556 matches
-
manualele școlare necesare pentru școala franciscanilor din Șumuleu Ciuc. Motivele fondării tipografiei sunt descrise în "Cantionale catolicum" (lucrarea aflată astăzi la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj), astfel: Lucrarea s-a bucurat de apreciere mare, așa încât a fost retipărită de trei ori (în 1719, 1805 și 1806). Tipografia fondată de Căianu s-a dovedit a fi avut mare însemnătate pentru catolicii din Ținutul Secuiesc și Moldova. Prima carte tipărită aici a fost „Cantionale catholicum” (1676). După trei ani, se
Ioan Căianu () [Corola-website/Science/301019_a_302348]
-
poemul „Учитель” („Învățătorul”) din 1945 și din afirmațiile din memoriile sale: În mai 1914, cu puțin înainte de începerea Primului Război Mondial, a ieșit de sub tipar următorul volum de poezii, Чётки (Mătănii). Tipărit inițiat cu un tiraj de 1000 exemplare, volumul a fost retipărit în opt ediții până în 1923. Anna Ahmatova spera că anul 1914 va reprezenta un moment de răscruce în destinul Rusiei, începutul necalendaristic al secolului XX. scria ea în notele ei autobiografice. În versurile celor două culegeri, contemporanii au intuit, în
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
aprobare oficială articolelor critice apărute în presă. Amintindu-și de modul în care luase cunoștință de hotărârea Comitetului Central, Ahmatova scria în jurnalul ei: Pentru Ahmatova, începe represiunea deceniilor 1920-30. Noile versuri nu i se mai publică, nici nu sunt retipărite versurile ei anterioare. Din 1923 până în 1935 Ahmatova aproape nu mai scrie poezii. În acești ani Ahmatova s-a ocupat de traduceri, a scris studii despre viața lui Pușkin și despre arhitectura Petersburgului. Ea s-a dedicat cercetărilor legate de
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
împotriva invaziei germane. Ahmatova a obținut permisiunea de a citi la radio un apel mobilizator către femeile din Leningrad. Poeziile "Клятва" („Jurământ”) - 1941 și "Мужество" („Bărbăție”) - 1942 erau foarte cunoscute. Poezia "Bărbăție" a fost tipărită de ziarul Pravda și apoi retipărită de mai multe ori, fiind prezentată ca un simbol al rezistenței și al curajului. În 1943 Ahmatova a fost decorată cu medalia „За оборону Ленинграда” („Pentru apărarea Leningradului”). La sfârșitul lui septembrie 1941, pe baza unui ordin al lui Stalin
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
ci de studiul personal, autodidact, căruia i-a dedicat tot timpul liber pe care-l avea, furând ore bune de somn pentru a citi. Memoria prodigioasă l-a ajutat din plin. Operele publicate de don Bosco au fost adunate și retipărite într-o colecție de 38 de volume, numită "Opere Edite", cuprinzând în total 216 scrieri; în această colecție, 68 dintre ele sunt publicate parțial. Experții consideră că 94 dintre ele sunt atribuite sau atribuibile lui don Bosco, 10 nu par
Giovanni Bosco () [Corola-website/Science/298565_a_299894]
-
Who". "Ghidul autostopistului galactic" a fost o idee pentru o comedie radiofonică science-fiction prezentată de Adams și producătorul radiofonic Simon Brett celor BBC Radio 4 în 1977. Adams a creat cadrul pentru un episod pilot, precum și pentru câteva alte episoade (retipărite în cartea lui Neil Gaiman "Don't Panic: The Official Hitchhiker's Guide to the Galaxy Companion"). Conform spuselor lui Adams, ideea titlului "Ghidul autostopistului galactic" i-a venit pe când zăcea beat pe un câmp din Innsbruck, Austria, holbându-se
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
Thérèse Raquin", numele eroinei romanului, inspirându-se după modelul oferit de "Doamna Bovary" de Flaubert și "Germinie Lacerteux" de Goncourt. Volumul este editat de Lacroix, pus în vânzare în noiembrie 1867, multiplicat în o mie cinci sute de exemplare și retipărit în aprilie 1868. Receptarea romanului este variată. Louis Ulbach publică în "Le Figaro" un violent articol intitulat "Literatura putredă" ("La Littérature putride"), în care înfierează stilul lui Zola: « literatură putredă [...] ca o băltă de noroi și sânge [...] care face să
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
amestecă componentele la care zahărul se pune în niște forme pentru a face cupe dense de zahăr pe baze etice unii oameni se opun măcelului puilor masculi nedoriți sau riscului de a mânca un animal neeclozat ea nu a fost retipărită în orice fel de copilare leagănul civilizației este oricare dintre locațiile posibile pentru apariția civilizației în nivele jucătorul se luptă cu diferiți inamici care de care mai puternici ascunzatoarea iti permite sa angajezi spioni care sunt capabili sa furnizeze informatii
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
Theodor Rosetti, mai târziu al lui N. Kretulescu. Tensiunea dintre tată și fiu l-a determinat pe poet să ceară exmatricularea și eliberarea unui certificat doveditor că până la data de 14 iulie a urmat două semestre. Pe 1 ianuarie se retipărește în Convorbiri literare nuvela "Sărmanul Dionis". Pe data de 1 aprilie apar poeziile "Înger și demon" și "Floare albastră" în "Convorbiri literare". Pe 1 noiembrie 1874 publică în "Convorbiri literare" un articol despre Constantin Bălăcescu, reproducându-i multe poezii. Colaborez
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
decembrie apare poezia "Împărat și proletar" în "Convorbirile literare". Pe 1 februarie 1875, publică în "Convorbiri literare" poezia "". Pe data de 9 iulie apare în "Curierul de Iași", fără semnătură, schița "". Pe 6 august apare în același ziar nuvela "Cezara", retipărită și în numerele din 11, 13, 15 și 18 august. Pe 1 septembrie apar în "Convorbiri literare" poeziile "Melancolie", "Crăiasa din povești", "Lacul" și "Dorința". Pe 1 noiembrie apare în "Convorbiri literare" poezia "Călin". Pe 1 decembrie apare în "Convorbiri
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
bizară. Tipărirea ei în 1891, ca supliment al „Revistei pentru Istorie, Archeologie și Filologie”, s-a oprit la coala 17 (pagina 272). Avem de-a face, practic, cu primul volum, care se încheie, brusc, în mijlocul unei fraze!. Volumul a fost retipărit în 1929 de Pericle Papahagi, tot acesta izbutind publicarea volumului al doilea în 1941. Editorii de azi (Litera Internațional, București, 2000), până în present, au republicat doar primul volum (ediția 1929) a acestor studii istorice asupra românilor din Peninsula Balcanică. Lucrarea
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
Criticile nimicitoare ale lui Mihail Lomonosov, Krașeninnikov și a altor academicieni, l-au obligat pe Miller să-și înceteze muncă asupra acestui subiect până după moartea lui Lomonosov. Deși textul tipărit al discursului original a fost distrus, Miller l-a retipărit în 1768. Unii ruși susțin "teoria normanda", printre ei numărându-se Nicolai Karamzin (1766-1826) și Mihail Pogodin (1800-75), care, considerând însemnările din "Povestea anilor care au fost" demne de încredere, cred ca este adevărat că slavii de răsărit i-au
Rusii () [Corola-website/Science/302073_a_303402]
-
au apărut în ediția a doua a cărții. Edițiile ulterioare au inclus și alte modificări minore, cum ar fi cele care reflectă schimbările de concepție ale lui Tolkien despre lumea în care a ajuns Bilbo. Datorită cererii, cartea a fost retipărită fără întreruperi încă de la apariție. Moștenirea sa include adaptări pentru teatru, marele ecran și jocuri. Unele dintre ele au primit aprecieri, cum ar fi un joc video care a câștigat „Golden Joystick Award” (Premiul Joystickul de Aur), un scenariu pentru
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
sfârșit abia în 1949, a făcut deseori indisponibilă cartea în această perioadă. Vânzările cărții cresc dramatic odată cu publicarea "Stăpânului inelelor" și ajung la nivelul maxim în anii 1960. Mai multe ediții ale cărții au fost publicate în Marea Britanie, cartea fiind retipărită frecvent de mai mulți editori britanici. În plus, "Hobbitul" a fost tradusă în peste patruzeci de limbi, unele fiind traduceri cunoscând mai multe ediții. În 2008, aproape o sută de milioane de exemplare ale "Hobbitului" au fost vândute în toată lumea
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
minuțios supravegheate, iar imense afișe, care tronează pe străzi, indică tuturor că , în . Inițial a fost publicat de Martin Secker & Warburg, Londra, în 1949. Prima ediție broșată (paperback) a apărut la Penguin Books, Harmondsworth, în 1954. De atunci s-a retipărit de 26 de ori. Romanul lui George Orwell, editat în 1949, receptat de foarte mulți - încă de pe atunci - ca un semnal de alarmă, rămâne și acum departe de a fi doar o distopie învechită. Există voci care afirmă că, odată cu
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
a fost scrisă în anii 1937 - 1949, iar partea sa esențială a fost creată în timpul celui de-al doilea război mondial. Lucrarea a fost publicată în trei volume în 1954 și 1955, această formă fiind cea mai populară. A fost retipărită de mai multe ori și tradusă în diferite limbi, devenind una dintre cele mai populare și influente lucrări ale literaturii secolului 20. Acțiunea cărții "" se petrece într-o preistorie imaginară, cel de-al treilea Ev al Pământului de Mijloc. Ținuturile
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
după operația de prostată la care a fost supus în cursul aceleiași zile. A reorganizat și promovat activitatea editorială bisericească. A publicat multe articole, predici, cuvântări și studii care sunt cunoscute atât în țară, cât și în străinătate. Au fost retipărite, cu text diortosit, și prefațate de către Prea Fericirea Sa toate cărțile de slujbă, precum și majoritatea manualelor de studiu pentru învățământul teologic seminarial și universitar. A publicat monografiile: "Mitropolitul Iacob Putneanul" (Mănăstirea Neamț, 1978), "Sfântul Vasile cel Mare în evlavia credincioșilor
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
de Petre Dulfu ("Isprăvile lui Păcală"), dar și de alți scriitori români ca Ion Creangă ("Păcală") sau Ioan Slavici ("Păcală în satul lui"). Anecdota "Păcală" a lui Ion Creangă a fost tipărită prima oară în "Albumul macedo-român" (București, 1880), fiind retipărită în revista "Convorbiri literare", nr. 11, 1 februarie 1885. Volumul "Isprăvile lui Păcală" a fost publicat în 1894 de profesorul Petre Dulfu, lucrarea fiind premiată de Academia Română și fiind reeditată în zeci de ediții. Primele reprezentări ale lui Păcală în
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
dicționar, în “Idei în dialog”, nr. 4 (7), aprilie 2005, p. 11 13. 38. Un caz de inconsecventa ortografica cu motivație confesionala: I(i)sus H(ch)ristos, în “Idei în dialog”, nr. 8 (11), august 2005, p. 13 16, retipărit în AUI, tom. XLIV XLVI (2004 2006), Iași, 2007, p. 31 43. 39. Eugenio Coseriu. Fundamente filosofice ale unei “lingvistici integrale”, în vol. St. Afloroaiei (coord.), Ideea europeană în filosofia românească, I (număr special al revistei “Hermeneia”), Iași, 2005, p.
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
412. ISBN: 978 973 27-1552-9. 46. Lexicalizarea în limba română a conceptelor de origine biblică, în „Tabor”. Revista de cultură și spiritualitate românească editata de Mitropolia Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, nr. 1, anul III, aprilie 2009, p. 35 54, retipărit în: Viorel Barbu (ed.), Prelegeri academice, vol. VII, Editura Academiei Române, București, 2009, p. 47 60. 47. Repere ale tradiției biblice romînești (I III), în „Idei în dialog”, anul V. Nr. 4 (55), aprilie 2009, p. 22 24, nr. 5 (56
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
și filozof Leibniz, în lipsa unei reconcilieri între catolici și protestanți, drept protest, polemizează publicând în 1696, unele extracte scandaloase din "Diario" lui Burcardo, cu titlul "Specimen historiae arcane, sive anecdotae de vita Alexandri VI Papae". Cartea are mare succes, se retipărește, iar în comentariul său filozoful subliniază "cum nu s-a mai văzut o curte mai pătată de crime ca cea a lui Alexandru al VI-lea". În 1729 un anticar scoțian Alexander Gordon, publică "Viața papei Alexandru al VI-lea
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
mină de sare "Wieliczka"; planul de construcție al Turnului Eiffel din cadrul expoziției din 1889 de la Paris și Nałęczów, unde și-a petrecut vacanțele timp de 30 de ani. Cronicile sale săptămânale au durat patruzeci de ani (de atunci au fost retipărite în 20 de volume) și au contribuit la pregătirea terenului pentru expansiunea științei poloneze, în special a matematicii. "Viața noastră", a scris Prus, "va intra pe un făgaș normal doar atunci când vom deveni o parte necesară și indispensabilă a civilizației
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
în 1975 titlul de doctor în filosofie (Doctor philosophiae, Dr. Phil.) al Universității Friedrich-Wilhem din Bonn și în 1995 titlul de doctor în filologie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, România. Teza de doctorat admisă la universitatea din Bonn a fost retipărită în 1978 în ediție adăugită. În această formă a fost în continuare discutată, iar rezultatele teoretice ale autoarei au fost confirmate prin măsurători de înaltă precizie făcute de profesorii universitari H. Clegg și W. C. Fails din Utah, SUA. Lucrarea este
Livia Ana Tătaru () [Corola-website/Science/306234_a_307563]
-
A luptat alături de trupele franceze în Europa și Africa de Nord. După război, în 1945 i-a apărut primul său roman de succes, scris în timpul războiului (1943), "Éducation européenne", (tradus în românește imediat dupa apariție, în 1945, sub titlul "Groapă bunei speranțe", retipărit la editură Univers în 1974, apoi în 2010). Prin intervenția lui De Gaulle a fost admis în diplomație. Gary le-a jucat o festă criticilor parizieni fiind singurul scriitor nominalizat la Premiul Goncourt de două ori: după ce, în 1956 a
Romain Gary () [Corola-website/Science/313034_a_314363]
-
două romane, ,Coșmarurile Beirutului” (كوابيس بيروت ), în 1977, și ,Noaptea miliardului” (ليلة المليار ), în 1986, Ghada Samman a fost consacrată ca una dintre cele mai prestigioase scriitoare ale lumii arabe. Ghada Samman și-a înființat propria editură, unde și-a retipărit majoritatea cărților, și și-a strâns toate articolele într-o serie numită ,Lucrările incomplete” (الأعمال غير الكاملة ). Printre lucrările nepublicate ale Ghadei Samman se află și o serie de scrisori pe care aceasta le păstrează într-o bancă elvețiană și
Ghada al-Samman () [Corola-website/Science/313568_a_314897]