873 matches
-
lucru, să rămâi la ea ceasuri în șir Ă nu, chiar și ultimul animal e mai aproape de adevăr decât omul” (I, 97). Așadar, nu opera îl interesează, ci doar mântuirea. Cum salvarea nu-i este posibilă, nu-i rămâne decât revelarea sau instituirea ființei. Prin urmare, nu este vorba de criza ori de critica modernității. Nu modernitatea e în discuție, ci omul, condiția lui de ființă fără sens, căzută, din ființă, adică din adevăr, din Dumnezeu, în istorie. Dacă e calcul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
făcut un film despre relația între real și fantastic, despre abisul înăuntrul fiinșei, despre o lume dezorientată, teme existente în opera lui Caragiale. Am inventat personaje noiDumitru, Ana, Petreși situații absurde încărcate de echivoc... nu a fost o ecranizare, ci revelarea unui univers al obsesiei și neliniștii. Care a fost următorul proiect? După ce am terminat filmul, eram conștient că trebuie să vin cu ceva care măcar să se apropie de adâncimea universului caragialian, și atunci am propus Meșterul Manole. Ion Bucheru, care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ce provoacă o miraculoasă alchimie a lumii. De cealaltă parte, eul liric, oglindă a Omului care a întâlnit dragostea, trăind aventura cunoașterii eului și noneului prin eros. Cele două prezențe lirice apar în prima secvență, în care este surprinsă clipa revelării iubirii întrun ritual cinegetic (prezent și în orațiile de nuntă românești). Simbolizat metaforic ca o superbă felină, sentimentul iubirii ia forma agresivă a leoaicei care pândisen încordare mai demult. Întâlnirea cu Iubirea e violentă, imprevizibilă, având forța unui impact resimțit
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
forța creatoare a cunoaș terii poetice. Eul liric apare acum în ipostaza de creator care îmbogățește tainele lumii cu propriul înțeles și nențeles, participând astfel la actul demiurgiei. Analogia eu-luna sugerează ideea că actul de creație poetică este iluminare și revelare a tainelor existențiale aflate dincolo de zariștea cunoașterii omenești: așa îmbogățesc și eu întunecata zare / cu largi fiori de sfânt mister. Ultima secvență are valoare concluzivă, motivând prin iubire relația de comuniune a eului lumină cu esența misterioasă a universului. Iubirea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
patru elemente de structură și de compoziție ale textului narativ studiat, semnificative pentru romanul experienței Temele romanului se leagă direct de experiențe cu rol inițiatic: iubirea imposibilă - trăită ca ruptură de nivel ontic, ca experiență a libertății absolute -, cunoașterea ca revelare a sacrului, creația ca act de autoîntemeiere. Alcătuit ca o confesiune la persoana întâi (narațiune autodiegetică), romanul ilustrează o formulă narativă modernă, cea a jurnalului comentat. Aceasta e textualizată prin tema naratorului și laitmotivul jurnalului, care apar în incipitul romanului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în istorie. De aceea, în succesiunea lor "nu vom putea descoperi un cert progres liniar"21, care să conducă la "o cunoaștere pozitivă, absolut adecvată"22 a lumii. Deși istoria lor nu înregistrează un autentic progres în sensul apropierii de "revelarea misterului" pe cale pozitivă, teoriile științifice favorizează totuși un progres. Este vorba despre progresul tehnicii. După expresia lui Blaga, el se manifestă "eclatant, continuu, liniar" în practica științifică. Dar autorul ține să precizeze că aceasta nu înseamnă că "izbânzile practice ale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Pentru Dilthey, tocmai "lupta" cu enigma universală asigură consubstanțialitatea sistemelor filozofice, fiind unica trăsătură comună care le conservă acestora continuitatea conținuturilor. La rândul lui, Blaga subliniază insistent că metafizicienii dintotdeauna și de pretutindeni au căutat "mereu unul și același lucru: revelarea misterului cosmic și divin"42. În plus, pentru filozoful nostru atitudinea în fața misterului constituie criteriul major de delimitare a tipurilor de cunoaștere. Revenind acum la problema definirii filozofiei, subliniem că în timp ce la Dilthey ambele dimensiuni ale demersului filozofic (latura științifică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aceea, filozofia ca Weltanschauung ne apare ca o filozofie a hiatusului repetabil. Pentru Dilthey, ca și pentru Blaga, "insondabilul" în sine devine o motivație a creației filozofice, un imbold spre cunoaștere. El întreține năzuința spre adevăr, chiar dacă orice încercare de "revelare" lui este "cenzurată" fie de istoricitatea noastră, fie de un Mare Anonim. "Insondabilă" în primul rând este "enigma vieții și a lumii", care în viziunea lui Dilthey atrage investigația filozofică numai atâta timp cât rămâne enigmă, adică ar spune Blaga câtă vreme
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cât și umilința: Existența în istoricitate, existența fără posibilitate de ancorare în absolut, este desigur o existență tragică, dar în univers ei îi revine semnificația unei demnități fără seamăn", fiindcă "în acest mod de existență în orizontul misterului și pentru revelare, în acest mod de a crea într-un cîmp stilistic, fără vreo putință de a evada din relativitate, consistă rostul omului"115. În aceste condiții, după ce pune sub semnul întrebării valabilitatea modelelor anterioare (al unității prestabilite și al unității deduse
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mincinoasă depărtare, prada vederii?). Se conturează, prin alegere, insolitarea unui segment structural, a unui fragment. Lîngă tabloul reprodus, așteaptă, deschizîndu-se unui ochi mai cercetător, detaliul. Tehnică artficială de punere în relief, de scoatere din text, din context, tocmai în ideea revelării. Un titlu celebru din filmografia regizorului Michelangelo Antonioni poate fi invocat, spre comparație: Blow up, povestea născută din mărirea "detaliului", din explorarea unui clișeu, a unui cadru fotografic. Că acolo se vede, după examenul amănunțit, arma unei crime, ascunsă vederii
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de Marthe Robert în Roman des origines et origines du roman). Amănuntul de viață poate deveni crucial în înțelegerea dispoziției creatoare, în considerarea personalității vii a artistului, după cum, simetric, percepția criticului în raport cu "lumea de hîrtie" implică o atenție scormonitoare și revelarea specificului discursului pe care-l are ...sub ochi. În Impresii asupra literaturii spaniole, 1965, Călinescu privește și tablourile, nu doar textele. Semnificația se degajă vizual, iar, pe urma ei, caracterologic. Nu toate picturile sînt însă cu adevărat "transparente" în privința sensului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
opoziție cu uzură literară pe care înșiși protagoniștii prozei europene o recunosc, pronosticul pe care-l da Milan Kundera, atunci când vorbește despre o posibilă moarte a românului 70. Susține că românul a murit o dată cu Cervantes, creatorul erei moderne, românul fiind revelarea condiției umane, semnul căutării sale eliberatoare, iar în fața totalitarismelor, atât de prezente pe bătrânul continent, românul nu are decât de pierdut. Sábato crede că tocmai literatura de azi este cea adevărată, "dificilă și tragică", de o duritate pe care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
să transmită singurătatea să morală, Cioran vrea să transmită "ce-i mai greu", susține Susan Sontag 48: "Nu este vorba despre faptul ca eseurile sale ar fi dificil de citit, ci că morală lor, ca să spunem așa, este o interminabila revelare a dificultății". Spune Cioran în Sur une civilisation essoufflée49: "Mintea omului are nevoie de un adevăr simplu, de un răspuns care să-l elibereze de întrebările pe care și le pune, de o biblie, de un mormânt. Momentele de rafinament
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
românele mele, pe care o găsim în forme încărcate de mister, deosebit de ascunse sau la oamenii cei mai umili."74 Cioran nu are speranța, nu se lasă ademenit de iluzia că viața ar fi și altceva decât așteptarea morții, iar revelarea simbiozei viață-moarte nu face decât să-i accentueze sentimentul de iluzoriu și fragilitate a vieții: Dacă stau și mă gândesc la momentele vieții mele, oricare ar fi ele, la cele mai agitate, ca și la cele mai neutre, ce a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
crea cuvântul pus în slujba fanteziei, nu sunt create dezinteresat, de dragul lor, ci, în ultimă analiză, pentru a le oferi altora ca o concepție, ca o norma mai justa de comportare, ne dăm semna că funcția cuvântului nu stă în revelarea gratuită și teoretică de mistere idee care stă la baza întregii filosofii a lui Lucian Blaga, ce e lipsită de orice obligament etic ci el exprimă o pretenție, un îndemn, o voința de-a obliga și are o uriașă putere
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
crea cuvântul pus în slujba fanteziei, nu sunt create dezinteresat, de dragul lor, ci, în ultimă analiză, pentru a le oferi altora ca o concepție, ca o norma mai justa de comportare, ne dăm semna că funcția cuvântului nu stă în revelarea gratuită și teoretică de mistere idee care stă la baza întregii filosofii a lui Lucian Blaga, ce e lipsită de orice obligament etic ci el exprimă o pretenție, un îndemn, o voința de-a obliga și are o uriașă putere
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
cînd la rugile noastre Mesia sosește noi nu avem sau nu știm ce să facem cu această sosire. Nu știm să gestionăm un miracol. Timpurile noastre nu mai sunt coapte pentru a relaționa cu misterul revelat sau În curs de revelare. Noi știm să negociem dar acum În cadrul misterului care este pe cale să se Înfăptuiască nu sunt sigur dacă noi nu vom dori o mîntuire cu t.v.a. Manageriatul așteptării Servatorului nu este Încă obiect de studiu la facultățile noastre
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
mereu limitele și precaritatea, dar nu încetează a le depăși, sau măcar încearcă să o facă. Dominate, fără excepție, de o dialectică a căutării și dezvăluirii, poemele din aceste cărți sunt scrise sub formă de exerciții autoscopice, în care tentația revelării de sine în amestecul obișnuit de contrarii se conjugă cu meditația asupra rosturilor adânci ale firii. În Alt fel de anabasis, Poarta, La marginea din La descălecatul prezentului sau învățăturile străinului către fiul său pe care l-a vândut, regula
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ei alb", "o preoteasă în templul faraonilor"). Sigur, cititorul care observă toate aceste embleme destinale se poate întreba care este legătura acestui hierofant cu divinitatea. Este, altfel spus, poezia lui Dan Laurențiu "o necontenită căutare a lui Dumnezeu, o continuă revelare a Divinității pentru a o pune în cauză și pentru a se pune în cauză pe sine, pe ființa aflată în fața necunoscutului și a misterului insondabil", așa cum nota Ioan Holban? Greu de dat un răspuns foarte sigur. Căci însăși atitudinea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unei simbolistici geometrice prin care jocul (altfel foarte serios) de-a cuvintele culori îmbinate pe paleta lirică este parțial substituit de Jocul cu cercuri, arcuri de cerc, poliedre, sfere, cilindri, un joc similar actului demiurgic, prin care poeta are ambiția revelării hieroglifelor inscripționate în coaja groasă a vizibilului. În După vernisaj, această ambiție este anunțată doar în Credo: "La început, a fost cuvântul/ și, în el, numărul// Din geometria secretă a universului,/ Dumnezeu a desprins/ spirala logaritmică, secțiunea divină,/ daruri,/ pentru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că Veneția pare prin excelență spațiul-receptacul al unei priviri dilatate de Alternative incitante (inclusiv de interpretare), dar alegerea urbei în care carnavalescul, măștile, teatralitatea devin chiar efigii obligatorii ține mai mult de o estetică a (de)mascării, a esențializării și revelării treptate. Așadar călătoria mentală se desfășoară într-o Veneție astfel transfigurată, plină, în ordinea aparenței, de vestigii (ale istoricității și, desigur, ale culturalului atemporal, mereu viu), iar în ordinea esenței, de însemne ale unui altceva ce transcende orice delimitare spațială
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1979), Poezie deschisă (Editura Junimea, Iași, 1984), Ascunsa rană (Editura Helicon, Timișoara, 1996), Poezii din secolul trecut (Editura Junimea, Iași, 2002), notele mistice, înfiorările carnale trecute în extaze, pâlpâirile melancolice datorită cărora clipele de împlinire în doi devin forme de revelare a transcendenței. Toate contrazic diagnosticul mai vechi, pus de unii critici convinși, ca Virgil Cuțitaru, că Nicolae Turtureanu este "un glacial sedus de dorul durerii și nu de durerea în sine". În special Atâta verde peste cerul alb (Editura Tipo
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
repetare-diferire specifică intertextului. O primă sugestie pe care ne-o dau hieroglifele invocate de Eminescu trimite la natura discursivă specială de care se bucură (sau nu) poezia. Ea trebuie înțeleasă în inconfundabilul său statut de "încifrare" a lumii și de revelare a unei alte realități. Proza, pe de altă parte, conține în sine și torsul și fuiorul, în sensul că lectorului i se arată și încifrarea, apăsarea hieroglifelor, dar și încercarea dezlegării lor. Întorcându-ne la poezie, este vorba despre ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Mihai Eminescu, iar continuatoarea muncii universi tare a orientalistului român și prietena lui, Amita Bhose, ajunge chiar mai departe, regresiv spre rădăcinile cugetării, până la fondul comun de înțelepciune românesc și indian. Încifrată în scriitură, înțelegerea lumii de dincolo de lume conotează revelarea eternității grave din fiecare lucru, după cum Eliade, mai târziu, semnalează sacrul ascuns în fiecare element profan. Dacă Sergiu Al-George, venind din cultura românească, vede în Eminescu un poet vizibil determinat de indianism, pe linie schopenhaueriană, ca și pe cale directă Amita
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o atinge. Citit atent, întregul roman nu reprezintă altceva decît un gigantic proces al autoco-rectării, un mecanism al determinismului matematic și al calculului probabilistic. Pym vrea veridicitate cu orice preț și, de aceea, dialată evenimențialul sub lupa microscopului, pînă la revelarea nervurilor invizibile, cu care faptele sînt legate în motivația lor cea mai obscură. El este pregătit pentru surprizele percepției, conștiința sa autocorectoare fiind permanent deschisă unei reprezentări fenomenologice ("așezări în perspectivă") aproape științifice. Un foarte bun exemplu al acestei disponibilități
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]