1,947 matches
-
e dată de lipsa unor repere anterior stabilite (necunoașterea grupului-țintă, imposibilitatea de a intui parcursul ideatic al grupului, fixarea pe o temă nespecifică domeniului științific al profesorului), iar noutatea sperie de multe ori, grație drumurilor nebătătorite și a fricii de ridicol. Munca cu grupul de elevi a însemnat pentru mine o reală satisfacție, datorită posibilității aproape instantanee a acestora de a se pune în noi contexte teoretice și practice. Faptul că au putut să discute cu atâta maturitate despre fenomene social-politice
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
nici un corespondent în lumea socialistă, orice și-ar fi închipuit slujitorii cultului liderilor comuniști. Iar venerarea foarte personală și documentată a personajului istoric respectiv era în total dezacord cu practicile oficiale. Adulația instituționalizată propusă de regim era oricând pasibilă de ridicol, pentru că nici un erou contrafăcut nu rezistă la spontaneitatea copiilor. La singura oră de informare politică de care și-a amintit doamna A., un coleg a citit integral textul din ziar, inclusiv "aplauze prelungite", așa că discursul lui Nicolae Ceaușescu a devenit
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
o altă lume; istoria este comparabilă cu cea a lui Typhon și a Giganților, „cu luptele Între daimoni”, urmate de fuga Învinșilor și de pedepsirea vinovaților (421 c). Alegoria demonologică se impune În cazul lui Apollo pentru a se evita ridicolul ce-ar copleși tradiția dacă faptele ar fi puse pe seama zeului Însuși. Atingem aici un punct „fierbinte” pentru Plutarh, care, pe de o parte, e obligat de propriile sale convingeri să proclame transcendența absolută a zeului Apollo (este exact ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de "moartea" lui Dumnezeu. Apusul metafizicii și al istoriei este coroborat cu eliminarea fundamentului. Se pare, însă, că lucrurile sunt destul de încurcate, fiindcă un alt filosof al postmodernității, Michel Foucault, găsea precar conceptul de postistorie, iar Fukuyama i-a înțeles ridicolul și a renunțat la el86. Zice Foucault: "Marea fantezie a unui sfârșit al Istoriei este utopia gândirilor cauzale, așa cum visul originilor era utopia gândirilor clasificatoare"87. Dacă ne gândim bine, metafizica, pornind de la fundament, este o gândire cauzală. Deci ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
gen artistic mai rar Întâlnit și totodată dificil de realizat din multe puncte de vedere. Acest mijloc de exprimare artistic, indiferent de grupa de vârstă cu care se lucrează, ori este la un nivel tehnic elevat interpretată, ori cade În ridicol... (Stoenescu G.,1985) De aceea subliniem că euritmia nu trebuie Înțeleasă ca o funcție a talentului, ci pe lângă acesta care este desigur necesar, euritmia reprezintă un mijloc artistic cu baze solide și totodată pretențioase de studiu, deci putem afirma că
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
personalități care au decis destinele teatrului românesc sau ale literaturii naționale. Considerarea critică a operei lui C. relevă un scriitor inegal, oscilând între realizări superlative și însăilări derizorii, un autor noncoformist, dispunând de un remarcabil simț al umorului și al ridicolului, un creator în care se alătură două ipostaze: omul de teatru și omul de litere, care își întretaie deseori traiectoriile, completându-se și sprijinindu-se reciproc. Privită cu lupa, comedia Omul cu mârțoaga de G. Ciprian este un mozaic de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
O „viață pierdută” este și aceea a romanțioasei Bibița Garoflide, care se ofilește în orășelul-port unde numai pentru dânsa nu se întâmplă nimic. În pătimirile ei, declanșate de farsa crudă a unor răutăcioși, se ivește, în contraefect, o nuanță de ridicol. Între lacrimă și surâs, B. are un mod al său de a ironiza, cu o seriozitate întretăiată de câte un licăr de amuzament (Horațiu Baltă, La conferință). Birocratismul abuziv, inept generează comicul absurd. În forme ilare, acest absurd poate avea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
în genul satiric. Înaintea lui Barbu Paris Mumuleanu, M. concepe, în forma populară a cimiliturii, o serie de schițe caracterologice, sumare portrete caricaturale, în care surprinde defecte de ordin moral îndeosebi, precum și moravuri de-ale contemporanilor. Un ascuțit simț al ridicolului dă „caracterelor” sale accentul de expresivitate. Portretul creionat avarului paharnic Iordache Lazu a fost socotit primul pamflet românesc în versuri. Malițioasă, verva satiricului dă la iveală șarje izbutite, cu o oarecare inventivitate verbală. Expresia, cu iz popular, e încă nefiltrată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288150_a_289479]
-
un student african care Îi declară ce mult o admiră pentru atitudinea ei civică nu poate fi decât un pion dintr-o strategie prost ticluită de Securitate. Tacticile din această perioadă Întrebuințate de cei implicați În soluționarea cazului opozantei frizează ridicolul. Un exemplu. Informatorul „Paul” o roagă pe Doina Cornea să-i traducă lucrarea de diplomă. Fosta profesoară acceptă. Scopul acestei misiuni a lui „Paul” este dezvăluit de ofițerul care s-a ocupat Îndeaproape de cazul Doinei Cornea, colonelul Gocan Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
exemplu jurnalistul și scriitorul Cristian Tudor Popescu este cunoscut și prin sigla C.T.P. sau CTP, pronunțată /četepe/. "Un publicist lipsit de valoare, Paul I. Papadopol, a semnat câtăva vreme Pip, fără să-și dea seama că se acoperea astfel de ridicol"48. În SUA și Marea Britanie sunt folosite frecvent astfel de monograme ale personalităților literare, publicistice sau politice: FDR = Franklin Delano Roosevelt; GBS = George Bernard Shaw; JFK = John Fitzgerald Kennedy. În germană, monograma AD se folosește uneori pentru a-l desemna
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
român: „Așezați în mediocritate, într-o țară mică, fără atmosferă culturală prea intensă, handicapați de lipsa de avere, înzestrați cu un spirit critic care ne împiedică să ne credem, ca alții, mai mult decât ce eram; cu un simț al ridicolului care ne oprea de la gesturi care pe alții i-au înălțat; săraci și mândri și cu idealuri înalte culturale, modești”. Pe scurt, jurnalul intim a devenit cronica unui coșmar trăit de o ființă care crede în Dumnezeu și în cultură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
iar cealaltă greșește și că ei sunt și vor rămâne mereu apărătorii neclintiți ai dreptății. Nici un individ care și-a asumat o asemenea poziție în fața privirilor atente ale lumii nu poate accepta în mod public un compromis fără să pară ridicol și escroc. El trebuie să țină seama de ce a declarat în mod public și să rămână neclintit „din principiu”, expresia preferată a diplomației publice, mai degrabă decât să aleagă negocierea și compromisul. Trebuie să apere poziția de pe care a pornit
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Ce ironie!" exclamă autorul american. Șomajul în statul respectiv crescuse ca urmare a externalizării diverselor activități economice, iar acum procesarea sistemelor de șomaj, deci o măsură care urmărea gestionarea exactă a procesului respectiv, era și ea externalizată. Probabil sesizându-se ridicolul situației, licitația a fost anulată, deși ea ar fi condus la "economisirea a 8,1 milioane de dolari din banii contribuabililor din Indiana..., sume ce ar fi putut fi folosite pentru a angaja mai multe persoane în altă parte sau
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
pertinente - el se declară partizan al „teoriei stratfordiene”, care îl identifică pe autorul operei în persoana actorului de la The Globe. Teoria e dezvoltată și astfel, adoptându-se uneori tonul pamfletului: inițiatorii dezintegraționismului shakespearian sunt atacați cu vehemență și reduși la ridicol cu arme extraliterare. Complexitatea afilierii culturale a lui P. iese mai limpede la iveală când se urmărește reacția lui față de literatura română, mai ales față de cea contemporană. Semnificativ e, din această perspectivă, interesul său față de formele tradiționale, chiar și atunci când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
Despre natura televiziomană a românului, care-și petrece viața nu făcînd ceva, ci urmărind din fotoliu, în papuci, ce fac alții. Despre puținii pași pe care realizatorii și invitații îi au de făcut pînă la stadiul de personaje caricaturale. Despre ridicolul care pîndește la tot pasul atunci cînd, într-un studio, niște oameni care au venit de acasă cu lecțiile învățate se căznesc să arate că dreptatea e de partea lor. în film, talk-show-ul e filmat cu o singură cameră, care
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
scop să creeze, pe baza unor principii comune, o modalitate sistematică de discutare a problemelor legate de cultură. Era refuzată orice imixtiune a chestiunilor cotidiene (politice ori mondene), cultivându-se în schimb „zeflemeaua” - persiflarea exceselor de orice natură și a ridicolului argumentării. Începute în 1864, „prelecțiunile populare” au continuat aproape douăzeci de ani, reprezentând una dintre principalele forme prin care junimiștii își răspândeau ideologia. Dorind să contribuie la progresul culturii române, ei au acordat atenție mijloacelor oferite de presă. Au înființat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
umbra scriitorului capătă (în literatura critică, memorialistică și ficțională deopotrivă) forma concretă a unui personaj emblematic, în genul omului dedublat, pentru că-și trăiește viața ca pe o melodramă, dar de înțeles o înțelege când sub semnul tragicului, când sub semnul ridicolului (acel "comic dureros", mai tragic decât tragicul însuși). În termenii psihanalizei, s-a spus că melodrama urmează dinamica refulării/ defulării, fiind construită pe modelul unui conflict între două orizonturi de conștiință, dintre care unul este realizat, activ, pe când celălalt rămâne
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se cred feriți de nenorocire. Și e normal să se simtă lezat: doar nu venise la teatru pentru amuzament, ci spre a-și plânge cât mai vârtos de milă! De aceea, când hohotele celor din jur ajung de nesuportat, amplificând ridicolul în zeci de oglinzi, Andrei părăsește în grabă sala, indignat și copleșit de tristețe. Episodul acesta cu rol de mise en abîme ne călăuzește direct spre inima textului, profilată în relief, ca-ntr-o exergă, deoarece tiparul teatral-melodramatic modelează deopotrivă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
altă sângerare moartea va fi inevitabilă”. Confruntându-se cu această situație de-a dreptul Înspăimântătoare, familia bolnavului ceru doctorilor permisiunea să Încerce și un tratament homeopatic. Sperând ca acest caz să constituie pentru ei un prilej favorabil de a demonstra ridicolul homeopatiei și de a arăta publicului inutilitatea sistemului, medicii consimțiră pe dată. După ce doamna Shabert și-a Încheiat istorisirea, soțul ei mă rugă să-l Însoțesc până la consulat, unde zăcea atunci fiul său, pe care - gândi el - l-aș putea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
similare, fiecare dintre ele având câteva particularități sau ciudățenii. E adevărat că nu putem nega utilitatea unora, dar cele mai multe dintre ele sunt de așa natură Încât e greu de conceput că mintea omului a putut inventa niște născociri atât de ridicole. Următoarea poate servi ca un exemplu de Înțelepciune persană - și o menționez pentru beneficiul mamoșilor de la noi, care o pot folosi dacă vor. Este pur și simplu o metodă de a evita un avort la două luni și a duce
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cer, departe, În scurgerea timpului nu are moarte, Statornic arde în orice seară Capăt de osie, steaua polară. Stelele, lumile, roiuri astrale Se-nvârt în jurul osiei sale1027. Versurile fixează personaje, caractere, momente și acțiuni comune sau deosebite, rezumă absurdul și ridicolul lumii aflate în derivă, cercetează fragmente ale vieții dintr-o istorie zbuciumată, dar au capacitatea să reactiveze sub impulsul creator-emoțional Cuvântul primordial și prin El se construiesc arca, carul mnemonic, spiritele aflate pe norul purtător spre înălțare. Poesia, în geneza
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
modifica și aici"). Nu știu dacă preoții de față la adunare își vor fi dând seama cât e de bolnavă mentalitatea din care a purces această moțiune. E mai bine, deci, să luăm lucrurile în glumă și să lăsăm în ridicolul ei propriu mintea aberativă care a dat naștere acestor elucubrații. Pentru că, altfel, ar trebui să cerem răspopirea tuturor participanților, ca absolut străini nu numai de duhul, dar chiar de așezarea canonică a pravoslaviei". 10 Nae Ionescu, Duminica, în "Cuvântul", an
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
alcătuit volumul înghețând aproape aleatoriu seria articolelor publicate în Familia. Panteonul român se putea prezenta la fel de bine publicului ca o colecție de biografii contemporane în mai multe volume alcătuite mecanic, în ritmul publicației periodice - cu riscul desigur de a expune ridicolului calificarea neobosită a genialității. Pentru că recrutarea de genii e un proces în curs, realizat prin captarea unei surse neîncetat productive. La capătul biografiilor, Vulcan e preocupat să menționeze continuarea activității geniale: "Activitatea penei acestui scriitoriu e atât de mare încât
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
contemporanii lui români, niciunul nu va reprezenta "poetul", "fabulistul", "politicianul" așa cum o fac modelele occidentale. Dimpotrivă, figurile românilor sunt cețoase și indeterminate, la limita anonimatului. Care este rolul lor? De ce Heliade Rădulescu ține să transforme numele tuturor autorilor, cu riscul ridicolului, în figuri ale unor genericități obscure? De ce vrea să populeze până la aglomerare câmpul literaturii române cu antonomaze ale unor scriitori minori? Într-un articol al lui Cristophe Pradeau din 2001126 există o observație interesantă în marginea istoriei literaturii franceze concepute
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
modelelor străine nu e suficientă pentru a asigura maturizarea și modernizarea literaturii naționale. El insistă implicit asupra necesității de a se crea un climat, o mentalitate prielnice preluării oricărui fel de modele, altminteri totul ar fi amenințat să cadă în ridicol. Și nu ezită să-și ilustreze afirmațiile cu numele unor colegi de generație („Paul Costin Deleanu e un Berdeaev, Emil Gulian un Léon-Paul Fargue, Mircea Eliade un Papini”), comparații pe care, pentru a le vădi întregul ridicol, le pune alături de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]