165,466 matches
-
face dintr-un versificator sau un grafoman un poet adevărat. Mircea Cărtărescu, de pildă, spunea undeva că oricine ar scrie chiar și un singur poem bun, poate fi considerat poet și nimeni nu poate contesta asta. Alții, mai puțin generoși, ridică ștacheta la cca 15-20 de poeme reușite. Pe de altă parte, cu toții știm versul "partir cîest mourir un peu", dar cine mai știe ( dacă a știut vreodată) cum îl cheamă pe acel poet intrat în istorie măcar cu acest splendid
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
muncitorească și încep să vocifereze c-au fost dați afară pe nedrept. Protestează ei ce protestează, mai dau c-o piatră în director, mai blochează o șosea națională, mai aruncă vina pe străinătatea care-a ruinat înfloritoarea economie națională, mai ridică amenințător pumnul și promit că data viitoare nu se vor lăsa duși de nas de pesedei: data viitoare vor vota cu cealaltă lumină a românismului, Vadim Tudor. După ce se conving că porțile fabricii rămân închise, mai trag o raită pe la
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
în sperieți. „Firma" e plasată într-o casă obișnuită, pe-o stradă laterală. Dacă n-ar fi câinii feroci care-și arată colții prin gardurile cam dărăpănate, ai putea trece pe-acolo fără să observi nimic. Dar obligat să-ți ridici privirea, vezi geamurile nespălate, fără perdele, cu vopseaua scorojită, treptele murdare, acoperite de-un covor de coji de semințe, plantele uscate și mizeria indescriptibilă din curte. De regulă, locul mișună de indivizi fioroși, pe care, instinctiv, îți vine să-i
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
dădea scaunele de bunăvoie, dacă-i atrăgeai atenția ți-l ceda", continuă Monserrat Caballé. Cititoarea ( observ acum că și ea e o celebritate: copia perfectă a lui Zeta-Jones) „lecturează" apăsat înainte. „Dar astea de azi e nesimțite. Trebuie să le ridici cu forța" Ca toată lumea din fir, așteptam reacția Zetei-Jones. După câteva secunde, a închis cartea (nu era studiul lui Gail), a ridicat privirile spre supraponderala Caballé și-a spus pe-un ton calm, aproape indiferent: „Doamnă, nici nu-mi trece
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
celebritate: copia perfectă a lui Zeta-Jones) „lecturează" apăsat înainte. „Dar astea de azi e nesimțite. Trebuie să le ridici cu forța" Ca toată lumea din fir, așteptam reacția Zetei-Jones. După câteva secunde, a închis cartea (nu era studiul lui Gail), a ridicat privirile spre supraponderala Caballé și-a spus pe-un ton calm, aproape indiferent: „Doamnă, nici nu-mi trece prin minte să vă cedez locul. Înafară de domnul în T-shirt negru" ( arată spre mine) „absolut nimeni din troleibuz n-a perforat
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
laturi ale bulevardului. Nervii îmi rezistă incredibil de bine la zgomotul tramvaielor, autobuzelor și nu în ultimul rând la hărmălaia câinilor care hălăduiesc în hainte libere și latră ațâțați de trecătorii cu câini de rasă în lesă. Zdrăngănitul mașinii salubrității ridicând gunoiul, culmea, de trei ori în 24 de ore, aici unde exigențele unui hotel de lux din vecinătate își lasă amprenta, mă amuză ciudat. Peste drum, o școală cu rumoarea specifică din recreații. Și tot peste drum un bloculeț cu
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
la fețele lor, la Brejnev, la Hrușciov, la Boris Elțîn, la Gorbaciov, chiar și la prichindelul de Putin?... Mă uitasem, ei și? Uită-te mai bine la fețele lor îmi ordonase. Că dacă văz pe ele ceva? Ce să văd? ridicam din umeri. Mă făcuse, culmea, bleg; un bleg că nu vedea ce-ar fi dorit el să vadă. Uf în cele din urmă, explodă: Nu vezi, domnule, că nici unul nu mai are mustăți? Asta era. Greșeala lor capitală. Nici unul din
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13847_a_15172]
-
nu atît bogate cît de-o ingenuitate plastică în ciuda aspectului sofisticat, placată pe senzații, precum atestatul unui contact primordial cu lumea. Nesățios a o îmbrățișa cu toate simțurile, poetul vine în întîmpinarea lumii cu salutul său imaginativ: "omul galben se ridică încet în levitație./ omul albastru se sparge seara pe caldarîm./ omul cîrtiță ronțăie încă adevărul/ strecurat în pămînt.// sare peste arșița de duminică/ direct în ploaia de luni dimineață./ cu palma întinsă în care închide/ cîțiva stropi/ deschide ochii te
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
cu unghiile rupte, cu degetele ca niște sfîrcuri roșii/ și palpitînde/ cu care îi apeși ușor pielea pîntecului ce tremură excitat./ o, mamă iubită, o, femeie ce te naște în vid/ hîrtiile în devălmășie zac pretutindeni/ îngropat din ele te ridici ca dintre valuri/ albe de var./ țipătul femeii în fața dezastrului/ trupului tău explodînd în erecție/ soarele a găsit o fisură prin care să intre/ în camera în care scîncește un copil/ cu capul tău în palme/ bate ca o carie
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
interesante se rătăcesc în mod fatal. Folosite excesiv, aprecierile elogioase sfârșesc prin a nu mai impresiona pe nimeni. Tot mai impersonale, cronicile nu mai triază serios, nu mai ierarhizează eficient, și-au dezvoltat un nivel nici prea jos nici prea ridicat la care raportează totul uniformizând păgubos. N-ar strica puțin mai mult curaj și responsabilitate critică, precum și o scară de evaluare ceva mai vizibilă. Între „a nu lipsi din bibliotecă" și „nu merită nici măcar răsfoită" ar trebui să mai existe
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
și sunt chiar îngrozit, publicul e nerăbdător și fluieră, caut pe cineva, pe sufleor, pe directorul teatrului și îi spun: dar e îngrozitor, ce pot să fac? El îmi răspunde rece că trebuie să mă descurc cumva, cortina se va ridica imediat, nu se mai poate aștepta mult. Groaza mă paralizează. Am încercat să reconstruiesc câteva imagini din acest vis în filmul Farmecul discret al burgheziei. O altă spaimă: întoarcerea la cazarmă. La cincizeci sau la șaizeci de ani mă întorc
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
avut de sute de ori. Povestea este aceeași, dar detaliile și nuanțele variază cu o subtilitate neașteptată: sunt în tren, nu știu încotro merg, geamantanele se află în plasa cu bagaje. Deodată, trenul intră în gară și se oprește. Mă ridic ca să-mi dezmorțesc picioarele pe peron și ca să beau ceva la barul din gară. Și totuși sunt foarte prudent fiindcă am călătorit deja de multe ori în acest vis și știu că în clipa în care o să pun piciorul pe
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
ca să scriem un scenariu. Mai adaug și că-mi displace atitudinea lui de macho, de fustangiu; Luis se supără și-mi răspunde că dacă îi zâmbește o femeie, e de datoria lui de cavaler să-i întoarcă zâmbetul. Indignat, mă ridic de la masă și mă duc în camera mea. Alcoriza se calmează, își termină desertul și se duce la frumoasa de la masa vecină. Se prezintă, beau împreună o cafea și sporovăiesc o vreme. Apoi Alcoriza își duce prada în camera lui
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
plătește ca să aibă un oraș curat. Primarii de toate rangurile din acest oraș chiar nu văd că toate firmele care se ocupă de curățenia Capitalei își bat joc de bucureșteni? Mașinile care ar trebui să adune praful, mai rău îl ridică, pe bani grei. n-au vreme să observe asta, ei au probleme politice înalte, nu se împiedică în asemenea fleacuri.
Primarii Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13857_a_15182]
-
1996; Plămada cărților, 1997; Sienkiewicz, 1998; Literatura română în Polonia, 2001. Stan Velea a tradus opere reprezentative ale scriitorilor clasici și contemporani polonezi, de la Sienkiewicz, Prus, Reymont și Iwaszkiewcz la Milosz, Mysliwski sau Mrozek. Nicolae Mareș - De formație polonist, ați ridicat în câteva decenii preocupările pentru polonistică la nivele nebănuite în România. Fără a exagera cu nimic, mărturie va stă o p e r a, ați lărgit la noi interesul față de acest domeniu mai mult decât în oricare altă țară din
Despre comparatismul românesc by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13853_a_15178]
-
rescrie, într-un scenariu cinematografic (Blestemul saltimbancului) tragedia prințului Hamlet nu altundeva, ci la Câmpul cu Brazi. Pe fundalul unui sediu P.M.R. vom revedea - cei vârstnici - portretele lui Gheorghiu-Dej, ale Anei Pauker, Gh. Vasilichi, Vasile Luca. (Cei tineri să nu ridice din umeri. Votarea de pensii pentru torționari - antifasciști nu-i așa? - e tocmai în curs, la Parlament, dacă nu ne înșelăm. Dar chiar dacă ne înșelăm, nu e chiar de tot!) De la Charlottenlund la Câmpul cu Brazi, din casa memorială a
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
urmașilor unui regim în care (n-o spunem noi) v-ați comportat ca un laș. În ce-l privește pe Cronicar, n-are de făcut, el, un astfel de gest. N-a cîntat pe la nici un cenaclu în care odiosul era ridicat în slăvi. l În fine, dl I.Z. nu înțelege de ce l-ar face de rîs pe directorul Observatorului care-i publică poliloghiile. Cînd am fost publicat în România literară - zice retoric dl I.Z. - l-am făcut de rîs
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13888_a_15213]
-
sine, la trecut și prezent și a-i convinge că au șansa de a-și asuma, acum, o nouă identitate spirituală. În fond, putem privi eseurile ca o reluare, dintr-un alt unghi, a aceluiași demers de a răspunde întrebărilor ridicate la începutul primei sale scrieri: "De ce să nu ne bucurăm și noi de o relație originală cu universul? De ce să nu avem o poezie și filozofie întemeiate pe intuiție și nu pe tradiție, și o religie întemeiată pe revelație și
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
publice noi și noi cărți, de cîte 300-400 de pagini fiecare...". Criticul mărturisește că a citit cu atenție romanul Falca lui Cain (Ed. Albatros, 2001) al lui D. R. Popescu, "animat de curiozitate" pentru a constata cum mai scrie prozatorul "ridicat altădată în slăvi", dar se declară decepționat: "Era mai bine însă dacă nu-l citeam. Falca lui Cain oferă imaginea involuției lui Dumitru Radu Popescu ca scriitor, involuție declanșată, de altfel, cu ani în urmă, cînd, îmbătat de succes, el
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
-n alte fleacuri care nu contaminează pe nimeni/ lucruri care te fac să caști"). În plan evenimențial, mari întâmplări nu au loc, iarăși: "îmi fac de lucru prin casă", "să circuli prin casă/ te însoțește o sonerie de celular", "ne ridicăm ne întindem/ ne aplecăm cu mâinile până-n podea", "și ei se revoltă deodată în McDonalds/ ridică mâinile în aer ca la concert", "ai văzut dimineața când te speli pe dinți", "aștept să bată la ușa mea/ stau în casă zile
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
evenimențial, mari întâmplări nu au loc, iarăși: "îmi fac de lucru prin casă", "să circuli prin casă/ te însoțește o sonerie de celular", "ne ridicăm ne întindem/ ne aplecăm cu mâinile până-n podea", "și ei se revoltă deodată în McDonalds/ ridică mâinile în aer ca la concert", "ai văzut dimineața când te speli pe dinți", "aștept să bată la ușa mea/ stau în casă zile în șir/ mănânc dorm șed în fotolii scaune canapele/ aud niște sunete/ sunt eu cânt eu
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
o pietà, o coborâre de pe cruce fără de cruce, reeditată în ambianța cotidiană, a unei râvnite "după-amieze de liniște": "nu cu asta vin lângă mâinile tale/ nu de asta ai tu nevoie/ nici eu/ dacă poți cu mâinile tale/ să mă ridici/ dacă poți eu te rog/ să mă ridici cum poți". Pe aceeași coardă sună și un îndepărtat, aproape stins ecou arghezian dintr-o Duhovnicească lipsită de metafizică, în nevoia acută a unei vecinătăți protectoare: "am ochii în gol buze uscate
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
reeditată în ambianța cotidiană, a unei râvnite "după-amieze de liniște": "nu cu asta vin lângă mâinile tale/ nu de asta ai tu nevoie/ nici eu/ dacă poți cu mâinile tale/ să mă ridici/ dacă poți eu te rog/ să mă ridici cum poți". Pe aceeași coardă sună și un îndepărtat, aproape stins ecou arghezian dintr-o Duhovnicească lipsită de metafizică, în nevoia acută a unei vecinătăți protectoare: "am ochii în gol buze uscate/ am sufletul sec/ și mă plec/ spre tine
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
mai fabrice arme, să fie abolită pedeapsa cu moartea � și asta în plină glorie a ghilotinei). Vrea să înfăptuiască și o revoluție socială: să fie eliminată inechitatea între sexe, exploatarea femeii de către bărbat, acceptarea divorțului, revizuirea instituției căsătoriei. Se ridică împotriva sclaviei, împotriva mănăstirilor în care tinere fete sunt închise fără voia lor, a exploatării copiilor etc. Lupta ei este însă utopică; ea nu sesisează că există și vor exista mereu niște limite ale libertății. În celălalt plan, scriitorul pătrunde
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
și lăsate în plata... Domnului? Nu, adică nu știu; pești cu priviri angelice; urmăriți; urmăriți general; explozie la o mină din Valea Jiului: un mort și trei răniți; s-a împușcat un militar; cineva a dat un tun de miliarde, a ridicat din bănci alte miliarde. Cu acte în regulă... Nefiind probe clare la dosar, este cercetat în stare de libertate... Vocea Alessandrei Stoicescu, de mamă grijulie: Adelin, ai grijă de tine, noi te iubim și te așteptăm. E un simplu reflex
Mustața lui Radu Coșarcă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13915_a_15240]