1,603 matches
-
aduși din țările vestice, francezi, spanioli... Ăia au fugit imediat În câmp, noi am rămas acolo: ne-a prins bombardamentul și mulți dintre noi s-au prăpădit și-n aceste bombardamente. Unui foarte bun prieten de-al meu i-a retezat o bombă ambele picioare de la genunchi - urla nenorocitul: „Împușcați-mă!”, că știa și nemțește. Nu l-au Împușcat - l-au dus, i-au amputat picioarele și... Foarte interesant, la Buchenwald era un bloc al invalizilor, ca un fel de vitrină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mi s-a îmbolnăvit nevasta?" S-a îmbolnăvit nevasta, nu te-ai îmbolnăvit tu, care te-ai dus pe urmă la bufetul "Tîmpa".'' "M-ați văzut dumneavoastră?!"', zise țiganul cu o simulată voce jalnică. "Hai, bă, ia taci, i-o reteză tinerelul distrat. Ai fi în stare s-o ții așa până mâine dimineață, dă-te dracului, parcă ai fi regele Angliei, așa te ofensezi." Unul din ei, care avusese la început un aer flegmatic și vesel, păstră, auzind toate acestea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fel de aplauze, o tăcere neobișnuită la noi, unde se aplaudă atât de ușor. N-aveai ce să înțelegi, fiindcă îndată ce suflătorii ai fi zis că voiau să închege o melodie, cum spui tu, cât de cât coerentă, dirijorul o reteza brusc și iar o luau de la cap cu și-su-su și fi-fî-fi! Și atunci se întoarce Silvestri spre sală, era la Ateneu, și zice: domnilor, e o piesă grea, deosebit de bogată și dificilă, permiteți-mi s-o mai cântăm
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
părinții ei? Fusese măritată? (Nu, nu purta verighetă, dar...) Care fusese anturajul ei în acei ani când eu și Ion Micu frecventam braseria? Venise și ea acolo des? Cu cine? Și în ce sens era geloasă pe noi doi? Îmi reteza, ca să zic așa, din fașă dorința de a-i pune aceste întrebări și o făcea cu o capacitate de a vorbi și a nu spune nimic enormă prin cumul de cuvinte, care ascundeau un humor secret... Ce? parcă spunea, nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
duce la rivalul său și-i spune să-i dea nevasta înapoi. Ce crezi că i-a răspuns tipul? Ei, tu ce crezi?" Dar Tasia n-avea chef de istoriile altora. "Să-ți spun răspunsul, care a fost scurt și retezat: nu pot să-mi comand sentimentelor! Așa a zis! Ei! reluai filozofic. Putem să ne comandăm sentimentelor?!" "Ei na! pufni Tasia. De ce să nu putem? Sânt sigură că tipul tău n-a dus-o el prea bine furând nevasta altuia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
oprit..." Imita pe cineva ridicând imperios tonul și eu îl recunoscui: era al meu. "Un taxi cu lanțuri m-a adus până aproape și zice "doamnă! mai departe eu nu merg! (și îl imită pe taximetrisl cu o veselie extremă, retezând cu mâinile orice posibilitate de contrazicere), chiar dacă vă dați jos și nu-mi plătiți cursa!" Înainte, Suzy, mi-am zis, nu te opri, că nu e timp de oprit..." O vorbărie în stilul ei de odinioară, dar era bucuroasă și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
marginale, majoritatea celorlalte fiind ocupate de societăți industriale, agricole sau păstorești. O altă diferență majoră o constituie dimensiunea populației, cu multe ordine de magnitudine mai numeroasă astăzi. Ea a determinat încapsularea efectivă a comunităților cu o economie de tip prădător - retezându-le, printre altele, posibilitatea „votului cu picioarele” (Boyd & Richerson 2009), principalul mecanism de refuz al ierarhiei, disponibil în mai mare măsură înaintașelor lor preistorice - și le-a impus formule sociale extreme: escaladarea complexității, inclusiv prin aculturație, sau, dimpotrivă, accentuarea unor
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
asemenea pocnitorilor aruncate de copii în spatele unui suferind de inimă. Sub murdăria lor, tresăream mai înfricoșat decît sub izbitura de pumn, iar el și le completa cu lovituri date cu muchia palmei în gît, de parcă ar fi vrut să-mi reteze capul, sediul nepermisei mele încăpățînări. Uneori, scandalizat că negam, amuțea de furie, dar își continua mișcările zvîcnite, de rîmă tăiată cu sapa. La sfîrșitul acelei ședințe tensionate, după atîtea și atîtea eforturi, locotenentul-major de securitate Constantin Voicu tot nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
l-ar fi pus în cine știe ce încurcătură; pe Sașa, crescut la oraș și doar printre cărți, subtilitatea îl depășea. Efortul de identificare a vegetației îi lua multă energie, dar nu îl scutea de erori; confuzia între specii se producea frecvent. Reteza cu grijă ceea ce credea el că sînt buruieni, înlătura prudent smocurile sălbatice, iar atunci cînd aduna țarina în jurul plantei selectate se bucura că, în sfîrșit, din inima mușuroiului construit cu atîta migală se înalță biruitoare o frumoasă tulpină. Pornea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și în rândul elitei occidentale. Privesc de-o vreme, cu un amestec de uimire perplexă și filozofică apatie, succesul unui oarecare Ion Bârlădeanu. Pot înțelege că o generație de tocilari, pentru care aventura maximă o reprezintă călătoria cu metroul, cade retezată sub farmecul unui personaj cu o biografie desprinsă din romanele lui Eugène Sue. Ce nu înțeleg e transferul de - cum să-i zic? -fascinație: cum naiba pot să-ți placă, ție, elitistul care nu dă doi bani pe gustul omului
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
umilințe și frustrări, vor studia și posibilitatea de a se salva pe cont propriu! Destui oameni cu influență din aceste părți de țară nu mai fac nici un secret din intențiile lor separatiste. Când cuțitul ajuns la os va începe să reteze organele vitale ale cetățeanului, acesta nu va mai ține sema nici de idealul Școlii Ardelene, nici de iluzia "unității românilor", nici de "lumina ce răsare de la București", nici de "interesul național". Iar cuțitul a ajuns la os. Aproape opt la
Un dăunător de toamnă: indicele demografic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16640_a_17965]
-
erau cu el pe eșafod Carol a crezut că soarta îl pedepsea pentru că lăsase ca fidelul său servitor Strafford să fie executat. La ora 14, după ce a spus o rugăciune, Carol și-a aplecat capul și călăul i l-a retezat cu o singură lovitură decisă. Ultimele sale cuvinte au fost ""Trec de la o lume coruptibilă la una incoruptibilă, unde e pace, toată pacea posibilă"". Philip Henry, care era prezent și a notat variatele faze ale execuției, a afirmat că o
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
la palatul gubernial Cotrocensk”! Această simpă mișcare șahistă ne-ar scăpa de toate belelele, iar Adrian Năstase ar răsufla, în fine, ușurat că nu mai trebuie să se confrunte cu buldozerul Băsescu. Deși tocmai am adoptat o Constituție care, teoretic, retează cariera politică a lui Ion Iliescu, subtilitatea iorgovanilor din subordine ar produce dovezile (constituționale, firește!) că e spre binele țării să achiziționăm la preț mic un președinte vechi, decât la preț mare unul nou. Exact ca și cu Concorde-urile
Concorde la Cotrocensk by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13334_a_14659]
-
mă consola deloc. Pentru că mă simțeam de parcă eram în iad. Iar faptul că-ți compari propriul iad cu cel al altcuiva nu-ți diminuează durerea. Îmi pare rău că sunt așa de vehementă pe subiectul ăsta, dar atunci când ți se reteză piciorul cu un ferăstrău ruginit, nu te simți deloc consolat de faptul că persoana din celula vecină e crucificată pe-o masă. M-am ridicat în capul oaselor în pat, în întuneric. Kate dormea împăcată în pătuțul roz de lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
viață eram și eu de acord cu ea. Dar înainte ca mama să înceapă să-mi expună teoria privind efectele negative ale educației universitare și pericolele deschiderii minții, a sunat telefonul. — Răspund eu, am strigat și-am fugit din cameră, retezând discursul mamei în mijlocul unei propoziții. —La ce-ți folosește să fii intelectuală? a urlat ea după mine. Pun pariu că James Joyce nu era în stare să schimbe o priză. —Alo, am spus eu ridicând receptorul. —Alo? a întrebat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
marți. De fapt, n-o să mai vin în nici o altă zi, i-am explicat cu amabilitate. —Pentru numele lui Dumnezeu! Ce s-a mai întâmplat acum? a urlat el. Tocmai am limpezit totul și acum tu... Nu, James, i-am retezat-o pe un ton glacial. N-am limpezit nimic. Absolut nimic. Poate că tu oi fi limpezit ceva - propria-ți imagine de băiat bun e intactă -, dar eu n-am limpezit nimic. Dar despre ce-am vorbit noi de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
făcut notă discordantă între cei de la Red Hot Chili Peppers. —Hei! a zis. Ne-am mai văzut? La întâlnirile de la St. Mark’s Place? Rachel, nu-i așa? Eu sunt Angelo. Și ce mai faci? Încă tulbure? Nu, i-a retezat-o Rachel scurt, emițând unde atât de intense cu mesajul „E momentul cel mai nepotrivit“ încât mai că le vedeai plutind în aer. —Așa deci? Și te măriți cu tipul? — Da. La fel de tăios. Dar nu s-a putut abține să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
voinței ei. Bufnița Își dădu seama că era gata să dispară și se Întoarse chiar către cel care o năștea: „Phy, Pfy, Diabolo“, șuiera ea, Încercând să-i ciugulească ochii. Leo Fox scoase un horcăit ca și cum cineva i-ar fi retezat carotida și căzu În genunchi. Bufnița dispăru Într-un nămol dezgustător (phiii, phiii, făcea), și În el căzu sufocându-se și medium-ul, rămânând jos mototol și nemișcat. Olcott, furioasă, se Întorsese către Theo, care rezista cu curaj: „Vorbește Kelley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe care ți le imaginai oriunde altundeva, numai pe-obraz, nu. Mă îndrăgostisem imediat de ochii ei veseli: verzi, palizi, irizați de mici firicele de sânge. Cel stâng trăgea puțin câș, dar tocmai asta îi dădea farmec. Purta părul scurt, retezat la nivelul cefei. Șuvițele cădeau drept și imprecis, ca toată ființa ei, buclate după ureche. Felicia avea gambele lungi, puțin prea lungi chiar, și niște genunchi proeminenți, de fată cuminte. Când urca pe scaun, începea să se foiască, azvârlindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se deschideau niciodată, păreau sudate unele de-altele, încă din construcție. Te întrebai de ce: ca angajații să nu poată respira? să nu se sinucidă? să fie feriți de poluare? Înăuntru, birourile se înghesuiau meschin, tăiate la nivelul capului: tavanul lipsea, retezat de-o invizibilă sabie ninja, iar pereții fuseseră înlocuiți cu paravane de plastic expandat. Totul purta un nume nou, pe care Maria l-ar fi rostit cu voluptate, dacă n-ar fi semănat cu-o boală de piele: cubicule. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Uniunea și globalmind, nu știi niciodată.“, a exclamat Mihnea. „Ei, ce ziceți, ne ținem de planul Mariei?“ Ne-am privit toți patru. „OK.“, am spus. „De acord.“, a optat tânărul Lupu. „Ție nu ți-a cerut nimeni părerea!“, i-a retezat-o Mihnea. „Maria?“ „Normal. Doar eu am venit cu ideea.“ „Atunci s-a votat. Mergem cu toții la Neptun. Robanu o să tragă mașina-n spate și-o să așteptăm acolo, cât ține conferința. Cum auzim aplauzele, intrăm în culise. Pe urmă, bună-ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să cobori scara orbecăind, cu piciorul încordat. O balustradă de lemn, ca un manșon pentru nevăzători, te purta pe încolăcirile scării, ajutându-te la orientare. Suplimentul ornamental ar fi fost fără îndoială binevenit, dacă un student întreprinzător n-ar fi retezat o bucată de vreo doi metri între etaje: când ajungeai cu mâna acolo, brațul fugea în gol și urma căderea. Am împins fotoliul (nu mai conta, oricum îl mutasem fără să vreau din loc) și-am tras de clanța dulapului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
informațiile, rezultă că o a cincea nu e posibilă. Trebuie doar s-o alegem pe cea corectă.“ „Da’ mă mai freci mult cu algoritmii tăi? Tu nu poți să gândești și singur?“ „Vrei sau nu să-ți zic?“, mi-a retezat-o Mihnea. „S-auzim.“, l-am potolit. „Unu. Paul ești tu.“ „Cum?“, am râs, sprijinindu-mă de umărul Mariei. „Simplu. Toate datele, persoanele și-ntâmplările lui Paul îți aparțin. Scrisorile lui sunt scrisorile tale. Adina Gheorghe e-o fostă iubită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
auzit de «narațiunile arestate»...“ „Da...“, am mințit dezinvolt. „Noi le declanșăm, prin scurtcircuitarea secțiunii amigdaliene. Semnalul cade, tăiat de la rădăcină. Informația nu trece mai departe, spre hipocamp; prin urmare, nu mai poate fi conștientizată. E ca și cum ai dormi de viu. Retezăm realitatea și o reținem o vreme, ruptă de proprietarul ei. La momentul potrivit, o cedăm altui proprietar. De regulă, celui care dă mai mult. Omul nu mai știe nici că a trăit, darămite că i s-a confiscat povestea. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se năpustiră asupra lor. Alexandru nu putuse vedea, În Învălmășeală, decât că unul dintre apărători căzuse Într-un genunchi, cu o rană deschisă la umăr, dar se ridică repede, schimbă sabia În stânga și pară o lovitură care putea să-i reteze capul. Un altul horcăise surd, cu un jungher Înfipt În piept. Rănitul căzuse din nou, străpuns de vârful unei săbii pe care n-o văzuse la timp. Rămăsese un singur luptător, cu spatele la trăsură, iar Alexandru nu-și dădea seama cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]