2,093 matches
-
acțiunile (Proclamația de la Izlaz este, în cea mai mare parte, redactată de el), e ales ministru în Guvernul Provizoriu, apoi membru al Locotenenței Domnești împreună cu Nicolae Golescu și Christian Tell. Adept al acțiunilor moderate, în opoziție cu aripa radicală a revoluționarilor, s-a pronunțat împotriva împroprietăririi clăcașilor, pentru o înțelegere cu Turcia și pentru o desprindere totală de sub protectoratul Rusiei. După înfrângerea revoluției pleacă în exil la Paris, apoi se stabilește în insula Chios, împreună cu familia, și, în ultimii ani, din
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
Dimitrie G. Florescu, G. Crețeanu, A.I. Odobescu, D. Berindei, Al. Sihleanu, P. Iatropol, G. Lecca. Societatea a editat, la rându-i, o revistă, „Junimea română”. Prin întrunirile lor săptămânale, tinerii au știut să întrețină o atmosferă de solidaritate cu acțiunile revoluționarilor de la 1848. Unii studenți sunt admiși la reuniunile politice ale exilaților români, primesc misiuni (strâng fonduri în țară, difuzează publicațiile apărute dincolo de hotare etc.), organizează omagierea unor momente ale revoluției. Gândind viitoarea lor participare la regenerarea națională, membrii J.r
JUNIMEA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287685_a_289014]
-
Cicerin, la Conferința de la Geneva din 1922, s-a desp)rțit de el dându-i urm)torul avertisment: ,,Evit) cuvintele mari” (citat în Moore 1950, p. 204). Cicerin, care întruchipa mai degrab) diplomatul de mod) veche îmbr)cât elegant, decat revoluționarul simplu echipat, trebuia s) se abțin) de la o retoric) provocatoare, de dragul obținerii unor înțelegeri. El a dus la bun sfârșit aceste recomand)ri, atunci când a fost vorba de cealalt) putere repudiat) și adversar ideologic, Germania. Strânsă juxtapunere a statelor încurajeaz
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
de clasă și i se atribuiau atitudini intelectuale prin care își deghiza doar interesele practice 115. Această critică a fost preluată de tinerele grupări radicale din anii ’30 și ’40 ai secolului XIX, formulată ca opoziție fermă între două tipologii: revoluționarul și filistinul 116. Inițial, o formă de protest estetic împotriva mentalității burgheze, antifilistinismul devenea un instrument al criticii ideologice și politice 117. • Sorin Antohi, Civitas imaginalis, București, Editura Litera, 1994, p. 232. • Ibidem, p. 235-236. • Matei Călinescu, Cinci fețe ale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
relații, și împreună plănuiesc alcătuirea unui dicționar istoric. În 1848 ia parte la mișcarea revoluționară din capitala Moldovei împotriva domnitorului Mihail Sturdza, fostul său protector, acum adversar fățiș. După eșecul mișcării se refugiază la Cernăuți, unde redactează manifestele politice ale revoluționarilor moldoveni: Dorințele partidei naționale în Moldova și Proiect de constituție pentru Moldova. Colaborează la gazeta „Bucovina” cu pamflete politice și notițe nesemnate. După numirea ca domnitor a lui Grigore Alexandru Ghica, K. se întoarce din exil în 1849 (fusese în
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
esteticii, până la internaționalismul incolor”, „un nou Turn al lui Babel”; deplânge „europenizarea” Rusiei de către Petru cel Mare (precursor prin aceasta al lui Lenin) și a Principatelor Române prin acțiunea luministă a lui Dinicu Golescu, dar mai ales prin aceea a revoluționarilor din secolul al XIX-lea, datorită căreia „raportul nostru față de Europa” a ajuns a fi analog relației „Daciei cucerite față de Roma celei din urmă străluciri a cezarilor”. În temeiul concepțiilor organiciste și în deplină consonanță cu vederile lui C. Rădulescu-Motru
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
altă parte că atât perestroika, dar mai ales glasnosti nu erau altceva decât o încercare de a atrage mica burghezie socialistă în sprijinul Partidului Comunist - care, altfel, rămânea un partid politic alcătuit dintr-o combinație ce devenise disfuncțională între elita „revoluționarilor de profesie” și muncitorii industriali. Încercarea a eșuat și odată cu ea și speranțele lui Gorbaciov și ale corespondenților săi de a „reforma” socialismul. În anii ’80, Gorbaciov a încercat să deplaseze baza socială a Partidului Comunist către mica burghezie socialistă
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
din două categorii: în prima intră distribuirea preferențială, în favoarea unor grupuri ale micii burghezii, a unor resurse gestionate de stat. Pentru a le obține, au elaborat legislații speciale, cum ar fi cele referitoare la terenurile și scutirile de impozite ale revoluționarilor din decembrie 1989, salarizarea specială a cadrelor didactice universitare (cu numeroasele sale sporuri), a parlamentarilor, demnitarilor și înalților funcționari de stat, au înființat case de asigurări de sănătate separate de cele ale restului salariaților, au asigurat o autonomie ridicată a
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
revista „Universu” (1848). Membru în Asociația Literară a României (1845), L. a participat direct și cu un rol de frunte la mișcarea revoluționară de la 1848, îndeosebi în Transilvania, unde a fost unul dintre conducători. S-a implicat în redactarea programului revoluționarilor români ardeleni, pe care l-a citit el însuși la adunarea de la Blaj, și a făcut parte din delegația care a prezentat revendicările românilor în fața împăratului Franz Joseph. După înfrângerea revoluției rămâne la Viena, unde își continuă cercetările istorice și
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
În cuprinsul trilogiei (concentrată, la reeditare, în 1987, în două volume) se desfășoară scenariul evenimentelor petrecute în Principate (cu deosebire în Muntenia), de la acțiunea antidespotică a lui Dumitru Filipescu până în 1848, scenariu incluzând o fonogramă edificatoare a discuțiilor ideologico-politice ale revoluționarilor. Ceea ce caracterizează textul e restituirea istorică într-un spirit mult mai riguros decât cel urmat de Camil Petrescu în romanul Un om între oameni. Revoluției pașoptiste nu i se mai atribuie un caracter exclusiv antiotoman, ci, în primul rând, antițarist
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
perfect verosimile din punct de vedere uman sunt personajele Mateescu - cinicul coleg de șantier al lui Dunca, pentru care lașitatea și conformismul intră în firea lucrurilor, justificate fiind de violența unei istorii pe care omul nu o poate controla, Cheresteșiu - revoluționarul de profesie ajuns colonel de securitate, și Victorița - amanta vulgară a lui Dumitru Vinea, tip de femeie „infernală, versatilă și energică, nu lipsită de vocație erotică” (Eugen Simion) -, care, toate, conving prin impresia de prospețime și naturalețe a acțiunii directe
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
sunt combinate. Tipurile umane În psihologia morală Plecând de la caracteristicile comune, atât din punct de vedere psihologic, cât și moral, am preferat să delimităm patru tipuri umane În sfera psihologiei morale, și anume: tipul altruist (educatorul și psihoterapeutulă, tipul egoist (revoluționarul nihilist și bovaricul visătoră, tipul pasional (aventurierul și descoperitorulă, tipul idealist (eroul și sfântulă. Întrucât se disting mai multe tipuri umane În psihologia morală, elementele care le definesc și totodată le caracterizează trebuie menționate explicit Înainte de a trece la descrierea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
punând la baza acțiunii lor valorile morale și spirituale, pe care le comunică, le transmit și le conservă. Au spirit metodic, motiv pentru care sunt fie educatori, formatori de personalități, fie psihoterapeuți, restauratori ai ordinii personalității. 2. Tipul egoist include revoluționarul nihilist și bovaricul visător. Sunt tipuri psihomorale complementare, dar opuse ca sens. Revoluționarul nihilist este tipul anarhistului care distruge lumea, schimbă ordinea socială, neagă valorile. Autoritar și nedisciplinat, el se manifestă tiranic, căutând să-și impună voința asupra celorlalți. El
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
le transmit și le conservă. Au spirit metodic, motiv pentru care sunt fie educatori, formatori de personalități, fie psihoterapeuți, restauratori ai ordinii personalității. 2. Tipul egoist include revoluționarul nihilist și bovaricul visător. Sunt tipuri psihomorale complementare, dar opuse ca sens. Revoluționarul nihilist este tipul anarhistului care distruge lumea, schimbă ordinea socială, neagă valorile. Autoritar și nedisciplinat, el se manifestă tiranic, căutând să-și impună voința asupra celorlalți. El vrea să schimbe oamenii după tiparul său, cerând ascultare și supunere. Bovaricul visător
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nedisciplinat, el se manifestă tiranic, căutând să-și impună voința asupra celorlalți. El vrea să schimbe oamenii după tiparul său, cerând ascultare și supunere. Bovaricul visător este un tip care se manifestă la fel, dar În planul imaginarului personal. Dacă revoluționarul este un utopic al realului, al lumii, bovaricul Își proiectează visele sale utopice asupra propriei vieți și asupra celorlalți, totul fiind Însă circumscris În câmpul imaginației. Ambele tipuri sunt incapabile de a evalua corect realitatea, lumea, oamenii, pe care nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
anumit stil de a gândi, de a acționa, de a se comporta al oamenilor din cetate, făcând permanent referință la un tip ideal. El este un personaj teoretic, care, prin persuasiune, schimbă cetatea, oamenii acesteia, Îndreaptă lucrurile, previne crizele. gă Revoluționarul este personajul opus celorlalți. El este tipul activ, pragmatic, care neagă ordinea existentă, orice fel de autoritate sau ierarhie, legile și desființează sau nesocotește valorile morale, spirituale, culturale. Revoluționarul este tipul care demolează lumea, cetatea, modelele și normele acesteia. El
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
prin persuasiune, schimbă cetatea, oamenii acesteia, Îndreaptă lucrurile, previne crizele. gă Revoluționarul este personajul opus celorlalți. El este tipul activ, pragmatic, care neagă ordinea existentă, orice fel de autoritate sau ierarhie, legile și desființează sau nesocotește valorile morale, spirituale, culturale. Revoluționarul este tipul care demolează lumea, cetatea, modelele și normele acesteia. El vrea să Înlocuiască tot ceea ce există cu modelul său, care, spre deosebire de cel al reformatorului ce propune un model ideal, bazat pe valorile tradiționale morale, spirituale, culturale, este un model
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cetatea, modelele și normele acesteia. El vrea să Înlocuiască tot ceea ce există cu modelul său, care, spre deosebire de cel al reformatorului ce propune un model ideal, bazat pe valorile tradiționale morale, spirituale, culturale, este un model utopic care neagă toate valorile. Revoluționarul este un tip egoist, Închis, pe când reformatorul este un tip altruist, deschis. În concluzie, tipurile umane de factură sociomorală ale cetățenilor sunt simboluri ale unor persoane cu o semnificație psihomorale bine precizate, create de cetate și care servesc scopurile sale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fiind incluse în sumar și transpuneri din proza lui Guy de Maupassant (Aventura din tren, Doamna Hermet, Odinioară, Între dragoste și moarte), Jack London (Șansa, Un subiect de piesă), Honoré de Balzac (Un amor în tren, Accidentul), Leonid Andreev (Râsul, Revoluționarul), André Maurois (În zăpadă), Luigi Pirandello (Gandelora), Miguel de Unamuno (Bursierul), Knut Hamsun (Alexandru și Leonarda), Arthur Conan Doyle (Otrava salvatoare), Arkadi Avercenko (O femeie frumoasă), Alexandr Kuprin (Visul lui Cezar), Karel Capek (Ghicitoarea) ș.a. Colaborează cu scrieri în proză
SEARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289589_a_290918]
-
cum de românii au ajuns la această concluzie și, mai ales, care au fost motivele ce i-au determinat să opteze pentru ideea prințului străin? Cu atât mai mult cu cât, este cunoscut faptul, unii oameni politici români, sub influența revoluționarilor francezi și italieni, credeau Într-o formă de organizare republicană a statului. C. A. Rosetti și Ion C. Brătianu, de exemplu, nu au ascuns niciodată opțiunea lor republicană. Au Îmbrățișat Însă ideea monarhiei constituționale, așa după cum vom vedea, influențați de
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
id=""> 20 Ion Ghica, O pagină de istorie, În Idem, Scrisori către V. Alecsandri, vol. IV (supliment), București, f.a., p. 75. </ref>20. Apelativul persiflativ de „Hospodar” pe care l-au atribuit mai ales rușii „domnilor moldo-valahi”, ca și căutările revoluționarilor de la 1848, Într-o mixtură de conotații princiare și republicane, precum În Proclamația de la Islaz, trădau realele „suferințe” ale titlurilor domnitorilor de la Iași și București. Iar În consecința „insuficiențelor suverane” din titlurile voievozilor ori domnilor s-a putut menține mereu
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
G. Oprescu, Tudor Vianu), nu e mai puțin adevărat că ea inaugura explorarea sistematică a unei problematici ce avea să constituie obiectivul pe termen lung al istoricului literar: studiul ideologiilor literare din perspectivă comparată și sociologică. Subiectul era ingrat; despre revoluționarul, gânditorul și scriitorul pașoptist se formulaseră deopotrivă blamuri și elogii, iar opera descuraja prin masivitatea și diversitatea ei contradictorie. Meritul lui P. stă în abordarea comprehensiv-detașată, din unghiul perioadei traversate de scriitor și pe care acesta o ilustrează exemplar. Faptul
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
teologie. Între 1843 și 1846 urmează și termină liceul la Cluj, înscriindu-se apoi la Academia de Drept din Sibiu (1846-1848). Participă la evenimentele de la 1848 (acum își schimbă numele din Pușcașiu în Pușcariu), fiind membru în Comitetul Permanent al revoluționarilor români transilvăneni, iar ceva mai târziu, în Țara Românească, comisar de propagandă pentru județul Argeș. După înăbușirea revoluției va îndeplini diverse funcții în administrația din districtul Făgărașului, fiind apoi, până la pensionarea sa, în 1890, administrator al comitatului Cetatea de Baltă
PUSCARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289070_a_290399]
-
dimensiuni umane. Verosimile ca personaje sunt Matei Boiu-Dorcani - boierul de viță veche, anacronic și demn precum reprezentările hieratice dintr-un tablou votiv, salutat la unison de cronicile interbelice drept unica reușită tipologică a Sufletelor tari - și mai cu seamă Danton - revoluționarul bonom și plin de pătrundere a antinomiilor vieții sufletești -, al cărui realism psihologic, determinat de resorturile unei intenții istoric reconstructive, a propulsat scrierea, în accepția criticii normativ „didacticiste”, la rangul celei mai de seamă realizări dramatice a scriitorului. În ordinea
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
scrierea, în accepția criticii normativ „didacticiste”, la rangul celei mai de seamă realizări dramatice a scriitorului. În ordinea esențelor însă, cea care contează în demersul teoretic-demonstrativ al lui P., exemplar este, pentru destinul modernității pe cale de a se naște, Robespierre - revoluționarul pur, lipsit de scrupule și ezitări etice („dialectice”), a cărui unilateralitate caracterială, identificată cu inflexibilitatea ideii de revoluție, îl apropie de galeria fenomenologică a personajelor substanțiale - de care îl desparte, totuși, o doză „letală” de schematism convențional. Este, așadar, substanța
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]