1,913 matches
-
lipsa de curaj, chiar, a unei provincii nenumite se simte, întreagă, în aceste mici crize de nervi, pocnind domestic, fără nerv, ca porumbul pus la înflorit. Un peisaj edulcorat, în care se mișcă ei și ele, făcîndu-și fade declarații. Ceva ridicol, sau poate doar jucat ca atare, aducînd parfum de peție din alte vremuri, are Elegia domestică: Iar pe comoda veche, privește-i cum stau gata/ Să-și părăsească parcă, de bucurie, rama,/ Un Domn cu ochii-albaștri și bucle brune:/ Tata
Facilități by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7860_a_9185]
-
Căci dacă numărul scriitorilor se înmulțește și calitatea literaturii acestora nu poate fi contestată, ,oficiul critic practică simultan desființarea facilă și apologetismul impresionist, într-un fel de exhibiție pătimașă, vag rușinată", iar ,diletantismul critic transferă astfel dezbaterea teoretică pe terenul ridicolului". Demn de a fi subliniat îmi pare faptul că Mircea Opriță reușește să demonstreze că literatura de anticipație are o bază solidă, clădită, din punct de vedere istoric, cu temeinicie, că ea nu este doar un fenomen la modă. Mai
Istoria anticipatiei românesti by Bogdan Miahi Dascălu () [Corola-journal/Journalistic/7870_a_9195]
-
mecanicii, a unui fel inuman de a fi, pe care toată atmosfera poeziilor îl cheamă, de fapt îl atestă. Rotițe învîrtindu-se în gol, dintr-un mecanism deraiat. Amploaiatul, care la romantici e nesemnificativ - poetul-funcționar e o tristă figură, la Caragiale ridicol (un „ăla"), ajunge la Bacovia absurd și înspăimîntător. Toamna e anotimpul lor, al celor care-și iau servieta și pornesc, furnicar, pe străzile orașului. Așa încît romanul realist pe care nu lam avut, al micilor amărîți de duzină, ducîndu-și existența
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
clasicului gen: un desen animat “de urmărire“, dar dus la extreme absurde. În timp ce clasicii Tom și Jerry prezentau o bătălie a inteligențelor, Jones vedea un coiot înfometat alergând după un Roadrunner impertinent și cu un IQ mai ridicat, gadget-uri ridicole și un univers cu reguli comic inconsistente. A fost ridicol, lipsit de sens și incredibil de violent. Și publicul l-a iubit. Debutul Coyote / Road Runner a reușit să schimbe animația de urmărire pentru totdeauna. Mai târziu, chiar celebrii Tom
Top 6 parodii ajunse celebre pentru că nimeni nu s-a prins de poantă () [Corola-journal/Journalistic/68864_a_70189]
-
a normelor, a cuvîntului conduce, încet, dar sigur, la prăbușirea unei societăți. Asta mi se pare că l-a determinat pe Dabija să purceadă la a meșteșugi niște mostre semnificative care să vorbească despre relația directă între limbă-teatru-societate. Cu tot ridicolul, deriziunea, ironia, hohotul imens de rîs și, nu la urma urmelor, cu amărăciunea de a constata prăpastia în care viețuim. Destul de liniștiți... Poate și de asta, spectacolul lui Alexandru Dabija de la Teatrul Odeon cu Pyram și Tisbe 4 you mi
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
un om care glumește și unul care gîndește, deosebirea ține de temperament și de grad de detașare. Filosoful se identifică cu problema, chinuindu-se și făcînd figura unui răstignit pe crucea nuanțelor teoretice, în vreme ce glumețul ia distanță, acoperind problema de ridicol și reducînd-o la un joc de cuvinte. În ambele cazuri, rezultatul e același, căci problema rămîne nerezolvată, atît a doar că, în loc de amărăciunea dată de neputința dezlegării ei, te alegi cu o hohotire sarcastică de bufon satisfăcut. Toate anecdotele din
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
care o suportăm zilnic, cât și despre îndoielile și rătăcirile pe care le suferim atunci când ni se răstoarnă sistemul de valori. Deși personajele sale sunt deseori depășite de suferințele și tristețile lor, scriitorul nu le menajează, dezvăluindu-le egoismul și ridicolul. Cu toate acestea, autorul se apropie de personaje cu tandrețe, dezvăluind strat cu strat lumea lor intimă, pentru ca apoi să se distanțeze de ele cu o lejeritate rar întâlnită. Regie și Decor: Alexandru Mâzgăreanu Costume: Alexandra Boerescu Cu: Coca Bloos
Premiera spectacolului Cabina artistelor, pe 17 decembrie, ora 19.00, la Sala ArCuB () [Corola-journal/Journalistic/67935_a_69260]
-
cum să interpretăm dublul înțeles al acestui Hilariopolis: cetate luminată de bucuria vieții ori târg dezarticulat, hilar, abandonat deriziunii?" - și este creat un termen ironic pentru locuitori - hilariopolitani. Pentru cititorul de azi, care asociază automat termenul ilar cu ideea de ridicol, denumirea Hilariopolis pare într-adevăr o ironie. Speculațiile moderne trebuie totuși moderate de plasarea denumirii în contextul ei real și nepeiorativ. Oricîte ironii ar fi generat ulterior, termenul Hilariopolis a fost folosit inițial ca o simplă traducere aproximativă a toponimului
Hilariopolis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7913_a_9238]
-
Internet-ul, televiziunea și, în general, industria loisir-ului au micșorat, evident drastic, interesul pentru lectură; e un efect, încă unul, al globalizării: plîngerile și încercările (mai mult retorice) de "a lupta împotrivă" sînt inutile, cînd nu, de-a dreptul, ridicole. Specificul românesc al problemei constă în faptul că proporția celor care cumpără o carte este mult mai mică decît a celor care o împrumută. Cît poate aloca o familie cu doi copii, din bugetul propriu, pentru instrucția și "distracțiile" acestora
Raport despre starea cărții by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7420_a_8745]
-
ajuns la fel de publicabile precum miezul, nu înseamnă, nicidecum, dezicere de argument. Iată-l pe finul văzător al atîtor nevăzute, om trăindu-și lumea cu ochii deschiși, la un spectacol cu O scrisoare pierdută: "Oamenii lui Caragiale nu sunt conștienți de ridicolul pe care-l duc în cocoașă. În inocența olimpiană a mediocrității lor stă de altminteri toată seva comică și omenească din Caragiale." Și, în crescendo, mai departe: "Ridicoli, acești bieți oameni? Se poate. Dar atât de senini, atât de nevinovați
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
un foarte discret semn din cap. Vorbea exact cât era necesar, răspundea strict la întrebările care i se puneau, ideea de a ieși cu noi studenții la o bere ni se părea din capul locului sortită eșecului așa că, de teama ridicolului, am renunțat să ne-o mai punem. Nu era o sperietoare în privința notelor, dar pe mine, cel puțin, gândul că m-aș putea face de râs la examenele lui mă obliga să învăț ca pentru puține altele. Îl respectam, admiram
Belle photo de ma jeunesse by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7808_a_9133]
-
logic, ca să nu spun științific, el contestă dreptul difuzării "Raportului" deoarece ar încălca "legea proprietății intelectuale"! Acesta e nivelul de argumentare al noilor stângiști români: una lipsită de elementară bună credință, slujind unei agende pe cât de pernicioase, pe atât de ridicole. E vorba, de fapt, despre o mână de intelectuali ce speră să fie luați în seamă jucând eternul rol de Gică-contra. Au avut la dispoziție două decenii pentru a produce lucrări de genul celor pe care astăzi le critică de pe
Știți cine a fost Leonte Răutu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7820_a_9145]
-
indicibil al prostiei, iar el atinge un climax în momentul în care fraternizează cu kitschul. Într-un fel, lumea explorată de Tudor Giurgiu există în interstițiul momentului privilegiat, realizînd o utopie definibilă printr-o supralicitare a grotescului, grotescul fericirii. Limitele ridicolului sunt depășite cu ușurință, însă pentru ridicolul ca atare nu există organ, micul filmuleț vrea să eternizeze fericirea, iar aceasta este concepută după o rețetă infailibilă. O trecere în revistă a obiceiurilor de nuntă tradiționale așa cum le descrie, spre exemplu
Caseta cu însurăței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7834_a_9159]
-
climax în momentul în care fraternizează cu kitschul. Într-un fel, lumea explorată de Tudor Giurgiu există în interstițiul momentului privilegiat, realizînd o utopie definibilă printr-o supralicitare a grotescului, grotescul fericirii. Limitele ridicolului sunt depășite cu ușurință, însă pentru ridicolul ca atare nu există organ, micul filmuleț vrea să eternizeze fericirea, iar aceasta este concepută după o rețetă infailibilă. O trecere în revistă a obiceiurilor de nuntă tradiționale așa cum le descrie, spre exemplu, Simion Florea Marian, îți demonstrează distanța astronomică
Caseta cu însurăței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7834_a_9159]
-
Ștefan Cazimir Unii "vînători", precum văzurăm, își dobîndesc trofeele contra cost. Sînt, la drept vorbind, niște bieți farsori, care își construiesc reputația prin fraudă, riscînd însă, cînd li-i lumea mai dragă, să alunece în ridicol. Căci, vorba francezului: "ŕ trompeur, trompeur et demi". Un grup de vînători îl dau de gol pe un coleg necinstit tăind limbile a doi iepuri proaspăt vînați, pe care apoi îi încredințează unui țăran, instruin-du-l ce trebuie să facă. Purtînd
Epistolă către Odobescu (XII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7574_a_8899]
-
ciumă din Evul Mediu n-au avut exclusiv efecte nefaste; istoricii constată că depopularea Europei, produsă de ciumă, a constituit un impuls esențial pentru revoluția tehnică din Renaștere (lipsa de lucrători a stimulat inovația mecanică)" (A.-P.I.). Novalis zicea: Ridicolul este explozia spiritului liber". Constatîndu-l, nu ne eliberăm oare și de marasmul pledoariilor procomuniste pe care le-am consemnat?
O carte bizară (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7594_a_8919]
-
temele necesare, o firavă artă poetică: "Și vrei să fac un vers fin și drăguț/ din vijelia-aceasta pe o mare?/ Sânt copleșit ca o privighetoare/ silită să clocească-un ou de struț." (Cântece moderne, 2). O imagine al cărei ridicol e întrecut doar de frumusețea în sine a nepotrivirii, dincolo de har și de măsură. Să nu i se ceară, așadar, poetului, dimensiuni pe care nu le poate prinde. Printre aceste, neimputabile, neputințe, nu se prenumără, însă, adorația: "Tu ai rămas
Pînza Penelopei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7608_a_8933]
-
putea susține, cu destule argumente, că în această definiție intră orice artist, că ordonarea haosului este locul comun al tuturor intențiilor creatoare și că nimeni nu-și poate însuși ca titlu personal acest truism fără pericolul de a cădea în ridicol. Numai că ordinea pe care Paul Neagu o întrezărește și o invocă atît de radical, nu este ordinea unei lumi deja constituite, a unui univers bine articulat, ci ordinea superioară a unei geometrii transcendente.
Mic dicționar de clasici ai sculpturii contemporane by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7554_a_8879]
-
Liberatea că motivele pentru care s-ar fi restras din Phoenix ar fi fost altele decât cele legate de ordin financiar, cum se zvonise. “Mi-e frică să nu se prăbușească Pasărea, mi-e teamă să nu cadă într-un ridicol de care unii nu sunt conștienți. În acest moment se pierde esențialul, spiritul Phoenix. Acum e o formație pe care a făcut-o Nicu, e mai mult de cover-uri, iar acest lucru nu-l înțeleg. Are dreptate fostul meu coleg
Țăndărică, atac dur la Nicu Kovaci, după 50 de ani de la constituirea trupei Phoenix () [Corola-journal/Journalistic/73012_a_74337]
-
dar mie nu prea îmi pasă cu adevarat. Însă, atunci când am aflat că informația a apărut la știrile televizate, unde se vorbește despre războaie, despre prăbușirea economiei și despre campania electorală, mi-am zis: «Asta e ceva al dracului de ridicol!»", a spus artista americană. "Ce fel de exemplu este acesta pentru fetele tinere de acasă? Nici nu-mi pasă prea mult dacă ei cred că sunt grasă, pentru ca, sincer, chiar m-am îngrășat 13,5 kilograme", a declarat Lady Gâgă
Lady Gaga, contrariată că oamenii nu vorbesc și despre silueta cântăreței Adele () [Corola-journal/Journalistic/73181_a_74506]
-
că mă aflu din greșeală aici și că nu aceasta este casa mea. Mă prefac stînjenit că trăiesc tocmai întîmplările pe care era firesc să le trăiesc. Dar mă prefac fără pic de talent și oricine își dă seama de ridicolul situației mele". Se descoperă astfel o structură mai din adîncime, paradoxală în raport cu suprafața, a unui ins ce se percepe "turnat într-un corp eronat, într-o viață eronată, în niște întîmplări eronate", ilustrînd teza nietzscheană a creației ca o compensație
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
inedit, așa cum ne-a învățat Radu Afrim în spectacolele lui. Radu Afrim are un suflet romantic, e fascinat de vârsta a treia socotind-o o sărbătoare princiară, dar asta nu-nseamnă că nu are și un obiectiv caricatural în care ridicolul, parodicul, fragilul îi dau dimensiune. Spectacolele lui Afrim au o înaltă tensiune pasională, se-nscriu pe șoseaua copilăriei într-o metafizică a iubirii. Eroul principal este românul-francez Emil Cioran, în ultimii ani ai vieții lui, atunci când Eugčne Ionesco, și el pe
Mărturisirea unui actor by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7322_a_8647]
-
șapte capitole ale cărții lui Paolo Giordano, Singurătatea numerelor prime (La solitudine dei numeri primi, Mondadori, 2008), având fiecare indicat anul revelant pentru cei doi protagoniști, sunt precedate de o remarcă citată din Sylvie (1853) de Gérard de Nerval privind ridicolul modei trecute. Și eroina debutantului Paolo Giordano îmbracă la un moment dat rochia de mireasă a mamei, trădând prin gest și comentariu, asemenea eroinei lui Nerval, aceeași reacție de atracție-respingere. Relevarea ambivalenței își are rostul ei în ambele opere concentrate
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
doar de specialiști. Câți dintre noi am auzit de agliofobie, frica de durere; de poďnefobie, frica de pedeapsă; de theofobie, frica de zei, de divinități; de dextrofobie, frica de tot ce se află în dreapta corpului nostru (!), de katagelofobie, frica de ridicol (mai rară în vremurile noastre de hyper-mediatizare a tembelismului si prostului gust)? Despre bibliofobie, frica de cărți, aflasem citind despre rugurile Inchiziției care ardeau nu numai ființele ci și cărțile eretice. Acele auto da fe, care au murdărit cu cenușa
Mnemofobia by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/7467_a_8792]
-
noastră de artă n-a reușit să construiască și să impună o imagine credibilă și autoritară a lui Brâncuși. Cu excepția cercetărilor lui Barbu Brezianu și a altor cîteva, copleșitoarea majoritate a scrierilor despre Brîncuși este situată undeva între tristețe și ridicol. De la activiștii de partid și pînă la conștiințele trezite proaspăt la o viață culturală aerobă, s-a născut un adevărat cor de extatici în imnele căruia Brâncuși apare simultan ca satir stihinic și ca înger zbanghiu, ca țăran sadea și
Brâncușologia împotriva lui Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7507_a_8832]