6,509 matches
-
dus mâna la piept, nimeni nu a bănuit că inima lui exploda în cascade de sânge vinețiu, că inunda văi lăuntrice ale memoriei, că zăgăzuia amintiri, că pecetluia soarta unei minți prin care se zbăteau mâini de copil și se revărsau șolduri de sclave, luminate de inelele unui prinț, năruite, apoi, de amintirea ascuțită și fierbinte ca un pumnal a stăpânului său, lovindu-se de pereți, urlând, înecându-se în propria vomă, strigându-l Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mai eficient, mai economic și chiar mai democratic, comunicând, adică, direct cu masele. Cum spuneam, bat în ușă și intru fără să mai aștept. Știam lecția! Fac vreo câțiva pași către biroul lui și mă opresc. Stă aplecat peste masă, revărsat cu totul, cu pieptul, cu umerii și mâinile. Citește mișcându-și ușor buzele, iar din când în când bate cu un capac de stilou în blatul de sticlă al mesei. Pentru orice eventualitate, mă înarmez cu răbdare. Am timp să
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Îl puse să strângă în grabă așternuturile și i le aruncă ferm, cu un gest de hoașcă, direct în mașina de spălat. Gâfâind ușor, Gigi Pătrunjel nu-și dăduse seama când ajunsese sub duș și, alături de Corul Vânătorilor ce se revărsa vijelios împiedicându se în omușor, se săpuni temeinic, se bărbieri lăsând o vreme Corul Vânătorilor deoparte, își perie dinții cu gestul cu care rașchetezi profesional parchetul, se parfumă abundent și își aranjă părul încărunțit prematur. Ce fercheș ești, măi, Gigi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
apoi se stinge încet, încet, asemenea unei lumânări de ceară... Felul în care te îngrijești de persoana ta vorbește despre voința, dragostea și respectul pe care-l ai față de viață (viața ta și viața lumii...) Când dorințele cată să se reverse peste marginile tale, amenințându-te cu înecul, trebuie să pui neapărat în funcțiune rațiunea! Un chip frumos la înfățișare se asociază cu o inteligență sclipitoare. Când deschide gura lucrurile pot suporta oarecari nuanțe... Belelele se prind de viața unora ca
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
apropie-te, așează-te aici... Dar... Dar acum ascultă! Începe să dea la manetă. Săraca Materie ascultătoare privește cu ștersele sale priviri candide la figura dominantă a visului său; îi trezește sonata adormitele tandreți maternale și începe să i se reverse din inima maternală milă, milă suculentă față de tatăl viitorului geniu. Vino, apropie-te să-ți ajungă la sân ondulațiile ritmice; care învăluie fragedul embrion... Simte săraca Materie cum o trec apele profunde ale spiritului, amare limfe care îi sufocă inima
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
vrem să o purtăm. - Mi-e cam frică. Simt o prezență, am ochii Închiși, simt ca o lumină, dar... - Numără până la 20 și ai să adormi foarte adânc. 1, 2... te-ai relaxat... 4, 5... cascada asta de energie se revarsă pe tine... 6, 7, 8, 9, 10... Ai adormit foarte profund... 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20... - Alexandru... Alexander... - Cine l-a trimis să comunice cu noi? - Eu doar deschid ușa... - Eu știu că tu doar
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
situația unui conflict, ce i-a afectat pe dânșii ca observatori, ce pot Învăța din acțiunile celorlalți, să ierte și să facă pace cu situația respectivă. Următoarea etapă care poate conduce la conexiunea cu spiritul este să Învețe să-și reverse iubirea față de cei din jur. Este foarte greu acest lucru, pentru că mulți dintre voi nici măcar nu mai cunosc conceptul de a da iubire celorlați, pentru că de multe ori voi confundați a da iubire cu pretenția de a primi ceva În
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
i În poemele „Odin ?i poetul" sau „Memento Mori" , eroul cutreier? vastul „paradis polar", tr?ind „senza?ia acut? a borealismului" . Peisajul selenar poate fi bun?oar? expresia armoniei lumii: „Între ziduri, printre arbori ce se scutur? de floare, Cum revărs? luna plin? lini?tita ei splendoare" ?i din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate; Amor?it? li-i durerea, le sim?im ca-n vis pe toate, ??ci În propria-ne lume ea deschide poartantr?rii ?i ridic
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
spre vârstă de aur (fapt sugerat de prezentul indicativului: „vezi" timp al „prezen?ei f??? sfâr?it", cum Îl nume?te Rilke În „Cartea orelor". Acest spa?iu magic str?luce?te prin reflexele „ de argint" pe care luna le revărs? asupr?-i, ca ?i cum l-ar Înnobila cu Însemnele sacre ale mitului: „ Virtutea vizual? Închipuie la poetul nostru un imens telescop imaginativ Îndreptat c?tre lumea interspa?iilor ?i a originelor ". (E. Papu) Ins? poetul nu-?i proiecteaz? numai
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
-i st?pane?te rază ta ?i geniul mor?îi!", spre lumină c?reia sufletul poetului se opre?te Ins?, ca În fă?a unui vis, cu uimire ?i Încântare: „Între ziduri, printre arbori ce se scutur? de floare, Cum revărs? luna plin? lini?tita ei splendoare! Mii pustiuri scânteiaz? sub lumina ta fecioar?, ?i că?i codri-ascund În umbr? str? lucire de izvoar?! Peste câte mii de valuri st?pânirea ta str? bate, Cănd plute?ți pe mi???toarea m
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i-o a? teapt? Deodat? luna-ncepe din ape s? r?saie ?i p?n' la mal dureaz? o cale de v?paie ". Odat? st?pan? a acestui templu cosmic, ea, „fiica cea de aur a negurei eterne", I?i revărs? c???rile „de v?paie" pe „repedea-nmiire de unde" a Întunecatei ??ri: „ Pe-o repede-nmiire de unde o a? terne Ea, fiica cea de aur, a negurei eterne ". ?? mânt ?i cer tr?iesc astfel „minunea" unei armonii cosmice depline pe care doar
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ei doar au stele cu noroc / ?i prigoni?i de soarte", pentru ca, „din sânul vecinicului ieri / Tr?ie?te azi ce moare ": „În locul lui menit din cer Hyperion se-ntoars? ?? i, ca ?i-n ziua cea de ieri, Lumina ?i-o revărs?. ??ci este sara-n asfin?it ??i noaptea o s? nceapâ R?sare luna lini?țiț ?i tremurând din ap? ?i Împle cu-ale ei scântei ????rile din crânguri". Ochiul cosmic al lunii se identific?, În acest „r???riț magic
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lun???i de soare ?i de p???ri c??? toare, ?i de lun???i de stele ?i de zbor de r?ndunele ?i de chipul dragii mele ". (La mijloc de codru) Element fluid de asemenea, simbolizând curgerea, trecerea timpului, izvorul revărs? asupra peisajului p?durii, vraja cântecului s?u: „Hai În codrul cu verdea?? / Und-izvoare plâng În vale" (Floare albastr?); „numai murmurul cel dulce / Din izvorul fermecat" (F?t-Frumos din tei); „Îngâna-nevor c-un cânt / Singuratece izvoare" (Dorin?a); „vezi
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ce mi??? a lor râuri minunate", a „p?durilor de aram? ro?? r?sunând armonios" inundate de „p? durile de flori"; acolo „fluviul cânt?rii" trece prin „p?duri de basme". În „nemaiv?zuta feerie" a codrilor, cerul I?i revărs? lumină prin „oglinzile m?re?e ale stelelor icoane" În „pulberea de-argint" a plaiurilor verzi; aerul „scânteiaz?" În „unde albastre", iar luna -„diadem de topi?i a?tri" „arde-n blondele ei plete". (Memento Mori). În acest univers mitic
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
agonisirea celor de trebuință. Poți să nu te îngrijești de ziua de mâine dacă te îngrijești de ziua de astăzi în chip corect. Și în cazul acesta: “Toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”, și din aceasta se revarsă pentru noi binele de astăzi, binele de mâine, care va fi tot astăzi, binele din viitor, care va fi tot prezent, și viața noastră va fi, în această perspectivă, o slujbă adusă lui Dumnezeu. Atunci, dacă totul este pentru Dumnezeu
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
rândul lor, copiii au copii. Fiecare zi petrecută cu copiii este foarte importantă. Fiecare clipă de absență din viața copiilor noștri, distruge ceva în sufletul lor, oricât de motivată ar fi această absență. Copiii sunt fericiți atunci când mulțumirea părinților se revărsa asupra lor, la vreme de bucurie sau necaz, tot astfel cum plantele au nevoie de apă și nu de orice alt lichid pentru a trăi. Se povestește că un tată mergea împreună cu fiul său pe o stradă a unui oraș
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
a prăbușit în fotoliu.Bosumflată nu-mi mai acorda atenție.Puful blond al feței m-a ispitit s-o mângâi pe obraz.Mi-a prins mâna,m-a tras spre ea .I-am simțit parfumul.Buclele ei roșcate s-au revărsat pe fața mea în evantai. Am uzitat de manevra lui G.Coșbuc: Ieri mi te-am făcut scăpată, Azi nu-mi scapi nesărutată”. Ne-am îmbrățișat pe fotoliu.Ne-am sărutat. A gângurit leneșă :„vreau acasă...vreau și eu ...”. Nu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
-l, apoi îi urmărea traiectoria cu privirea și, ca și cum acesta ar fi fost gestul cel mai nimerit, la acele ore, ducea din nou țigara la gură și oferea buzelor un alt moment de plăcere. Păr lung, negru (sclipiri albastre-verzui), ondulat, revărsat peste umerii (rotunzi, catifelați la atingere, evident) ascunși de materialul rochiei care acoperea picioarele până deasupra pulpelor, puse una peste cealaltă, fără nicio conotație ostentativă. Pantofi asortați, un toc cui de lungime medie, vârfuri ascuțite care țineau captive degetele delicate
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
atingerea acelor buze destinate (neapărat) unor sărutări nesfârșite, în timpul cărora exista riscul să fie zdrobite de alte buze, bărbătești. Își imagină, pentru câteva secunde, un astfel de sărut sălbatic, cu o astfel de femeie, sub ploaia fină a unor acorduri revărsate din acel saxofon. Nu putea să se gândească la o muzică oferită de niște boxe, indiferent de fidelitatea lor sau de firma producătoare. Nu. Saxofonul era esențial. Saxofonistul putea fi eliminat extrem de ușor din scenariu (în consecință, bărbatul scoase un
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Sunt sigur că Jesus, I love you nu ar fi luat nicio măsură, nu văd motivul pentru care s-ar fi sinchisit prea mult pentru un tip în uniformă de camuflaj, încălțat în bocanci cu ține, cu o burtă mare revărsată peste cureaua lată... Întotdeauna am fost de părere că Iisus are treburi mult mai importante decât să stea și să fie atent la tot ceea ce se întâmplă pe pământ. Mai ales în numele Lui, cum se spune, de fiecare dată. Iisus
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
se uită. Sesizând o oarecare mișcare în spatele ei, silueta se întoarse către el și Petre rămase înmărmurit. Simți că leșină, că i se moaie picioarele. Se sprijini de tocul ușii. Femeia înaintă către el. Era frumoasă, blondă, cu părul bogat revărsat pe umeri, cu ochii mari ațintiți asupra lui. Auzi: Tu ești, Petre? Și el șopti: Clotilde! Nu, nu sunt Clotilde, sunt Eleonor, sora ei! Ai uitat? Ea nu mai este, doar știi, nu? Dar ești atât de palid! Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Își zise, în gând: Trebuie să-mi cumpăr pantofi! Pe ăștia o să-i pun în stradă, la un coș de gunoi. Își reluă gândurile. Cum intrase în prima cameră, camera balerinei, cum îi spunea el, cu lumina albă care se revărsa peste piedestalul elegant și înalt, unde odihnea balerina de o gingășie și frumusețe incredibile. Parcă acea canapea albă era așezată anume acolo, pentru a putea privi acea frumusețe. Încă de atunci se întrebase de ce, de ce așa? Apoi camera cu grota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
s-ar cupla completîndu-se una pe alta. De aceea, ratarea unei opere va sta în neputința autorului de a-l face pe cititor să se identifice cu fantasmele puse în text. Această neputință îmbracă două forme principale: ori scriitorul își revarsă atît de neînfrînat sensibilitatea încît cititorul se simte agresat de un val de confesiuni ce îl împiedică se participe sufletește la lectură, ori scriitorul își blochează complet sensibilitatea, dînd naștere unui text arid, abstract și inert, în fața căruia cititorul nu
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
Gheorghe Grigurcu Chiar de la prima vedere poezia Angelei Furtună impune prin belșugul său de asociații insolite, prin starea clocotitoare a discursului ce se revarsă peste reperele unui real subordonat, compromis, anihilat. Fantezia creatoare se instituie în locul percepțiilor și accepțiilor curente, malaxate, înghițite de vria freneziei expresive în corpul fluid al căreia deslușim doar fragmente, detalii, aluzii ale lumii dispărute în dinamica demoniei ce re-crează
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
de viol a babei Vergina mi-a amintit de zilele bune ale lui Ion Cristoiu în ziarul căruia puteam citi accidental despre o serie de demersuri speculative precum un viol petrecut sub un apeduct. Dacă supraviețuiești valului de mizerie umană revărsată peste baierele rurale, "dulșili" grai "moldoviniesc" în combinație cu spusa pe șleau omoară în tine și ultima fărîmă de îngăduință. Singurul lucru bun și rar din acest film sunt cîntecele lui Alexandru Andrieș, cu un parfum ușor de jazz și
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]