1,365 matches
-
privit pe judecător și, după ce și el și-a ascuns fața după câteva hârtii, i-a șoptit numărul dosarului. Au mai schimbat câteva priviri și câteva cuvinte în șoaptă, după care, mai sobru și impunător decât era și așa în roba sa neagră ce cădea elegant pe trupu-i uriaș, de la înălțimea fotoliului fixat pe piedestal, judecătorul s-a adresat sălii: - Avem acolo o bătrână bolnavă, nu se vede? Oferiți-i un scaun, vă rog! Nu s-a deranjat nimeni. Majoritatea oamenilor
PARTAJUL (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369264_a_370593]
-
sweet sound of my harps "Is silent on my clouded hills that belch forth storms & fire. "My milk of cows & honey of bees & fruit of golden harvest 105 "Are gather'd în the scorching heat & în the driving rain. "My robe is turned to confusion, & my bright gold to stone. "Where once I sat, I weary walk în misery & pain, "For from within my wither'd breast grown narrow with my woes "The Corn is turned to thistles & the apples into
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tuturor pedanților, al trândăvelii și plictisului, tinerii vedeau cum le pier puterile. Toți acești gladiatori Îmbibați În uleiuri purtau În adâncul sufletului o suferință de neîndurat. Cei mai bogați au devenit libertini; cei cu o avere modestă au ales fie roba, fie spada; iar cei săraci s-au aruncat cu entuziasm În marile cuvinte și-n acțiuni fără de scop”. Dar dacă refuzai aceste căi? Dacă alegeai să fii altfel? Iată de ce disidența propusă de modelul dandy a prins la toți, dincolo de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pe străzi și În mințile oamenilor deopotrivă. Dar aceste granițe dobândeau forță atunci când erau exprimate. O procession générale impunea realității o ordine specifică. Nu Își propunea doar un obiectiv utilitar, precum sfârșitul unei perioade de secetă sau promovarea nobilimii În robă. Ea exista În maniera În care prind viață unele afirmații celebre sau opere de artă - ca simplă expresie, fiind o ordine socială reprezentându-se pe sine, ei Înseși. Pe lângă distincțiile legate de cei care au dreptul să participe și cei
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1979, iar după 1990, într-un ritm mai susținut). Critica românească interbelică a receptat, în mare parte favorabil, aproape toate cărțile ei apărute în limba franceză (Isvor, le pays des saules, 1923, Le Perroquet vert, 1924, Catherine-Paris, 1927, Noblesse de robe, 1928, Jour d’Égypte, 1929, Croisade pour l’anémone, 1931, Égalité, 1935, Le Rire de la Naïade, 1935, Images d’Épinal, 1937, Feuilles de calendrier, 1939). Stabilită în Franța după 1946, B. continuă să publice, pe linia unor preocupări mai vechi
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
etapa premergătoare celui de-al doilea război mondial, însemnările rețin prin reconstituirea atmosferei generale, de o mare autenticitate, și nu mai puțin prin vigoarea realistă a unor scene. B. s-a mai exersat și în alte genuri. Astfel Noblesse de robe este un îndreptar de modă căruia autoarea îi dă o ingenioasă turnură literară. De asemenea, nu lipsite de interes sunt acele Pages de Bukovine et de Transylvanie (1930), excursuri eseistice în istoria și arta românească, sau Feuilles de calendrier (1939
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
București, 1998; Catherine-Paris, Paris, 1927; ed. tr. Maria Brăescu și Gh. Lăzărescu, București, 1996; Au bal avec Marcel Proust, Paris, 1928; ed. (La bal cu Marcel Proust), tr. și pref. Tudor Ionescu, Cluj-Napoca, 1976; La Tourquoise, Paris, 1928; Noblesse de robe, Paris, 1928; Portraits d’hommes, Paris, [1929]; Jour d’Égypte, Paris, 1929; La maison du bon Dieu, Paris, 1929; Două portrete, București, 1930; Pages de Bukovine et de Transylvanie, Paris, 1930; Croisade pour l’anémone, Paris, 1931; Le Destin de
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
Începu să bată ușor cu degetele în masă, urmând ritmul inegal al unui vechi cântec soldățesc de pe Alderbaraan. Ca și cum atât ar fi așteptat, ușile din partea opusă a încăperii s-au deschis și în încăpere au pătruns trei bărbați înveșmîntați în robe cafenii. Cel din centru, un bărbat osos, înalt și cu o barbă albă și impunătoare, avea ochi cenușii. Își sprijinea mâna pe un toiag, dar felul în care își încorda mușchii palmei arăta că bățul era mai degrabă o armă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
tîrziu, din iluzia politică noua religie a cetățeanului cititor. Deznodînd legătura politică, electronul reînnoadă legătura economică transformînd iluzia economică în noua religie a consumatorului de imagini. Mișcare de balansoar care își are propria traducere socială. Tipăritura precipita ascensiunea burgheziei de robă și declinul burgheziei de spadă. Electronul precipită declinul moștenitorilor magistraturii (profesiuni liberale și intelectuale) și ascensiunea moștenitorilor magazinului (managerii și micii întreprinzători). Dominantele se schimbă. La fel și sacralitățile simbolice. Tipografia accelerează transferul acelei aura a Cărții ce conține Adevăr
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nivel morfologic-anecdotic convenția bildungsromanului, pulverizând-o însă la nivelul articulațiilor sintactice. Efectul de realitate romanescă este construit și deconstruit în același timp, prin ridiculizarea ideii de progresie rectilinie și uniformă a narațiunii. Sub controlul explicit al instanței auctoriale, protagonistul, Alexandru Robe, se naște, merge la școală, în armată, la facultate, cunoaște primele amoruri, trece prin evenimentele din decembrie ’89, pentru a fi în cele din urmă abandonat purei virtualități ficționale: „Buclele poveștii s-au întrerupt în aer, memoria-i amnezică; tabloul
MANOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
1905, 5548; A. Steuerman, „Paria”, „Egalitatea”, 1905, 24; A.H. [Alfred Hefter], „Pe marginea epopeei”, „Lumea”, 1919, 84; Dafin, Iașul, I, 44-46, 184-185, 218, II, 103, III, 17; Ralea, Scrieri, VII, 270; Sadoveanu, Opere, XIX, 395-396; J. Flavius, Iașii în robă, Iași, 1931, 38-39; Fr. Stanetti, Fresca justiției contemporane române, București, f.a., 305-309; Iorga, Ist. lit. cont., II, 143; I. Clopoțel, „Orașul amintirilor”, SDM, 1936, 4; A. Bugariu, „Orașul amintirilor”, LU, 1936, 9; Stelian Metzulescu, „Orașul amintirilor”, „Curierul Olteniei”, 1936, 1857
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
asupra școlilor și Învățământului de partid permit Înțelegerea modului În care a fost inventat „intelectualul comunist”, precum și declinul acestei figuri istorice după 1989. Sociologia intelectualului de partid nu este nici o „sociologie a comunismului”, nici una a „totalitarismului”, autorul refuzând să Îmbrace roba intelectualului de tribunal. Cea de-a treia „ramură” este la rândul ei conjunctural determinată de schimbările intervenite după 1989. Purtând la rândul ei câteva denumiri specifice - „sociologia tranziției”, „sociologia procesului de transformare” (Transformationsprozess), „sociologia schimbării” -, aceasta are ca obiect nouă
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
an). Debutează în 1920, cu schița Alarma, la „Cuvântul liber”. Se dedică gazetăriei și teatrului, fiind angajat redactor în anii ’20; ulterior este liber-profesionist. A colaborat la „Epoca”, „Vremea”, „Rampa, „Îndreptarea”, „Curentul”, „Spectacolul”, „Semnalul”, „La zi”, „Ordinea” ș.a. Prima piesă, Roba albă (în colaborare cu Ionel Lazaroneanu), i-a fost pusă în scenă în 1924 la Brăila, iar cea dintâi carte, Comedia zorilor, îi apare în 1930. Din zecile de piese scrise, nu toate au fost reprezentate sau publicate, iar unele
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
doar pândele cerșetorilor îmbrățișați părintește de ger, în uimirea trecătorilor indiferenți. Oriunde privesc, abatere, risipă, pierzanie de la drumurile moștenite de la facere, în licărirea luceafărului de seară. MĂ CHEAMĂ SINGURĂTATEA Șoapte meschine îmi șuieră în urechi, tocmai când bat clopotele împărtășaniei. Robe atârnate peste capetele rugânde, ochi înecați în lacrimi de căință, mustrări sfidând timid lumina, toate cheamă singurătea. Se dă semnalul ridicării privirii, și te miri că nu ești trăsnit de sminteala bănuitoare. Rămâne doar fuga de Eden, scrijelind peste dureri
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
aceștia sunt normali ca dimensiuni și nu exagerat modelați, ca în alte creații antropomorfe feminine, paleolitice și neo-eneolitice. Se pare că grupele de linii oblice paralele (câte patru) se unesc în față, la nivelul genunchilor, creând impresia unei eșarfe, poate robă, care ar fi trebuit să acopere zona fesieră (a șoldurilor), dar lăsând total descoperit, deci supusă vederii, spațiul suprainghinal. Porțiuni de linii oblice paralele se mai observă în zona pectorală și a gâtului, dar și pe picioare, sub genunchi. Pe
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
minus. Totuși domnul da Silva știa să recunoască o stea. ― Trebuie să Învățăm toate replicile astea? a Întrebat Joanne Maria Barbara Peracchio la prima repetiție. În două săptămâni? ― Învățați cât puteți, a spus domnul da Silva. Toată lumea o să poarte o robă. Puteți să vă țineți scenariul dedesubt. Și domnișoara Fagles o să fie pe post de sufleor. O să stea În fosa orchestrei. ― O să avem și orchestră? vru să știe Maxine Grossinger. ― Orchestra sunt eu, spuse domnul da Silva, arătând spre casetofon. ― Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se Încheie Înainte de apusul soarelui. Era 6.55. Din spatele scenei auzeam cum se umple terenul de hochei. Vuietul de afară creștea În intensitate - voci, pași, scârțâitul tribunelor și zgomotul de uși de mașină trântite În parcare. Toate eram Îmbrăcate cu robe lungi până la pământ, vopsite neregulat În negru, gri și alb. Obiectul Obscur Însă purta o robă albă. Concepția domnului da Silva era una minimală: fără machiaj, fără măști. ― Câți oameni sunt afară? Întrebă Tina Kubek. Maxine Grossinger se uită printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
hochei. Vuietul de afară creștea În intensitate - voci, pași, scârțâitul tribunelor și zgomotul de uși de mașină trântite În parcare. Toate eram Îmbrăcate cu robe lungi până la pământ, vopsite neregulat În negru, gri și alb. Obiectul Obscur Însă purta o robă albă. Concepția domnului da Silva era una minimală: fără machiaj, fără măști. ― Câți oameni sunt afară? Întrebă Tina Kubek. Maxine Grossinger se uită printr-o crăpătură. ― Tone. ― Tu trebuie să fii obișnuită cu asta, Maxine, am spus eu. De la recitaluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
stea acolo și să vorbească. În acel moment tocmai Începea să-și dea seama de asta. Eram martoră la descoperirea de către un individ a celui care putea să fie. La indicația regizorului, Antigona noastră respiră adânc și păși pe scenă. Roba albă Îi era prinsă În jurul bustului cu o panglică argintie. Când ieși În briza caldă, Îi flutură. ― Ajută-mă ca leșu-i să-l ridic... să-l duc... Maxine-Ismena răspunse: ― Să-nfrunți opreliștea? Tu să-l Îngropi ai vrea? ― Mi-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gât. Mai târziu, Obiectul Obscur se jură că Maxine se uitase la ea cu un fel de implorare În ochi, că văzuse lumina pierind din ochii lui Maxine. După spusele doctorilor Însă, acest lucru probabil nu era adevărat. Înfășurată În roba ei Întunecată și Încă În picioare, Maxine Grossinger era deja moartă. S-a prăvălit câteva secunde mai târziu. Doamna Grossinger se cățără pe scenă. Nu mai scotea nici un sunet. Nimeni nu scotea. În tăcere, puse mâna pe Maxine și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Întunecată și Încă În picioare, Maxine Grossinger era deja moartă. S-a prăvălit câteva secunde mai târziu. Doamna Grossinger se cățără pe scenă. Nu mai scotea nici un sunet. Nimeni nu scotea. În tăcere, puse mâna pe Maxine și Îi descheie roba. În tăcere, mama Începu să-i facă fiicei ei respirație gură la gură. Am Înghețat. Am lăsat draperia să se desfacă și m-am uitat cu ochii cât cepele. Dintr-o dată, o pată albă umplu arcada. Obiectul Obscur fugea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
versuri rimate din istorie. De ce pomenesc de asta? Pentru că și Calliope era virgină În acea noapte (pentru Încă puțină vreme măcar). Și inhalase și ea, ca și Oracolul, halucinogene. Mlaștina dintre cedri, din afara cabanei, emana etilenă. Îmbrăcată nu cu o robă diafană, ci cu o salopetă, Calliope Începu să se simtă Într-adevăr ciudat. ― Mai vrei o bere? Întrebă Jerome. ― Da. Îmi Întinse o cutie aurie de Stroh’s. Am dus cutia Îmbrobonită la buze și am băut. Apoi iar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în erecție. Asinius Gallus surâde. Deh, semnul distinctiv al lui Priap. Sim bolul germinării. Și, în același timp, amuletă împotriva deochiului care secătuise pământul și animalele. Se uită lung la piticania cu capul înfășurat într-o cârpă și îmbrăcată în robă lungă. — Mai satisface din când în când și dorințele soțiilor, glumește un pic cam forțat. I se adresează apoi abrupt: — E frumoasă lectica... Libo duce mâinile la urechi, semn că refuză să-i audă mulțu mirile. Încântat că s-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acest colț al camerei se află ultimele volume apărute, alături de cele preferate, mai vechi. Lângă cărți e o ramă argintie cu o poză de-a lui Ben, în care zâmbește fericit alături de părinții săi, în ziua absolvirii. Poartă cu mândrie roba și boneta academică, iar o privire rapidă aruncată părinților lui ne arată de unde moștenește Ben fizicul frumos. Mama lui este înaltă, slabă și soignée. Poartă o fustă crem strâmtă, o jachetă marinărească și pantofi crem, înalți și cu toc marinăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sau bani. Walter fusese de acord cu planul lui, dar Îi sugerase să le dea mai bine profesorilor care apoi să le Împartă elevilor. Dar Wyatt uitase acest detaliu acum că avea În față un grup de băieți haioși În robe cinabru. —Uită-te la fețele lor, Îi zise lui Wendy. Sunt incredibili! Wendy i-ar fi descris mai degrabă ca nespălați. Băieții erau murdari pe față, În nas aveau muci uscați, iar În colțurile ochilor o chestie verzuie. Mulți aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]