728 matches
-
Timp de o treime de secol, Franța a trăit două experiențe de monarhie constituțională. După Restaurație, monarhia din iulie consfințește cuceririle liberale din 1789. Societatea este dominată de opoziția dintre lumea notabililor și popor. Economia se transformă începînd cu 1840. Restaurația Instaurarea regimului. Ludovic al XVIII-lea acordă la 4 iunie 1814 o Cartă Constituțională. Termenul venea din Vechiul Regim. Preambulul afirmă că "autoritatea întreagă rezidă în Franța în persoana regelui" și respinge suveranitatea poporului. Dar, prezentată ca o concesie, Carta
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de religie (religia catolică este într-adevăr "religie de stat") și a libertății presei, care trebuie să se conformeze legilor care reprimă abuzurile. Totuși, bazele societății liberale și burghezia născută din Revoluție nu sînt atinse. Compromisul din 1814 exclude o restaurație a societății Vechiului Regim. Organizarea puterilor dă regelui puterea executivă, numirea miniștrilor, inițiativa legilor. Două adunări discută legile: Camera pairilor, ai cărei membri sînt numiți de rege și Camera deputaților, aleasă după un sufragiu *cenzitar; electorii trebuie să plătească o
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
XVIII-lea. Frate al lui Ludovic al XVI-lea, contele de Provence a luat titlul de Ludovic al XVIII-lea în 1795, la moartea orfanului din mănăstirea Temple. El dorește să "naționalizeze regalitatea și să regalizeze națiunea". Dar, dacă prima restaurație, în 1814, s-a făcut fără probleme, a doua Restaurație (după stîrnirea pasiunilor de către Cele o Sută de Zile, întoarcerea la putere a lui Napoleon urmată de înfrîngerea de la Waterloo) este însoțită de violențe. În sud-est și în sud-vest, sute
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de Provence a luat titlul de Ludovic al XVIII-lea în 1795, la moartea orfanului din mănăstirea Temple. El dorește să "naționalizeze regalitatea și să regalizeze națiunea". Dar, dacă prima restaurație, în 1814, s-a făcut fără probleme, a doua Restaurație (după stîrnirea pasiunilor de către Cele o Sută de Zile, întoarcerea la putere a lui Napoleon urmată de înfrîngerea de la Waterloo) este însoțită de violențe. În sud-est și în sud-vest, sute de bonapartiști au fost masacrați. Alegerile se fac în acest
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
-lea, o "Cameră de negăsit". Guvernul impune votarea de legi excepționale. Mareșalul Ney, erou al campaniilor napoleoniene, este comdamnat de Camera pairilor și împușcat la 7 decembrie 1815. Administrațiile sînt "epurate": cuvîntul intră atunci în vocabularul politic. Viața politică sub Restaurație. Ludovic al XVIII-lea cheamă la putere un fost emigrat, un moderat, ducele de Richelieu. El dorește, ca și Aliații, ca reacția să nu se extindă. Regele dă, la 5 septembrie 1816, ordonanța de dizolvare a Camerei "de negăsit". Alegerile
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
restrînge net sufragiul și reduce numărul alegătorilor de la 9 milioane la mai puțin de 7 milioane (pentru a fi alegător trebuie să domiciliezi trei ani în regiunea respectivă, ceea ce lovește mai ales mîna de lucru mobilă). Monarhiștii speră atunci o restaurație, dar divizarea dintre legitimiști, fideli contelui de Chambord, și orleaniști conduce la eșec. În același timp, "Prințul-Președinte" cîștigă masele prin călătoriile sale în provincie și își consolidează autoritatea. Neputînd obține, în termenii Constituției, un al doilea mandat, el organizează o
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mult mai puțin sîngeroasă mai întîi, pentru că morți, și răniți, nu au fost decît o mie două sute de victime; mult mai puțin contestată, pentru că regimul care ia sfîrșit de-abia s-a apărat și nu lasă deloc în urma lui, precum Restaurația, un mare partid care să îi păstreze un atașament și un devotament aproape religios. A fost proclamată Republica fără fanatism și fără opoziție; toată lumea o acceptă pentru că monarhia, de trei ori încercată sub Napolen, Ludovic al XVIII-lea și Ludovic-Filip
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Lorenei, cu Metz. Provinciile pierdute vor bîntui conștiința națională franceză pînă în 1914. Nașterea regimului Comuna. Problema regimului rămîne în suspensie. În fața unei Adunări în majoritate monarhistă, Thiers s-a angajat să nu se pronunțe asupra regimului. Teama de o restaurație, umilința înfrîngerii, mizeriile asediului, efervescența revoluționară a capitalei de după sfîrșitul Imperiului, acestea sînt aspectele stării de neliniște din Paris, ale cărui sentimente republicane fuseseră dovedite de alegerile din februarie. Adunarea națională se instalează la Versailles și nu la Paris, suprimă
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ani în Franța. Prima consecință a Comunei este că a demonstrat că nici un alt regim în afară de Republică nu este tolerabil pentru capitală și pentru marile orașe din provincie, Lyon, Marsilia, Toulouse, care au cunoscut și ele efemere Comune. Victoria republicanilor. Restaurația monarhistă pare imposibilă după refuzul contelui de Chambord, pretendentul legitimist, de a adopta drapelul tricolor cerut de orleaniști. Divizați, monarhiștii trebuie să continue să se încreadă în Thiers. Legea Rivet din 31 august 1871 organizează puterile acestuia: el este în
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
republican dar belicos, neliniștește guvernul, care-l scoate la pensie. Boulanger poate atunci să-și construiască o carieră politică triumfală prin jocul alegerilor parțiale. Deviza sa "dizolvare, Constituantă, revizuire" îi reunește pe nemulțumiți: radicali, iacobini, naționaliști cerînd revanșa, monarhiști sperînd restaurația, bonapartiști autoritari. Născut la stînga, boulanjismul, un timp, menține echivocul, dar glisează rapid la dreapta. El marchează apariția unui naționalism de dreapta antiparlamentar. Dar Boulanger nu știe să-și exploateze succesul și mișcarea sa regresează după ianuarie 1889. Socialiști și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
colonii răzlețe, moștenire a perioadei Vechiului Regim: Martinica, Guadelupa, Saint-Pierre-et-Miquelon, Guyana și, în Oceanul Indian, Insula Réunion și cinci reprezentanțe comerciale în Indii. În Africa, cîteva reprezentanțe de coastă în Senegal nu-i interesează decît pe comercianții din Marsilia și Bordeaux. Restaurația intreprinde expediția Algerului pentru rațiuni de prestigiu, cu scopuri de politică internă și pentru a pune capăt pirateriei corsarilor. Beiul algerian cedează Algerul la 5 iulie 1830. Monarhia din Iulie a fost stînjenită de acest legat. Ea nu trece decît
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
268 Imperiul și instalarea notabililor, 269 Împăratul, notabilii și clasele populare, 269 Dereglarea sistemului, 271 Demografia, 272 Economia, 272 Documente: 1. Prefectul Imperial, 273 2. Războiul Spaniei din 1811 văzut de comandantul Parquin, 275 22. Monarhia constituțională în timpul notabililor, 277 Restaurația, 277 Instaurarea regimului, 277 Viața politică sub Restaurație, 278 Monarhia din Iulie, 280 Revoluția din 1830, 280 Domnia lui Ludovic-Filip, 281 Societatea franceză sub monarhia constituțională, 283 Importanța politică și socială a elitelor, 283 Păturile populare, 283 Romantism și religie
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și clasele populare, 269 Dereglarea sistemului, 271 Demografia, 272 Economia, 272 Documente: 1. Prefectul Imperial, 273 2. Războiul Spaniei din 1811 văzut de comandantul Parquin, 275 22. Monarhia constituțională în timpul notabililor, 277 Restaurația, 277 Instaurarea regimului, 277 Viața politică sub Restaurație, 278 Monarhia din Iulie, 280 Revoluția din 1830, 280 Domnia lui Ludovic-Filip, 281 Societatea franceză sub monarhia constituțională, 283 Importanța politică și socială a elitelor, 283 Păturile populare, 283 Romantism și religie, 285 Documente: 1. Legea Guizot din 28 iunie
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
este recomandată dacă nu pot atinse stabilitatea ocluzală și condițiile optime parodontale. Orice mobilitate prezenta înainte de tratament trebuie să fie redusă prin echilibrare ocluzală combinată cu terapie parodontala; altfel dacă dintele implicat nu răspunde trebuie extras înainte de a continua cu restaurațiile provizorii până la tratamentul definitiv. Obiectivul principal al imobilizării este acela de a reduce deplasarea tridimensională a dinților lipsiți de suport parodontal corespunzător . Acest obiectiv este adeseori întâlnit odată cu plasarea adevată a unui imobilizării la nivelul întregii arcade, si, pentru a
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
Biserică, Tradiție și națiune / 121 Abordarea interconfesională / 133 Arheologia confesională / 141 Partea a III-a: INTELECTUALITATEA ȘI TRADIȚIA Actualitatea Predaniei / 161 Cunoașterea religioasă / 175 Știință și credință / 189 Partea a IV-a: BREVIAR TEOLOGIC Libertatea ca posibilitate de alegere / 201 Restaurație sau revoluție spirituală / 209 Forme ale discursului subversiv / 215 Teologia imaginii / 221 Menirea episcopatului / 235 Reîmprospătarea predicii ortodoxe / 239 Comportamentul în Biserică / 245 Sensul tradiției. Timp istoric vs. timp liturgic / 249 Teologia lucrătoare / 255 Estetica Ortodoxiei / 261 Reforma universitară / 269
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în sensul materialismului tehnologic, globalist, adică spre o uniformizare ontologică, spre o deformare a chipului divin din om, o schimonosire a propriei esențe, în dauna unui om mecanizat, robotizat care își anulează libertatea de a fi și de a gândi. Restaurație sau revoluție spirituală? S-a discutat îndelung după decembrie '89 de pericolul restaurației, idee obsedantă a regimului comunist de a abate atenția de la esența problemei unei națiuni ateizate și anchilozate: refacerea spirituală. Revoluția spirituală a omului implică o revoluție întru
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a chipului divin din om, o schimonosire a propriei esențe, în dauna unui om mecanizat, robotizat care își anulează libertatea de a fi și de a gândi. Restaurație sau revoluție spirituală? S-a discutat îndelung după decembrie '89 de pericolul restaurației, idee obsedantă a regimului comunist de a abate atenția de la esența problemei unei națiuni ateizate și anchilozate: refacerea spirituală. Revoluția spirituală a omului implică o revoluție întru Hristos, în sensul redescoperirii Revelației în structura interioară, în accepția filocalică a sfintelor
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
BISERICA ȘI ELITELE INTELECTUALE INTERBELICE 4 5 Introducere Regența Patriarhală Problema Pascală (1928-1929) Biserica și politica Învățământul religios Logos ortodox Biserică, Tradiție și națiune Abordarea interconfesională Arheologia confesională Actualitatea Predaniei Cunoașterea religioasă Știință și credință Libertatea ca posibilitate de alegere Restaurație sau revoluție spirituală? Forme ale discursului subversiv Teologia imaginii Menirea episcopatului Reîmprospătarea predicii ortodoxe Comportamentul în Biserică Sensul tradiției. Timp istoric vs. timp liturgic Teologia lucrătoare Estetica Ortodoxiei Reforma universitară Teologie și politică Din Trupul Ecclesiei. Epistolar creștin Bibliografie Abstract
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
toate le rabdă. 8. Dragostea nu cade niciodată") și sîntem încrezători că cel puțin în parte, am urmat calea deschisă de junimiști și, așa cum citim în salutul transmis de Virgil Nemoianu, "prin "Convorbiri literare" a avut loc cu adevărat o restaurație". Într-o lume a neașezării și discontinuității, am pășit în temeinicie și normalitate. La moment aniversar sîntem datori să mulțumim din inimă tuturor colaboratorilor, fără de care revista nu ar fi ceea ce este. Mulțumim și echipei tehnice, care aduce în formă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
căpătat un sens precis în istoria intelectuală și chiar în cea literara. Totuși, originea pestriță a etichetelor noastre obișnuite este cam deconcertantă. "Reforma" își are originea în istoria ecleziastică; "umanismul", în istoria culturii; "Renașterea", în istoria artei; "Commonwealth"-ul și "Restaurația" sunt derivate de la evenimente politice precise. Termenul "secolul al XVIII-lea" este un vechi termen 'cronologic care a preluat ' unele dintre funcțiile termenilor literari "augustan" și "neoclasic". "Preromatism" și "romantism" sunt în primul rând termeni literari, în timp ce "victorian", "edwardian" si
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
of law. Astfel, teoria contractualistă a lui Locke se deosebește pas cu pas de versiunea anterioară propusă de Thomas Hobbes care justifica monarhia absolută și respingea ideea limitării puterii prin acțiune parlamentară. Exilat în Olanda în a doua jumătate a Restaurației Stuart și atașat de cauza parlamentară, Locke s-a întors împreună cu Wilhelm de Orania, cel care a preluat tronul Angliei după revoluția din 1688. În Prefața celor două Tratate, publicate împreună, Locke a scris o pledoarie în favoarea prințului de Orania
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
ruinei"2. Acest detaliu arată că teoria politică a lui Locke a avut de la bun început un caracter angajat. Ea a servit ca argument pentru doctrina whig a opoziției protestante din parlamentul Angliei, care și-a construit discursul public, în timpul Restaurației, plecând de la teoriile dreptului natural. Acestea au fost formulate în mediul protestant tocmai în scopul de a justifica rezistența față de monarhii tiranici, în contextul conflictelor religioase din lumea protestantă 3. La polul opus dreptului natural se afla doctrina monarhiei de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
public ce trecuse prin experiența puritanismului și a republicanismului, Carol a încredințat afacerile sttului unui grup de cinci demnitari (CABAL), cel mai important dintre ei fiind contele de Shaftesbury 28. În 1679, regele a convocat alegătorii să formeze parlamentul. După Restaurație, în Anglia apăruseră primele nuclee de partide în sens modern, tory29 și whig30. Tory-i erau adepți ai regalității și erau legați de proprietatea funciară și de biserica anglicană, iar whigii erau disidenți protestanți și comercianți londonezi. În 1679 au
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
plus, el ataca arminianismul la care aderase Bramhall și pe care îl făcea responsabil de producerea războiului civil. În 1658, Bramhall a publicat The Catching of Leviathan, scriere care a determinat în mod decisiv atitudinea față de Hobbes, pe toată durata Restaurației. Hobbes era acuzat aici de ateism și de erezia numită erastianism 74. Bramhall a folosit și el un argument ad hominem, spunând că reîntoarcerea lui Hobbes în Anglia cromwelliană (în timp ce Bramhall era încă în exil) demonstra de la sine spiritul subversiv
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
-se Anthony). Un alt om politic important din această familie a fost Anthony Ashley-Cooper, al Șaptelea conte de Shaftesbury (1801-1885), cunoscut pentru acțiunile sale reformiste și lupta împotriva sclaviei. 93 Clark, Whig's Progress, p. 68. 94 Acest parlament al Restaurației a durat din 1660 până în 1679 și a fost numit Cavalier Parliament. 95 Ludovic al XIV-lea nu dorea ca intervenția parlamentului în politica engleză să ducă la o alianță între Anglia și Olanda. Politica externă a Franței era construită
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]