784 matches
-
artistică (în care prima organizează și rafinează datele estetice furnizate de ultimă). Tocmai de aceea exegeții ar putea detecta cu ușurință o combinație paradoxala de explozii spontane de creativitate lirica și o revizuire atentă, uneori chiar obstinata, a eboșelor presupus revelate. În opinia mea, nici rolul imaginației, nici rolul inspirației nu ar trebui privit drept exclusiv sau absolut: cei doi agenți se completează reciproc într-o juxtapunere fenomenologica armonioasă, ce contribuie la generarea, la intensificarea și, în ultimă instanță, la transformarea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
A fi inspirat înseamnă, în chip necesar, să-i inspiri pe altii" (1997, p. 3). Acest fapt evidențiază funcția socială a inspirației, poziția receptorului fiind comparabilă cu cea a clericului medieval, apt să se miște într-o lume de semnificații revelate. În al cincilea rând, criticul notează că prezența inspirației anulează ordinea temporală comună, generând "o temporalitate stranie" (1997, p. 3)76. În al șaselea rând, Clark subliniază conflictul care se instaurează între teoriile despre inspirație emergente în romantism și cele
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
atât la nivel scriptural, cât și la nivel pictural. Detalii se găsesc într-o scrisoare către Butts, datata 6 iulie 1803, E :729-731, în special 730. 119 Mă refer aici la cărțile profetice, a căror multiplicare se bazează pe metodă revelata de spiritul fratelui decedat al lui Blake, Robert. 120 Un rol semnificativ în coagularea concepției blakeene despre configurarea profilului unui personaj îl joacă teoria fizionomica a gânditorului elvețian Johann Caspar Lavater, ale cărui opere sunt citite și adnotate conștiincios de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
el, ajunge să fie în primul rând comunicare verbală! Pe Mab o iubise fără să vrea și fără să-i înțeleagă sufletul, discursul femeii părându-i-se mereu prolix, incomprehensibil. Sau, oricum, nefamiliar. De aici suferința, drama lipsei de comunicare, revelată postum: "Suntem niște pelerini într-o ceață eternă în care nu ni se disting decât gesturile. Sufletele sunt învăluite în umbră. Ne atragem, ne pipăim nu ne putem înțelege însă". Lulù, în schimb, deși "n-avea nici o cultură" (spre deosebire de "intelectuala
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sensibilului. Această atitudine pare să se fi înfiripat treptat în Occident începănd cu secolul al XIV lea și pănă astăzi; este vorba de o negare care nimicește idolii mentali identificați cu Dumnezeu, fără să-i înlocuiască însă cu alt adevăr revelat. Absolutizănd caracterul raționalist al afirmării lui Dumnezeu, metafizica europeană pregătește terenul negării Lui raționaliste, pe care o face posibilă. “Moartea lui Dumnezeu” este rezultatul final al evoluției istorice a acestui raționalism absolutizat și ambiguu în spațiul cultural al societății europene
Nietzsche – critic al creştinismului. Semnificaţia sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch). In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
Sunt convins că putem realiza acest lucru prin studierea profunzimii credințelor spirituale, și nu prin diminuarea lor. Cele trei religii avraamice au mai multe asemănări decât deosebiri. Fiecare dintre ele propovăduiește respectul, mila, modestia și dragostea. Nici una nu este complet revelată. Liderii noștri trebuie să folosească lucrurile pe care le avem în comun drept fundament pentru înfrângerea celor mai periculoase elemente extremiste și pentru subminarea sprijinului acordat terorii. Dacă oamenii își acceptă apartenența comună la umanitate, este mai greu să se
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
anume echivoc, creația însemnând atât opera, cât și procesul de realizare a acesteia, deosebind și sensurile active, și cele pasive ale termenului. Teoriile privind creația și specificul procesului creator au pendulat de-a lungul timpului între caracterul supramundan, transcendent sau revelat atribuit acesteia, și cel rațional, care și-a căutat explicațiile necesare în spațiul mecanismelor psihice și al atributelor naturale ale ființei umane. Altfel spus, înțelegerea sensurilor creației artistice a evoluat de la acele idei care se fondau pe acțiunea unor cauze
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Sibiu, 1995. Manolescu, Anca, Stilul religiei în modernitatea tîrzie, Editura Polirom, Iași, 2011. Marion, Jean-Luc, Crucea vizibilului: tablou, televiziune, icoană, o privire fenomenologică, Editura Deisis, Sibiu, 2000. Marion, Jean-Luc, Idolul și distanța, Editura Humanitas, București, 2007. Marion, Jean-Luc, Vizibilul și revelatul: teologie, metafizică și fenomenologie, Editura Deisis, Sibiu, 2007. Mauss, Marcel; Hubert, Henri, Teoria generală a magiei, Editura Polirom, Iași, 1996. Meslin, Michel, Știința religiilor, Editura Humanitas, București, 1993. Michalowski, Kazimierz, L'art de l'Égypte, Éditions Citadelles & Mazenod-Editio, Paris, 1968-1994
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Estetica Modernă, (partea a II-a), Editura Meridiane, București, 1978, p. 80. 208 Nichifor Crainic, op. cit., p.163. 209 Ibidem, p. 168. 210 Ibidem, p. 174. 211 Vezi A. Stoleriu, op. cit., p. 79. 212 Ibidem. 213 Jean-Luc Marion, Vizibilul și revelatul: teologie, metafizică și fenomenologie, Editura Deisis, Sibiu, 2007, p. 8. 214 Mihail Diaconescu, Prelegeri de estetica Ortodoxiei, vol I., Editura Doxologia, Iași, 2009, pp. 345-346. 215 Ibidem, p. 355. 216 Revenind la exemplele extrase din lumea artei, din această ultimă
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
și recomandări, dictate de faptul că 1): «prin filosofie și speculații fără sens, mintea credincioșilor lui Cristos se lasă înșelată, iar puritatea credinței lor este compromisă»; și din motiv că 2): «revin științelor filosofice competența să apere cu solicitudine adevărurile revelate și să se opună celor care le atacă». Dar, care filosofie este filosofie sănătoasă și nu filosofie deșartă?; care filosofie poate cu adevărat să funcționeze ca «gard al viei» sau baricadă a credinței? Ei bine, acest turn al credinței trebuie
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
filosofia este o reflecție autonomă și, din multe puncte de vedere, închisă în sine, și tocmai din acest motiv, deviantă. Filosofia de inspirație aristotelică nu putea susține efortul lui Bonaventura de a conecta strâns componentele filosofice cu cele teologice, elementul revelat cu cel rațional. El căuta o filosofie care să-i hrănească credința și evlavia, apropierea sa de teologie și de mistică, acea căldură afectivă pentru care fiecare pas este totodată un act al intelectului și al iubirii. În cadrul tradiției monastice
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
nu presupune o pregătire prealabilă), respectiv divinația mediată (prin semne). Acest criteriu face trimitere la divinitate și la felul în care voința divină alege să se releve. Dacă în prima situație vorbim clar de divinația naturală, inspirată și de cea revelată, în cea de-a doua categorie includem toate celelalte forme de divinație provocată care presupun interpretarea unor semne. 4.2. Clasificarea divinației după semnele întâlnite În funcție de acest criteriu lucrurile se pot nuanța mai mult. Astfel, putem distinge mai multe categorii
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
b) divinația provocată (se bazează pe experiență și exercițiu); c) divinația inspirată (prezicătorul, deși se implică și declanșează actul divinatoriu, beneficiază de o stare cu totul specială de inspirație în actul prezicerii, stare ce scapă unui control rațional); d) divinația revelată (este divinația profetică, atunci când profetul este total detașat de actul mantic în sine); 4.4. Clasificarea divinației după claritatea mesajului Orice act divinatoriu se finalizează cu un mesaj. El este formulat de către practician în funcție de semnele avute în atenție. De asemenea
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
logica simbolică. Acest lucru devine un argument în favoarea divinației. Ea încearcă să demonstreze la modul cel mai concret cu putință (ne referim în special la divinația experimentală) că legile fizice pot fi anulate. Perd Beckley identifică divinația numai cu "viitorul revelat"273 în diverse maniere prin mijlocirea simbolurilor. Nu discutăm pertinența afirmațiilor și explicațiilor de acest gen, dar le remarcăm prezența și la nivelul limbajului comun. De obicei oamenii merg să-și "ghicească viitorul", și nu trecutul, înțelegând prin aceasta posibilitatea
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
tradiționale, efecte concrete. De astă dată cartea bisericească (fie că este vorba de psaltire, fie că este vorba de alte cărți de rugăciuni) este folosită în primul rând pentru conținutul său (rugăciune) și abia apoi pentru ceea ce simbolizează ea (cuvânt revelat, cunoaștere absolută etc.). Prin lectură se dorește nu numai ameliorarea unei situații, ci și obținerea unor semne din partea lui Dumnezeu care să indice adevărul sau direcția cea bună. Practica se întâlnește și astăzi în diverse localități ale Moldovei. Aici, încă
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Claudiu Baciu, București, Ed. Teora, p. 55. 107 Pierre Bonte, Michel Izard (coord.), Dicționar de etnologie și antropologie, traducere coordonată de Smaranda Vultur și Radu Răutu, Iași, Ed. Polirom, 1999, p. 553. 108 Ne referim aici la acele forme divinatorii revelate sau mediate de diferite semne. În primul caz, cel al revelației, mesajul poate fi unul clar și concis, după cum sunt și situații când suportă interpretări. În cel de-al doilea caz accentul cade, în principal, pe interpretare. 109 Campaniile lui
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ulterior de cititor, este rostul haiku-ului și, dacă el nu există, diferența Își pierde sensul și devine pură absurditate, nonsens. Imaginile haiku-ului sînt doar aparent independente (Dan Norea), prin ele autorul găsește de fapt o altă variantă, una revelată chiar În acel moment haiku, a unității În diversitate. Ele rămîn de multe ori independente În planul primar și Își găsesc unitatea și interdependența abia Într-un plan secund, mai profund, simbolic. Astfel, juxtapunerea se constituie Într-o provocare pe
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
uimirea noastră de moment, toată amărăciunea nemărturisită a vieții. Ploaia cu soare este afară, dar euforia ei de moment ne atrage atenția asupra puterii noastre interioare de a cumpăni cu grijă lucrurile lumii pentru ne păstra armonia interioară așijderea celei revelată, cînd și cînd, de concordia stihiilor. Cumpăna fîntînii ne oferă de data asta o pildă vie cîntărind ponderea nebănuită și fabuloasă pe care o dobîndește curcubeul În clipă. Totul este să o și merităm. Geamul cît palma Geamul cât palmaflorile
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
omului ortodox, că transcendentul coboară, revelându-se din proprie inițiativă, și că omul și spațiul acestei lumi vremelnice pot deveni vas al acelei transcendențe.” (Lucian Blaga, Spațiul mioritic) Dacă totuși macii au și ei o menire simbolică pe acest pămînt, revelată, cum spuneam cu altă ocazie, În versul lui Dinescu, care numai din Întîmplare nu aparține unui haiku: grîu păzit de maci, atunci este cum nu se poate mai firesc acest tremur prevestitor al martiriului Împărtășit: spune-se că-n holda
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Fără să se fi introdus în ele, el este pe deplin acolo. Este evident că artistul se opune ideologului. Dar puteam susține cu adevărat că "arta este ostilă oricărei ideologii" (Marc Le Bot), dacă ne amintim că mitologiile și miturile revelate au fost primele și, fără îndoială, cele mai revelatoare forme ale ceea ce abia din secolul trecut numim "ideologie"? Înainte de Destutt de Tracy, inventatorul cuvântului "ideologie", și de Marx, vulgarizatorul lui, arta n-avea oare nicio legătură cu legendele și Scripturile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pentru a salva templele de la Angkor sau bisericile din Dubrovnik, chiar dacă mor bucuroși pentru ele. Trăiesc pentru valorile din care s-au născut aceste temple și biserici, ceea ce e altceva. Trăiesc în, nu pentru pietre. Toate societățile au o religie (revelată sau nu), dar nu există o religie universală în schimb, nu toți oamenii sunt educați, dar există o cunoaștere universală. Problema este că nu s-a văzut nicicând o persoană care să moară pentru un program informatic. Ca un creștin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care se înțelege acceptarea personală de către credincioși, a Evangheliei lui Hristos, păstrată și învățată de Biserică. Aceasta înseamnă că credința nu este o simplă experiență spirituală a întâlnirii dintre Dumnezeu și om, ci și o acceptare personală a unui mesaj revelat, mântuitor, care dă realitate obiectivă însăși vieții spirituale. Pe lângă acest chip dogmatic al credinței care constă în consimțirea sufletului la ceva, de pildă: Cel ce crede în El nu este judecat (In. 3, 18), mai este un altul, dăruit de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
provocări. Acum, ce răspuns îmi dai? Unde este lupta mai greu de dus? Cu alții sau cu tine însuți? Cu interiorul tău, bineînțeles, răspunse Noel cu jumătate de gură și se făcuse mic în fotoliu, parcă surprins dezarmat de adevărul revelat din ceea ce spunea Ion Mihai. Așa-i că este atât de grea și de anevoioasă încât dorești să nu te mai lupți cu demonii din tine? Justificând că așa ești de la mama natură, că așa sunt oamenii construiți, sau că
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
comicul este tragic, iar tragedia omului e vrednică de luat în râs"9. În aparență simplu gest demolator, germinând din gratuitul instict ludic, utilizarea absurdului ca material estetic în redarea particularului, vizează, de fapt, dezvăluirea intuitei omniprezențe a absurdului însuși, revelat și neutralizat prin intermediul comicului exorcizator. Asupra acestui schimb contractual de expresie stabilit între absurd și comic, ne propunem să zăbovim în continuare preț de câteva pagini. 5.2. Comic prin absurd și absurd prin comic Nu se poate descrie în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sufocat de șuvoaie nestăpânite de incoerențe, inadvertențe, paralogisme, poncife, sintagme prefabricate inserate mecanic, etc. toate generatoare de eșec nu doar al comunicării, ci chiar al viețuirii autentice. Nu în ultimul rând, absurdul se întrevede la Caragiale în intuiția nonsensului existenței, revelat atât prin "tăcerea" grăitoare a lui Anghelache, cât și prin absolutizarea rolului hazardului, al contratimpului sau al capriciului unei instanțe metafizice care penalizează categoric orice hybris. Este drept că nici victimele acestei forțe superioare, nici ea însăși nu sunt absurde
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]