790 matches
-
legii înseamnă că agențiile publice acționează dirijat și aplică politicile în mod corect și impersonal, aceasta fiind o cerință de bază a unei birocrații moderne. O democrație completă va fi eficientă, deoarece corupția și favoritismul personal nu vor duce la risipirea unor cantități mari de resurse. Ea are totodată șansa de a fi mai eficace; o guvernare complet democratică va putea obține mai ușor sprijin, deoarece reprezintă de fapt populația. Răul mai mic: o democrație frîntă Dacă sînt probleme de ofertă
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
pe mai multe paliere tematice sau prin apelul la elemente de butaforie epică uneori ridicole. Cea mai izbutită narațiune pare să se afle în miniromanul Anotimpul dragostei (1973), unde universul tulbure al sufletului adolescentin este plasat într-o parabolă despre risipire. Intenția de a epuiza tema îl face însă pe autor să adune la un loc mai multe personaje decât era necesar, fiecare ilustrând un alt caz de „ratare” provizorie și să complice excesiv firul epic al scrierii. Interesante sunt și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289146_a_290475]
-
vulturul?, București, 1966; Absenții, Cluj, 1970; Fețele tăcerii, București, 1974; Orgolii, Cluj-Napoca, 1977; Vocile nopții, București, 1980; Bloc-notes, Cluj-Napoca, 1981; Refugii (Zidul morții), București, 1984; Drumul cenușii (Zidul morții, II), București, 1988; Recviem pentru nebuni și bestii, București, 1999; Tentația risipirii, București, 2003. Repere bibliografice: Ciobanu, Panoramic, 194-198; Vlad, Convergențe, 287-291; Petrescu, Scriitori, 142-144; Dimisianu, Valori, 105-108; Iorgulescu, Rondul, 207-213; Raicu, Critica, 127-133; Regman, Colocvial, 27-33; Dimisianu, Nouă prozatori, 24-43; Regman, Explorări, 251-257; Simion, Scriitori, I, 485-500, IV, 227-238; Poantă, Radiografii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
să producă din nou o confuzie pe care încerca s-o depășească și nu contribuie deloc la clarificarea chestiunilor teoretice și metodologice care apar. Diversele încercări de a schița o tipologie și lucrările empirice referitoare la obiecte scrupulos delimitate vizează risipirea impresiei de complexitate de nedepășit lăsată de teoriile cu finalitate generală. Elita: un obiect socialmente preconstruit După cum notează Lewandowski (1974), este adevărat că „diversitatea fenomenală” a elitelor pare să se impună oricărui observator. Pentru acest autor, principiul complementarității funcțiilor oricărei
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sine iar asumarea acestui ecou este, așa cum a fost amintit anterior, rezultanta unei alegeri individuale. Această particulă de transcendență o caută misticul sfințeniei în angelica sa privire peste lume. El iubește cu o dragoste suprafirească, suferă sacrificându-și sinele pentru risipirea beznei imanentului așezată peste atomul de transcendență din fiecare om al cotidianului. El înțelege valoarea divină a semenilor înlănțuiți efemerității și pentru eliberarea acestora întru transcendență își oferă sacrificiului sinele înnobilat printr-o dragoste ce se coboară spre a înălța
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
semenului determină într-adevăr o maturizare sfredelitoare, un salt ce ridică întru suferință adâncul sufletului lovit în planul unei lucidități vigilente. Această luciditate se instaurează pe fundalul unei strângeri și aduceri la sine, unei concentrări ce anulează disiparea, consumul și risipirea eului în naivitate. Aici are loc întoarcerea conștiinței spre propria interioritate, refuzul exteriorității din care provine răutate agresivă a celuilalt și ancorarea în refugiul lăuntricului. Acolo, în vibrația profunzimii sinelui, eul începe intuirea forțelor abisale ce-l susțin întru și
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și ușor de supus controlului. Aici profunzimea conștiinței proprii și a celorlalți reprezintă un orizont spre care nu trebuie să se tindă el deschizându-se spre pulsațiile originare incompatiblie cu superficialul și vulgul cotidianului fluent, el reprezentând un pericol de risipire dizolvantă pentru hipnoza liniștii colective, pentru narcoza unei acalmii comune. Astfel, chiar tendințele sau încercările de înaintare spre acele adâncimi ale conștiinței trebuie reprimate sau atent încadrate fiind stopate ulterior. Suferința de ordin spiritual impune individualității acele transformări, acele metamorfozări
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Ceea ce urmează nu poate fi decât un lanț grosolan de nepotriviri. Cel obișnuit să se descurce mereu nu ezită, la o adică, să-i încurce pe alții. Prea multa îndemânare la fluier și joc pare să fie cu cântec. Trenul risipirilor desenează, în filigran, parabola greierului și furnicii. Lăutarul ne interzice judecarea vieții în categorii finale, lipsite de fluiditate: nici tragedie ascunsă, nici comedie pe față. Totuși, din această îndestulată împăcare cu sine se ivește, calm, mediocritatea. În sfârșit, un neam
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
este conservator-orizontală, ci radical-verticală. În liturghie, doxologia nu face decât să înghită apofatic abisul lui Dumnezeu. Tradiția nu trimite la anteriorități, ci la rădăcini, deci spre izvoare. Tradiția nu te învață exhaustiv tâlcurile istoriei căzute, ci te previne asupra ispitelor risipirii sub vremi. Tradiția ne reamintește că adevărata teodicee se ascunde în mâinile noastre, fără a deține însă o rațiune suficientă pentru a justifica (eventual, postum) mizeria istoriei. Tradiția nu vede în modernitate o necesară felix culpa, așa cum nu integrează căderea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tragică, pe care i-o dă iminența propriului sfârșit. Cântecul se lasă atins acum de o răscolitoare tristețe, poemele vorbind tot mai insistent de o „pământeană trecere”, de acea „înaltă destrămare” pe care i-o inculcă presentimentul unei prea timpurii risipiri în neant. Versul se încheie elegiac, în acorduri de recviem, făcând să se audă - remarca unul din interpreții lui -„muzica stelară” a unui suflet năzuind la o „supremă împăcare” a vieții și a morții. Cum premonitoriu vestea, „Poetul a plecat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288230_a_289559]
-
pentru a-și atribui moștenirea politică a PSL. Preluînd sigla fostului partid al lui Mikolajczyk, dar nu și filozofia sa, ZSL a cîștigat în 1991 ceva mai multe voturi decît Solidaritatea Rurală, obținînd un scor onorabil dacă ținem cont de risipirea generală a voturilor. Grație liderului său, Waldemar Pawlak, tînăr și dinamic, deși lipsit de competență, și grație unei organizări excelente, cochetînd și cu Biserica, PSL a redevenit mediatorul privilegiat al mediului rural. Ungaria poseda, printre altele, o tradiție urbană, Poglars
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
totuși, la biblioteca județeană din localitate n.n.) și aceea a fostului gimnaziu premonstratens din Oradea care și-a moștenit bogatul fond de la școala și casa ordinului iezuit de acolo. O serioasă pierdere a suferit patrimoniul bibliotecar din țara noastră prin risipirea colecției de cărți a seminarului catolic din Oradea (sporită din 1789) în care a fost înglobată și moștenirea de cărți rămasă de la istoriograful Pray György, precum și biblioteca de 30.000 de volume a episcopiei catolice înființată la sfârșitul celui de-
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
mai dificilă, era existența În lumea evreiască a unor structuri tradiționale, care ființau de secole și care prin Înseși principiile lor constitutive se opuneau tipului de mesaj propus de C.D.E. Existența acestor organisme se datora Însuși tipului de existență În risipire (diaspora) a poporului evreu, ce crea necesitatea unor legături peste granițele În interiorul cărora se aflau diversele părți ale acestuia. Încă de la Început C.D.E. a avut un discurs politic contradictoriu. El se prezenta ca organismul menit să slujească ideea unității În
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
chinuiți, într-o poezie inspirată, redă tabloul tragediei Pitești, care prin oamenii ei se mutase la Cazimcă: „De-aș avea o aripă de înger Și cerneală din bezne, poate atunci mi-ar fi mai lesne Să mă adun din toate risipirile, să-mi aștern amintirile Și să spun tuturor de ce sânger. Era o noapte jefuită de stele. La fereastra nădejdii, zăbrele. La ușa salvării, lacăte Iar frunțile noastre palide, înnoptaseră toate. Când în mijlocul nostru a izbucnit ca o flacără Neagră, Ura
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
personalității, care precede și face posibilă apariția noului într-un generos și dedicat serviciu perfecționist. Așadar, centrarea pe sine și replierea pe interioritate intră în definiția realistă a schimbării cu puterea unor evidențe de experiență, dovedind că dacă ești în risipire sau înstrăinare de sine aceasta nu poate apărea cu adevărat, mai ales în caracterul ei substanțial (în interpretare monadică). Trebuie să te plasezi cumva în preajma evenimentului pentru a putea controla mecanismele lui sau pentru a-l putea trăi, iar pentru
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
predeterminările intenționale și le focalizează asupra țintei. În sens negativ, ea păzește de situațiile limită care ar putea surveni în momentul unei proaste gestionări a pachetului intențional. Nu numai realitatea extremă a maladiilor psihice, dar și experiența aparent cuminte a risipirilor existențiale comune oferă o imagine sugestivă a tipului de rătăcire pe care îl implică proasta autonomie a părților sufletești. Fără unitate organică poate apărea, metaforic vorbind, inițiativa sufletească rebelă, acea dedicare stranie care consumă energia și dispoziția reflexivă individuală în
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
a părților sufletești. Fără unitate organică poate apărea, metaforic vorbind, inițiativa sufletească rebelă, acea dedicare stranie care consumă energia și dispoziția reflexivă individuală în direcții neconforme cu definiția generală a ansamblului. Fără coeziune sistemică asistăm la ambivalența dublei vectorialități, la risipirea dilematică și nesfârșit alternantă a unui interes care a pierdut orientarea și care nu se mai ghidează decât după tendințele divergente ale propriilor dezordini. Este infinit avantajat și integrat normei reflexive individul care beneficiază de o constituție unitară, cel care
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Dacă personalitatea este implicată în întregul ei, atunci cogniția este însoțită și de aura afectivă și de eventuale completări voluntare. Ne apropiem de miezul unei înalte definiții antropologice o dată cu constatarea unui fapt fundamental: ființa umană este "aspirată" din multiplele sale risipiri existențiale (către nucleul spiritual) de către propria conștiință de sine, în manieră lucidă și asumată (și nu în virtutea unei intenționalități condiționale fatale). Sub-structurile existențiale oferă și ele un tip de coeziune, cea a permanenței imuabile de tip întemeietor. Unitatea subiectului nu
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
poemul lui Ion Barbu: „Treci și de 1, treci și de 2,/ Rupe-i spirala lui 3 cu brațul./ Du-te la 4, ca la un roi / Care spre 5 își îndreaptă nesațul [...] // Sorii le macină mărilor spiritul / Și-n risipire cu pașii rod / Plus infinitul, plus infinitul / Care pe numere e voievod. // [...] El e deasupra și-n toate părțile, / Râde în sunete ca un pian, / Clatină hărțile, biruie morțile, / El e văzduhul submarțian” ( Spre plus infinit). Marcată la început mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
ca o sticlă azurul/ Cer risipit în suflet. Și tu ca alt cer te risipești". Privit din interior, peisajul imaginal nu e descris, nici măcar scris în actul creației; se scrie el însuși, se spune așa cum se dă, fără cuvinte, în risipirea cerului din suflet, în viziunea cerului-suflet de unde toate purced 5. Nu o indistincție ori o confuzie de planuri ne întâmpină, nu amestecul tulbure al lui și... și, în care toate se cufundă pierzându-și identitatea și realitatea. E vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înspre un liman îndepărtat, ci întruchipări imaginale ale capătului, ale nevăzutului la care se ajunge cu începutul. Mai întâi, "am ajuns până-n adâncul sfinției/ până-n ultimu-adânc și ultima noapte-a/ sfinției cu care/ în lume stau pulbere/ mână de negură/ risipire pe drumuri". În ultimul adânc al străfundului în care imagine nu mai este, nu numai că orice reflectare a lumii vizibile e lăsată în urmă, dar nimic nu apare în felul de a fi al celor ce cresc în lumină
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
suflet. Nu se ajunge până aici decât trecând de sine, în uitarea de sine și de lumea propriei imagini. În datele imediate ale lumii sensibile, ceea ce se vede nu este, iar ceea ce este nu se vede. Doar pulbere, negură și risipire - non-imagini pe un ecran cernit. Apoi, "am atins cu sufletul meu de cenușă/ și scrum și-ntuneric/ harul singur/ din ramuri de lamur/ desăvârșirea durerii/ în adorare până la moarte". Dacă sufletul e numai cenușă, scrum și întuneric, el ajunge în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mai ales marele secret al „revenirii la lumină” în Eleusis a lui Persephone. Evenimentul era sărbătorit orgiastic, prin ceremonii sacre eliberate de orice cenzură. Participanții se considerau păstrători ai învățăturii primite de la Demetra. Învățătura era însă ereditară și, prin urmare, risipirea ei prin dezvăluire era strict interzisă. „Experimentele de învățare” și „conținutul” curriculumului ezoteric eleusin erau mult mai complicate. Rigoarea și coerența lor mistică era însă totală. Supunerea la regulile stricte ale confreriei era asigurată prin chiar angajamentul solemn al inițiaților
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
stranii amintite anterior. Prima categorie de valori căzute în ruină încă din anii ’50-’60, anii antimodernismului, sunt valorile morale. S-a crezut că ele vor putea fi suplinite cu valori epistemice. Postmodernismul pare să fi antrenat însă pulverizarea și risipirea moralei creștine în cele patru vânturi. Reperele morale ale omului creștin care își ducea viața „întru Hristos” au dispărut. Numai o nouă viziune coerentă asupra vieții și formării personalității umane ar putea înlocui eficient integralitatea omului creștin și practica Imitatio
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Despre comunism și despre socialism, amestecând diferite elemente susceptibile de a juca un rol important pentru procesele analizate. Cioran (1990: 95) considera că " Naivitatea istorică are ca presupoziție comunitatea. Despre socialism nu se vorbește decât unde ea nu mai există. Risipirea ethosului comunitar a pus problema socialistă. Omul modern nu mai știe care este sâmburele său: națiunea, statul, societatea sau dreptul. Înainte vreme era măcar Dumnezeu care topea în sine toate contradicțiile". Intuind fără echivoc pericolele extremismelor de orice factură și
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]