2,173 matches
-
care-mi ciripeau în fiecare dimineașă cînd mă sculam ca să plec la școală, adevărate prințese „măicuțe îmbrobodite cu batic negru” îndrăgostite de căsuța „din răscruce unde dorul ei m-aduce...”copilăriei din Dealul Viilor; imagini ce-mi sunt vii pe retina ochilor și mă fac să retrăiesc fiecare clipă ca și atunci în armonia instrumentelor muzicale care ne fac mai veseli când le ascultăm, fiindcă sunt flori din „Grădina Raiului Folcloric” cărora iscusitul românle-a dat glas strălucitor. Referință Bibliografică: RIDICÂND CORTINA
RIDICÂND CORTINA TIMPULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370137_a_371466]
-
altfel plină de culoare, pentru noi europenii, a acelor locuri în care v-ați aflat de-a lungul mai multor zile. Cum rezultă, nu ați lăsat în urmă o Europă uitată, abandonându-vă senzației epidermice a turistului grăbit să ofere retinei noi imagini; dimpotrivă, v-au urmărit ca un ecou problemele de aici, mai ales întrebările pe care vi le puneți de o bucată de vreme cât privește destinul civilizației creștine într-o lume care, astăzi, se globalizează depersonalizant și contradictoriu
COMENTARII ASUPRA ARTICOLULUI „CREŞTINISM ŞI CAPITALISM” DE PROF. VIOREL ROMAN de ION HUMĂ în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370240_a_371569]
-
De sus, coloanele se văd ca niște șiruri cu țel bine definit. Imaginile evocă amintiri de prin filme de arhivă, celuloid în alb/negru din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Istorie reloaded, pe ecrane moderne, în tridimensional. Pe retină ni se perindă imaginile altei nostalgii de toamnă, clișee din revoluția noastră personală, trecute iluzii pârguite în grabă, recoltă acrișoară. Murături? Urmează știrile mai blânde: la ieșirea din capsula spațială, cosmonauții care se-ntorc de pe orbită sunt întâmpinați cu mere
MERE ŞI MITRALIERE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353286_a_354615]
-
parastas convivii ETERNUL Între clinchetul tăcut al stelelor ce pășesc peste bolta înghețată și tumultul fierbinte al sângelui doar inima însingurată țesându-și fără preget eternul vis. ILUZII Din fire de lumină plămădiți, azi ne privim și nu ne recunoaștem. Retina corodată de dogme și minciuni, ca o oglindă strâmbă, imagini false naște. Referință Bibliografică: NOCTURNĂ / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2047, Anul VI, 08 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
NOCTURNĂ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353397_a_354726]
-
ia cunoștință de moarte. / El se lasă respirat / și la rândul lui / respiră / obiectele însuflețite și neînsuflețite / ca și cum ar fi aer. // [...] // Omul-Fantă vine și vede. / Nu se știe dacă între ochiul lui / și ochiul lucrurilor / există vreun spațiu pentru vedere. / Retina omului-fantă e lipită / de retina lucrurilor... («Omul-Fantă», SAlf, 115 sqq.). Contemplând lumea din afara ei, poetul are marea revelație a simetriadelor, a concentricității, a corespondențelor / proiecțiilor (oglindirilor), între nervul terestru și nervul divin, între față și revers, între ființă și neant
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
se lasă respirat / și la rândul lui / respiră / obiectele însuflețite și neînsuflețite / ca și cum ar fi aer. // [...] // Omul-Fantă vine și vede. / Nu se știe dacă între ochiul lui / și ochiul lucrurilor / există vreun spațiu pentru vedere. / Retina omului-fantă e lipită / de retina lucrurilor... («Omul-Fantă», SAlf, 115 sqq.). Contemplând lumea din afara ei, poetul are marea revelație a simetriadelor, a concentricității, a corespondențelor / proiecțiilor (oglindirilor), între nervul terestru și nervul divin, între față și revers, între ființă și neant, apropiindu-se de ceea ce înțelegea
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
în rocade-ntunecate, Frenetic vis se sfarmă în bucăți de stele, Și o resping, punându-mi literele toate, În geana, ce, subțire , cade în mistere... Hălăduiesc, în visele-mi demult, aevea, Probabil, vine iarăși noaptea să le fure, Și urmăresc retina, ce se-nchide grea, Cu pleoapele, ce arme-s în dezinvoltură. Să-mi fie noaptea ultima iubire, care luptă ? Și numai ea s-ascundă, vinovat, abisuri ? Deschid zăvorul cerului și urc spre boltă, Să îmi visez, încătușând ne-timpul, visele
VISELE UCISE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352947_a_354276]
-
zilele pe cai mărunți bat în târguri cu potcoave și brăzdează fața lumii pe când sclavii strigă: Ave! herghelii nenumărate vin în zgomot de trăsuri și convoi după convoi trec prin noi fără măsuri șiruri lungi de deținuți spală zarea pe retină și se duc să moară unde nu mai află nici o vină zilele pe caii mici trec cu timpul în spinare și la fiecare poartă lasă câte-o întrebare nu mai cercetați oglinda, trăsăturile din carte că nu ne mai recunoaștem
ZILELE PE CAI MĂRUNŢI de ION UNTARU în ediţia nr. 497 din 11 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354417_a_355746]
-
joc al culorilor, al sevelor, al speciilor și al vârstelor. Cum o astfel de taină este greu de dezlegat și nu ai timp de meditații, nu îți rămâne decât să te bucuri, să îți fixezi cât mai bine imaginile pe retină și pe aparatul de fotografiat și să pleci mai departe. Pe un tăpșan copaci pitici, cu trunchiul alb, coroana cenușie, puternic ramificați par desprinși dintr-o poveste. Tot de aici se zăresc acoperișul și turlele Mânăstirii Crasna. Pe măsură ce înaintezi frunzele
TOAMNĂ LA MÂNĂSTIREA CRASNA, JUDEŢUL PRAHOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354462_a_355791]
-
o dungă de culoare crem-banan deasupra căreia domnește nestingherit cenușiul norilor. După ce spectacolul de lumini se stinge, mai aruncăm o ultimă privire asupra curții Mânăstirii Crasna și munților dimprejur și plecăm spre casă purtând cu noi mult timp întipărită pe retină diversitatea cromatică a acestei după-amiezi de toamnă. Când am văzut ultima dată Mânăstirea Crasna mi-a trecut prin minte că mi-ar plăcea să îmi dorm somnul de veci în acest loc retras, ocrotit de munții înconjurători, purificat de ozonul
TOAMNĂ LA MÂNĂSTIREA CRASNA, JUDEŢUL PRAHOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354462_a_355791]
-
fumul. Ca să-nțelegi tumultul unei zile Soarbe-i pocalul clipelor, cu sete, Dezbrac-o blând de haine inutile Și gustă-i nurii-ncet, pe îndelete. Ca să deguști polenul din lumină, Cheamă-i magia să te-nvăluiască, Acceptă-i mângâierea pe retină Și prinde-o-n suflet, să te încălzească. Ca să aprinzi văpaia în iubită, Spune-i că-ți e lumină, zi și floare Rupe-ți iubirea-n două, ca pe-o pită, Și dăruiește-i partea cea mai mare. Referință Bibliografică
SFATURI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354536_a_355865]
-
povești de dragoste mereu re¬petate, în ardere și gheață, în oximoronul viscolului pasiunii: "se consumă un viscol/ la cota zero-a-nlănțuirii noastre/ tranșante pen¬dule cenzurîndu-ne clipa/ țipăt de aripă frîntă, de lumină topită/ de contur nenăscut,/ țipăt cutremurat pe retină./ Iubirea-ca un vul¬tur săgetat în priviri" (Mereu iubirea). O plimbare prin interiorul ființei sau în deriziunea închirierii unei "cabine de visat", o cruciadă a "macilor sălbatici" sau "pulsul unui ironorog prin vene" - aceasta este simbolistica din care crește poezia
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
peste val - uitarea - / ca o ultimă ninsoare din an. / trepte de apă. Măsurăm / distanța dintre vise și somn, / în cădere de sunete calme, / reflux al spaimei de clipa / în care lumina rotunjindu-se / ne apleacă privirea, fulgerând / cutremurarea irisului, așteptarea retinei. / ochiul tău luminând clipa / cu sclipiri / de urme / pe apă ... - „Privindu-ne”). Vizualul și auditivul se contopesc în neașteptate sinestezii (țipăt de aripă frântă, de lumină topită / de contur nenăscut, / țipăt cutremurat pe retină), iar ritmurile variabile, clasice și moderne
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
apleacă privirea, fulgerând / cutremurarea irisului, așteptarea retinei. / ochiul tău luminând clipa / cu sclipiri / de urme / pe apă ... - „Privindu-ne”). Vizualul și auditivul se contopesc în neașteptate sinestezii (țipăt de aripă frântă, de lumină topită / de contur nenăscut, / țipăt cutremurat pe retină), iar ritmurile variabile, clasice și moderne, esențializate, amplifică senzația de lăuntrică răvășire. Câmpurile lexicale dominante se circumscriu ideii de confesiune perpetuă, o permanentizare a mărturisirii ca unică posibilitate de evadare din încremenirea cotidiană și amorfă: Poate mai sunt, sigur mai
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
nu e drum, e răscruce), căutarea (Nu cred și totuși mă pierd în destine / Și-n mine, pe mine mă caut, pe Mine), atașarea ca simplu element într-o amplă tapiserie a labirinturilor suprapuse (Și mă doare rotația soarelui / Pe retină e noapte, întuneric, tăcere / Trist, mult mai trist navigând efemere / Se rotesc gândurile centaurului), iată doar câteva mărci ale unui lirism cu o coerență ideatică puternică. E necesar să remarcăm în prima parte a volumului bijuteriile - distihuri, mostre de rafinament
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
să te prindă în mreje cu fantezii meșteșugite. Nerușinată și îndrăzneață își dă mana cu Trădarea. Amândouă își oferă farmecele, te înconjoară cu Pasiune. Triunghiul amorului bizar. Sunt hotărâte să întunece rațiunea, să fure sufletul. Senzualitatea strecoară priviri galeșe, arde retina. Flăcări fierbinți cuprind trupul istovit de nesomn. Sora lor Desfrânarea, picură în ureche propuneri promiscue și tentante. Te înconjoară cu voci dulci, dansează lasciv pentru tine. Aproape goale, te măngaie dornice în ritmul muzicii languroase. Urci scările printre ele. Un
STRADA VISELOR de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354069_a_355398]
-
cu Părintele Profesor Dumitru Stăniloae sau Părintele Profesor Constantin Galeriu. O ușă masivă și grea, brodată în vitralii, lasă ochiul să descopere încăperea minunată a Bisericii „Sfântul Silvestru“ din București. Cu greu reușești să deslușești siluetele din interior, cât timp retina mai poartă încă imaginea albului prea alb de pe exteriorul lăcașului. Zarva și căldura de afară nu au ce căuta înăuntru. Rămân prizoniere în lumea cea mare și urlă pe la geamuri și uși sub formă de claxoane de mașini, sirene, glasuri
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353012_a_354341]
-
Peisaj sentimental E ianuarie și-mi cad pe ochi stropii mărunți și fini de ploaie, pisicile stau trei cuminți la cald pe un capac. În copacii tunși aproape chilug vrăbiile - fidelele- petrec. Zâmbesc. Cu ele e vară mereu! Străinul de pe retină Mă uit spre vârsta mea - ca la un spectacol, ca la un străin care mi-a poposit, o clipă, pe retină .- Deși mieroasă, nu vreau să pactizez cu ea, în ruptul capului!. Nu vreau să mă las furată de farmecele
POEME de LUCIA BIBART în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353717_a_355046]
-
pe un capac. În copacii tunși aproape chilug vrăbiile - fidelele- petrec. Zâmbesc. Cu ele e vară mereu! Străinul de pe retină Mă uit spre vârsta mea - ca la un spectacol, ca la un străin care mi-a poposit, o clipă, pe retină .- Deși mieroasă, nu vreau să pactizez cu ea, în ruptul capului!. Nu vreau să mă las furată de farmecele -i îndoielnice nici să-i accept hățurile. Chiar dacă-s de argint! Fără căpestre! Azi am de gând să-mi deșeuez caii
POEME de LUCIA BIBART în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353717_a_355046]
-
frumoasă femeie...” E vreme tocmai potrivită pentru a - ți descreți fruntea și gândurile. Ploaia eliberează tensiunile Și durerile - cefalee dispar. Rămâne doar bucuria descătușării. Și umbrela. O pată de culoare. Atât! „Sunt cea mai frumoasă femeie... când plouă...!” * Străinul de pe retină Mă uit spre vârsta mea - ca la un spectacol, ca la un străin care mi-a poposit, o clipă, pe retină .- Deși mieroasă, nu vreau să pactizez cu ea, în ruptul capului!. Nu vreau să mă las furată de farmecele
LUCIA BIBARŢ- VOL. ŞUVIŢE ŞI IRIŞI , 2013 de LUCIA BIBART în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353713_a_355042]
-
doar bucuria descătușării. Și umbrela. O pată de culoare. Atât! „Sunt cea mai frumoasă femeie... când plouă...!” * Străinul de pe retină Mă uit spre vârsta mea - ca la un spectacol, ca la un străin care mi-a poposit, o clipă, pe retină .- Deși mieroasă, nu vreau să pactizez cu ea, în ruptul capului!. Nu vreau să mă las furată de farmecele - i îndoielnice și nici să-i accept hățurile. Chiar dacă-s de argint! * Cuvintele Cuvintele cădeau grele și rare între noi. Ca
LUCIA BIBARŢ- VOL. ŞUVIŢE ŞI IRIŞI , 2013 de LUCIA BIBART în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353713_a_355042]
-
albi luminoși, foșneau atât de limpede de parcă spărgeau cerul cu vârfurile lor colorate precum luceferii. Soarele blând cu razele sale argintate împărțea lumina în mod egal și totul respira în tihnă. De priveam de pe malul pe care mă aflam, pe retine mi se imprima munții stâncoși ai Măcinului care părea îmbujorați de razele aplecate pe fruntea lor de foc. Cârduri de păsări brăzdau cerul cu zămislirile lor în zbor. Câte o pată blândă sau mănunchiuri în ședere pe coastele muntelui, se
ÎNTR-O TOAMNĂ, LA GROPENI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353732_a_355061]
-
nu conteneau și eu le auzeam zi și noapte. Mă sculam în toiul nopții plin de transpirație, simțeam că nu am aer, ieșeam afară unde se simțea miros de moarte, iar chipurile evreilor pline de groază mi se întipăriseră pe retină. Mă repezeam la sticlele de băutură și beam în neștire până cădeam lat în curte, mort de beat, apoi Helmut mă târa în baracă, în pat. Seară de seară, noapte de noapte, de o adusesem pe Raisa în pragul nebuniei
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
plătesc,e prima oară Și din ce ochi să o aleg, nu știu Sunt ochi de ape și un ochi de cioară S-a încurcat coletul și-i târziu Din umbre și lumini și curcubeu Un iris născocesc și o retină Nu mai am ochi, am doar un Dumnezeu Adaug un păcat și înc-o vină Și ce albastru este ochiul meu Referință Bibliografică: Ce albastru este ochiul meu! / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 235, Anul I, 23 august
CE ALBASTRU ESTE OCHIUL MEU! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354193_a_355522]
-
adevărată ... reprezentație cosmică! Zeci, sute de steluțe coboară din înalturi, ca dintr-o navă cosmică invizibilă. Stau nemișcată urmărind fascinată „spectacolul”. Așa am ales să trec ziua de astăzi, zi de putere, ziua când harta stelară s-a imprimat pe retină și de atunci continuă să se deruleze până voi învăța să recunosc fiecare vibrație planetară cu darul de putere care mi-l aduce. Voi înțelege mesajul, va fi bine, dacă nu, el se va derula cu “noi” impregnări, sub noi
FULGII de DOR DANAELA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354560_a_355889]