507 matches
-
rămas în afara evenimentelor, impasibili la chemarea istoriei. Câțiva dintre ei subscriau, la 24 decembrie 89, un apel care începea cu o reflecție a lui N. Iorga: "Biruința n-a venit niciodată spre frunțile plecate." Era un îndemn la redresare și resurecție, la solidaritate cu factorii pozitivi ai momentului. Reorganizarea cercetării și a învățământului istoric, a așezămintelor de resort și a dialogului cu lumea străină alcătuiau esența unui întreg program. Din păcate, planul de măsuri adoptat atunci n-a avut nici o urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în plină campanie unionistă, Kogălniceanu voia să ofere "mijloacele de a avea de îndată o idee exactă despre chestiile cele mari", cu alte cuvinte, să-și lumineze concetățenii asupra ideilor cu care lumea se confrunta într-o epocă de amplă resurecție. Ceea ce istoricul coborât în arena civică spunea atunci e mereu valabil și merită să constituie o temă de reflecție curentă: "Însă precum în politică nu suntem pentru utopii, așa și în literatură nu suntem nici pentru pedantism, nici pentru șarlatanism
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
regim, pusă în imposibilitatea de a produce solidarități destul de eficiente, culpabilizată prin colaboraționism, demisie, indiferență, tăcere, simte nevoia de a-și reface încrederea în sine, demnitatea, onoarea. Ca și acum două secole, când fanariotismul adusese la disperare societatea românească, ideea resurecției revine în manifestările publice ca un laitmotiv. Este, firește, o resurecție a adevărului înainte de toate, căci adevărul e prima condiție a redresării. De aceea l-a și reprimat tirania cu atâta stăruință. Scos mai întâi din spațiul mass-mediei și din
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
prin colaboraționism, demisie, indiferență, tăcere, simte nevoia de a-și reface încrederea în sine, demnitatea, onoarea. Ca și acum două secole, când fanariotismul adusese la disperare societatea românească, ideea resurecției revine în manifestările publice ca un laitmotiv. Este, firește, o resurecție a adevărului înainte de toate, căci adevărul e prima condiție a redresării. De aceea l-a și reprimat tirania cu atâta stăruință. Scos mai întâi din spațiul mass-mediei și din așezămintele formative, unde se instala cu precădere noul discurs al puterii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de rezistență ale sistemului totalitar au rămas practic neatinse ori și-au schimbat doar numele. Iar spiritul Timișoarei s-a extins peste tot în țară, cu deosebire acolo unde înfruntarea cu forțele de represiune a fost mai dramatică. Apelul la resurecție e un mesaj ce stă sub semnul urgenței. În "folclorul" născut cu acest prilej, Timișoara consună de aceea cu "Trezește, Doamne, țara!" Cel mai viu colț din țară e azi această piață, discret delimitată, ca o republică a democrației, una
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
s-a lăsat intimidată, ea continuă să-și facă datoria de a informa și lămuri societatea asupra a ceea ce se întâmplă. Putem spera într-o diminuare a somnolenței colective, a inerției ce vine din istorie ca o teribilă povară. Adevărata resurecție e, probabil, opera viitorului și ea necesită o pregătire metodică. Nu ajunge să știi adevărul, trebuie să-l și aperi. Nu e suficient să te indignezi, ca Tacit în istoriografie ori ca binecunoscutul satiric roman, ci e nevoie ca indignarea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
se devoteze unui program bine articulat de instrucție și îndrumare practică. Soluțiile pe care le reclamă viața modernă nu implică în mod necesar noutate. Adesea, ele nu fac decât să reactiveze conduite și modalități îndelung verificate de om. În plină resurecție, Asachi, Kogălniceanu, Heliade, Barițiu făcuseră apel la modele ancestrale pentru a-și stimula semenii și a pune la lucru o pedagogie civică. Într-o altă etapă, beneficiind de noile achiziții ale pedagogiei, dar și de sugestiile altor științe, în plin
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pune mereu de acord școala cu nevoile țării. Înaintea oricărei datorii stă aceea de a se forma o societate civilă, adică oameni preocupați de interesul comun, de chemarea lor în lume. Istoria poate fi, de aceea un mijloc excelent de resurecție a valorilor din trecut, de stimulare a energiilor prezente. Centru de iradiație socială, școala trebuie să constituie, în orice comunitate, un nucleu activ, creator, dinamogen. În întâmpinarea gândului nostru, parcă, Haret îndemna de aceea "să apropiem școala de popor, să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lipsa de cultură, justiție, milă. "Iată la ce ar trebui să ne gândim cu toții..." În adevăr, pentru cine cunoaște cât de cât stările de lucru din țară, nimic mai actual decât acest îndemn, la fel de actual ca și programul său de resurecție colectivă prin școală, gândit ca un tot armonic și întemeiat pe o deplină cunoaștere a realității. Celor ce evocă, în rău, excepționalismul nostru ca neam, ar trebuie să le punem sub ochi această reflecție haretiană: " În fapt, țăranii noștri sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Europa Centrală să intre sub influența Apusului în timp ce restul "sateliților" (între care și România) să rămână strâns legată de sistemul sovietic. Așa s-ar explica insistența cu care mass-media din apusul și centrul continentului a vorbit, ani în șir, de resurecția "Mitteleuropei" și că înainte chiar de a se valida electoral noile conduceri din România, Bulgaria, Iugoslavia, aceste țări la care se adaugă Albania, erau privite ca niște "cazuri" aparte. Se prevăzuse numai evoluția lor diferită sau aceasta era și programată
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
drastic inerția și "nepăsarea" compatrioților, adică lipsa unei societăți civile, în stare să determine un nou curs. Conduita lui era aceea a unui pedagog preocupat să provoace, în numele mesianismului românesc, o atitudine pozitivă, transformatoare, știind bine de altfel că minunea resurecției nu se poate împlini de la o clipă la alta, ci este rezultatul unui lung proces regenerativ, alimentat de suferință și de nevoia racordării la cursul lumii moderne. Asemenea procese au avut loc mai pretutindeni în zonele de dominație imperială, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
poporului român asupra lui însuși", de "evoluție istorică", de "mișcare providențială" în ordinea progresului. Istoria îi revela o lungă pregătire în sens mesianic. Secolul XVIII chiar, cu multele-i mizerii, a fost o "epocă de ispășire", una care a pregătit resurecția din deceniile următoare. "Când răul ajunge la culme, când poporul despuiat cu totul nu mai are ce să dea, când misia fanarioților de zdrobire a rânduielilor vechi s-a împlinit, atunci un nou atlet, ce din veacuri se părea adormit
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
1859, când Alexandru Ioan Cuza, unul dintre fruntașii partidei naționale, a devenit domn al principatelor Unite și prin aceasta mandatar al principiilor de modernizare adoptate în Adunările ad-hoc. Mai întâi la Iași, apoi la București, el a devenit simbol al resurecției colective și garant al stabilității noului stat. Un entuziasm indescriptibil s-a produs în țară la auzul alegerii sale, căci era cunoscut pentru spiritul său liberal și democratic. Era spiritul ce anima în genere acel mănunchi de luptători pentru cauza
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
noastră, pe care Revoluția a scos-o din letargie, cel puțin în anumite straturi, sensibilizând-o în vederea unei reconsiderări a întregii sale durate. Ca și pe vremea lui Kogălniceanu sau Bălcescu, se caută în istorie puncte de sprijin pentru o resurecție morală cât mai profundă. Trecutul, multă vreme poluat, ca și pământul, ca și văzduhul țării, redevine o sursă dinamogenă, una ce se cuvine a fi purgată, ea mai întâi, de noxele ideologiei totalitare. A purifica pe cât posibil discursul istoric e
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
înfăptuită de acum înainte. Cât privește triumful, el se referă la intelighenția rusă, care descoperea concomitent că "barbaria" ce i se imputa din afară nu era definitorie pentru identitatea ei. Desigur, țarismul oprima societatea civilă, dar aceasta dădea semne de resurecție, ne asigură ideologii poporanismului, îndeosebi Herzen și Bakunin, de care autoarea s-a apropiat foarte mult. Impasul în care se găsea lumea franceză nu privea deci Europa toată. La Londra, o expoziție universală atesta din contra speranță și încredere în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
se descoperă în el". Pe Michelet, dispus a se retrage după eșecul Revoluției, nu ezită să-l certe, stimulându-i voința de luptă pe mai departe, implorându-l să nu abdice de la un credo salutar pentru umanitate. Figuri luminoase ale resurecției românești, precum Bălcescu, Alecsandri, Kogălniceanu, C. A. Rosseti, I. Ghica, G. Barițiu, se perindă în această carte, pe care autoarea însăși o definește ca eseu, un eseu mustind totuși de informație precisă și desfășurând captivante analize de text. Revin insistent
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și la un început de întindere, în masele curat românești ale țării și ideilor mântuitoare pentru neamul nostru." De reușită nu putea fi vorba decât cu condiția unei solidarizări metodice și depline, transgresând așadar orizontul elitist al oricărui început de resurecție. "Cei câțiva oameni de bine, insista Pârvan, azi nu mai sunt de ajuns. Căci dacă noi, de pildă, dascălii, avem ca sfântă datorie să punem umăr la umăr și să dăm iureș cetății ignoranței și a prejudecăților vătămătoare, luminând neamul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
1990), p. 1, 3 EUROPA, O PROBLEMĂ DESCHISĂ La o nouă răscruce a istoriei, când vechile tensiuni dintre Est și Vest cunosc o vizibilă schimbare de termeni, cine se ocupă de trecut poate observa lesne un anume paralelism între începuturile resurecției române, cu două secole în urmă, și noul proces regenerativ pe care tocmai îl traversăm. Și atunci lumea "atlantică" dispunea de un avans, în ordinea civilizației, care fascina pe răsăriteni. Și atunci, ordinea păturilor de jos părea definitivă, în timp ce o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
să îndemne la rememorarea continuă. Arheologia memoriei este o trebuință de echilibru la orice nivel, pentru individ ca și pentru o națiune. Căci nu există identitate, nici creștere spirituală fără memorie. Cu atât mai mult, fără ea, nu poate fi resurecție. Evocând o legendă hasidică, în care un personaj se mântuie prin anamneză, Elie Wiesel spunea că "fără memorie existența ar fi aridă și opacă", salvarea umanității imposibilă. Apelul la resursele memoriei comportă deci un temei pragmatic, imediat, însă și unul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Cherejan afirmă: „Să refuzăm confuzia și s-o denunțăm”; întrucât „arta este cea mai nobilă răzvrătire a omului”, vicisitudinile contextului istoric pot fi „depășite de generația tânără care, adeptă a principiilor creștine”, respinge „planul demonic” și devine conștientă că o resurecție a omului nu este posibilă decât prin artă. O rubrică permanentă, „Cronică”, e susținută de N. T. (Nae Tarabă), semnătură sub care scrie Nae Antonescu. El îi comemorează pe Pavel Dan și pe Duiliu Zamfirescu, îl elogiază pe C. Daicoviciu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289022_a_290351]
-
despre modul în care se reflectă o idee sau o temă în romanul psihologic pentru care ai optat. INTRODUCERE: Romanul psihologic. Definirea conceptului Reflectând teorii moderne din sfera psihologiei și a filozofiei, romanul de analiză psihologică reprezintă o formă de resurecție literară, de sincronizare a romanului românesc interbelic cu proza europeană influențată de Marcel Proust, de André Gide, de James Joyce. Pornind de la premisa că orice act de cunoaștere este limitat și, inevitabil, subiectiv, că „realitatea adevărată este interioară“ (M. Proust
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
orizonturile cunoașterii sau banale evenimente cotidiene, confruntânduse cu sine sau cu ceilalți, cu timpul, cu iubirea, cu moartea. Acest tip de lirism este definit de Henryk Markiewicz ca „realitate dinamică, prezentată întro formă subiectivă sau simbolică“ (Conceptele științei literaturii). Prin resurecția baladei de către poeții Cercului literar de la Sibiu se suprimă frontiera dintre genuri, obținându-se „liricizarea speciei“. Astfel, pentru Ștefan Augustin Doinaș termenul baladesc semnifică „o situație poetică [...] o zonă imaginativă, unde epicul și dramaticul se scaldă în lirism“. Poeții neomoderniști
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
poate fi perceput și ca un atac la adresa educației și a școlii ca realități edificate anume pentru a permite concretizarea idealului coagulat în jurul raționalității, adevărului, științei și progresului. Ca atare, "revanșa simțurilor împotriva rațiunii", cum nota Daniel Bell începe cu resurecția corpului și cu edificarea legitimării unei constelații conceptuale centrate pe corp: • simțurile iau locul rațiunii, ceea ce va avea ca efect relativizarea adevărului (să nu uităm că postmodernismul l-a reinventat pe Protagoras și afirmația acestuia că "omul este măsura tuturor
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
incoerență: una între mesajele diferitelor canale media, iar alta în raport cu valorile care trebuie asociate oricăror competențe tehnice (oricărei meserii); poate că spargerea centrului se impunea, dar modalitatea de concretizare creează cel puțin tot atâtea probleme câte rezolvă (a se vedea resurecția de tip fundamentalist a tribalului și a identităților religioase), iar înlocuirea rațiunii și a autonomiei personale cu afectivitatea și identitățile multiple ne pune în fața unor atrocități care încep să semene cu acelea specifice secolului anterior; școala este mai importantă pentru
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
ilustrează atât impactul digital pozitiv (de informare, învățare și tratareă, cât și semnele de îngrijorare evidențiate de Visible Human Project. Pe de o parte, umanul devine „vizibil” în realitatea virtuală în urma digitalizării sale, punându-se problema atât a nemuririi, a resurecției eterne prin simulare (corpul este animat să pară „viu”Ă, cât și a posibilității întreruperii premature a vieții biologice. Pe de altă parte, ființa umană „vizibilă” a cyberspațiului poate fi accesată oricând ca o mostră „vie” supusă documentării publice, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]