4,158 matches
-
e de Soare, de Lună, în timp de noapte, și stele strălucitoare. Luceafărul dimineții îi trimite a lui rază să-i trezească muritorii ce încă profund visează. Deșteptat din nou la viață Pământul ne ocrotește, ne hrănește cu-a lui roade, cu apă ne răcorește, Îi înălțăm în slavă imn de mulțumire, din răsărit de soare și până la apus. El ne susține viața prin roada lui bogată, ne odihnește noaptea când Luna este sus. Pământu-i nemurirea, suflarea-i trecătoare, contactul cu
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Infinitele_nuante.html [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
o la Pârdalnicu, dă nebună care e ea, că așa-i trebuie, dacă a vrut să profiteze de tine! îl consolă Marioara lu’ Trancanele. ‒Ba, puță, du-te, tu, la tine acasă și stăi mai liniștit, că destul te-a ros ca pe-un ciolan, otrava aia. Și să știi că nici nu prea făcea de tine. Cum ești tu, băiat făcut bine și în putere, găsăști tu o femeie, chiar și mai bătrână, unde să speli cățălu’, că e o
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1443848144.html [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
în care autorul colecționează esențele existenței : ”singurătatea, ca o molie durerea este singura parte a vieții care te învață cum să-ți învingi moartea și dacă există cineva care să-ți acopere umbra e doar singurătatea căruia îi place să roadă din tine ca o molie” (teodor dume) Sentimente care dau o seninătate în așteptarea deznodământului propriului destin. Acest ocean interior îi dau consistență, este substanțial, hrănește un imaginar poetic, o reverie diurnă ori nocturnă făcută din ore limpezi și ore
TEODOR DUME, O NOUĂ CARTE: AZIL ÎNTR-O CICATRICE de TEODOR DUME în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1446476251.html [Corola-blog/BlogPost/342811_a_344140]
-
Ce vrei, tantilică? Oamenii evuluiază! Știi că și caii pictează și au expoziții!? A! Ok! Pictează și caii! Păi, zi așa măi frate! Acum m-am mai liniștit! Așa e! Oricum, nu mai contează! Sunt împăcat! Un bătrânel, emoționat, își roade unghiile asemeni unui copil neajutorat. Apoi, tresare și începe să se caute prin buzunare. Scoate o batistă mototolită, apoi un șervețel, niște bilete uzate de autobuz, o bucată ruptă dintr-un creion găsit, o mină de pix consumată, ochelerii cu
SPECTACOL DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 by http://confluente.ro/Spectacol_de_halloween_doru_ciutacu_1362595427.html [Corola-blog/BlogPost/345597_a_346926]
-
sus, asemeni lui Mr Bean. Apoi, când nimeni nu-l mai bagă în seamă, senin, se așează retras pe scaunul acela rătăcit din colțul drept al sălii. Privește atent cum se împart diplome, cadouri și premii. Emoționat, începe să-și roadă mai departe neputința. Referință Bibliografică: Spectacol de Halloween / Doru Ciutacu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 796, Anul III, 06 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doru Ciutacu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SPECTACOL DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 by http://confluente.ro/Spectacol_de_halloween_doru_ciutacu_1362595427.html [Corola-blog/BlogPost/345597_a_346926]
-
sper să aflu alt amor cu ușurință și că nu apreciez îndestul dragostea ta? Nu mai sunt în stare și nu voi mai fi de-a iubi nimic în lume, afară de tine. Dac-ai cunoaște această mizerie sufletească care ma roade, dacă ai ști cu câtă amărăciune, cu câtă neagră și urâtă gelozie te iubesc, nu mi-ai mai face imputarea că nu-ți scriu uneori o vorbă de amor. În acel moment te-aș săruta, te-aș desmierda, dar te-
O IUBIRE ETERNA MIHAI EMINESCU SI VERONICA MICLE de MIRON IOAN în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 by http://confluente.ro/miron_ioan_1469123095.html [Corola-blog/BlogPost/381187_a_382516]
-
dintr-un oraș de provincie, ea la pagina de mondenități, iar el la investigații. Deși între ei lucrurile par în regulă, într-o bună zi Marga dispare, lăsînd un sibilinic bilet de adio. În lipsa unei explicații raționale, Andi, bulversat și ros de întrebări, apelează la un intreg arsenal de strategii ale uitării. Viața lui se complică și mai mult odată cu întîlnirea unui grup de neoprotestanti și cu sentimentul că Dumnezeu e pe urmele sale. Tot răul e spre bine, iar finalul
Cum Sa Uiti O Femeie by http://www.iasi4u.ro/stire/cum-sa-uiti-o-femeie/ [Corola-blog/BlogPost/95492_a_96784]
-
și eu vreau să o salut! Vasile se uită suspect la Gică... Bănuia el ceva, ceva...La casetofonul din tractor cânta:„ Săraca veșina noastră, școace capul pe fereastră, să văd șe-i frumos drag și luminos...” , iar fondul acesta muzical îi rodea inima de gelozie mai ceva ca apa la viitură când roade din maluri. Vasile se liniști imediat ce se termină melodia și începu următoarea interpretată de maestrul Gică Petrescu: „căsuța noastră, cuibușor de nebunii..” și nu știu cum se făcu dar exact atunci
POVEȘTI DINTR-O VREME (2)- REVOLUȚIONARUL GICĂ(4) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/emilian_oniciuc_1484484749.html [Corola-blog/BlogPost/343916_a_345245]
-
Gică... Bănuia el ceva, ceva...La casetofonul din tractor cânta:„ Săraca veșina noastră, școace capul pe fereastră, să văd șe-i frumos drag și luminos...” , iar fondul acesta muzical îi rodea inima de gelozie mai ceva ca apa la viitură când roade din maluri. Vasile se liniști imediat ce se termină melodia și începu următoarea interpretată de maestrul Gică Petrescu: „căsuța noastră, cuibușor de nebunii..” și nu știu cum se făcu dar exact atunci ajunse în dreptul casei sale... Gică nu bănuia ce se petrecea în
POVEȘTI DINTR-O VREME (2)- REVOLUȚIONARUL GICĂ(4) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/emilian_oniciuc_1484484749.html [Corola-blog/BlogPost/343916_a_345245]
-
DE NISIP”- roman-trilogie, de IOANA STUPARU V Umblă caravana cinematografică prin sat, pe linia-mare, și cântă de se aude de departe. Întărâtă toți câinii. Câinele lui Țâche, care n-are pereche de rău ce e, se repede cu dinții să roadă lanțul, numai să scape și să facă praf pe cei care trec pe drum și fac atâta gălăgie. La început, când nu știam despre ce este vorba, veneam fugind tocmai din fundul grădinii, pentru a afla ce e cu gălăgia
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ioana_stuparu/canal [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
mult “OAMENI DE NISIP”- roman-trilogie, de IOANA STUPARUUmblă caravana cinematografică prin sat, pe linia-mare, și cântă de se aude de departe. Întărâtă toți câinii. Câinele lui Țâche, care n-are pereche de rău ce e, se repede cu dinții să roadă lanțul, numai să scape și să facă praf pe cei care trec pe drum și fac atâta gălăgie.La început, când nu știam despre ce este vorba, veneam fugind tocmai din fundul grădinii, pentru a afla ce e cu gălăgia
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ioana_stuparu/canal [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
singular, iar în exprimarea Vetei apare în același context cu pronumele dumitale al cărui grad de reverență este mai mic decât al pronumelui dumneavoastră. Aprecierea făcută de jupân Dumitrache lui Rică Venturiano este pur subiectivă, izvorâtă dintr-o „inimă rea”, roasă de gelozie. Aspectul exterior al tânărului cu ochelari și cu joben și parțial și faptele sale nu o îndreptățesc. Nae Ipingescu chiar îl întreabă „Apoi, dacă nu-l cunoști, de unde știi că-i bagabont?” În ultima parte a piesei când
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/elena_trifan_1412178172.html [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
Delia Pereiras, publică, în ediția din 20 aprilie 2013 a secțiunii sale de traduceri Espejo textual, un eșantion reprezentativ din volumul de poezie bilingv (spaniolă - română) Poemas del Viejo - Poemele Bătrânului al poetului Eugen Dorcescu. Cele zece poeme, în traducerea Rosei Lentini, sunt însoțite de fotografia autorului și de o detaliată biobibliografie. 1 Bătrânul și-a simplificat, și-a geometrizat afectele. Spune ca ierarhia iubirilor sale începe cu Iah Elohim, continuă cu soția, nepoții, fiicele, cu părinții și frații - cei după
POEMELE BĂTRÂNULUI / POEMAS DEL VIEJO de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_poemele_batr_eugen_dorcescu_1366605876.html [Corola-blog/BlogPost/345938_a_347267]
-
al castelului și totodată contrastează cu verdele plantelor care o înconjoară. Spațiul din fața castelului este delimitat de mare printr-un gard mărunt de piatră, în colțurile căruia se află o cruce de piatră, cu rol protector, un tron de piatră ros de ploi și de vânt și o oală mare de lut, iar înspre mijlocul lui, un lac cu nuferi. În intrarea dinspre mare în castel sunt două camere mici, cu tavan sub formă de cupolă de culoare albastră și motive
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1432139899.html [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
lapte și câteva ouă, poate de multe ori luate pe furiș, să mă tragă și să-mi descânte de brâncă.... -îl mai văd pe Moșicu, venind cu nelipsitu-i toiag tras peste șale pe după mâini și cu flanelul lui de lână, ros de atâta purtat,... pe nea Marin Elefantu, un munte de om,...pe Miticuță Guțoiu care în drumul lui spre nea Tănase, frizerul, pe Baltă, făcea de fiecare dată și la dus, și la-ntors, popas la bunicul meu, Gogu, care îi
AMINTIRI I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 by http://confluente.ro/flori_bungete_1494871438.html [Corola-blog/BlogPost/376856_a_378185]
-
se apropie de tine... Apoi plecă la Universitate, trecu pe străzile parcă pustii, pe lângă lumea străină și pe lângă acele clădiri care i se părură reci și neprimitoare. Viena parcă era un sanctuar, viermele îndoielii și al singurătății începu să-i roadă iar inima lui bolnavă. Urcă scările Universității și merse la afișier să vadă orarul din acea zi. Avea două cursuri: Ludwig Ritter von Arndts:Pandakten I Buch. Allgemeine Lehren și TheodorVogt: Logik. Amfiteatrul era plin de studenți, toți așteptau apariția
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398422341.html [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
lipiciunea păcatului, iar în urmă usturimea și iuțimea conștiinței. Istoria smochinului a fost așezată aici pentru a ne îndemna la umilință, după cum istoria lui Iosif a fost așezată pentru a ne înfățișa pe Iisus Hristos. Fiecare suflet lipsit de orice roadă duhovnicească este un smochin. Dacă Domnul nu găsește în el odihnă, a doua zi, adică după viața aceasta de acum, îl usucă prin blestem și-l trimite în focul veșnic. Smochinul uscat din Sfânta Evanghelie este ca un stâlp cu
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1428400081.html [Corola-blog/BlogPost/373856_a_375185]
-
ieșim în întâmpinarea adevăratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seamă prin milostenie, pentru că neștiută este ziua și ceasul sfârșitului vieții. Tot astfel prin istoria vieții lui Iosif să trăim în curăție, iar prin minunea uscării smochinului să aducem rod duhovnicesc. Dacă vom săvârși o singură virtute, cea mai mare chiar, și nu ne vom griji de celelalte și mai cu seamă de milostenie, nu vom intra cu Iisus Hristos în odihna veșnică, ci vom fi întorși, rușinați. Și într-
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1428400081.html [Corola-blog/BlogPost/373856_a_375185]
-
Alb, Străjerul și cu Vuiet de Stâncă Pelasg-Fiul Cerului și al Pământului, cu Fiul Muntelui. Timpul din urma-sosit Cu toții sunt gata de luptă S-alunge stirpea păgână Aciuată-n pământ străbun și glie sfântă Hoarde nebune, ce spumegă încă Si roade ca viermele-n pârg A țării sămânță. Pe aripi de gând ca o nălucă La Cei din Vale-am ajuns cu poruncă Răgazul să-l lase la urmă Să mâie la luptă... Și-a fost cea luptă, din noapte spre
LEGENDA CELOR DIN VALE de ARON SANDRU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 by http://confluente.ro/aron_sandru_1459673577.html [Corola-blog/BlogPost/381334_a_382663]
-
ascunderii «cuvântului traversat de gând» (Text), despre obârșiile-i meteoritice (Eu mă trag dintr-o stea căzătoare / prăbușită în marea cea neagră și mare - «Siglă» - AmNS, 121), „cu debarcare“ în «nisipuri de Dobrogi nemuritoare», despre copacul având roți în loc de rădăcini, „rod“ al unui «efort de miliarde și miliarde de ani / pentru o atât de trecătoare secundă» (Copacul cu roți), despre «munți necuvântători / și cutremurători» din centrul orbitei de „stea cu coadă“, prevestitoare (la români) de războaie (Steaua cu coadă), despre efectele
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1389834185.html [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
Nu eroismul erotismului acaparator! Să fim iubiți, dar pentru aceasta, mai ales, să nu uităm că AVEM NEVOIE DE A IUBI, mai mult decât a fi iubiți. Nu iubim spre a lua în stăpânire, ci pentru a rodnici Dorința, Dorul! ROD-ul numit de Cezar Ivănescu așa...În acest caleidoscop, Oglindarium, Magic- World...poetizînd Realul a se recalibra FIINDUL- FIINȚA...Igitur, NOI- OMUL! Cât despre NOI, POETUL, chemați sau aleși, -parcă ne știm decând lumea, nu-i așa ? Să nu ne
DESPRE HISTRIONISM ŞI EFECTUL CATHARTIC REVIGORATOR de EUGEN EVU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 by http://confluente.ro/Eugen_evu_1400737060.html [Corola-blog/BlogPost/346887_a_348216]
-
cu coada Pe care n-o are, ca pe-o nicovală, Trezește din somnul ei livada, Aparențele înșeală, mormăie aparențele înșeală! Dorm maimuțele în copaci Cineva seamănă vânt sub lună, E timpul,îmi spune gândul, să taci Dimineața versul își roade zăbala Lăsând să-mi curgă pe limbă morala. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Aparență / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 346, Anul I, 12 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate
APARENŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Aparenta_0.html [Corola-blog/BlogPost/351519_a_352848]
-
biruia. Și unde îl biruia alții, nu pierdea nădejdea, că știindu-se căzut jos, se ridica deasupra biruitorilor. Mai apoi, după moartea lui și ficiorul său, Bogdan vodă, urma lui luasă, de lucruri vitejești, cum se întâmplă din pom bun, roadă bună iese. Iară pe Ștefan vodă l-au îngropat cu multă jale și plângere la mănăstire în Putna care, era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toți ca după un părinte al său, că cunoștiia toți că s-
„ … DE LA RÎM NE TRAGEM …” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_contu_1481197795.html [Corola-blog/BlogPost/372933_a_374262]
-
cu consubstanțiala iubire de aproapele, este o definitorie determinantă poematică în creația Anei Podaru. Versurile ei o luminează cu prisosință. „Mă voi întoarce Doamne, de-acolo, din pustiu!/ De ce-am simțit furtuna?... doar clopotele știu,/ A sufletului haină stă roasă în spinare,/ Dar vântul neputinței n-a vrut să mă doboare,// Din razele de soare pumnale m-au străpuns,/ Sub talpa mea nisipul ca jarul a ajuns,/ Când am atins cu buza a cerului splendoare,/ M-a ars din nou
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 by http://confluente.ro/ana_podaru_1490460443.html [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
pom/ Lângă cealaltă surată face scurte piruete... Delicată-n jur valsează altă frunză cu paiete,/ Bruma fuse generoasă, a-mbrăcat-o ca pe-un gnom,// Ramurile se apleacă într-un dans amețitor... Valsul frunzelor cu brumă, un miraj născut de toamnă,/ După-atâtea roade strânse azi arată ca o doamnă/ Ce-a muncit întreaga viață, zi și noapte, la decor,// Ce spectacol, ce minune, drama ultimului dans/ Fără poante, fără aripi, fără rochie de bal.../ Frunze ce-o să moară mâine sub copitele de cal
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 by http://confluente.ro/ana_podaru_1490460443.html [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]