771 matches
-
acum nu simt decît entuziasmul plecării. Vacanțele nu au făcut niciodată parte din vocabularul meu. CÎnd eram copil, nu mergeam nicăieri niciodată (relația mamei cu sticla o făcea să fie un tovarăș de călătorie periculos), iar eu nu Înțeleg rostul risipirii unei grămezi de bani ca să zaci pe o plajă, cînd există foarte multe lucruri pentru care se pot dovedi folositori. Și, deși Înțeleg nevoia de vacanță, de mine, personal, nu s-a prea lipit și n-am simțit-o decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nenumărate evuri peste pământurile planetei, iar firul de iarbă a rămas același, urmărind îndeaproape formarea noii rase umane dintre care doar câțiva vor fi aleși să servească la ridicarea „Celui Căzut” - firul exilat a cărui pedeapsă se va rupe odată cu risipirea ultimei impurități a planetei pe care a fost pedepsit să o purifice, pulberea de stele căzută în păcatul unei planete pe care a fost pedepsit să o curețe de păcat prin cei aleși, capabili să citească secretul zeilor, cei care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mi-am făcut treaba. L-am născut. Acum e rândul tău, amice. Între timp, la Vechea Morgă, atmosfera mohorâtă, care se instalase odată cu rezervările de la hotel și care se adâncise cu prilejul discuției pe subiectul îngrășămintelor, nu dădea semne de risipire, acum că toată lumea se strânsese în jurul pomului de carton reciclat pentru desfacerea cadourilor. Evenimentul acesta intervenise mai devreme decât ar fi trebuit. Asta pentru că masa durase mai puțin decât ar fi trebuit. Brusc, apetitul părinților lui Alice intrase în declin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în fața computerului și în grădina mea de legume pariziană mă simt apărat. Cînd ies însă la diverse cumpărături, cînd intru în librării sau mă așez pe o terasă ca să beau o cafea, începe să crească în mine un sentiment de risipire și uneori el devine de-a dreptul dezastruos. Iată-mă : avansez pe stradă cu o teribilă angoasă în suflet întrucît din mine cad bucăți de viață. Unele sunt foarte mici, chiar minuscule, doar niște firimituri... Chiar din primul moment, cînd
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
înfățișau cazuri de energie virilă, de tenacitate în ambiție, biografiile oamenilor mari, în genere toate cărțile care tratau despre problema educării voinței. În anul acesta întîi de facultate citise puțină literatură și foarte multe cărți de medicină. Mai mult decât risipirea, prefera profunditatea într-un lucru hotărât. Acum, însă, sufletul îi era sonor. Declamația lui Weissmann, care oprea în loc pe trecători, îi plăcea și se decise în gând să citească acasă pe Samain. - Ai iubit vreodată? întrebă brusc studentul, după ce-laruncase
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lucruri, din ce am murit mai mult în umbra frumuseții, din aceea, neavând nimic ce să mă prindă încă în viață, nu mai am nimic ce să mă întoarcă împotriva ei. N-am început să o iubesc decât pe măsura risipirii speranțelor. Când nu voi mai avea nimic de pierdut, voi fi una cu ea. Donjuanismul e fructul unei sfințenii rău întrebuințate. - În toate declarațiile de dragoste, simțeam că numai Absolutul importă - și de aceea puteam face câte voiam și oricui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sânt păstrate în conștiință, devin ruinătoare. Vorbind despre moarte, ai salvat ceva din tine, dar în același timp a murit ceva din propria ființă, deoarece conținuturile obiectivate își pierd actualitatea din conștiință. Din acest motiv, lirismul reprezintă o pornire de risipire a subiectivității; căci el indică o efervescență a vieții în individ care nu poate fi stăpânită, ci pretinde necontenit expresie. A fi liric înseamnă a nu putea rămâne închis în tine însuți. Această necesitate de exteriorizare este cu atât mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
într-un elan fără margini tuturora, m-aș risipi de bucurie în văzul celorlalți, mi-aș consuma toată energia pentru a face comunicabilă starea mea de fericire, preaplinul meu încîntător și debordant. N-aș regreta dacă după o astfel de risipire vocea ar răguși, ochii ar orbi și mersul s-ar împletici, n-aș regreta dacă funcțiile și posibilitățile organelor s-ar epuiza și focul din mine și-ar încetini pâlpâirile. Dacă există fericire în lume, ea trebuie comunicată. Sau oamenii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Naivitatea istorică are ca presupoziție comunitatea. Despre socialism nu se vorbește decât unde ea nu mai există. Dispariția statului în societate, care este o idee centrală a socialismului, n-a putut apărea decât în diferențierile rezultate dintr-o devenire complexă. Risipirea ethosului comunitar a pus problema socialistă. Omul modern nu mai știe care este sâmburele său: națiunea, statul, societatea sau dreptul. Înainte vreme era măcar Dumnezeu, care topea în sine toate contradicțiile. În dictatură sau socialism, el caută o simplificare și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
efortul constructiv. Contrastul nu trebuie explicat prin deosebirea noastră organică de sași, ci prin distanța incomensurabilă de cultură a fondului nostru popular. Noi încă nu putem aprecia ce salt am făcut prin pătura noastră cultă. Este în dorul nostru atâta risipire lâncedă în lume, atâta renunțare în fața timpului și a spațiului și atât prizonierat în adierile inimii, că te întrebi ce tristețe a încercat acest popor de s-a predat sieși atât de neînduplecat. Scoateți lamentațiile din poezia și din muzica
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai dificilă, era existența În lumea evreiască a unor structuri tradiționale, care ființau de secole și care prin Înseși principiile lor constitutive se opuneau tipului de mesaj propus de C.D.E. Existența acestor organisme se datora Însuși tipului de existență În risipire (diaspora) a poporului evreu, ce crea necesitatea unor legături peste granițele În interiorul cărora se aflau diversele părți ale acestuia. Încă de la Început C.D.E. a avut un discurs politic contradictoriu. El se prezenta ca organismul menit să slujească ideea unității În
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
excesivă pe menținerea întreprinderilor existente, pe fondul unei lipse cronice a unei strategii clare de relansare economică. Susținerea masivă a economiei de stat satisfăcea simultan interesele tehnocrației și ale salariaților. În fapt, politica destul de confuză de susținere a economiei, pe lângă risipirea resurselor publice, nu a fost în stare să stopeze căderea economică, ci mai mult să o distribuie pe o perioadă mai îndelungată de timp, cu costuri excesive. În locul utilizării resurselor disponibile limitate în mod prioritar pentru infrastructură și susținerea unor
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
au fost extrem de limitați, dar au exercitat o mare acțiune"197. Avem de-a face cu o teză constantă: nu avem niciodată suficient caracter, care înseamnă forță, dar putem avea prea multă inteligență, care înseamnă slăbiciune, anemiere a curajului și risipire a orbirii atît de necesare acțiunii. Dictonul popular afirmă: "A înțelege totul, înseamnă a ierta totul". Regăsim ideea în Poezie și adevăr de Goethe: "Ei nu sînt întotdeauna superiori prin inteligența ori talentul lor (anume stăpînii mulțimilor, n.n.); arareori se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
curs liber diverse modalități de dragoste și de violență. Societățile prevăzătoare și preocupate de bunăstarea membrilor lor creează chiar locuri anume pentru aceasta, stabilesc anumite perioade ale anului, cum erau Saturnaliile la romani. Tulburări și contestații ce întrec orice măsură, risipirea unor bunuri adunate cu multă grijă, reprezintă prețul plătit pentru pacea fiecăruia. Ele permit apoi să crească toleranța la rutină și plictiseală. Mai pot însă izbucni și manifestări neprevăzute în calendar. Ele sînt trăite în același mod. Este vorba de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
să fugă din țară, trecând granița clandestin (după ce, în prealabil, a testat terenul), dar în cele din urmă a renunțat, ca să evite represaliile asupra familiei. După revolta muncitorilor și a celor care li s-au alăturat în marș și după risipirea demonstrației, zona a fost invadată de securiști, milițieni, activiști, îndrumători și tot felul de supraveghetori. Orașul a intrat în stare de necesitate, fiind intens supravegheat pe străzi de trupe și patrule; sediile politice, la rândul lor, erau păzite de armată
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
trase din operațiile care s-au desfășurat, contribuind la elaborarea noilor scenarii de management al crizelor.35 Această inițiativă a încurajat statele membre de a nu mai fi ocupate cu activitatea de coordonare și coerență, determinând evitarea duplicării eforturilor, oprirea risipirii resurselor, eliminarea contradicțiilor privind modalitățile operaționale și de definire a priorităților. Centrul de operații din cadrul S.M.U.E. (intrat în funcțiune la 1 ianuarie 2007) este strîns legat de Celula de de planificare civilo-militară; el creează un cartier general al Uniunii Europene
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
formă mai concretă: inima „se despică”, În Scrisoare către Zulnia aceeași inimă se sfarmă „de săgeți și de cuțite”. Conachi Înregistrează și amețeala („dar ce-i amețeala asta de care mă văz cuprins?”), junghierea inimii și, din nou, despicarea inimii, risipirea trupului: „Despice-să inimioara În bucăți ca de cuțît. Răsîpească-să tot trupul și să facă praf În vînt.” Un sindrom teribil este catalepsia, Înlemnirea trupului. Conachi trece și prin această Încercare: „Trupule, de acu-nlemnește”... după care cunoaște senzația insuportabilă de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ce? . - Că dumneata ai dreptate, să începi a ralia lumea lapărerea dumitale. . - Aici ai haz. Asta e o afacere între primar și mine. Îiplace, bine, nu, la revedere! - Eu văd lucrurile mai grav. Pot să te dea în judecată pentru risipire de fonduri. - Apropo, zise deodată Ioanide, știi cu ce semeni? . - Cu ce? așteptă foarte interesat Gulimănescu, setos deun compliment. - Cu o cucuvea! Prezentîndu-se la Școala de Arhitectură, Ioanide luă cunoștință de o nouă meschinitate, pusă la cale, cu siguranță, din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se va atașa, eventual, un tutorial (ghid de utilizare). Căndva interfață la realitate, liant semnificativ între ieri, azi, măine, tălcuitorul blănd și încrezătorul într-o perspectivă cu lumini necompromise, a devenit o interfață la un nonsens. Împreună suntem cu toții terminațiile risipirii, comunicarea se suspendă, mesajul didactic, cu toată dăruirea vocațională, intră în spam. Limba folosită e o atrocitate, reflexul unui globalism uniformizant, al unui individualism depersonalizant. Important este acum individul, exponent al speciei și fatalitate statistică!, nu persoana și rostul acesteia
Profesorul, interfaţă la un nonsens – apologii, frustrări şi nostalgii subiective. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
pozitive pentru sistem, cum ar fi încurajarea unor importante inițiative independente, mobilizarea unor resurse organizațional-instituționale și altele. Cu toate acestea, consecințele negative au fost mult mai mari: fragmentarea foarte mare a sistemului, lipsa de coerență, dublarea activităților, lipsa de coordonare, risipirea fondurilor și, de aici, scăderea generală a eficienței. Dificultățile de cooperare dintre toate aceste organisme au reprezentat un fapt semnificativ. Unele puncte nevralgice ale cooperării/coordonării, după lungi perioade de blocaj, au fost rezolvate, de regulă, sub presiunea crizelor grave
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
prin forță. Autosubzistența este o noțiune oarecum "bună la toate"; sunt incluse aici toate elementele economice care nu sunt în niciun fel integrate în circuitul monetar. În Congo de Nord, ea atinge, am putea spune, un grad de perfecțiune. Prin risipirea extremă a populației, satul trăiește închis în sine într-o economie autarhică (satul insular). Schimburile dintre sat și lumea exterioară sunt, în majoritatea cazurilor, inexistente; dacă există, ele sunt prea puțin importante pentru a avea o influență oarecare asupra structurii
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
ființa celui stăpânit. Puternic în sine nu este decât acela a cărui ființă rămâne intactă chiar dacă obiectul stăpânirii lui dispare. Iar cel puternic în sine poate fi, din această pricină, și singur. La el manifestarea puterii este un capriciu sau risipirea unui moment de plictiseală. Puterea lui poate tot atât de bine să nu se manifeste. Deoarece ființa lui nu depinde de nimeni, el poate tot atât de bine să rămână impasibil, să ocrotească sau să nimicească. El poate să se obiectiveze în cel stăpânit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
au vărsat în filozofie și au contribuit, să spunem, la reușită. Am avut deci norocul unei singure vocații, singura în care obții împlinirea fără mutilare, senzația adevărului plin." Miercuri, 23 martie 1977 Astăzi, discuțiile cu Noica au alunecat într-o risipire bună; simțeam deja oboseala după porțiile concentrate din cele două zile anterioare și mă temeam de pedanteria și artificialul care ar fi coborât între noi, confruntați din nou cu o programare abia mascată. La masa de dimineață mi-a vorbit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a proiectelor proprii. Această pierdere în fapte mărunte și ocazionale (cronici, articolașe, emisiuni la radio, prefețe, traduceri care îți sânt propuse - toate, forme de anexare la "întîmplările" climatului cultural) reprezintă calea curentă a neîmplinirilor noastre. Mă uit fascinat la tabloul risipirii de-o viață a lui P., omul tuturor putințelor și tuturor nevrozelor în sfera culturii umaniste; zeci de poteci, părăsite de îndată ce au fost încercate, cel mai adesea deschise de câte o mică comandă socială sau de către un impetus necontrolat. În
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tuturor putințelor și tuturor nevrozelor în sfera culturii umaniste; zeci de poteci, părăsite de îndată ce au fost încercate, cel mai adesea deschise de câte o mică comandă socială sau de către un impetus necontrolat. În condiții de forță interioară, tentația unei asemenea risipiri ar fi dat naștere la o poikilie de tip renascentist. Și apoi, toată drama pe care o trăiești în marginea acestei pulverizări, când ai trecut dincolo de prima maturitate! Atunci, căile tentate se multiplică, sporind efectul de haos; încerci mereu "o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]