunoaște, poate m-aș supăra, dar așa! Bine măi Vasile, bine, hai că trebuie să ajung la Costel acasă, că el și nevastă-sa pleacă la servici, și eu merg să stau
CĂPITANUL VASILE (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381997_a_383326]
-
să scoată și el un ban. Anul trecut îl văzusem și noi pe unchiul Tolic cum stătea cu niște băieți în centrul Igeștiului. Fumau și așteptau răbdători să pice vreo babă care voia să ajungă la Storojoneț să facă cumpărături. Resemnat, Taty a înțeles situația și mi-a făcut semn să mergem în grădină să pregătim grătarul Mie atât mi-a trebuit. În sfârșit, ne puteam ocupa cu ceva. Eu mă puteam juca cu focul în voie și Taty putea să
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
strigarea, Atunci când Domnul va decide, Înalte porți se vor deschide, Ce cruntă e predestinarea. De vom vedea în depărtarea Zării o tainica lumină, Desi durerile le-alină Vom înfrunta morții chemarea. Și fără a putea-o opri Vom face pasul resemnați Și-n suflet fi-vom împacați Atunci cand timpul va veni. Atunci cand timpul va veni Vom înfrunta morții chemarea, Ce cruntă e predestinarea, Ne naștem pentru a muri. Referință Bibliografica: Ne naștem pentru a muri - glossă - / Căprar Florin : Confluente Literare, ISSN
de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379379_a_380708]
-
veni să te întâmpin cu verdele în suflet, cu toate așteptările scăldate într-o altă lumină. Ia -mi visele și dăruiește-le acestei neîmblânzite primăveri ce mă așteaptă cu brațele ei amețitoare, mereu mai pătimașe, mereu în căutarea unei scântei resemnate... Dă-i sufletului alte fântâni, poate mai adânci și cu ape mai line, și eu voi renaște, ... Citește mai mult Ia-mi visele și înflorește-leîn această primăvară, mereumai grăbită,mereu mai tenace...Dă-i cerului o nouă culoare,poateun amestec
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
nouă culoare,poateun amestec de violetși turcoaz,și eu voi veni să te întâmpincu verdele în suflet,cu toate așteptările scăldateîntr-o altă lumină.Ia -mi visele și dăruiește-leacestei neîmblânziteprimăverice mă așteaptă cu brațele eiamețitoare,mereu mai pătimașe, mereuîn căutareaunei scântei resemnate...Dă-i sufletului alte fântâni,poate mai adânci și cu apemai line,și eu voi renaște,... VI. ÎN PRIMĂVARA ASTA, N-AM SĂ VIN..., de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017. N-am să pot
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]