653 matches
-
el ridicîndu-se în picioare. Vîrful era o stîncă plată de mărimea podelei unei camere, înclinată, așa că o latură era mai înaltă decît celălalte. în colțul cel mai înalt era un stîlp gras din beton, ca o piramidă abruptă cu vîrful retezat. își dădu seama cu durere că acesta îi păruse a fi femeia care-i făcea semne. Pastorul, un bărbat chel și uscățiv, în haine negre mototolite, se așeză aproape de el, pe margine, cu pumnii în șold și spatele drept, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dau ungurilor chiar pe regele Matei I - și tocmai acest ținut, ilustrat prin strămoșia a trei dinastii române, să fie acela în care poporul nostru să se fi substituit maghiarilor? Vârfurile cele mai înalte ale Părincului (Paniculum ), Schelvoiului, Cârjei și Retezatului au nume ungurești? La banchetul dat în onoarea acelei adunări pseudoarheologice un alt înțelept - îndealmintrelea notar public, cu. clasicul nume Sandor Iosef, a ridicat un toast - într-un ținut curat românesc, bineînțeles - zicînd: "Să trăiască tot ce e maghiar! Să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
țigăncile ar purta veșminte așa pestrițe. Până la urmă făcură din ele pături cu care se înveliră în sănii, pornind din nou la drum. Rămânea în urma lor marele fluture hăcuit, cu nervurile aripilor întinse-n lături ca niște cârje, cu picioarele retezate împrăștiate-n jur, prin băltoace și cenușă de coceni. Văleat 1845, Vasili și ai săi înaintau pe drumurile de zăpadă ale Munteniei. Cât vedeau cu ochii, câmpia se-nvîrtea plată în jurul lor, și părea că se-ntinde pân-la capătul pământului. Din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
părțile. Alteori îmi săreau în ochi doar cerșetorii estropiați, ce-și desfăceau cămășile ca să-și exhibe cîte-o tumoare cât un cap de copil ieșindu-le din stomac, o trahectomie zâmbăreață, un antrax întins pe gât și clavicule, mâini și picioare retezate grosolan și cioturile legate cu sfoară ca niște cârnați. Parcă întreaga populație a Bucureștiului ar fi fost mutilată. După fiecare astfel de ieșire mă-ntorceam aici, în mansarda mea, în vârful blocului stacojiu de pe Uranus, bloc pe care-l știam
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu ochii bulbucați, arzători, în mii de fațete hexagonale. Își imagină momentul inevitabil când trompa răsucită-n spirală se va desface ca un ac curb și i se va-nfige în occiput, troznind ușor prin epidermă, sfredelind cu vârful lui retezat oblic, tare ca diamantul, straturile osoase ale țestei, troznind iar în duramater și piamater, înaintînd ușor, uns, ca-n gelatină, prin lobul occipital și oprindu-se în centrul creierului, în mijlocul inelului limbic, la egală distanță de fornix, corpii mami-lari, hipocamp
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
parcă înconjurat de raze ascuțite de lumină, Selivanov se dezgoli, arătând tuturor rădăcina legăturii sale cu lumea, ancora ce pe toți îi împiedica să se suie în patria lor adevărată, în împărăția pregătită lor dinainte de începutul veacurilor. Mațul buricului trebuia retezat iar creierul lui Satan, cele două emisfere din țeasta dintre picioare, zbârcită și păroasă, vecină cu haznaua ocarei, trebuia aruncat câinilor, precum odinioară trupul netrebnic al Izabelei. Spunând acestea, profetul, pe chipul căruia curgeau sudori de sânge, așeză lama unui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fetița de doisprezece ani deschide ochii, se scoală din pat și-ncepe să umble prin odaie. Anatomiștii vorbesc despre formațiunea refulată și despre locm coeruleus, planșele ne arată un trunchi cerebral secționat, cu corpusculi negri și roșii, cu nervi cranieni retezați ca butașii de viță, cu excrescențe și umflături, cu trasee catecoaminergice și serotoninergice, dar totul e hoit rece și inert î în afara trupului de credință ce aprinde pirotehnia miracolelor! în imperiul corpului nostru. La fel, vorbim de imagini realej aduse
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și el cu mâna, își lua inima-n dinți și trecea peste șoseaua liberă, peste șinele de tramvai, silindu-se să nu fugă. Se-ntorcea cu pâinea triumfător de parcă ar fi adus mărturia prețioasă că fusese pe celălalt tărâm, limba retezată a balaurului. Își găsise repede prieteni, deși iarna care urmase nu prea ieșise din casă. Nici n-avea unde. Singurul loc posibil de joacă, spatele blocului, era un șantier în toată regula: săpături adânci, țevi uriașe, excavatoare și compresoare robotind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
erau negri, ci stacojii închis ca sângele închegat. Prin coaja lucioasă li se vedea, ca o pată difuză, stomacul umflat de sânge. Aveau un cap minuscul, cu ochi neclari, acoperiți și ei de aceeași sticlă fumurie, și cu un cioc retezat oblic, ca un ac de seringă. Puricii se roteau pe picioare lungi și elastice, ieșite de-a dreptul din gât, din care ultima pereche era mai lungă și mai musculoasă. Din când în când, labele din spate li se destindeau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nici n-ar mai fi fost acolo, femeile îngenuncheară pe pernițe și abia apoi traseră pânza de satin galben de pe forma din mijlocul odăii, care se dovedi într-adevăr o uimitoare statuie. Era o femeie de marmură în mărime naturală, retezată puțin mai jos de pubis, așa-ncît coapsele ei puternice se sprijineau pe postamentul de piatră. Fața-i oglindea o groază fără margini, mâinile cu degete rășchirate erau împinse-nainte ca și când s-ar fi apărat de ceva monstruos, pe care doar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
spectatorilor. Dresorul era-mbrăcat complet în purpuriu, strâns bine-n corset, iar în jurul mustăților daliniene, care-l făceau să semene cu un rac fiert uriaș, înfășurase sârmă de aur. Spectaculos era momentul când, încălecat pe unul dintre animalele sticloase, cu ciocuri retezate oblic ca acele de seringă, celebrul Eduard scotea un strigăt scurt, iar puricele-și destindea brusc picioarele, înălțîndu-se fulgerător până sus, în cupolă, printre trapeze, funii și reflectoare. Când cădeau înapoi pe nisip, dresorul întindea brațele-n cruce și doi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înaintaseră prea mult, nu mai puteau acum să se salveze și erau hărțuiți fără milă de huni. Ieșind din gaura sa, Sebastianus văzu un hun care tocmai se apropiase de un alan și lovea de sus, oblic, cu sabia; capul retezat zbură în aer într-o ploaie de sânge, în timp ce trupul soldatului se prăbușea în mărăcini. Ceva mai departe, un arcaș helvet, țintuit de un copac cu o suliță ce i se înfipsese în stomac, se agăța cu mâinile însângerate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se derula o panoramă pe care n-o mai văzusem niciodată, nici în vis, nici în starea de veghe; de o parte și de alta a drumului se vedeau munți sub formă de dinți de ferăstrău, copaci bizari, cu capetele retezate, blestemați, și, printre ei, apăreau case cenușii, în formă de triunghi sau prismă, cu ferestre mici, sumbre, lipsite de geamuri. Păreau mai degrabă ochii tulburați ai cuiva care delirează. Nu știu ce particularitate aveau pereții, dar îți semănau frig în inimă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
inimă. Era de neconceput ca o ființă vie să fi locuit vreodată aici. Să fi fost oare locuințe construite pentru umbra creaturilor celeste? Vizitiul alesese fără îndoială un itinerar insolit sau un drum ocolit. În astfel de locuri, doar trunchiuri retezate și arbori diformi se ridicau în împrejurimile drumului. De-a curmezișul, se zăreau case, unele joase, altele înalte, dar mereu cu o anume formă geometrică, conice sau trunchiuri de con, cu ferestre strâmte și strâmbe, din care ieșeau nuferi albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lui Costăchel se întuneca din ce în ce mai mult. În cele din urmă, a lăsat capul în jos și, cu un geamăt deznădăjduit, a răspuns: Nu am nici-un fel de document. Mi le-au luat când... Vocea lui Costăchel s-a curmat ca retezată... Au urmat clipe lungi de tăcere... În cele din urmă, agronomul a intervenit: Ar fi bună orice hârtie care să spună că ai fost în lagăr... Pe chipul lui Costăchel se vedea că se chinuie să-și amintească ceva... Am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ușa, mai că mă așteptam să apară o bătrânică purtând o tavă de turtă dulce. Trimisul Pușcașului ne făcu semn să Înaintăm. Ne-am deplasat În șir indian și am intrat pe ușă, cu Pușcașu’ Încheind rândul. Cele două țevi retezate ale puștii mi-au provocat o mâncărime În ceafă: dacă ați văzut vreodată pe cineva Împușcat de aproape cu o astfel de armă, mă Înțelegeți de ce. Ne aflam Într-un hol mic cu două cuiere pentru pălării, numai că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mic carnețel cu arc, în care își nota totul, ca să se informeze mai târziu. Neurologul făcea creierul să pară mai șubred decât vechile camioane de jucărie pe care Mark le asambla din bucăți de dulapuri aruncate și bidoane de detergent retezate. Dar cum rămâne cu treapta superioară...? Ce-i deasupra reptilei - un fel de pasăre? — Următoarea structură în ierarhie e mamiferul. Buzele ei se mișcau în timp ce el vorbea, îngânându-l. Nu se putea abține. —Și la fratele meu? Doctorul Hayes deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
locotenent! Tremură necontrolat, în timp ce încearcă să articuleze coerent: Refugiați ... Basarabia ... acolo ... sub dărâmături! Marius se apropie de ceea ce pare că fusese fundația unei case. Din fumul gros, un copac singuratic răsare asemeni unei năluci. Agățate de ramuri, acum biete cioturi retezate, minuscule căciulițe flutură jalnic în bătaia vântului asemeni unor frunze albe pătate cu lacrimi rubinii. De-o bucată din ceea ce fusese trupușorul unui nou-născut spânzură un capăt de cămășuță înnegrită de funinginea ce cade peste ei asemeni unei ninsori venite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
noroc! Privește în urmă, de-a lungul drumului pe care-l străbătuse. Plutoane stau cu fața la pământ, împrăștiate peste povârnișurile parcă nesfârșite. Cu o sonoritate aproape apocaliptică, nenumărate fulgere taie cerul. Acolo unde se prăbușesc, zăpadă murdară, stânci sparte și crengi retezate răbufnesc, gemând. Un mal uriaș de pământ îngroapă cu totul pe sublocotenentul Novăceanu. O mitralieră bate într-o cadență leneșă, dar precisă și nu dă voie companiilor să înainteze. Gloanțele mătură totul. Un vânător de munte răsare dintr-un morman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe marginea mesei, se rostogoli pe dușumele și în clipa următoare o vâlvătaie roșie trecu peste pereții încăperii, de la mașina care ieșise în decor și se rostogolise cu încetinitorul pe fundul unei râpe fioroase, cu stânci și cioturi de copaci retezați. Arm se desprinse din brațele bărbatului care avea despre sine o imagine atât de sumbră, îl privi lung și îi zâmbi cu îngăduință. Oooof, Doamne, dar ești ca un copil răsfățat și neascultător... Vrei să știi ce aș face cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nu răbdăm de foame sau de frig. Știau că atunci când vom intra în vâltoarea vieții, vom da de greu. Era tata un bărbat înalt, bine legat, șaten, cu ochii căprui și cu brațele muschiuloase. Purta musteață tunsă scurt, cu sfârcurile retezate drept, cam cum o purta Hitler. Era bun ca pâinea caldă, deschis, prietenos, mereu pus pe glume. Aș putea să spun că era mândru, mai degrabă demn, căci nu suporta să fie jignit. Mai devreme sau mai târziu plătea cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
văi amețitoare, am fost pe brâne, pe țancuri, pe povârnișuri, prin prăpăstii și păduri, pe platouri și grohotișuri, în șei, la cascade, prin jnepenișuri, zmeurișuri și întinderi de urzici. Primul vârf impunător mi s-a arătat, datorită lui, în masivul Retezat, dar nu în zona înaltă, a stâncilor cenușii și a ierburilor pitice, ci la cabana Pietrele, unde el și-a golit rucsacul pe un pat, iar pe salteaua hărtănită s-a ridicat un munte de pachete de țigări, toate Snagov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de penetrare în plan social, în scenă. Forța cosmică a curajului este reprezentată grafic, în Orient, sub forma unei fascinante femei goale, fără cap. Din gâtul femeii țâșnește un șuvoi de sânge. Într-o mână ea își ține propriul cap retezat și bea fără-ncetare din propriul sânge. Imaginea, carismatică și terifiantă în același timp, vrea să sugereze că este obligatoriu să ne depășim pulsiunile inferioare, egoiste (și actorul nu poate fi niciodată egoist, atât timp cât renunță la sine pentru a deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
priveau și se agitau, arătîndu-și mereu unul altuia câte un amănunt al înfățișării celui de pe ladă. Pe unul l-am surprins făcîndu-și cruce cu discreție. Altul își rodea furios pielițele de pe lângă unghii. Altul striga ceva patronului. Dar zgomotul încetă ca retezat, când patronul deschise lădița. Toți își lungiră gâturile, hipnotizați, spre micul obiect negru care scânteia ca bătut în diamante. Era un revolver cu șase gloanțe, bine uns. Patronul îl prezentă asistenței cu gesturi lente, aproape rituale, ca un iluzionist care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vată muiată, cred, în iod. Apoi, din cutia sterilizată, de sub un petic de tifon, scoase o seringă lungă și îngustă, cu pistonul împins la maximum în interior, la care atașă un ac lung și gros ca o croșetă, cu vârful retezat oblic. Mi s-a părut straniu să nu văd nici o urmă de sadism pe fețele lor, ei, care se pregăteau să chinuie, care-o făceau cu o răceală inumană, în toate picturile cu martiri și mucenici, cu trupurile împănate cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]