1,284 matches
-
țâșnit sângele dintr-o rană deschisă. Totul a rămas în trecut. Acum nu mai există nimic, doar un torent de apă prăvălindu-se din înălțimi, luând cu sine însuși viitorul, suspendat în vâltoare precum trunchiurile de copaci și noroiul gros, roșiatic, pe care l-a spălat de pe munte. Curge cu o viteză extraordinară, de parcă ar fi împinsă în jos de o mână uriașă, nevăzută, năpustindu-se asupra deșertului ca o armată, invadând toate crăpăturile pământului, până ajunge la șanțul unde Forrester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
doar că i s-a schimbat viața complet și n-are nici cea mai vagă idee cum va evolua de acum înainte. Forrester se întoarce și iese din peșteră, se duce la marginea apei care a ajuns deja un pârâu roșiatic curgând nestăvilit. Se freacă la ochi, se îndreaptă de spate, încearcând să-și revină, când vede cu bucurie ceva ce vine spre el: este ceva ce cunoaște. Trunchiul retezat al unui cedru de Himalaia navighează înspre el prin râpa inundată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
atârnă în dosul ușii, și-și trece cu grijă pieptenele prin părul des. Apoi pune puțin ceară pe degete, le trece prin păr, se piaptănă din nou, întorcând capul în așa fel încât lumina să pună în evidență acea tentă roșiatică a părul său negru-strălucitor. Își aruncă sandalele din picioare, își pune o pereche de șosete Argyll și scoate de sub pat o pereche de pantofi negrii, Oxford. Sunt pantofi bine lucrați, cum nu se pot vedea în picioarele indienilor, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să vadă de unde vine zgomotul și Jonathan se trezește făcând parte din cercul de indivizi sălbatici care rânjesc văzând mutra servitorului nedumerit. Face un pas lateral să-i permită lui Famous să scape. — Bună seara, tuturor, zice bărbatul cu mustața roșiatică și un accent londonez, care provoacă o grimasă momentană pe chipul profesorului. Cred că voi sunteți „ceilalți“. Ne aflăm într-un loc uitat de Dumnezeu, nu-i așa? Întinde mâna. Marchant. George Marchant. Se fac prezentările. Gittens îl încurajează pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a lungul drumului principal care se întinde afară din oraș spre nord. Pe lângă ea, o echipă de drumari urmărește cum este mutată artileria de-a lungul lui, catârii încordându-se în hamuri, iar roțile antetrenului aruncă un nor de praf roșiatic. Cămila sa îi aruncă o privire lipsită de bunăvoință și mergând pe lângă ea este atent să se ferească de picioarele ei. Împreună se târâsc pe pantele line făcute de vânt pe dune, coborând apoi fiecare într-o cascadă de nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lecții private, tânărului fără experiență...” „Păi, atunci ne-am Înțeles”, zise șoferul ridicându-se de pe scăunel, „În seara asta dormiți la noi, doamna intră Într-o odaie, mata În alta și asta e...” Boscarul se făcea că admiră ultimele luciri roșiatice ale soarelui. „Da, domnule! Nimic nu se compară cu neliniștea amurgului!” Șoferul, care plecase să vadă de treburile curții de păsări, Își aminti ceva și se Întoarse: „Vezi să aibă doamna pe ea chiloții și țâțaru’ cu sclipici!”. „Da, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am Îndreptat țeava cu cătarea Înaltă către cerul gurii. Vedeam cum, cuminte, percutorul aștepta să izbească micuța capsă din fundul cartușului; scânteia avea să aprindă praful de pușcă; imensa presiune urma să azvârle glonțul cu miez de plumb și Înveliș roșiatic; glonțul se va Învârti și se va răsuci amarnic pe ghinturi, va ieși furios și agresiv de pe țeavă, va străbate ca pe nimic cerul gurii, creierii și, la sfârșit, va sparge țeasta, făcându-i un găuroi imens, și va ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
izbucnește, zâmbăreț, la lumină dintr-un prohab ce până atunci Îl ascunsese cu sfioșenie. Îl mângâia apoi, Îl trecea prin palmă și prin cercul Închipuit de arătătorul și mijlociul cu vârfurile lipite, ca să-l curețe, vezi Doamne, de chica cea roșiatică. Îl azvârlea, apoi, spre spate, unde se Înălța, Încet-Încet, o nouă grămadă formată de astă dată, din știuleți curați. Mișcările deveneau din ce În ce mai sacadate și mai rapide, iar eleva de alături se străduia să țină ritmul impus de nărăvitul mentor. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
flăcările cu oarecare ușurare și mulțumire se număra și Mihai Enin, băiatul fără poreclă. Stătea culcat Într-o rână, pe iarba măruntă, călcată În copite de oi, capre, vaci și porci și privea Îngândurat la Încălțările Baronului. Enin mirosise lutul roșiatic de pe bocancii uriași cu pielea scorojită și-și dăduse seama, după izul de pământ reavăn amestecat cu rugină de fierătanii, că Baronu călcase Într-o surpătură de la Valea Morii, loc În care un arendaș pe moșiile vechiului boier muncise ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pușca din ascunzătoare, o făcuse praf, patul cel frumos Împodobit Îl pusese pe focul ce ardea sub niște pirostrii, Îndoise țeava, azvârlise mecanismele cât colo, confiscase capsele și, cu un ciocan, le bubuise pe toate, iar tuburile turtite de alamă roșiatică le aruncase Împreună cu alicele În hazna. Se repezise acasă, cotrobăise În fundul prăfuit și plin de lucruri inutile al unui dulap din magazie și scosese - spre adânca deznădejde și presimțire a morții Încercate de sufletul tremurător al lui Ectoraș - câteva cartușe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Satul cu Sfinți și trăsese un chef cu strigături În cinstea noii sale Învieri, iar mortul de sub crucea cu numele rătăcitorului fusese dezgropat și dus la oraș, Într-o dubă neagră și hodorogită din tablele căreia, la hopuri, curgeau șuvoaie roșietice de pulbere de rugină. Cheful Învierii se ținuse la atelierul lui Nicu Fieraru și mai luaseră parte Ion Găman și Nae Cuțitaru. Ectoraș se nimerise și el din Întâmplare pe acolo, trimis de tată-său să dea la reparat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
coborâră treptat, apropiindu-se de periferia capitalei. Când șirul celor trei mii de oameni și cai ajunse la râul Kamo și se opri un moment, toți soldații se întoarseră să privească în spate, iar Mitsuhide făcu același lucru: observând valurile roșiatice ale râului, știură că, de după crestele din spatele lor, răsărea soarele. Ofițerul însărcinat cu aprovizionarea armatei se apropie de Mitsutada și-l întrebă despre micul dejun: — Facem aici pregătirile de dimineață sau mergem mai departe, până la Nishijin? Mitsutada tocmai voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
muntelui drumul se întunecase deja. Oamenii în armuri străbătură, într-un șir negru, satul Oji și, în sfârșit, ajunseră la colina Oinosaka. Cerul nopții era spuzit de stele, iar capitala, dedesubt, părea oglindirea lui. „CINCIZECI DE ANI SUB SOARE“ Razele roșiatice ale soarelui la apus cădeau în șanțul gol al Templului Honno. Era prima zi din Luna a Șasea. Soarele încinsese nemilos capitala întreaga zi, iar acum apăreau pete de noroi uscat chiar și în șanțul care era adânc. Zidurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
făcea legătura cu Okazaki, se vedea departe, spre miazăzi. Dar munții acopereau mai mult de jumătate din orizont. Nu existau prăpăstii abrupte sau steiuri înalte, ci numai valuri-valuri de coline unduitoare. Primăvara fiind pe sfârșite, copacii erau plini de boboci roșiatici. Mesagerii se schimbau în succesiune rapidă, dar Nagayoshi și Shonyu își comunicau gândurile fără cuvinte. Cei șase mii de oameni ai lui Shonyu fură împărțiți imediat în două subunități. Cam patru mii de soldați porniră spre miazănoapte, alcătuindu-și formația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ușoară și să pornească repede: Faceți tot ce puteți cu forțele clanului Tokugawa care se retrag de la Nagakute, la Obata. Își instală cartierul general pe colină, în timp ce cei douăzeci de mii de militari odihniți ai săi se răspândeau sub soarele roșiatic al înserării, cu intenția vădită de a se răzbuna pe Ieyasu. Hideyoshi numi doi oameni la comanda unei grupe de cercetare și-i trimise, în secret, spre Castelul Obata. După aceea, stabili rapid operațiunile militare pentru întreaga armată. Dar, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scris în suflet ca o ploaie de fluturi uscați. A doua zi, eu și încă doi tovarăși de înot, pe care i-am cunoscut întâmplător, aduceam la mal, într-un asfințit însângerat, trupul neînsuflețit al înecatului. Soarele își scălda umbra roșiatică în cuprinsul apei. Înotam, și abia într-un târziu mi-am dat seama că sunt doar eu în apă. Sutele de oameni s-au retras pe mal parcă intuind trupul mortului, încă înainte de a se arăta... Ceva plutește nu foarte
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ajută, cap și pajură, chipurile de eroi și icoane și reversul lor clovnesc, rana care râde. Așa apare, la un pas, fantoma flușturaticului, întors, după mulți ani, în orășelul adolescenței. Trenul avusese întârziere, vechea gară de graniță se contura, greoaie, roșiatică, în oboseala amurgului. Se însera repede, ca și altădată, peste dealurile tăcute. A pus valiza pe zgura umedă dintre șine, a ridicat privirea, da: se afla la destinație. Fațada de cărămidă, stâlpii metalici, acoperișul de sticlă murdară. I-a urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu care și-a decorat tinerește camera în care m-a primit și pe mine, câteva luni după aceea. Printre desene miniaturale în cărbune erau aplicate scoici violacee, era desenată și podeaua camerei de bloc, cu un Crist în cărbune roșiatic... În atelierul ăsta Tonia îmi ținea pe întuneric prelegeri puțin desuete, despre ierburile lui Baudelaire sau Caligramele lui Apollinaire, sau îmi ilustra obiceiul ei de a-și aroga orice spațiu în care i se întâmplase să pătrundă, descălțându-se afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în holul ăsta, ca într-o casă ai cărei stăpâni stau să se mute. Cică din mai nu mai căzuse nici un strop de ploaie în sat, de atâta uscăciune nici la cișmeaua din drum nu mai curgea decât un fir roșiatic. De fapt, după venirea mea a doua sau a treia zi, nu mai are importanță, știu că m-am trezit spre dimineață într-un țârâit familiar, al ploii de toamnă temeinice, cu timbrul mai moale pe iarbă și paie decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dat pe spate și mărul lui Adam zvâcnind în lumina plină a felinarelor. Cam știu și eu ce fete o să găsesc la ora asta neînsoțite pe strada mea. La cotul tramvaiului de la biserica Sfântul Gheorghe Nou urcă și coboară punctele roșiatice - cinci-șase inși fumează în stradă. Prin ferestrele deschise sau inexistente ale casei din spatele lor, Carmen Șerban sau Minodora, manelistele en vogue, țipă mai bine prin aerul spălat de praful zilei. Felinarele se înmulțesc feeric în luciul limuzinelor parcate în dreptul blocușorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a ieșit numaidecât cu cârpa, i-a șters masa cu o grijă dizgrațioasă, a dispărut pe urmă cu pași moi la bar, i-a adus din spatele perdelei de franjuri o cafea mare și un pahar cu o sută de lichid roșiatic greu de identificat. Abia după ce Francezul și-a dozat cafeaua, vărsând din zaharniță prea mult după gustul meu (gust care însă nu trebuie luat ca reper) și a început să soarbă, clienții obișnuiți au ridicat capetele, încercând să reînnoade o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
deplină. Un zumzet mă conduce spre sufragerie, unde spre dimineață Zina se încălzește cu muzica latino. Hola! țipă la vederea mea, cu aerul străin de noctambul și probabil cu capul mărit de părul răvășit. La televizor evoluează, într-un fum roșiatic, un gitan cu pălăria de fetru căzută mai jos de jumătatea feței. Ea stă în capul patului, în locul obișnuit al lui Anton, cu gambele strânse sub fese, ascultând își mușcă buzele - ți-am mai spus de ticul ei de când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Da-da, Angela aia, sau cum? - Antonia... - Mai luăm una? Una numai, pe care o să te rog s-o bei ca lumea! - Una, vă rog, că-nchidem, sare fata de la tejghea, deodată supertrează. Tudor își revine și el. În semiobscuritatea roșiatică, își privește lung ceasul de pe mână. Auzi (către conviv), n-ai cumva un ceas?... Al meu văd c-a rămas la zece fără. - Păi, cât credeai că e? râde grosier tipul. Când te-am văzut că lingi cinci ore la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
În toiul acestei frici îl întâlnește pe Tang Nah. El se îndreaptă spre ea pe strada zgomotoasă, la asfințit. Îi zâmbește, se oprește, își scoate țigara dintre buze și se prezintă. Soarele tocmai a apus. Cerul e acoperit de nori roșiatici. Sunt într-o dispoziție groaznică. Însă bărbatul din fața mea e un jurnalist cunoscut. Face parte din personalul unui ziar important, Dagongbao. Nu-mi permit să fiu nepoliticoasă. Îi întind mâna. Îmi cer scuze că nu-mi amintesc cu exactitate... Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
începuse să dea primele semne de neliniște, prăbușindu-se în fața nesfârșitei imensități a mării de nisip, când problemele nici nu începuseră să se ivească. Pulsul lui bătea acum cu putere când ajungea pe culmile celor mai înalte dune, bătrânele ghourde roșietice și tari ca bazaltul, și nu zărea de cealaltă parte decât repetarea exactă a peisajului lăsat în urmă o dată și de mii de ori, și înjura când din nou cămilele aruncau pe jos încărcătura sau se lăsau să cadă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]