615 matches
-
cu turnuri poligonale, se mai găsesc și mai la sud de-a lungul coastelor Mării negre, în actualele Bulgarie și Turcian unde bizantinii și genovezii au stăpânit porturi și orașe. Zidurile de incintă, turnurile și bastioanele cetății, parțial conservate și restaurate, se păstrează în cea mai mare parte pe o înălțime de 5 - 10m. Atrage atenția, ca element arhitectonic deosebit, bastionul porții principale, de origine orientală, cu arcadă dublă, întâlnită frecvent în evul mediu și utilizată de constructorii bizantini la diverse
Enisala, Tulcea () [Corola-website/Science/301837_a_303166]
-
pentru orice vizitator al Romei. Venind de la podul ""Sant'Angelo"", după ce parcurge îngusta stradă ""del Borgo"", vizitatorului i se deschide dintr-odată, dinspre ""Via della Conciliazione"", un spațiu vast și solemn, care-l umple de înmărmurire: vederea fațadei strălucitoare, recent restaurată a bazilicei. Fie pe scări, fie cu un ascensor, se poate ajunge pe terasa acoperișului, după alte 537 de trepte pe ""Loggia Panoramica"", de unde privitorul are o vedere magnifică asupra orașului.
Bazilica Sfântul Petru din Roma () [Corola-website/Science/298571_a_299900]
-
care era crucială pentru proiectul Intermarium al lui Piłsudski. Aceasta spre deosebire de bolșevici, care declaraseră împărțirea Poloniei nulă și neavenită. Piłsudski specula astfel că Poloniei i-ar fi mai bine cu bolșevicii, înstrăinați de Puterile Occidentale, decât cu un Imperiul Rus restaurat. Ignorând presiunile puternice din partea Antantei de a se alătura unui atac asupra guvernului sovietic al lui Vladimir Lenin, Piłsudski a salvat, probabil, guvernul bolșevic în vara și toamna anului 1919. În urma ofensivei ruse spre vest din 1918-1919 și a unei
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
de Carl Hesse și dispune de un manual și pedalier și 8 registre. Restaurarea a durat 4 ani: 1997 - 2001. Atunci toate cele 3993 de tuburi (cel mai mare având o înălțime de circa 13 metri) au fost demontate și restaurate. Orga se încadrează în categoria orgilor baroce și a supraviețuit perioada de la construcțit pînă în prezent aproape neschimbată. Între 1865 și 1866, firma vieneză Schönthaler ridică altarul neogotic după planurile inginerului din localitate, Peter Bartesch, și realizează stranele din cor
Biserica Neagră () [Corola-website/Science/298709_a_300038]
-
licitații publice. Marea expoziție de meșteșug din Budapesta, 1914, unde au fost trimise și 39 de covoare din Brașov, a contribuit la creșterea interesului pentru produsele de artă exotice. Cu această ocazie, covoarele au fost spălate pentru prima oară și restaurate parțial. Astăzi colecția cuprinde 156 de exemplare, printre care și unele fragmente. Clasificare și datare Nici astăzi specialiștii nu sunt mereu siguri în privința tipurilor de covoare și a datării lor. Majoritatea covoarelor din Biserica Neagră sunt categorisite ca „transilvănene“, pentru că
Biserica Neagră () [Corola-website/Science/298709_a_300038]
-
oraș, astăzi distruse. Fiind pictor de fresce, este posibil să fi lucrat sub îndrumarea sau ca ucenic al lui Gherardo Starnina. Din 1418 va reveni la Fiesole, unde va executa un număr de fresce, precum și decorarea altarului, piesă deteriorată, dar restaurată. Va rămâne aici până în 1436, când, împreună cu alți călugări se va muta la nou-construita mănăstire dominicană San Marco din Florența. Venirea la Florența l-a adus în centrul activităților culturale ale regiunii, precum și ocazia de a se afla sub patronajul
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
piatră. Este cea mai de seamă construcție arhitecturală ecleziastică și monument istoric al orașului și al imprejurimilor. Fortăreața medievală "Székely Támadt" are patru bastioane: bastionul Fóris (dreapta, față), Hajdú (octogonal, spate), Bánffy (stânga, spate), și Telegdy (stânga, față), cu rămășițele restaurate. Cetatea renascentistă, cu bastioanele în stil italian vechi și nou, a fost construită în mai multe etape (1490-1492, 1561-1565) în locul mănăstirii dominicane și franciscane de odinioară. Cetatea, în starea ei de astăzi, a fost construită de János Zsigmond între anii
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
crucială pentru proiectul Międzymorze. Bolșevicii, pe de altă parte, proclamaseră actul împărțirii Poloniei nul și neavenit. Acestea erau motivele pentru care Piłsudski considera că este mai bine să negocieze cu bolșevicii izolați de puterile occidentale decât cu un Imperiu Rus restaurat. Este foarte posibil ca Piłsudski, prin refuzul său de a se alătura atacului împotriva guvernului lui Lenin, ignorând presiunile puternice din partea Antantei, să fi salvat de fapt Rusia Sovietică în vara anului 1919. Pe de altă parte ar mai trebui
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
degajată de aceste case nu trădează opulență ci, dimpotrivă, persistă un simț estetic echilibrat al arhitecturii, supus în special funcțiunii sale habituale. În ultimii ani, o mare parte a centrului istoric, conținând aceste frumoase case, a fost cu mare atenție restaurat. În spațiul de după arcade au fost amenajate magazine de confecții ce aparțin unor renumiți creatori de modă, galerii de artă cu vânzare și restaurante pentru protipendada orașului. La numai o aruncătură de băț de Piața Comercială, se află casa natală
Zamość () [Corola-website/Science/297819_a_299148]
-
aceeași perioadă cu Ammaedara (Haidra). Economia regiunii, în mod special cea a sitului "Sufetula" era esențialmente bazată pe cultura măslinului și pe producția ceramică, la fel ca în zilele noastre, favorizând prosperitatea orașului și construirea mai multor monumente publice uneori restaurate de mecenați (terme publice, teatru etc). Odată cu propagarea creștinismului și aidoma celor mai multe cetăți africane, "Sufetula" devine, cel mai târziu în secolul III d.C., sediul unei episcopii. Numele mai multor episcopi ai orașului ne sunt cunoscuți prin procesele verbale ale conciliilor
Sbeitla () [Corola-website/Science/308559_a_309888]
-
a continuat construirea ei până în anul 2001. În urmă reînființării Episcopiei Huși, Ioachim Vasluianul a fost ales Episcop al Husilor (în 4 iulie 1996), înscăunarea să făcându-se la 15 septembrie 1996. Din anul 1997 și până în prezent, a consolidat, restaurat și înfrumuset at catedrală episcopala din Huși, împreună cu reședința și cu toate dependințele acestui Centru Eparhial. Între anii1999-2004, a înălțat biserică Mănăstirii “Schimbarea la Fața” din Huși, precum și o clădire cu etaj, cu 40 de camere, pentru buna funcționare a
Ioachim Mareș () [Corola-website/Science/308638_a_309967]
-
călugării au demarat lucrări de îmbunătățire a interiorului mausoleului, spărgând pardoseala acestuia și ajungând la cripta cu osemintele eroilor. Lucrările au fost întrerupte odată cu sesizarea poliției. Actualmente Comana este mănăstire de călugări. În prezent din construcția inițiala se mai păstrează - restaurate, doar latura de nord și vest a chiliilor, iar în stare de ruină mai durează zidul de pe latura de est și un fragment lipit de turn. În 2011 edificiul a intrat într-un amplu proces de restaurare, realizat printr-un
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
lapidariu la subsol, cu spații expoziționale, spații de depozitare, spații de cercetare, laboratoare, spații administrative, cafenea, spațiu comercial, garderobă, spații pentru secretariat și informații, sală de lectură, bibliotecă virtuală, grupuri sanitare și punct termic, însumând 5.909,60 metri pătrați restaurați și refuncționalizați. În Biserica Neagră, din Brașov, este organizat un lapidariu reprezentativ. În capela sudică a Bisericii Evanghelice fortificate din Hărman, menționată pentru prima dată într-un document din 1240, a fost oganizat un lapidariu. În Muzeul Național de Istorie
Lapidariu () [Corola-website/Science/306927_a_308256]
-
De menționat este și prezența unei icoane cu chipul Mântuitorului, care are pe verso inscripția: "Donata de o familie îndurerata de basarebeni, smulsa din sinul patriei. Rugați-vă pentru ei!". Datorită timpului, războiului, fumului de la lumânări, întreg ansamblul a necesitat restaurat. În anul 1986 s-a realizat restaurarea interiorului de către o echipa condusă de pictorul Dimitrie Bănica din București. Ulterior a fost restaurat și exteriorul. În partea stângă a intrării în catedrală, se află o pictură a regelui Carol al II
Catedrala Ortodoxă din Turda () [Corola-website/Science/306971_a_308300]
-
în anii 1626-1629 -, precum și în războiul suedezo-polonez (1656-1660), cetatea Marienburg a s-a aflat sub ocupație suedeză. Începând din anul 1773 cetatea aparține Prusiei occidentale și regatului Prusiei. Sub președintele Heinrich Theodor von Schön, cetatea a fost în mare parte restaurată, regele Prusiei Frederich Wilhelm IV conferindu-i, ca răsplată, titlul onorific de baron de Marienburg. Întrucât într-o fază istorică târzie, Marienburg a găzduit o cazarmă, numeroase elemente arhitectonice ale cetății medievale au fost distruse sau modificate. Față de aceste stricăciuni
Marienburg (teuton) () [Corola-website/Science/302999_a_304328]
-
a Domnului, în anul 7069"" (1561). Pe scutul stemei, stă scris cu litere mai mici următoarele: Această piatră s-a pus în zilele egumenului Nil, în (anul) 7090 luna aprilie 8"" (1582). În timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653), biserica este restaurată, construindu-se și un rând nou de chilii, așa cum reiese dintr-un document din anul 1641. În anul 1691, au intrat în Moldova oștile poloneze ale regelui Ioan Sobieski al III-lea. Atunci, mănăstirea a fost jefuită și a rămas
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
de a definitiva scur-metrajele lui Chaplin de dinaintea anului 1918; toate cele 12 filme mute au fost restaurate de către arhivistul David Shepard și Blackhawk Films în anul 1975, iar în anul 2006 au fost lansate pe DVD chiar mai multe filme restaurate. Chaplin nu a prea vorbit despre tehnicile lui de a face filme, susținând că asta ar fi ca și cum un magician și-ar dezvălui propriile iluzii. De fapt, până să înceapă să facă filme cu dialog (începând cu „Dictatorul”), Chaplin filma
Charlie Chaplin () [Corola-website/Science/302485_a_303814]
-
lapidariu la subsol, cu spații expoziționale, spații de depozitare, spații de cercetare, laboratoare, spații administrative, cafenea, spațiu comercial, garderobă, spații pentru secretariat și informații, sală de lectură, bibliotecă virtuală, grupuri sanitare și punct termic, însumând 5.909,60 metri pătrați restaurați și refuncționalizați. Palatul Princiar - actualul Corp B (colțul vestic) a fost construit în două etape între 1620-1629, respectiv 1638-1648, sub oblăduirea principelui Gabriel Bethlen și după planurile arhitectului italian Giacomo Resti. Inițial făcea legătura între vechea catedrală gotică și palatul
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
ca atelier de creație artistică. Conform planurilor de reabilitare și revitalizare a Cetății Oradea, Corpul G urmează a găzdui Administrația Cetății, cu spații administrative, spații de depozitare, circulații, grupuri sanitare, ateliere, coridor și punctul termic - însumând 468,55 metri pătrați restaurați și refuncționalizați. Corpul I a fost construit între anii 1692-1714 la comanda căpitanului cetății. Până la mijlocul secolului al XVIII-lea a fost sediul administrației militare austriece și al vămii unice a orașului. Forma actuală se datorează arhitectului Lodovico Marini și
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
de organizații cu activități culturale. Mai exact, se prevede un consorțiu cultural, cu spații de birouri, spații administrative, săli de conferințe, centre pentru voluntari, o aulă de conferințe, circulații, garderobă, chicinetă, grupuri sanitare, depozite - însumand 1.366,05 metri pătrați restaurați și refuncționalizați. Corpul J a fost inițial poarta cetății (1573). Pe el și în proximitatea acestuia se aflau turnul porții și Turnul cu Ceas, ambele vizibile în stampa lui Hoefnagel. Ab initio, în partea sa dreaptă erau grajdurile și șopronul
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
Roșii în imagine fiind edificatoare), însă, nemaiexistând turnul de strajă, i se adaugă cea de cameră a străjerilor. Actualmente, primele două travee, cele cu pridvor, au funcțiunea de birou și au fost restaurate. Cea de a treia travee, Grota Roșie restaurată și dotată, este un spațiu multifuncțional cu menire expozițională. Exteriorul a fost reabilitat tot. Se preconizează ca ultimele travee să devină galerii de artă. Corpul K a fost construit între anii 1775-1777 după planurile arhitectului Lodovico Marini. Cele două clădiri
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
cofetărie și restaurant, iar în zona de vest cu atelier pentru prelucrarea metalelor, atelier de tâmplărie și mobilier, atelier lăcătușerie, atelier de olărit, atelier de sticlărie, anticariat, magazin de antichități, grupuri sanitare și punct termic - 1.809,25 metri pătrați restaurați și refuncționalizați. Corp L - Cazemata curtinei nordice a fost construit între 1775-1777, în era arhitecturală dominată de arhitectul militar Lodovico Marini. Este o cazemată extrem de solidă și încăpătoare, ea asigurând una dintre zonele cele mai expuse și mai des atacate
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
cetății, aici apare Strada Breslelor, în partea de est dorindu-se o galerie de vinuri și mâncăruri tradiționale, iar in cea de vest spații anexe pentru teatrul de vară, grup sanitar și un punct termic - însumand 864,45 metri pătrați restaurați și refuncționalizați. Corpul M cuprinde ansamblu format din Poarta de Est și cele două clădiri adosate ei, respectiv Corpul de gardă și grajdurile. Curtina ridicată între 1582-1583 pentru a face legătura dintre bastioanele Aurit și Roșu nu a avut prevăzută
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
un atelier de creație decoruri. În viitorul apropiat pentru această zonă a fost destinată pentru activități culturale: club, cinema, teatru experimental, teatru de copii, săli de dans, spații de depozitare, grupuri sanitare, punct termic - însumând 1.560,60 metri pătrați restaurați și refuncționalizați. Ruine Palat de Vară - Corp P - pe la 1572, când a fost construit bastionul Aurit, între urechile acestuia s-au realizat două cazemate, ce comunicau între ele printr-un culoar de legătură. Puțin mai târziu, probabil și datorită amplasării
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
cu secole în urmă, o pâine adevărată. Acestuia i se vor adăuga un restaurant cu specific de panificație, o cafenea, spațiu expozițional, spațiu de producție, spațiu de degustare și grupuri sanitare și punctul termic - însumând 1.119,30 metri pătrați restaurați și refuncționalizați. Grajdurile clădirea cunoscută sub această denominație a fost construită în al doilea deceniu al secolului al XVII, fiind terminată în 1618 probabil odată cu Bastionul Bethlen. Ea este lipită de latura interioară sudică ce face legătură dintre bastion și
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]