619 matches
-
s-au stins, dar și cu cei care mai pîlpîie încă. Simțeam veacurile care s-au scurs pe acolo, percepeam tainele vagi, dar cu fantezie intensă bănuite. Încercam să deslușim momentele trăite prin acele locuri, de bucurii dar și de restriște, de pace dar și de zbucium. Atîtea destine necunoscute care au lăsat urme clare, adînci, în veșnicie. A doua zi ne întoarcem spre casă, cu bateriile încărcate și sîntem împăcați cu Dumnezeu și cu toată lumea. Trecem și pe la Monica? întreabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe voievod să zidească Galata din Deal. - Văd că nu te sperie prea mult lipsa uricelor și zapiselor. Adu-ți aminte de ce ți-am spus la începutul discuției noastre. - Imi amintesc, mărite Spirit, că mi-ai vorbit de vremurile de restriște prin care a trecut Moldova sub multe domnii. - De acestea nu a fost iertat nici voievodul Petru Schiopu. Chiar în 1577, un oarecare Ion Pidcov, zis Potcoavă, dându-se drept frate cu Ion Vodă cel Cumplit, și-a adunat o
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
știință despre cele sfinte, știu că pe Dumnezeu îl chemi cu rugă fierbinte să-ți vină în ajutor atunci când ești la necaz. Lui Dumnezeu îi mulțumești cu toată căldura sufletului tău pentru că ți-a ascultat ruga ta din momentele de restriște. Pe Dumnezeu îl porți în suflet și în gând oricând și oriunde. Cu Dumnezeu pleci la luptă, lui Dumnezeu îi aduci ofrande pentru izbândă...Cu alte cuvinte, Dumnezeu este cu tine tot timpul. Dar să-L chemi pe Dumnezeu în
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
dări acordate de voievozi în repetate rânduri. Apoi i s-au dat poslușnici scutiți „de toate angăriile". - Spuneam noi la început că mănăstirea Golia a fost ca un fel de fortăreață. Uite colea dovada. Acolo se adăposteau în vremi de restriște și boierii cu lucrurile cele mai de preț pe care le aveau. La 16 iulie 1671, Gheorghe Duca voievod a fost nevoit să întărească lui Brâzdei și Hristodor, nepoții lui Leondar, vameș, stăpânirea asupra unei părți din satul Orgoești din
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Dragi elevi!... repetă, după ce-și drese glasul. Azi trăim cea mai mare încleștare de forțe, din câte a trăit omenirea vreodată!... Cei fără Dumnezeu și Cruce, sunt din nou la Prut, și, ca și strămoșii noștri, în vremi de restriște, trebuie să fugim din calea lor. Vechi altare vor sări în țăndări, apele se vor roși de sângele victimilor, codrii vor arde ca torțe aprinse și, cum scrie în Apocalips: „... oamenii se vor ascunde în peșteri și în stâncile munților
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
crestele dealului din stânga, Zidirea lui Petru Șchiopu-Vodă, Mănăstirea Galata, se înalța spre cer măreața, sclipind în razele asfințitului... Sfintele lăcașuri au fost, nu numai loc de retragere și închinăciune, dar și cetăți de pază și de ocrotire în zile de restriște. „Mănăstirea este Tinda Raiului și Poarta lui Dumnezeu”,o zicere din cărți, îmi veni în minte. Privindu-le, un gând ciudat îmi trecu prin minte, cu mirare.. că, le regaseam așa cum le lăsasem la plecare.. și, parcă, într-o muțenie
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
S-au introdus cotele obligatorii, sărăcindu-l pe țăran până la ultima sită de făină... Ziarul opoziției, „Dreptatea”, miercuri 5 februarie, publica un portret al fruntașului țărănist Iuliu Maniu.. „..Nume de legendă. Figură de apostol. Icoană de mântuitor în vremuri de restriște. Orizont de viața liberă pentru neamul său. Nu seamănă, cu niciun om politic din sudestul Europei. Disprețuiește oportunismul și nu-i plac imitațiile. Din cauza aceasta l-au atacat naziștii și acum îl înjură comuniștii. Iuliu Maniu luptă de 50 de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ansamblul ei, pătimește înseamnă a nu vedea legătura organică ce trebuie să se dezvolte între cultură și civilizație. Ideea este salvată întrucâtva prin celălalt sens al ei, acela al sprijinului pe care cultura poate să-l ofere în momente de restriște. Însă și aici ruptura între mental și social introduce o notă falsă. * Citesc Jurnalul de la Păltiniș! Abia acum, spre rușinea mea. După primele 50 de pagini am o senzație de gol; ceva lipsește. Sper să găsesc justificarea renumelui în restul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
cu scop defensiv, de miile de lucrători istoviți, cu figuri cadaverice, unii dintre ei constituind după moarte liantul dintre bolovanii de piatră și prundiș, tresare din somnul letargic la prezența vizitatorilor ce-i urcă zidurile, roase de patina vremurilor de restriște, a numeroaselor atacuri ale invadatorilor mongoli și nu numai. După ce larma vizitatorilor s-a potolit și autocarele gonesc spre alt obiectiv turistic, Marele Zid revine la singurătatea dureroasă, În ropotul sacadat al ploilor reci și a șuieratului năprasnic al vântului
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Chișinăului și a Cernăuțiului; jumătate din Transilvania era pierdută, bulgarii mărșăluiau pe pămîntul Dobrogei, iar legionarii erau la putere. A trebuit să suspende apariția "Neamului românesc". Și-a luat rămas bun de la cititorii săi cu următoarele cuvinte: "La vremuri de restriște, steagul nu se închină; el este folosit ca să oblojească inima rănită". Iată și cuvintele lui de încheiere: "În centrul luptei noastre s-a aflat cultura națională! Fondatorul și directorul "Neamului româneasc": Nicolae Iorga"161. Avînd în vedere toate acestea, evenimentele
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
avion particular 231. A doua zi, Carol II urca pe tronul României. NOTE ÎNFRUNTÎND TRAGEDIA Cei mai buni sînt lipsiți de convingere, iar cei mai răi sînt plini de intensitate pasională. Yeats, 1939 Anii '30 au constituit o perioadă de restriște pentru intelectuali. W. H. Auden a numit-o "Deceniul decăderii". În 1932, Iorga se referea la ea, numind-o "un Sabat al vrăjitoarelor pentru omenire", adăugînd că "nici măcar întunecatul Ev Mediu nu a găsit omenirea într-o stare atît de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
soartei, așa cum făcuse și la Iași în timpul războiului. În timpul numeroaselor discuții cu membrii familiei, aceștia erau plini de amărăciune amintindu-și de aceste ultime săptămîni ale vieții lui Iorga. Ei își aminteau că erau aproape singuri în aceste clipe de restriște, erau ținta bătăii de joc, proscriși și părăsiți. Poate cu o singură excepție: dr. Constantin Angelescu. Pentru el, Iorga nu devenise o "nonpersoană". Pe la mijlocul lui octombrie (cînd devenise limpede că Iorga nu putea obține o sumă importantă de bani din
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
anului deschise pelerinilor și mirenilor. Aceste obiective au încercat și au reușit să se adapteze la condițiile concrete ale fiecărei epoci în parte, reușind astfel să străpungă timpurile. Multe dintre ele și-au construit camere secrete pentru ca în vremuri de restriște să-și poată păstra odoarele de mare preț pe care le avea, altele dispuneau de porți și drumuri secrete, multe dintre ele au devenit adevărate spitale unde erau aduși cei bolnavi de holeră, ciumă etc. cum ar fi de exemplu
CONTRIBU?IA M?N?STIRILOR ?I SCHITURILOR LA DEZVOLTAREA TURISMULUI RURAL by Ion TALAB? () [Corola-publishinghouse/Science/83110_a_84435]
-
cel Mare și a întregii suite de domnitori moldoveni ce i-au urmat și au trecut pe aici, au lăsat în urmă amintiri de neșters care au făcut din măreți a lor o legendă ce ne însuflețește în vremuri de restriște sau de p ace. Ace st spațiu se numește Cotnari și el stă alături de alte sim boluri ale măreției spiritualității românești: Podul înalt, Dumbrava Roșie. Steinhardt putea scrie orice pentru a-și umple jurnalul cu imaginea suferințelor îndurate și o
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
specială" despre Darwin și darwinism o are Nietzsche. "În ce privește faimoasa "luptă pentru existență", mi se pare deocamdată că ea a fost mai mult afiramtă decât dovedită. Ea se întânlește dar ca excepție; aspectul general al vieții nu e starea de restriște,starea de foamete, ci mai degrabă bogăția, belșugul sau chiar risipa absurdă - acolo unde se duc lupte, lupta e pentru putere ... Să nu-l confundăm pe Malthus cu natura. Admițând însă că această luptă există, și-n-tradevăr poate fi întâlnltă - ea
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
al fanfarei militare, soldații români trec prin Budapesta. Constantin Kirițescu nota: ,,Și trupele române trec mereu, iar pasul lor răsună cadențat, ca un ritm de epopee. Trâmbițele înalță spre cer din ce în ce mai vesel imnul lor de triumf. Câte povestesc ele! Câte restriști ale trecutului, câte veacuri de suferințe se răzbunau în ceasul de față!”. Unii lideri politici și militari ai Antantei mareșalul Foch, generalul Franchet d’Esperey, Berthelot i-au felicitat pe români pentru reușita lor deosebită, alții au considerat România ,,aliat
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3109]
-
Norvegiene. Împreună cu Sabina, este urmărit de autorități datorită originii evreiești. Rudele Sabinei sînt deportate în Transnistria, de unde nu s-au mai întors niciodată. În acest timp, Richard și Sabina Wurmbrand ajută mulți evrei să supraviețuiască în acele vremuri de grea restriște. După terminarea războiului, în 1945, Wurmbrand intră în conflict deschis cu autoritățile comuniste. Astfel, în cadrul congresului cultelor (convocat în palatul Parlamentului și prezidat de prim-ministrul Petru Groza), când liderii diverselor denominații creștine se arătau dispuși să susțină Partidul Comunist
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
va fi simțit apăsat, ani la rând, pe propriul umăr. Poate mă înșel, dar pe Doinaș cred că nu oricine are dreptul să-l judece. Sîrbu ar fi putut, însă l-a iertat, căutând la el sprijin în clipele de restriște. Cât despre Negoițescu, "geniul pustiu și pustiitor", cum îl caracteriza Gary, nu-i oare întristător aflând (vezi Ion Vianu, Exercițiu de sinceritate) că singurul mod, naiv-sublim, prin care găsea el să se răzbune pe Eugen Barbu, era să-l toarne
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
său popor, care 1-a trădat. Se poate descifra și o promisiune de nădejde în această judecată teribilă? S-a crezut a se putea recunoaște în profetismul vechi-testamentar o variantă a alternanței bine cunoscute în Orientul Apropiat, între "vremi de restriște" și "vremi de bucurie", dar această schemă nu pare să se aplice la toate exemplele invocate 23. După cum vom vedea (§ 118), singura speranță rezidă în "rămășița" poporului ales, care va supraviețui catastrofei. Cu această "rămășiță" Iahve va încheia un nou
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
văduve și pentru orfani. Deuteronomul poruncește: Deschide mâna ta fratelui tău, săracului tău și celui lipsit al tău din pământul tău" (Deuteronom 15, 11). "Cu 1750 î.H. oamenii se gândeau să se ajute unii pe alții, la vremuri de restriște. Ideea o putem găsi în Codul lui Hammurabi, regele Babilonului. Cinci veacuri mai târziu, poporul evreu spunea că Dumnezeu așteaptă de la credincioși să-i ajute pe cei săraci, Philanthropy era cuvântul ce desemna actele de iubire și se concretiza în
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
a acumulării și individualismului fiziocrat, poezia abia mai pâlpâie, abia se mai aude pe scena publică, acoperită de dezmățul asurzitor al vulgarității și violenței din mass-media. Poate că, din nefericire, acesta este drumul inexorabil al creației poetice în vremuri de restriște ("la ce bun poeții în timpuri nevrednice?" se întreba Holderlin), condamnată la o comunicare ezoterică, destinată celor puțini și aleși. De aceea, poate, se cuvine semnalat " Festivalul Internațional de Poezie" organizat în ultimii doisprezece ani la Casa Pogor, unde se
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
hotărât, în urmă cu câțiva ani, să finanțeze clubul nu avem cum să ne pronunțăm (înțeleg că este o anchetă în curs a DNA-ului), în schimb asupra oportunității unei astfel de alocații bugetare, din bani publici, în vremuri de restriște, cred că o dezbatere publică, depasionalizată, e mai mult decât necesară. Și nu avem cum începe această dezbatere fără să constatăm componenta naturală, de orgoliu local, de afinitate parohială, pe care orice sportiv de succes o pune în mișcare în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ar putea spune și așa. Dar astea sunt povești vechi, ce nu se mai potrivesc Întru totul cu spiritul identitar postmodern al neamului nostru. Unii indivizi mai răutăcioși ar putea totuși să se Întrebe ce făcea În acele veacuri de restriște Biserica Ortodoxă. Dar noi știm foarte bine că Biserica Ortodoxă nu trebuia să facă nimic. Ea era „supt vremi“. E un prim argument solid În favoarea ei. Militantismul, activismul politic și social sau lupta revoluționară n-au fost niciodată specifice nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Nu le-aș dori nimănui experiențele mele „pe viu“... Chit că sunt, după potolire, un veșnic izvor de literă fragedă, puternic izbită În pagina capricioasă... Înrămurată În fel și chip de crengi frunzoase, clipocitoare-n vântul șuierând purpuriu, din clipele de restriște amoroasă... adiind abia În răstimpurile de falsă acalmie... Fiindcă, vrem, nu vrem, ne este imposibil să nu fim geloși! Efectul exorcizărilor ține doar cât auzim jurământul de castitate și credință al femeii dragi; pândirile, aparențele uneori indubitabile reapar, un fleac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
niciodată deosebirile astea nu s-au simțit, pentru că arca pe care erau îmbarcați era bună și mereu plină de speranță. Așa i s-a părut că sună frumos, ca-n cărți: clasa lor ca o arcă salvatoare în vremi de restriște. Iar la sfârșit, când A.S. n-a mai putut vorbi pentru că se sufoca de emoție, Bizerea Marius a spus, copleșit și el: bravo, Chiști, te-ai scos: nota 10! Urmează Subțire Ionel. Voi n-ați întrebat F|R| ZAH|R
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]