2,703 matches
-
vede în stele un îndemn spre ecuații și numere, nu un prilej de reverii și emoții, de aceea, din „teologia naturală” pe care o invocă la începutul prelegerilor, nu rămîne în final decît natura, teologia fiind respinsă sub acuzația de reverie naivă pusă în concepte goale.
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
dintre marile romane ale anilor ’30-’40, așadar în același timp cu Sadoveanu, Thomas Mann. Cei doi scriitori nu s-au cunoscut, dar sau întâlnit, iată, prin opera lor”, scrie criticul într-un rând. De aceea, așadar, utopie și nu reverie. Paseismul lui Sadoveanu e doar tematic. În rest, în atitudine, scriitorul se dovedește cât se poate de modern. În cealaltă prefață, însoțind de data aceasta un cuplu de romane realiste (Baltagul și Cazul Eugeniței Costea), Nicolae Manolescu mai deconspiră o
Sadoveanu pentru toți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5145_a_6470]
-
foarte departe de arcanele traducerii din greacă - deși, bizară coincidență, ea descrie tocmai... primii pași ai lui Ulise pe insula nimfei Calipso. Versurile limpezi răsună însă distonant în incinta liceului bucureștean, iar magia sentimentelor pe cale să se închege îndeamnă la reverii de altă natură: „‘Lăsați-mă după femeia necunoscută, s-o pândesc la colțul străzii, să pătrund cât de puțin în încâlceala cărărilor străbătute de pasul ei majestuos!’ imploră ochii mei pe domnul de greacă, cu ochelari de celuloid, cu burtă
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
o descrie cu precizie îi dă un aer august, de superioritate detașată. Autorul scrie elegant și lent, cu o langoare de ritm caracteristică naturilor vacilante, dar cu o luciditate dată de decepțiile recente. Neavînd înclinații bovarice de autoînșelare în numele unor reverii cețoase, autorul e scutit de acreala neîmpliniților cronici, arătînd în schimb un ton blînd și recules, de maturitate senină. Dacă va renunța la mania paradei culturale, viitorul jurnal al lui Dan Iacob va fi o împlinire.
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
rezonanță ludică, turnuri ironice ale frazei sau acolade fanteziste. Toate aceste texte, diferite ca factură și finalitate, poartă pecetea inconfundabilă a stilului autorului Toxicologiei; un stil livresc și ironic, delicat și incisiv, purtând încrustate în fibra sa aromele cărții și reveriile ficționalității.
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
în pericol. Gândurile care apar în procesul meditației sunt aleatoare deoarece ele sunt rezultatul unui proces de selecție a faptelor relevante din noianul nostru de amintiri, criteriile de selecție fiind în mare parte emoționale și nu logice. De fapt aceasta reverie mentală care pare să se ridice la suprafață în momentul în care încercăm să medităm este prezentă în majoritatea timpului în mintea noastră însă nu o băgăm în seamă. Ea intervine de obicei doar periferic în câmpul atentei noastre. Ea
Emoții care ne pot vindeca: Regăsirea centrului-Meditație și echilibru (10) () [Corola-journal/Journalistic/66646_a_67971]
-
cărora voi reveni în articolele ulterioare. Prima etapă a unei tehnici bune constă în a învăța să imprimi calm minții cu ajutorul ritmicității. Stările “normale” ale minții sunt aritmice, dezordonate, acesta fiind un atavism al mecanismului de apărare al ființei umane. Reveria mentală, saltul spontan al minții de la un subiect la altul creează șanse mai mari de interceptare a unei eventuale amenințări din mediul exterior și mărește astfel șansele de supraviețuire ale persoanei respective. Prin obținerea unei stări cvasiritmice a minții se
Emoții care ne pot vindeca: Regăsirea centrului-Meditație și echilibru (8) () [Corola-journal/Journalistic/66708_a_68033]
-
bun sfîrșit și, în al treilea rînd, să i se trimită înformații amănunțite - planuri, măsurători etc. - asupra spațiului de amplasare. Ca și alte proiecte similare, monumentul Spiru Haret, monumentul Goga sau Templul din Indore, și monumentul Caragiale rămîne o simplă reverie de o clipă. Folclorul evenimentului pune eșecul, pe de o parte, pe seama insistenței pisăloage cu care Brâncuși solicita tot felul de amănunte legate de ambient și de vecinătăți, ceea ce pentru ploieșteni era insuportabil, dar și, pe de altă parte, pe
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]
-
observat reacțiile diferite ale locuitorilor capitalei la acest eveniment ieșit din comun și a luat cunoștință de acțiunile conspirative, organizate împotriva puterii țariste. Impactul realității nemijlocite contribuie în mare măsură la maturizarea poetului. Dincolo de tematica pur romantică, aflată sub semnul reveriei și al imaginației, începe o nouă etapă literară, legată de viața națională. Trebuie să afirmăm că o particularitate a romantismului polonez o constituie legătura intrinsecă dintre literatură și istorie. Marii romantici polonezi privesc literatura și ca instrument didactic-educativ, prin intermediul căruia
Bicentenar Juliusz Słowacki by Constantin Geambașu () [Corola-journal/Journalistic/6725_a_8050]
-
acestuia, inconștientă, este purtată de cîteva voci individualizate, adică de creatorii înșiși, pentru că publicul, în sine, nu are o voce distinctă. Nu cred că artistul trebuie să facă pasul către public renunțînd la propriile sale aspirații și la propriile-i reverii. El trebuie să seducă publicul, dar păstrîndu-se mereu în armonie cu el însuși. E posibil, din moment ce acest lucru se întîmplă în foarte multe cazuri. Iar dacă nu se întîmplă, înseamnă că cel care emite mesajul are o problemă. O.O. Există
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
mize mici, intră deopotrivă soliditatea și achilibrul unei clasicități fără vîrstă și insurgențele, gesturile nonconformiste, ale unei adolescențe fără inhibiții. La intersecția celor două tendințe doar în aparență contradictorii, Anca Seel veghează și visează, asemenea unui leu singuratic și majestuos. Reveriile lui Constantin Baciu În lumea gravă a artei din ultimii cincizeci de ani, în care marile probleme ale existenței s-au intersectat permanent cu marile aspirații ale limbajului și cu imprevizibilele trasee ale imaginarului, Constantin Baciu a apărut și s-
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
Căloiu Oana Câinii scriu poeme mentale haiku, susține un site dedicat posesorilor de câini, Potrivit platformei online, câinii, în momentele de reverie, îți amintesc de mirosul ierbii sau de cine i-a lovit în ultima vreme. Dog Ster propune zece poeme haiku scrise de câini. 1. ”My bark, sharp and fierce/Trying to protect you from/The FedEx driver” (Lătratul meu, ascuțit
Zece poeme haiku scrise de câini by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/65073_a_66398]
-
Personne ne peut savoir si le monde est fantastique ou réel, et non plus, s’il existe une différence entre rêver et vivre („Nimeni nu poate ști dacă lumea este fantastică sau reală și nici dacă există o diferență între reverie și trăire“). Indiferent dacă Borges are sau nu dreptate, revista are statură intelectuală și bun-gust grafic. Drept mostră de lectură, citiți articolele lui Jacques Le Rider și Marc de Launey. Nu veți regreta. Ultima modă în literatură Specifică vremii noastre
Actualitatea () [Corola-journal/Journalistic/6568_a_7893]
-
și minusuri. E bine că persistă la noi o încredere idealistă în poezie, în arta scrisului în general, o spontaneitate creatoare, dacă ineficientă, măcar stenică. Există oameni, în cele mai îndepărtate colțuri ale țării, care trăiesc mai departe utopia cărții, reveria scrisului ca act existențial. Avem și un strat subțire de cititori adevărați, capabili de discernământ literar. Din păcate însă, cum știe toată lumea, în lumea culturală, ca și-n cea politică și-n viața noastră națională în general, predomină confuzia și
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
chiar despre urîțeniile iremediabile. Dar problema nu este dacă se poate scrie frumos despre orice, asta e indubitabil, ci dacă nu cumva frumosul acesta e derizoriu prin efectul pe care îl are asupra cititorului. Bacteriile nu te pot predispune la reverie decît dacă ești din aceeași categorie morbidă cu ele. Și încă o dată: cauza nu stă în lipsa de inspirație a creatorului sau în slăbirea talentului de evocare, ci în meschinăria funciară a universului ales. Cu vagabonzi și curve pe post de
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
de imaginația disponibilă a tinerei. Se insinuează între timp și un alt bărbat, Ian Nori, care pare a fi trăit un frumos episod cu Martha Bibescu. Ana Maria Sandu nu scrie nicidecum o proză a implicitului. La ea, până și reveriile au un control de detaliu care le asigură rigoarea. O rigoare, aș spune, surdinată și stilistic recognoscibilă. De aceea, erorile apar atunci când, din loc în loc, autoarea ridică tonul, într-un surplus de pragmatism. Ce nevoie mai era de o precizare
Ce urmează? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6478_a_7803]
-
reconstituit-o este o lume sumbră, departe de impresionism, de pictura în aer liber, de scene cu reuniuni gălăgioase. O lume apropiată de scrierile lui Poe și Baudelaire, definită de teme precum nebunie și violență, senzualitate și droguri, obsesii și reverii, moarte și creaturi fantastice. Lucrările alese au reprezentat un amalgam de stiluri de la academic la simbolism. Imagini admirate de Munch („Copilul bolnav", „Lumina lunii", „Vampir"), Ensor („Îngerul exterminator"), Redon („Ispitirea Sf. Anton", „Cain și Abel"), Käthe Kollwitz („Femeie cu copil
Mici expoziții la Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6485_a_7810]
-
fiind citit numai de făpturi aparținînd aceluiași regn nautic cu el, niște ființe plutind în corăbii de argonauți reînviați, care s-au travestit în psihonauți spre a umple paginile cu borhot lexical. Într-un om există atîta cheag umanist cîtă reverie a trăit pe marginea cărților citite. Paul Doru Mugur n-are cheag umanist, fiindcă n-are fibră livrescă, părînd o prelungire pasivă a unui monitor care revarsă sacadat fragmente golite de duh.
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
politic. Și mai ales s-o facă altfel decât s-a făcut la noi în ultimele două decenii. Subtitlul introducerii e edificator („între dezamăgire socială și optimism individual"), fără ca prima să alunece spre pamflet, iar cel de-al doilea spre reverie. Schimbarea de paradigmă însă e certă, iar dintre ingredientele ei nu lipsește politicul. Mai precis, suma de dușuri scoțiene la care politicul a supus, după 1990, lumea basarabeană. Cartea e de altfel dedicată lui Valeriu Boboc, tânărul ucis anul trecut
Altă generație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6400_a_7725]
-
1990 (și o reia, în 2002, în România literară, Alex Ștefănescu, într-un dosar consacrat autorului ei): Stradivarius, de Constant Tonegaru. A sugera, iată visul, calea modernistă, e urmată neabătut, chiar dacă materia în care lucrează nu-i tocmai de stirpea reveriei: „Cine a bătut în noaptea lucitoare cuie/ Să-și prindă haina plină de lumină?" Peste mohorâtele culori din Duhovnicească, muncită de secretul aceluiași cine, se deschid armoniile unui calvar muzical. O vioară, lemn încântat cu prețul unei suferințe difuze, din
Patimile viorii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6405_a_7730]
-
factor deconcertant: se strică ceva în relația cu lumea și atunci începi să crezi. Cei care susțin că au crezut de cînd se știu și că nici o clipă din viața lor nu s-au simțit lipsiți de această emoție, confundă reveria pe seama divinului cu intuirea esenței lui. A visa la Dumnezeu e altceva decît a-i presimți prezența. A tînji după Domnul e altceva decît a-l trăi. Fără unul din atributele pomenite de Rudolf Otto în marginea elementului numinos - mysterium
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
Levin -și mai dens, și mai eliptic aici -stilul lui Afrim spectaculos, ironic, felul lui de a povesti despre kitsch, despre noi, despre ce este fabulos în cel mai banal moment, ce poate să răstoarne o situație normală într-o reverie, într-o parabolă hiperdimensionată. Ca un cozonac ce iese din orice formă și se revarsă, la nesfîrșit, făcîndu-te prizonierul irealului înaripat de sub ochii-ți neputincioși. O stranietate altfel, poate mai subtilă, mai disimulată însoțește această viziune a lui Afrim față de
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
al lui Ion Pillat. Ultimul paragraf al prefeței e în întregime memorabil: „Ion Horea e unul din cele mai clare cazuri de metempsihoză poetică. În el și-a găsit sălaș sufletul lui Ion Pillat, retrăind astfel un nou ciclu al «reveriilor campestre» [...] Identitatea de structură se relevă nu numai în reluarea genuină a repertoriului tematic și a repertoriului gestual al devoțiunii, ci mai cu seamă în ritualul imaginativ, care nu e altceva decât un ritual anamnetic. Memoria ține funcțiile imaginației și
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
și a repertoriului gestual al devoțiunii, ci mai cu seamă în ritualul imaginativ, care nu e altceva decât un ritual anamnetic. Memoria ține funcțiile imaginației și ea e cea care decide asupra toposurilor imaginative, ca și asupra dicției imnifore a reveriei. Nu s-ar putea zice că Ion Horea n-a făcut exerciții de exorcizare a acestei identități, dar tot ce i-a ieșit, până la urmă, a fost o simplă transpunere ardelenească a sufletului pillatian peregrin. Un Pillat de Ardeal, acesta
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
trad. din germană de Christian Ferencz-Flatz, București, Editura Humanitas, 2011, 582 pag Ocale sigură de a maltrata filosofia e s-o preschimbi în știință, cerîndu-i să respecte regulile unei cunoașteri pozitive: în loc de premise speculative, verificarea draconică a fiecărei afirmații, în loc de reverii contemplative, rigoarea unor demonstrații răspicate, și în loc de expresii vagi, strictețea unui jargon exact. Bizareria e că dorința de a face din filosofie o mathesis universalis (știință universală) pornește dintr-o iubire dezamăgită. Sunt oameni atît de fascinați de disciplina conceptelor
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]