5,291 matches
-
de scurtă durată. Toți sunt prinși într-o vilă de la marginea orașului. Dar Peter a luat ostatici o femeie și un copil care se aflau în casă când ei au intrat cu forța. Jim și-a urmat tovarășii ca un robot, n-a avut timp nici măcar să-și scoată cătușele, însă, în fața acestei ultime dovezi de mentalitate fascistă, ceva pare să se trezească în mintea lui. Își atacă prietenul și pe femeia pe care o iubea. Folosindu-se de cătușe, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Asta ca să ți iasă reportajul mai interesant. Când am ajuns noi la fața locului, am găsit un om cu craniul sfărâmat, fără acte, cu treizeci de mii de euro în buzunar și mort de-a binelea. Dacă ăsta e portretul robot al unui bulgar, atunci mortul era bulgar. — Marți - reia Gérard -, 8 mai, un imigrant rus, care se dădea drept polonez, moare înecat... — Moare în comă alcoolică, pune lucrurile la punct inspectorul. Gérard continuă imperturbabil, ca un adevărat justițiar: — Ce au
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
profitorii. Nu deschizi decât la cine știe parola: bogdaproste, citește ea, de data asta mult mai bine. Ne-am înțeles? — E clar. — N-ai vrea să-ncepi cu mine? — Ce? întreabă Lionel nedumerit. — Împărțeala. Toată viața mi-am dorit un robot de bucătărie. Ia-l, madame Agnès. Să fie de sufletul lui Lionel. — Bogdaproste, spune Agnès sigură pe ea, fără să mai fie nevoie de bilețel. Scoate robotul din priză și pleacă spre ușă. Când să iasă, îi spune: După televizor
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu mine? — Ce? întreabă Lionel nedumerit. — Împărțeala. Toată viața mi-am dorit un robot de bucătărie. Ia-l, madame Agnès. Să fie de sufletul lui Lionel. — Bogdaproste, spune Agnès sigură pe ea, fără să mai fie nevoie de bilețel. Scoate robotul din priză și pleacă spre ușă. Când să iasă, îi spune: După televizor vin mai târziu. — Care televizor? se miră Lionel. — Ăla, arată ea spre singurul televizor din încăpere. Ca să te iert că nu mi-ai spus. Te-am iertat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
că a fost o expresie de bădăran. Dar ce te poți aștepta de la un autor străin? Noi, francezii, avem altă finețe, altă subtilitate. Personal, nu pot spune că am ieșit rău din acest roman: măcar m-am ales cu un robot de bucătărie și cu un televizor, pe care altfel, din pensia mea amărâtă, nu mi le-aș fi putut lua niciodată. Când a văzut Fatima robotul, s-a înverzit. Iar verdele o prinde groaznic. Mai ales acum, de când s-a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
spune că am ieșit rău din acest roman: măcar m-am ales cu un robot de bucătărie și cu un televizor, pe care altfel, din pensia mea amărâtă, nu mi le-aș fi putut lua niciodată. Când a văzut Fatima robotul, s-a înverzit. Iar verdele o prinde groaznic. Mai ales acum, de când s-a smochinit. Părerea lui Gérard Nu știu de unde și până unde are autorul o părere atât de proastă despre oamenii de televiziune. Atât eu, cât și caraghiosul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pasaje grețos-romantice”. Mai aflăm cu nedumerire și că Madam Vintilă devine...domnul Vintilă ” bărbat căruia Îi plac bărbații”, iar „Corina Îl corupe pe Jeff”, cerîndu-i „să-i deseneze pe corp o hartă imaginară a locurilor fierbinți”... E clar că prin roboți, pederaști și pedofile, dramaturgia lui Sebastian scapă de „pasaje grețosromantice”; e clar și că regizorul nu scapă de fixațiile sale. Neclar rămîne pentru mine, În continuare, de ce pentru ilustrarea acestor obsesii răsfățatul criticii, Radu Afrim, nu a ales un text
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
rușine?! Cum Îți permiți!? Ieși afară, neobrăzato! La ora mea să nu mai vii, de azi Înainte! Simțeam cum mi se urcă sângele În obraji, dar eram hotărâtă să rămân. Vă implor să mă ascultați un minut. Nu sunt un robot! Sunt doar o biată ființă care face față cu greu acestui program... M-am trezit vorbind cu patos, apărându-mi cauza și, În clipa următoare, plângeam cu suspine. Profesoara se uita pe sub ochelari la mine, vădit afectată, și cu un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pasaje grețos-romantice”. Mai aflăm cu nedumerire și că Madam Vintilă devine...domnul Vintilă ” bărbat căruia Îi plac bărbații”, iar „Corina Îl corupe pe Jeff”, cerîndu-i „să-i deseneze pe corp o hartă imaginară a locurilor fierbinți”... E clar că prin roboți, pederaști și pedofile, dramaturgia lui Sebastian scapă de „pasaje grețosromantice”; e clar și că regizorul nu scapă de fixațiile sale. Neclar rămîne pentru mine, În continuare, de ce pentru ilustrarea acestor obsesii, răsfățatul criticii, Afrim, nu a ales un text care
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Gândirea mea devenise o boală. Nu știam că dincolo de minte, de gânduri, există o arie vastă a inteligenței native, iar gândul este numai un aspect mărunt al acesteia. Analizând și gândind prea mult pierdusem contactul cu mine însumi. Devenisem un robot care avea un program bine stabilit și care nu se putea opri oricum. Mintea mea haotică devenise un monstru și mă controla. Nu știam pe atunci că dominația minții nu era decât un stadiu în evoluția conștiinței mele și era
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
rigizi, frustrați și nervo și, creându-ne o realitate virtuală bazată doar pe presupuneri și analizări critice și iraționale. Lipsa emoțiilor pozitive, lipsa sentimentului și nemulțumirea că ceilalți nu te cred și nu-ți acceptă realitatea, crează din noi niște roboți din punct de vedere fizic, în care celulele sistemului imunitar sunt nanoroboți biomoleculari, iar creierul e un supercomputer cuantic cu posibilitatea de a accesa memoria vidului, cu un program bine stabilit, unde dispar de la sine spontaneitatea, emotivitatea și afectivitatea umană
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
vedea nimic; un Întuneric dens veghea intrarea. Dindărătul beznei venea Însă o muzică liniștită, de genul celei care se aude În receptor când dai telefon la o companie pentru reclamarea unei defecțiuni, iar operatoarea așteaptă să fii preluat de vocea robotului, care te Îndrumă să apeși de 118 ori tastele Înainte de-a vorbi cu ea. Aceste familiare acorduri divine Îi făcură să prindă curaj. Intrară. Grupul bărbaților ajunse Într-un coridor nu foarte lung, care semăna izbitor cu Capela Sixtină
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mod organizat, fără a le oferi măcar bucuria unei călătorii de-un metru. Din interiorul cuștii verticale a ascensorului răzbăteau vaietele oamenilor rămași captivi, aruncați de sus și-n jos, ca Într-un shaker. Cealaltă ieșire fusese deja blocată. Un robot de tenis lansa bombardamente furioase, instalațiile automate de stingere a incendiilor și-au pus și ele biciurile În funcțiune, iar Întreaga ură lichidă a unui extinctor s-a revărsat Împotriva noastră. — Spre etaj! N-avem Încotro! am strigat, avântându-mă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În brațe voluminosul sclav al curățeniei și l-a prăvălit la podea. — Veniți! Repede! a gâfâit omulețul, Încovoiat de efortul depus, deschizându-ne ușa care dădea spre casa scărilor. Am sucit gâtul mopului electric, iar cu coada lui am pocnit robotul, astfel Încât drujba a sărit cât colo, dându-ne timp suficient pentru a trece pe lângă Guido. El Însă, bietul, n-a mai apucat să vină. Piciorul lui drept a călcat pe un skateboard apărut ca din pământ și Guido a căzut
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dar nu ca ei, din dorința de-a o descoperi, ci din plictiseală. Ne jucăm de-a sexul, vrem să depășim orice granițe, azi bărbat, mâine femeie, Însă până la urmă atâtea Împreunări lipsite de patimă ne-au transformat În niște roboți androgini. Spune-mi, doctore, ai apucat să faci copii Înainte de interdicție? — Da. Am un fiu. — Și unde este? — Undeva prin Brazilia, bănuiesc. Luna trecută a Împlinit o sută douăzeci de ani. Am Încercat să dau de el, să-i urez
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu rare contacte cu civilii, frânturile de informații erau umflate și răsumflate, și apoi sparte și iar umflate, încât la un moment dat nu te mai interesa. Săptămânile și lunile de instrucție își spuneau cuvântul. Ne urmam programul ca niște roboți setați pe supunere, cu tot echipamentul după noi. Fără cartușe. Cartușele ne-au fost împărțite pe 21 decembrie dimineața. Cu o zi înainte un zvon puternic a zguduit unitatea. „Ne atacă ungurii, plecăm la defileul Mureșului, plecăm la război.” Împărțirea
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
se conformeze unei legi universale. Plantele există ca să le mănînce animalele; animalele există ca să le mănînce oamenii; iar oamenii există ca să-i mănînce zeii, sau mai științific spus, ființele extraterestre. Există chiar teoria potrivit căreia oamenii nu sunt decît niște roboți programați de o civilizație extraterestră pentru a produce materia psihică necesară În același scop. — Dacă-mi dați voie, interveni primul expert, limbajul științific conceptualizat nu poate fi Înțeles de toată lumea. Dar eu am să vă explic mai pe Înțeles cum
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dezvolte variante bogate În speculații, spre deliciul și spaima cititorilor. Toate bănuielile se Îndreptau În direcția bolnavului care părăsise clinica de psihiatrie În după amiaza aceleiași zile și nu mai fusese găsit. De altfel, alături de fotografia victimei, era publicat portretul robot al prezumtivului asasin care, nu mai e nevoie să o spunem, semăna izbitor de bine cu Pablo, atîta doar că, dintr-un motiv de neînțeles, avea părul roșcat. Articolul din The Baakho Monitor aducea ca element nou presupunerea că asasinul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Roja nu-l aude, o ține tot pe-a lui, a început să picure, se gîndește, nu mai e mult, sînt în dreptul Turnului cu Ceas, dedesubt este magazinul Tehnometal, scule, accesorii, unelte cu care poți să faci o revoluție adevărată, roboți de bucătărie, prăjitoare de pîine, uscătoare de păr, rîșnițe de cafea. Vreau să-ți atrag atenția că nu mai e mult, spune Roja. E bine să ții seama de sfaturile celor cu mai multă experiență, dar numai pînă la un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
As de treflă, zîmbește Roja, nu-i rău. — Ați început în stil de mare profesionist, ia să-l vedem acuma pe el, dacă ne dă emoții. — Opt roșu, ești sub noi nenicule, se adresează Roja dealerului care are mișcările unui robot programat să facă aceleași operațiuni, sper s-o ții tot așa pînă la capăt, se bucură frecîndu-și coatele de masă, fîțîindu-se pe scaunul rotativ. — Pun pariu că o să faceți 21 cu a doua carte, forțează Patru Ace nota, mă credeți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Întețește rapid. Stau jos hipnotizat de flăcările clipocitoare care dau singura lumină din cameră, pe lîngă o mică străfulgerare enervantă de pe bufetul de lîngă mine, care Îi conferă o nuanță scîrboasă roșiatică și lipsită de strălucire fotografiei lui Stacey. Pornesc robotul să-mi ascult mesajele. — Bruce, Bunty. Sună-mă te rog. Bip. — Bruce, Bunty. Îmi fac griji pentru tine dragă. Mi-au zis că ești bolnav. Te-am sunat, dar nu erai acasă. Sună-mă. Bip. SÎnt Chrissie. Mai sună-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
S-a masturbat moderat, s-a Îndrăgostit fără să se piardă cu firea, a plâns de foarte puține ori și atunci numai de ciudă, a mințit cu pricepere și cruzime, tot din histrionism, și-a privit părinții ca pe proprii roboți, ale căror chei de pornire și de manevrare erau În mâinile lui. Târziu, când nu mai avea nevoie de ei, i-a ignorat pur și simplu. Dar despre asta altădată. A intrat cu brio la Universitate, la Facultatea de Jurnalism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un bărbat? Spune-mi, Harpo! Spune-mi ceva! Orice! „Ah, știu că e-n viață“, așa zicea Maimuța, cu trăsăturile ei delicate boțite de durere. „Știu. Vreau să zic, adică, cine a mai pomenit un mort căruia să-i funcționeze robotul telefonic.“ Și uite-așa, ba se apucă Maimuța de terapie (dacă de asta o fi vorba), ba se lasă - se apucă ori de câte ori îi zdrobește inima vreun nou căcănar, se lasă ori de câte ori la orizont apare următorul cavaler probabil. Eu eram, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Hunter un mesaj lung, plin de căldură, ca Între doi porumbei Îndrăgostiți, În care Îi trimiteam și mulți pupici Înflăcărați. Apoi l-am sunat pe Hunter pe telefonul mobil. A sunat de câteva ori, iar după trei apeluri a intrat robotul și am auzit: „Vă rugăm Încercați mai târziu“. Am sunat Înapoi de câteva ori, dar, În mod evident, telefonul nu mergea. Poate că francezii făcuseră cumva ca telefoanele celulare din State să nu funcționeze acolo, așa cum au făcut cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
apucă mâna cu mâna ei pătată și zice: — Cred că ar fi mai bine să pleci de-aici. Îți mai aduci aminte unde ne-am întâlnit prima oară? Ne întâlnim acolo la noapte, îmi șoptește. În apartamentul meu, caseta de la robotul telefonic s-a terminat. În cutia poștală, facturile sunt atât de îndesate, încât le scot de-acolo cu un cuțitaș. Pe masa de bucătărie e un mall, construit pe jumătate. Se vede clar ce este chiar și fără poza de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]