10,353 matches
-
de provincie, nu pentru că nu s-ar face serios carte, ci pentru că Warren nu îl evocă defel cu obișnuitul entuziasm al cuiva mîndru de formația sa, de dascălii pe care i-a întîlnit, de aerul intelectual pe care l-a respirat. Becoming What One Is nu e deloc obișnuita carte de memorii, și prin "obișnuită" vreau să spun narcisistă, auto-justificatorie, angajată în patosul propriei interiorități. Warren nu e încîntat de spectacolul propriului sine, ci mai curînd intimidat de misiunea pe care
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
Constantin Mille, pînă în Calea Victoriei, pentru a reuși să se cumpere un bilet la Maestrul și Margareta Cătălinei Buzoianu sau la Richard al III-lea făcut cu Silviu Purcărete? Ștefan Iordache era fascinant. În felul cum fraza, cum pășea, cum respira, în detaliul gestului sau în vorbele privirii. Cu cei doi regizori a lucrat și după '89. Cu Purcărete a făcut Titus Andronicus unde violența cruzimii își schimba aiuritor vocile și fețele. Cu Cătălina Buzoianu l-a creat pe generalul Cearnota
Farmecul generalului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16414_a_17739]
-
îl ține pe Shakespeare, de celălalt pe Bulgakov. Este destinul hotărît al Maestrului. Între cei doi îl văd umblînd ireal, cu un alai ciudat după el, într-o lume unde nu poate intra oricine. Forță și vulnerabilitate, fior rusesc ce respiră în toți porii. Artistul Ștefan Iordache întruchipează o alianță de daruri aranjate de lumina divină. Astfel luminate, darurile s-au contopit în genialitate. Fidel scenei, scîndurii de lemn mai presus de orice, Generalul, fie el Cearnota, poartă în priviri freamătul
Farmecul generalului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16414_a_17739]
-
e vorba despre mari spectacole, memorabile, antologice și, din păcate, din ce în ce mai rar invocate. În al doilea rînd, pentru că e vorba despre acea perioadă a teatrului românesc de mari creații, de întîlniri artistice excepționale, de cîteva spații binecuvîntate în care se respira altfel, lucrurile aveau o ordine divină, gîndurile și spiritele tindeau spre perfecțiune, spre performanță, spre căutarea profundă în care tainele ți se deschid. Și nu în ultimul rînd pentru că, citind și recitind distribuții, găsești în fiecare aproape numai nume sonore
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
de fericita și slăvita viețuire duhovnicească a creștinilor, atenți ca nici cu un gând necurat să nu primejduiască cineva împărtășirea din viața de veci120. Simpli în nevinovăție și nevinovați în simplitate 121, cu chipuri senine ce radiază de bucurie creștină, respirând pe Dumnezeu și trăind împreună cu Dumnezeu 122, îi sprijineau pe cei ce se clătinau în credință și purtare și-i ridicau pe cei neputincioși, schimbând totul în ceea ce Îi place Domnului, prin darul Duhului care petrecea în ei. Considerau o
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
aproximeze cît de cît plauzibil mizînd pe temele curente de reflecție ale lui Diderot), Bradbury nu izbutește să recreeze o paradigmă conversațional-argumentativ-filozofică diderotiană. Altfel spus: pe alocuri, protagonistul său e un Diderot neconvingător. Spre deosebire de textele lui Denis Diderot însuși, care respiră dialog și ignoră total epicul, romanul lui Bradbury are un context narativ cu evidente nuanțe autobiografice: un romancier englez, care rămîne nenumit, un fel de fan Diderot al zilelor noastre, află de prezența acestuia la Sankt Petersburg și se hotărăște
Semnul unei disperări by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16476_a_17801]
-
unui mare artist și al unei generații. L-am cunoscut pe Gheorghe Cozorici într-un octombrie sau noiembrie mohorît. Era 1993. Tîrgu-Mureș. Se sărbătorea "promoția de aur" a teatrului românesc. Treizeci și șapte de ani de la absolvire. Două zile am respirat același aer cu George Constantin, Gheorghe Cozorici, Silviu Stănculescu, Sanda Toma, Mircea Albulescu... Lipseau deja Amza Pellea, Silvia Popovici, Gina Patrichi... Mă uitam pe scenă la cei prezenți și refăceam, din memorie, locurile goale. Trei cuvinte mi-au trecut prin
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
sinteză și chiar o aptitudine filozofică este aceea potrivit căreia, atunci când scrii despre tine, te afli la suprafață, în timp ce adevăratul tău eu rămâne în adâncuri, ca un scafandru cu care comunici precar: "în fața paginii, totdeauna, tot la suprafață te afli. Respiri. Ești în aer. între tine și el sunt distorsiuni, neînțelegeri, carențe grave de comunicare. Ceea ce lui i se pare a fi o catastrofă, pentru tine poate fi doar o umbră roșie în apă. Ce frumos, spui tu, de parcă soarele ar
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
și mult mai complexe. Ce dispăruse, de fapt? Lumina, speranța. Și dacă nu dispăruse de tot, fusese amânată pentru generația următoare. Iată cum se încheie Matca. O femeie se lasă acoperită de ape și își ridică deasupra capului noul născut: "Respiră, mă!". Și am respirat. Suntem, fiecare în parte, acei copii ținuți, cu sacrificii deasupra apelor. Ar fi cazul să ne purtăm ca atare. Ceea ce a urmat a fost (și mai este încă) un imaginar al potopului. Poezia lui Nichita Stănescu
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
Ce dispăruse, de fapt? Lumina, speranța. Și dacă nu dispăruse de tot, fusese amânată pentru generația următoare. Iată cum se încheie Matca. O femeie se lasă acoperită de ape și își ridică deasupra capului noul născut: "Respiră, mă!". Și am respirat. Suntem, fiecare în parte, acei copii ținuți, cu sacrificii deasupra apelor. Ar fi cazul să ne purtăm ca atare. Ceea ce a urmat a fost (și mai este încă) un imaginar al potopului. Poezia lui Nichita Stănescu s-a întunecat și
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
metafizician, ce-și primește confirmarea și răspunsul în ultimul poem al cărții, expresia certitudinii și adevărului esențial: "I-am spus Zguduitorului;/ toate pentru că te iubesc./ Îmi spune Zguduitorul;/ totul, pentru că Te iubesc." E o poezie filosofică, dar fără ermetism conceptual, respirând o neliniște existențială și religioasă bulversantă, amintind de retorica blagiană și argheziană. Hamletianismul unor interogații ("I-am spus Zguduitorului;/ puterea absolută a gândirii curmă tot ce este străin/ ce este mai rău, să fii/ ce este mai bine, să fii
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
pedepsești/ atât de tare?/ de ce am ajuns să Te iubesc atât de mult?". Melancolia, durerea și iluminarea, anxietatea metafizică și moartea se transmit din poemele lui Paul Daian, copleșitor și grav, veșnicele vibrații sufletești în fața insondabilului. Sunt versuri bune, ce respiră o sensibilitate genuină, o sensibilitate a esențelor bulversante. Paul Daian, Mingea de păr a vieții, Editura Coresi, București, 2000, Colecția "Poeții orașului București".
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
cu adevărat, și care trebuie să ne intereseze pe toți în cel mai înalt grad - nivelul intelectual, cultural. Ar fi de înțeles literatura română, mai larg cultura română, de-a lungul vremii și acum, fără acești plămâni prin care să respire, să ființeze - micile reviste literare? Sutele de cărți valoroase care se tipăresc anual la noi n-ar fi cumva ca un clopot care răsună în gol, fără ecourile, fără oglinzile critice, fără comentariile aplicate (și de un limbaj specializat, anevoios
Revistele literare by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/11966_a_13291]
-
vedere sînt Gellu Naum (romanul Zenobia), Iolanda Malamen (Eu, meseria de călău și melancolica regină), Alexandru Vona (volumul de proză scurtă Misterioasa dispariție a orașului de cîmpie), Ana Blandiana ( Sertarul cu aplauze), Ion Băieșu (romanul Balanța), Constantin Popescu (Mesteci și respiri mai ușor...), Ștefan Agopian (Fric), Gabriel Chifu (mai multe dintre romanele sale). Fără a folosi o metodă specială (dar combinînd, atunci cînd e cazul, hermeneutica, semiotica și analiza psihologică), criticul găsește de fiecare dată calea cea mai scurtă către specificitatea
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
accesări:accesări- număr total de voturi:voturi- număr total de cititori:cititori- număr de abonați:abonat->accesări / articol->accesări / cititor->voturi / articol->cititori / articol I. YOGA, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 2256 din 05 martie 2017. Yoga Nu respira încă,mai așteaptă puțin așteaptă și tu,luminile dimineții. Dimineață, trebuie să aștepți luminile și apoi să respiri. Trebuie să respiri și apoi să deschizi ochii, trebuie să deschizi ochii și apoi să te întrebi. Ce să te întrebi ?. Nu
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
accesări / cititor->voturi / articol->cititori / articol I. YOGA, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 2256 din 05 martie 2017. Yoga Nu respira încă,mai așteaptă puțin așteaptă și tu,luminile dimineții. Dimineață, trebuie să aștepți luminile și apoi să respiri. Trebuie să respiri și apoi să deschizi ochii, trebuie să deschizi ochii și apoi să te întrebi. Ce să te întrebi ?. Nu contează. Trebuie să te întrebi. Trebuie să privești întâi tavanul,apoi pereții cu o privire decentă și să
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
articol->cititori / articol I. YOGA, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 2256 din 05 martie 2017. Yoga Nu respira încă,mai așteaptă puțin așteaptă și tu,luminile dimineții. Dimineață, trebuie să aștepți luminile și apoi să respiri. Trebuie să respiri și apoi să deschizi ochii, trebuie să deschizi ochii și apoi să te întrebi. Ce să te întrebi ?. Nu contează. Trebuie să te întrebi. Trebuie să privești întâi tavanul,apoi pereții cu o privire decentă și să revii iar la
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
tavanul și pereții : ești în viață, încă. Așa,cu ochii închiși, zgomotele orașului ajung la tine. Trebuie să le negi, nu trebuie să le auzi. nu trebuie să te preocupe nimic. Memoria ta rastiginita pe coperta ... Citește mai mult YogaNu respira încă,mai așteaptă puținașteaptă și tu,luminile dimineții.Dimineața, trebuie să aștepți luminileși apoi să respiri.Trebuie să respiri și apoi să deschizi ochii,trebuie să deschizi ochii și apoi să te întrebi.Ce să te întrebi ?. Nu contează.Trebuie
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Trebuie să le negi, nu trebuie să le auzi. nu trebuie să te preocupe nimic. Memoria ta rastiginita pe coperta ... Citește mai mult YogaNu respira încă,mai așteaptă puținașteaptă și tu,luminile dimineții.Dimineața, trebuie să aștepți luminileși apoi să respiri.Trebuie să respiri și apoi să deschizi ochii,trebuie să deschizi ochii și apoi să te întrebi.Ce să te întrebi ?. Nu contează.Trebuie să te întrebi.Trebuie să privești întâi tavanul,apoi perețiicu o privire decentăși să revii iar
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
negi, nu trebuie să le auzi. nu trebuie să te preocupe nimic. Memoria ta rastiginita pe coperta ... Citește mai mult YogaNu respira încă,mai așteaptă puținașteaptă și tu,luminile dimineții.Dimineața, trebuie să aștepți luminileși apoi să respiri.Trebuie să respiri și apoi să deschizi ochii,trebuie să deschizi ochii și apoi să te întrebi.Ce să te întrebi ?. Nu contează.Trebuie să te întrebi.Trebuie să privești întâi tavanul,apoi perețiicu o privire decentăși să revii iar la tavan.Să
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
ca să-nfloresti în clipele ce par a trece la margini de cuvânt auzi mereu ecoul ce-n sufletul lumii se naște și adie fără urmă prin noi de la Inceput ca să vedem același vis să urmăm același drum, un eter ne respira, un Destin ne conduce căci purtăm aură unui cer înstelat și-n noi înscrisă adânc legea tainica a firii de când venim si cand plecăm în Lumina. Citește mai mult Imago mundiîntre mine și ține, mărturisesc un poemo cale numai a
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
ochii tăicând răsari din nopțile târziică să-nfloresti în clipele ce par a trecela margini de cuvântauzi mereu ecoulce-n sufletul lumii se nașteși adie fără urmă prin noide la Începutca să vedem același vissă urmăm același drum,un eter ne respira, un Destin ne conducecăci purtăm aură unui cer înstelatși-n noi înscrisă adânclegea tainica a firiide când venimși când plecăm în Lumina.... XVIII. PE MALUL STYXULUI, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015. Pe malul Styxului
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Acasa > Poeme > Devotament > INFINIT Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului Infinit Fără așteptări vine iubirea adevărată! Ea respiră de dincolo de timp până dincolo de cer. Te ridică peste umărul clipei te aruncă în văzduhul visării și parte din tine rămâne în nori, parte în gândul celuilalt. Rătăciri A plecat gândul de acasă îndrăgostit de florile primăvăratecei tale înfrunziri, Acum
INFINIT de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382685_a_384014]
-
unor vremuri vitrege, găsește puterea de a se aventura într-o cunoaștere a lumii prin poezie și prin muzică.(Monica Grosu) Este evidentă o privire filosofică răscolitoare în multe poezii (...). O combustie spirituală intensă se transmite și poeziei de dragoste. Respiră în toate energia și vigoarea unui crez. Mai există, apoi, și o secretă punere în scenă a ipostazelor respective, o anume unitate stilistică în marea lor diversitate. Măiestria lui Anatol Covali este ușor de identificat și în muzicalitatea încântătoare a
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ELIBERARE Autor: Mihaela Mircea Publicat în: Ediția nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului ELIBERARE Hai !să fugim ,să respirăm văzduhul Să ne-ntrupăm din geruri simultan Acum când iarna-mpodobește totul Și-afară-i început de an Hai !prin poeme,dacă nu prin gânduri Să hoinărim o dată amândoi Căci se preschimbă secundele în rânduri Iar timpul ninge,ninge peste noi ! Nespus
ELIBERARE de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382756_a_384085]