713 matches
-
este acest poem al tăcerii, resimțite după ce am lăsat În urmă cuvintele care ne-au condus ca un vehicul docil la fața locului. Acolo unde putem avea revelația tîlcului lucrurilor. Revenind la imaginile concrete ale acestui poem, porumbul cules, așa rezumativ cum e sau tocmai pentru că se oprește la timp, ne evocă toamna tîrzie cînd recoltarea sa Încheiat și cîmpurile s au aplatizat, cînd, peste noapte, deja cad brumele. Este o imagine care se expandează de la sine Într-o Întreagă atmosferă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
al intermedierii: rezumat, titlu de capitol, schiță / 51 2.1. Rezumatul: povestire fără narator / 52 2.2. Rezumat, repovestire și didactica literaturii / 58 2.3. Gradul zero al intermedierii în Caietele lui Henry James / 62 2.4. Titlurile de capitol rezumative / 72 2.5. Addenda și excurs: schimbarea timpului verbal în povestirile ilustrate / 81 3. O nouă abordare a definiției situațiilor narative tipice / 85 3.1. Elementele constitutive ale situațiilor narative tipice: persoană, perspectivă, mod / 87 3.1.1. Opoziția I
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
presupusă de referințele ocazionale, date fiind limitele spațiale. 2. Gradul zero al intermedierii: rezumat, titlu de capitol, schiță În cele ce urmează vor fi luate în considerare rezumatele sau paginile de cuprins, schițele sau notițele din atelierul autorului, precum și titlurile rezumative ale capitolelor, din perspectiva intermedierii. Un element comun al acestor tipuri de texte este faptul că intermedierea încă nu a căpătat expresie în ele sau este exprimată doar parțial. Astfel, acestea reprezintă texte care se apropie de gradul zero al
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
conținutului și a procesului narativ în sensul de "formă văzută ca exteriorizare relativizantă a conținutului"73. Totuși, în numeroase cazuri, măsura în care forma narativă afectează conținutul poate fi cel mai bine revelată printr-o reducție radicală, printr-o reprezentare rezumativă a poveștii. Deosebit de semnificative în această privință sînt acele fragmente dintr-un text narativ care necesită cele mai radicale schimbări într-o astfel de reducție. Lectura cîtorva rezumate ale unor romane cunoscute dintr-una dintre enciclopediile celebre de uz curent
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
este redat la timpul prezent în aproximativ toate limbile. Hamburger introduce termenul "prezent care reproduce" (reproduzierendes Präsens) pentru timpul prezent folosit în rezumate. Din moment ce acesta se folosește și în rezumatele din teatru, acest timp ar putea fi numit și "prezent rezumativ". Hamburger descrie acest prezent care reproduce sau sinoptic al rezumatului ca pe un "timp gramatical fără semnificație temporală al afirmațiilor despre obiectele ideale"75. Roy Pascal extinde această discuție la titlurile de capitol mai detaliate de la începuturile romanului. Aceste titluri
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
exprimată la timpul prezent, ci la trecut: El știa că emoțiile sînt periculoase", " Ea a acceptat situația ca atare: bărbații au obiceiul de a se îndrăgosti". Acest lucru atrage atenția asupra unei diferențe importante dintre o afirmație care este prezentată rezumativ și una care este narată, în sensul strict al acestui cuvînt. Deși abordează problema dintr-o altă direcție, Harald Weinrich surprinde această diferență atunci cînd pune în legătură prezentul rezumativ mai degrabă cu timpurile "lumii discutate" (Besprochene Welt) decît cu
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
asupra unei diferențe importante dintre o afirmație care este prezentată rezumativ și una care este narată, în sensul strict al acestui cuvînt. Deși abordează problema dintr-o altă direcție, Harald Weinrich surprinde această diferență atunci cînd pune în legătură prezentul rezumativ mai degrabă cu timpurile "lumii discutate" (Besprochene Welt) decît cu cele din "lumea narată" (erzählte Welt)77. Potrivit lui Weinrich, trăsătura distinctivă a timpurilor aferente "discutării" este faptul că acestea nu narează 78. În terminologia mea, aceasta înseamnă că ele relatează
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
bun început romanul "neficțional" rezumat drept "ficțiune". De fapt, numai în rezumatul operelor ficționale timpul prezent intră în opoziție cu cel trecut; numai acolo folosirea sa trimite la caracterul ficțional, chiar dacă unul care implică un grad zero al intermedierii. Prezentul rezumativ (în contrast față de timpul trecut) este, prin urmare, singurul semn sintactic care arată că textul narativ rezumat este ficțional. Rezumatul reprezintă gradul zero al intermedierii narațiunii doar în măsura în care acesta nu cuprinde niciun element narativ. Povestea relatată în această formă este
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care încă nu l-am menționat, și anume o combinație între rezumat și repovestire. Tocmai acest tip este deosebit de util din punct de vedere didactic, întrucît demonstrează că anumite narațiuni pur și simplu nu pot fi reduse la o formulare rezumativă a poveștii sau a subiectului lor, din moment ce procesul narativ însuși este o parte esențială a conținutului acestora. Acest lucru este evident, de pildă, acolo unde prezentul rezumativ trebuie înlocuit de timpul trecut, pentru că, în caz contrar, structura temporală a întîmplărilor
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
că anumite narațiuni pur și simplu nu pot fi reduse la o formulare rezumativă a poveștii sau a subiectului lor, din moment ce procesul narativ însuși este o parte esențială a conținutului acestora. Acest lucru este evident, de pildă, acolo unde prezentul rezumativ trebuie înlocuit de timpul trecut, pentru că, în caz contrar, structura temporală a întîmplărilor narate ar trebui schimbată complet. Aceasta se întîmplă atunci cînd o narațiune deviază substanțial de la cronologia liniară a poveștii. De asemenea, diviziunea temporală în poveste principală și
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
începutul procesului de concepție și de compoziție. Putem bănui, în schimb, că situația narativă este rezultatul unei perioade de gestație destul de îndelungate, îndeosebi în cazul autorilor care sînt atenți întotdeauna la exigențele narațiunii în timpul scrisului. 2.4. Titlurile de capitol rezumative Titlurile de capitol detaliate care rezumă conținutul capitolelor sînt un fenomen destul de obișnuit în romanul timpuriu. Nu mă voi ocupa de titlurile nominale precum "Podsnappery" sau de cele participiale precum "Cut Adrift", întrucît acestea sînt leitmotive sau au mai degrabă
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care rezumă conținutul capitolelor sînt un fenomen destul de obișnuit în romanul timpuriu. Nu mă voi ocupa de titlurile nominale precum "Podsnappery" sau de cele participiale precum "Cut Adrift", întrucît acestea sînt leitmotive sau au mai degrabă o funcție simbolică decît rezumativă.) Multe dintre titlurile de capitol detaliate conțin una sau mai multe propoziții cu o formă verbală finită. De regulă acestea sînt la timpul prezent și concordă cu timpul folosit în rezumat. Această "regulă" este adesea încălcată, totuși: în anumite romane
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pe de altă parte, mai evident ilustrative. Dacă trecem cu vederea pentru moment dimensiunea istorică a problemei dezvoltarea titlurilor de capitol este deocamdată un capitol nescris din istoria romanului 111 putem distinge în mare două tipuri de titluri de capitol rezumative: un model de titlu de capitol "comentativ" la timpul prezent și un tip de titlu de capitol "narativ" la timpul trecut. Este foarte important în această conexiune faptul că aceste două tipuri pot fi distinse nu numai prin intermediul timpului, ci
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pot fi distinse nu numai prin intermediul timpului, ci și prin absența sau prezența cuvintelor și a elementelor stilistice care semnalează narațiunea. Mai întîi voi prezenta cîteva exemple de titluri de capitol "comentative", care pot fi considerate norma titlurilor de capitol "rezumative", potrivit tezei mele. Acestea sînt rezumate în sensul că sintetizează sau discută subiectul sau materia (fable, histoire) din care e alcătuită narațiunea (sujet, discours, récit). Acestea nu se referă, totuși, la procesul structurării unui text ficțional din acest material: Agathon
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
menționat anterior, titlurile de capitol de tip narativ conțin, de regulă, un semnal care arată că vom avea de-a face cu o narațiune: titlul însuși îi atrage atenția cititorului cu privire la intermedierea narațiunii. Timpul trecut este astfel folosit în locul prezentului rezumativ. Titlurile de capitol de acest gen nu sînt microrezumate, ci repovestiri în miniatură: Povestește că domnul Jones își continuă călătoria, în ciuda sfatului lui Partridge, și ce s-a întîmplat cu acea ocazie (Tom Jones, carta aXII-a, cap. XII). Explică
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
la o percepție actorială, și anume la aceea a lui Paul Dombey. Din moment ce perspectiva percepției trebuie să arate aici subiectivitatea experienței denotate în titlu, a fost păstrat în titlu timpul trecut care semnifică intermedierea narațiunii. Un titlu la timpul prezent rezumativ ar fi ascuns această circumstanță importantă. Măsura în care autorul a fost preocupat de descrierea conținutului special al titlului acestui capitol poate fi descoperită pornind de la faptul că sînt trei elemente care încadrează acest titlu în tipul narativ: elementul introductiv
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
romanului. Acest lucru pune două probleme. În primul rînd, de ce a fost păstrată persoana întîi, tipică pentru intermedierea reprezentată, în ciuda utilizării generale care cere ca persoana întîi să fie transformată într-o persoană a treia neutră din punct de vedere rezumativ? În cel de-al doilea rînd, din moment ce timpul trecut ar fi mai concordant cu intermedierea, care e semnalată prin intermediul persoanei întîi, de ce este folosit în schimb timpul trecut? Ambele probleme sînt menționate doar în treacăt; ele nu pot fi rezolvate
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
fenomen este extrem de interesant din perspectiva teoriei romanului, pînă acum a primit o atenție redusă. Se poate ajunge doar la concluzii provizorii pe baza dovezilor prezentate. Titlurile de capitol sub formă de propoziții la timpul prezent trebuie încadrate în categoria rezumativă, adică în aceea a textelor comentative. În acest caz, intermedierea narațiunii nu acționează în interiorul lor. Titlurile de capitol cu un verb la timpul trecut, combinat de obicei cu trimiteri la intermedierea narațiunii, aparțin textelor narative. Tranziția de la un tip de
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
dispoziție voioasă, părea să fie o întrupare a cîtorva dintre cele mai mari binecuvîntări ale vieții și a trăit aproape douăzeci și unu de ani în lume fără prea multe lucruri care să o supere sau să o tulbure 365. O introducere rezumativă de acest tip nu exclude o retușare ulterioară a portretului. Naratorul din romanul lui Jane Austen face aluzie la posibilitatea existentă în cazul Emmei, atunci cînd adaugă imediat "părea" ca un semn de întrebare adăugat listei numeroaselor virtuți ale Emmei
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
orchestra, pledă Laura 398. Din moment ce această inserție oferă informații suplimentare cititorului, trebuie privită ca parte a expunerii orientate către cititor de către un narator auctorial. Rezumatul descriptiv, referirea la un timp în care copiii din familia Sheridan erau tineri și natura rezumativă a impresiilor lor evocate mai tîrziu de explorarea acestui cartier sărăcăcios subliniază situația narativă auctorială a acestui pasaj. Această impresie este accentuată de perspectiva externă a deicticelor apoi/acolo. Toate acestea sînt parte a poziției narative caracteristice personajului-narator. Totuși, maniera
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
prezent, auctorial, 73 care reproduce, 54, 62 experiențial, 60 gnomic, 172 istoric, 61, 160 în monologul interior, 172, 330 în narațiune, 71 în stilul indirect liber, 69, 172 în titlurile de capitole, 72-81 narativ, 58, 60, 73, 155-157, 160, 269 rezumativ (atemporal), 54-60, 68-69, 74, 76 tabular, 65, 83 prezentare metonimică, 125, 129, 340 prezentare personală și extrapersonală, 260 prezentare scenică narațiune de tip relatare, 60, 82, 87-88, 117-119, 121-122, 124, 179, 190, 220-223, 226, 228, 305, 310 prezentare scenică narațiune
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în linii mari cu pespectiva lui Weinreich, explică: "Scopul oricărui rezumat este să atragă atenția asupra a ceea ce este rezumat, nu a modului în care se întîmplă acest lucru", și 143, unde afirmă că timpurile "comentative", cărora le aparține prezentul rezumativ, au în comun "faptul că "lumea" nu este narată". 79 Stierle susține această distincție între textele "sistematice" și "narative", care pornește de la Louis Hjielmslev, referindu-se la un exemplu foarte ilustrativ al unei alternanțe temporale din "Abhandlungen über die Fabel
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
remarcă faptul că "Richardson aderă [aici] în primul rînd la perspectiva Pamelei, însă interpretează întîmplările parțial auctorial". Vezi Wolfgang Zach, "Richardson und der Leser. Pamela-Shamela-Pamela II", Arbeiten aus Anglistik und Amerikanistik 1, Graz, 1976, 80. Analizat cu atenție, acest titlu rezumativ conține un element narativ, și anume o interpretare incipientă realizată de autorul-editor. 114 Vezi C.P. Casparis, Tense Without Time. The Present Tense in Narration, Berna, 1975, 128. 115 Vezi K. Hamburger, Logik, 56 ș.u.; H. Weinrich, Tempus, 26 ș
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care exprimă în alte moduri, prin limbaje verbale sau nonverbale, viziunile și înțelegerile omului de astăzi. 3. Dezvoltarea omului Integralitatea presupusă de gestul creator impune, la ni velul cercetării, depășirea propriei specializări și realizarea unei sinteze care nu este simplu rezumativă sau generalizatoare, ci aduce cu sine un nou mod de înțelegere și interpretare a lumii și a ceea ce suntem. Este necesară schimbarea de accent în privința priorităților: disciplinele umaniste nu sunt chemate să dezvolte diferite specializări, ci să ofere toate resursele
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
l-am cumpărat ieri; Caietele le-am cumpărat ieri). În schimb, pronumele neutre care nu au un antecendent nominal (neutrul anominal) au formă de feminin la singular. Este vorba de unele pronume expletive (a luat-o la sănătoasa) și anafore rezumative (Asta încercam să îți spun). Apare astfel o diferență de formă între pronumele neutre cu antecedent nominal și cele fără antecedent nominal. În ceea ce privește trăsătura de număr, și controlorul, și ținta au două valori: singular și plural. Acordul în număr în interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]