632 matches
-
în general. Dacă mai e și român, atunci totul devine și mai delicat, căci criticul român e sensibil ca o libelulă. Nici cu o floare să nu-l atingi. Dacă se supără! El nu are pielea groasă, chitinoasă, piele de rinocer, cum o are politicianul român, care e conceput să îndure multe. Să țină la tăvăleală... Nu e cazul criticului. Cum să-l tăvălești pe un critic? Ori să te tăvălești cu el! Ce idee năstrușnică... Poate i-ar fi plăcut
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
culcați sacerdotal Se-nșiruie-n sicriuri masive de santal. Orbitele lor pline de-al veacurilor scrum Afumă cu mirosuri de naft și de bitum Pereții necropolei profunde, unde ei Trăiesc postum în raza puternicilor zei. Evocarea unui pustiu asiatico-african cu rinoceri și păduri ca zona singuratecă unde s-ar putea pune mâna pe sufletul naturii e grandioasă: Doream să fiu eu singur cu-a gândului tortură Acolo unde punctul și linia dispare, Eu singur în mijlocul profundelor Sahare, Ca tine singur, Doamne
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ce se manifestă prin ritmul cosmic, ritm care ne comandă existența și ne revelează sensul ei ascuns. Un alt text propus pentru analiză vorbește de înstrăinarea prin lașitate și teamă. Aceste sentimente distrug libertatea personajelor lui Eugen Ionescu în piesa Rinocerul, silindu-le la o odioasă metamorfoză. Nu se întâmplă și la noi, cu unii oameni, același lucru? Nu devenim oare ceea ce nu suntem și nici n-am vrea să fim: ipocriți, lași, slugarnici? Aceste josnice sentimente nu ne împiedică oare
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fim: ipocriți, lași, slugarnici? Aceste josnice sentimente nu ne împiedică oare să simțim, să gândim și să creăm, deci să rămânem oameni? Cu excepția lui Béranger, eroul piesei, toate personajele sunt stăpânite de teamă în fața terorii și se transformă treptat în rinoceri, simbol al alienării. Discuțiile cu studenții au pus în lumină faptul că pierderea identității la personaje, printr-un jalnic și ireversibil proces de omogenizare, este posibilă datorită destrămării trăirilor interioare sub imperiul fricii, acest corp străin ce s-a strecurat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
spulbera, incredibil, de la o zi la alta, Zidul Berlinului și atâtea alte sinuoase ziduri, până atunci inexpugnabile, s-a Întâmplat, totuși, ceva mai puțin obișnuit și În clasa de la Bard College. Printre lucrările scrise, de „mid-term”, primisem și una despre Rinocerii lui Eugène Ionesco. Ezitând s-o evaluez, am decis s-o citesc În fața clasei, fără să divulg numele autoarei, apoi să cer studenților s-o comenteze și să propună calificativul. Începutul nu avea nimic neașteptat. „Bérenger nu-și poate crede
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
divulg numele autoarei, apoi să cer studenților s-o comenteze și să propună calificativul. Începutul nu avea nimic neașteptat. „Bérenger nu-și poate crede ochilor, atunci când prietenul său apropiat, Jean, devine parte a epidemiei și se transformă el Însuși În rinocer. În vreme ce Îi crește, pe frunte, cornul și din gâtlejul umflat ies gemete guturale, freneticul Jean binecuvântează, În fața uluitului Bérenger, libertatea. «Morala! Sunt sătul de morală! Trebuie să depășim standardele morale! Natura Își are legile ei. Morala este Împotriva naturii.» Dintr-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
le urmeze. Bérenger este terorizat. În fața sa stă omul care simboliza totdeauna ordinea - cineva pe care se simțise prea slab să-l imite. Bérenger nu poate trece dincolo de absurditatea acestei revoluții Împotriva condiției umane. El este Îngrozit să admită că RINOCERII ar lua o decizie valabilă, plină de satisfacții de sine.” Pe cât de firească și acceptabilă părea, ultima frază anunța deja, cumva, noutatea. Clasa a presimțit potențiala rotire, liniștea devenise totală. Am reluat ultimele rânduri, Înainte de a continua. „Bérenger cannot get
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Înainte de a continua. „Bérenger cannot get beyond the absurdity of this revolution against the human condition. He is terrified to admit that the RHINOCEROS could be making a valid, self-satisfying decision.” Atenția crescuse, simțeam. „El este Îngrozit să admită că RINOCERII ar lua o decizie valabilă... S-ar putea, oare, ca Jean, cetățeanul model - reprezentând pentru Bérenger o coloană de susținere a societății -, să fi trădat codul În care credea cu atâta religiozitate? Spre oroarea lui Bérenger, opțiunea este iminentă. A
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lua o decizie valabilă... S-ar putea, oare, ca Jean, cetățeanul model - reprezentând pentru Bérenger o coloană de susținere a societății -, să fi trădat codul În care credea cu atâta religiozitate? Spre oroarea lui Bérenger, opțiunea este iminentă. A deveni Rinocer sau a rămâne o ființă umană? El se mai agață de soluții analitice ale crizei sociale, dar destinul se află deja În modul său de a gândi. Brusc, viața dinaintea comoției pare sigură și logică, În vreme ce Bérenger urmărește cum Jean
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
deja consacrate, ci rigoarea, paradoxalul răsturnat bun-simț, logica demonstrației. „Bérenger susține că prietenul său ar fi «greșit» pentru că el (Bérenger) este incapabil să afle o mai justificată alegere, opac la dorința fostului său prieten pentru o «viață nouă». Dacă viața Rinocerilor este fără sens sau una mai bună, mai stimulatoare, rămâne irelevant. Decizia sa de a nu-și sacrifica identitatea nu are alt temei decât frica. Când rămâne ultima ființă umană, Bérenger Își menține Încăpățânatul scepticism. «Sunt ultimul om, am să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acceptând provocarea oricât de dezavantajoasă, nu și Înfrângerea. Asumarea individuală a destinului, da, se putea spune așa, cum și spuneau noii săi concetățeni. „De-a lungul crizei, Bérenger nu este preocupat de condiția umană, ci de propria situație. Transformați În Rinoceri, cei din jur pun În cauză propria sa existență”, continua, necruțătoare, teza. Da, așa era, știam ce Înseamnă Rinocerii Înmulțindu-se În jurul solitarului. „El susține că dacă s-ar fi Întâmplat În altă parte, «măcar de s-ar fi Întâmplat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
spuneau noii săi concetățeni. „De-a lungul crizei, Bérenger nu este preocupat de condiția umană, ci de propria situație. Transformați În Rinoceri, cei din jur pun În cauză propria sa existență”, continua, necruțătoare, teza. Da, așa era, știam ce Înseamnă Rinocerii Înmulțindu-se În jurul solitarului. „El susține că dacă s-ar fi Întâmplat În altă parte, «măcar de s-ar fi Întâmplat altundeva», s-ar fi putut discuta totul logic și rațional, ar fi existat chiar un conținut instructiv, educativ.” Într-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În loc și ruinează „progresul”? Nu, profesorul nu dăduse glas Îndoielilor. Continua să asculte frazele străine, preluate din caligrafia clară, În tuș negru, de pe foile dictando și sonorizate evaziv, În fonetica aventuroasă a noului său rol. „Bérenger striga vecinilor săi deveniți Rinoceri să respecte regulile conviețuirii: «Încetați!... Zgomotele sunt interzise! E interzis zgomotul!», deși el Însuși nu le respectase. Bețiv, chiulangiu, cu o Înfățișare de delincvent! Și tocmai În vremuri de răzmeriță, Bérenger se agață de «codul social», nepregătit să adopte noile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Întrebător și superior și buimăcit, cu privirea pe foaia de hârtie liniată: noi-vechi cuvinte, „radicals”, „conservatives”, „conventionalism”, „duty”... - barbarisme sucite și răsucite și schimonosite În cazarma DADA, cu seceră și ciocan, să nu mai poată fi pronunțate decât la Circul Rinocerilor. „După ce fusese el Însuși un proscris În societatea strictelor canoane, radicalismul său este preluat de vechii conservatori, iar Bérenger adoptă, la rândul său, conservatorismul. Criza societății descalifică poziția sa socială. Bérenger pare a adopta opiniile ultraconservatoare exprimate anterior de Jean
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
societate - noțiune Împotriva căreia acționase anterior.” Comentariul iconoclast al operei iconoclaste se Încheia printr-un verdict pe măsură. „Absurdul absolut al intrigii ionesciene, scrutat Într-o comunitate ai cărei cetățeni respectabili se transformă, unul câte unul, Într-o hoardă de Rinoceri, apucați de streche, se acordă cu simplitatea mesajului. Ionescu utilizează personajul Bérenger pentru a ilustra tragica incapacitate a omului de a accepta schimbări. Schimbările ar duce, inevitabil, la dezvoltare și Îmbunătățire.” „Man’s tragic incapacity to accept change and the
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu merită Legiunea”, decretase, tot atunci, la București, alt prieten al lui Ionescu. Bérenger se numea, pe vremea aceea, la București, Eugen Ionescu, martor Îngrozit al rinocerizării prea multora dintre prietenii săi. Pentru el, legionarii În cămășile lor Înverzite, de rinoceri, erau „fiare Înlănțuite”, Întruchipând „bestialitatea și nelimitata prostie a omenirii și a cosmosului”, iar cântecele lor un „răget de fier, cu vorbe de fiere și fier, scuipând fiere și fier”. Rinocerita avea să reapară, Însă, și după evadarea lui Ionescu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Rinocerita avea să reapară, Însă, și după evadarea lui Ionescu din Patria rinocerizată... Rinoromânia socialistă, cine ar putea-o uita? „Tot ce am făcut rău mi se datorează, tot ce am făcut bine datorez Partidului”, declarau, prin ședințele deceniilor postbelice, rinocerii roșii. Da, „growth and improvement”... nu era ușor est-europeanului să se elibereze de amestecul româno-englez al lecturii. Regăsi, totuși, tonul alb al concluziei: „Aparent cel mai nesatisfăcut, Bérenger este primul (și ultimul) care respinge noua ideologie. Frica Împiedică oamenii de la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
noi. Lectura se oprise. Actualizarea politică a celebrei piese opera În ultimele rânduri ale textului: „Decenii de-a rândul, un zid a blocat schimbarea În Germania de Est. Abia În ultimul an, ultimul «Bérenger» a fost călcat În picioare de Rinoceri și zidul a fost distrus, deschizând spațiu pentru dezvoltare”. „Not until this last year was the last «Bérenger» over run by the Rhinoceroses, and the wall removed, opening up space for growth.” Rinocerii dărâmaseră Zidul? Nu cumva tocmai ei Îl
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Bérenger» a fost călcat În picioare de Rinoceri și zidul a fost distrus, deschizând spațiu pentru dezvoltare”. „Not until this last year was the last «Bérenger» over run by the Rhinoceroses, and the wall removed, opening up space for growth.” Rinocerii dărâmaseră Zidul? Nu cumva tocmai ei Îl construiseră?... „Growth”?, Întreba, imperceptibil, greierele care zumzăia, neauzit, prin gândurile est-europeanului și printre frazele americane livrate tinerilor americani. Lectura se terminase. Nu se auzea nici măcar o muscă, darmite greier. Sala amuțită. Nimeni nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
americani. Lectura se terminase. Nu se auzea nici măcar o muscă, darmite greier. Sala amuțită. Nimeni nu părea grăbit să comenteze. Îmi aminteam școala de demult, din țara de demult și de dincolo. „Marș la loc, loază!”... tuna spre clasa amuțită Rinocerul Dascăl, urletul de fier și vorbele de fiere și fier mă micșorau, În bancă, rușinat de rușinea colegului de la tablă și Îngrozit de spaima să nu mi se Întâmple, cumva, curând, la fel. Unul dintre drepturile pe care exilatul Îl
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Înnoitoare”. Ajuns acasă, am citit notele studenților. În ciuda severei critici formulate În clasă, notele acordate tezei erau bune, chiar foarte bune. +B, A, -A, B. Comentariile meritau atenție. „Bine scris, provocator, bine argumentat, plauzibil. Dacă nu ar fi vorba de Rinoceri și stupida lor uniformitate! Există totalitarism «bun»? Nu pot analiza aici contradicțiile, dar, deși nu aprob teza, aș acorda totuși calificativul maxim (A) pentru incitarea, stimulantă și neliniștitoare, la dezbatere.” „Bine scris, dar pare opera unui Rinocer. Argumente convingătoare, deși
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fi vorba de Rinoceri și stupida lor uniformitate! Există totalitarism «bun»? Nu pot analiza aici contradicțiile, dar, deși nu aprob teza, aș acorda totuși calificativul maxim (A) pentru incitarea, stimulantă și neliniștitoare, la dezbatere.” „Bine scris, dar pare opera unui Rinocer. Argumente convingătoare, deși ceva Îmi spune că a greșit ținta” - scria pe alt bilet, implicând că autoarea lucrării fusese identificată („she” - ea); se adăuga un ezitant B/-B. Un +B rămânea necomentat. Caligrafia atrăgătoare, fără notă, debuta cu o Întrebare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adauge: „n-am reușit să cred destul”, „sunt ca cel care se roagă zilnic: «Doamne, fă-mă să cred»”. Se resemnase, În final, cum o arată „Testamentul” publicat de Figaro În ziua morții sale: „Poate că după va fi bucuria...”. Rinocerii câștigaseră, În anii de după prăbușirea Zidului dintre cele două Europe și două lumi, pe lângă consacrata semnificație antitotalitară și o conotație „democratică” și „americană”, În contextul noului război Între sexe și Între minorități de tot soiul, militând, fiecare, pentru o identitate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
putea fi recunoscut, astăzi, nu doar În carnetul sau insigna de partid, În crucea, steaua și semiluna „fundamentaliștilor”, ci și În ideologizarea extremă a oricăror diferențe. Trecuseră 7 ani, ca În aventurile fatidice. Rătăcitul se află, iată, tot la Bard. Rinocerii verzi și cei roșii se tot depărtaseră, cum se depărtase și Patria tot mai Îndepărtată. Exilatul se afla În același loc, dar mai puțin exilat ca Înainte. Depărtarea de fosta sa biografie se confirma, nu o dată, benefică, exilatul Eugen Ionescu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mă pot obișnui cu viața”... părea să spună și În 1979, ca și În 1941, cel care Încă mai puțin se putea obișnui cu moartea. Ascultând, la București, În parcul Cișmigiu, la 3 octombrie 1941, transmisia unui discurs al Marelui Rinocer de la Berlin, Ionescu devenise palid, alb, și se depărtase, Îngrozit. „Nu pot! Nu pot!”, scâncea, „cu nu știu ce disperare fizică”, terorizat de asediul barbariei din jur, cum avea să fie și Bérenger. Am renunțat să mai discut cu clasa, cum intenționasem
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]