649 matches
-
Sultana constată că Demirgian nu cunoștea denumirea, stilul și valoarea mobilelor vechi, din care se ofereau tot mai multe de la casele scăpătate. - Uite ce ne-a trimis madam Valsamaky-Farfara de la o familie, zise Demirgian arătând un specimen. Niște scaune de rogojină. Ce să facem cu ele? . - Ăsta e fauteuil de paille Louis Quinze, în lemn de nuc. Splendid! Cu o tapiserie de pekin deasupra lui, dacă reparăm împletitura, scoatem un mobilier superb. Și ce mai are? . - Douăsprezece scaune de astea și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
codificate. Gheruțe tari o țineau bine ancorată de cartea ei, de universul în care se născuse, puteai să sufli oricât de tare, că n-o puteai azvârli afară. Doar se oprea o clipă ca să facă față uraganului, lipea pântecul de rogojina grosolană a paginii, iar apoi pornea mai departe, cu pași egali și mulțumiți. Nimeni n-o putea scoate din patria ei, în care se pomenise și-n care avea să moară, prefăcîndu-se-ntr-o cojiță uscată la rădăcina unei pagini. Rodea, poate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
trompeta, ca saxofonul, ca măturicile de la tobe, bătea cu palmele lui caraghios de albe-n burlane..., încît fata nici nu știuse când ajunseseră la Cedric acasă, într-o odaie din piața Lahovari. Dar ce odaie! Pe pereți, un fel de rogojini pe care erau presărate măști "ca ale noastre, de la capră, dar mai slute, diavoli adevărați de-ai negrilor lui", iar într-un colț un idol stacojiu "cu aia atîrnîndu-i până la genunchi". Într-o vitrină cu nenumărate cești de cafea și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de nedesăvârșite, pentru ca disperarea lor fără margini, de osândiți prinși în blocul de gheață, să le rămână întreagă. Noi înșine, însă, plîngîndu-i pe ei, cei care, în crusta lor de azotat de argint sau încifrați în litere risipite pe-o rogojină de stuf, sau pictați pe-o frumoasă urnă greacă, sânt jupuiți de adîn-cime și timp, sîntem la rândul nostru atinși de-o agnozie ciudată. Ce straniu li se va fi părând celor întregi cu adevărat că noi percepem întotdeauna doar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pus medicamentele?! ― Ești de-a dreptul naiv! De pe o orbită joasă, am trimis câteva proiectile cu medicamente în izvor. A fost extrem de simplu. ― Prin acoperiș?! strigă Isidor oripilat. ― Da. Proiectilele erau însă foarte subțiri; nici nu se văd găuri în rogojinile alea pe care ei le cred acoperiș. ― Dar dacă, deviate de acoperiș, seringile astea ar fi căzut alături? Ar fi văzut și... Isidor se opri cu mintea încețoșată de nenorocirile pe care le-ar fi adus contactul clonelor cu asemenea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
înainte de a vorbi. Nu... sete! Mi-e foarte sete. Femeia, care îngenunchease lângă el, puse pe jos un vas mic de pământ. — Așteaptă, îi spuse. Trebuie să încerci să te ridici puțin. întinse o mână spre o grămadă de blănuri, rogojini și țesături de lână din satele său și luă o manta din blană de oaie, pe care o împături repede, făcând-o sul. — Acum ajută-mă, porunci ea, trecându-i o mână prin spate și trăgându-l către sine. Sebastianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai departe. Bălțile din regiunea aceasta, deși puțin întinse, totuși au destule suprafețe acoperite cu papură și stuf, din care oamenii satelor vecine își îndestulează cea mai mare parte a nevoilor de construcție (acoperișuri de case și șoproane, garduri, perdele, rogojini, coșuri, etc.ă și combustibil. Din peștele prins în apa Prutului ori în bălți și prutețe, oamenii din Drânceni, Leușeni, Râșești, Cioara, Pogănești și Stănilești își completează mari părți din regimul lor alimentar. În epoca marilor revărsări, când crapii și
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
aici cu mult timp în urmă. Nici un curent de aer nu a reușit până acum să risipească mirosul acesta persistent, greu, gros. Miros de transpirație, de boli vechi, de respirație, miros de picioare, de urină, de unt rânced, miros de rogojini putrezite, de omletă arsă, de ceapă prăjită, de infuzie, caș, caca de copil, mirosuri pe care le degajă camera unui băiat ajuns la pubertate; duhori venite din stradă; mirosuri moarte sau în agonie, dar încă vii, păstrându-și fiecare individualitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
jos, ochii stinși, urmează cu o privire nostalgică mâna omului, o știe. El știe că măcelarul găsește o adevărată plăcere în exercitarea meseriei sale. Puțin mai încolo, retras sub o boltă, stă un bătrân bizar; în fața lui se întinde o rogojină imensă pe care a așezat un cosor, două potcoave de cal, câteva perle colorate, un cuțit, o capcană pentru șoareci, cleștișori ruginiți, o lingură pentru trusa de scris, un pieptene știrb, o lopată și un vas emailat, acoperit cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pe nimeni cumpărând ceva de la el. Sunt convins că am mai vazut fața acestui om în majoritatea coșmarurilor mele. Ce gânduri imbecile, ca iarba rea, pot să încolțească sub craniul ovoid, ras, sub turbanul care-l acoperă, dincolo de fruntea îngustă? Rogojina întinsă în fața bătrânului; vechiturile sale par să aibă o legătură secretă cu viața sa. M-am hotărât, de mai multe ori, să merg să-i vorbesc, să cumpăr ceva de la el, dar n-am îndrăznit niciodată. După doica mea, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
un du- te-vino necurmat. Urcate greoi pe funie, tomberoanele recad vertiginos ; sărit ca din pușcă dintr-o deschizătură de zid, un braț apare iute, smulge tomberonul plin și-l împinge gol înapoi. Pe platforma crudă de beton se întind rogojini. Numai după ce s-a turnat planșeul a apărut, în salopete albastre și flanele roșii, un furnicar de oameni. Un bărbat smolit, cu cotleți argintii sub chelia în jurul căreia se zburlește părul, dă autoritar din mână. Dialogurile se precipită temperamental. - Bă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
albă, alături de multe alte persoane din diferite colțuri ale lumii, te copleșește. Tot în aceeași sală, celor nevoiași și nu numai, sosiți din alte zone ale Asiei, li se oferă hrană și găzduire peste noapte. Erau acolo, întinși pe niște rogojini colorate, câteva indience cu copii, doi bărbați indonezieni, niște tineri din Borneo și câțiva albi, probabil europeni. Noi am fost întrebați de un credincios sikh doar din ce țară suntem și dacă avem nevoie de sprijinul lor. Nu i-a
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
să tragi un pui de somn. Pe urmă ne-om întinde la... cislă. I-am urmat sfatul întocmai. Pe bătrân l-am lăsat robotind în grădină ca de obicei. Când m-am trezit l-am găsit, însă, întins pe o rogojină, iar o veveriță... dădea iama... prin barba lui... În cele din urmă m-a văzut și cu un zâmbet larg, mi-a arătat giubușlucurile veveriței... Uite ce este în stare o vietate ca asta! Parcă îți vine să mai trăiești
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
o bună zi, gata, că nu suntem nici unul eterni, și rămâi dumneata moștenitoare unică! Așa, ce-ai făcut? Te-ai certat cu moș Costache, l-ai ambiționat, și omul se răzbună. S-au mai văzut zgârciți care mor pe o rogojină și lasă averea pe la aziluri, la stat! Aglae îngălbeni deodată. - Da, da, la stat! o sperie Stănică - Trebuie să fie nebun! - Asta e singura nebunie pentru care statul nu-l vâră labalamuc. Argumentația lui Stănică impresionă mult pe membrii acestui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cai din Calea Rahovei, care mergea pe Calea Moșilor. Se dădu jos la Bariera Moșilor și se îndreptă spre Șoseaua Mihai Bravul, spre strada Fundătura Vaselor. Trecu printre butoaie noi și alte ustensile de dogărie, scoase în fața prăvăliilor, printre mormane de rogojini, pe dinaintea prăvăliilor cu lână și plăpumi, și intră în Fundătură, ocolind prin strada Vaselor și strada Mașinii, ca să se gândească mai bine ce felicitare să-i facă bătrânei. Atunci și-aduse aminte că nu i-a adus nimic. Se căută
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mărginaș, abia așteptau să poată da o fugă pînă acolo. Era nevoie să treacă pe acolo, pentru ca femeile să se poată duce după târguieli. Și adevărul e că totdeauna trebuia să stea cineva acolo, pe terenul cumpărat, În coliba de rogojini și tablă, dacă o părăseai o clipă riscai să intre cineva și să se instaleze Înăuntru. Erau permanent cu gîndul la casa lor și nu le mai rămînea timp să stea de vorbă cu Julius decît În mica lui sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Fortunato“, hotărî Aldaya, care nu apucase a Învăța numele pălărierului. În felul acesta, descoperiră că don Ricardo Aldaya era sătul pînă peste cap de oameni care se temeau de el, Îl adulau și i se Întindeau la picioare ca niște rogojini. Îi disprețuia pe pupincuriști, pe fricoși și pe oricine demonstra orice fel de slăbiciune, fizică, mintală ori morală. CÎnd dădu peste un băiat sărman, un simplu ucenic, care avea obrazul și șarmul de a-l lua peste picior, Aldaya hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se asigure studii sistematice. Familia Rogojin o cunoașteți? întrebă repede oacheșul. — Nu, n-o cunosc deloc. Știți, în Rusia nu cunosc decât foarte puțini oameni. Dumneavoastră sunteți Rogojin? Da, eu, Rogojin, Parfion. — Parfion? Nu cumva veți fi fiind dintre acei Rogojini... începu funcționarul, dându-și și mai multă importanță. — Da, dintre aceia, chiar dintre aceia, îl întrerupse repede, cu nerăbdare nepoliticoasă, negriciosul, care, de altfel, până atunci nu i se adresase niciodată funcționarului coșuros, ci, de la bun început, discutase numai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
față de ea. Roșesc numai când îmi amintesc. Acum uite că și-a făcut apariția, iar eu tocmai speram că a dispărut cu totul. Pe unde umblă acest Rogojin, ia spuneți-mi, vă rog? Credeam că dumneaei e de mult doamna Rogojina. Într-un cuvânt, omul era în mare derută. Aproape toată ora cât dură drumul vorbi singur, punea întrebări, tot el răspundea la ele, îi strângea interlocutorului mâna și îl convinse măcar de ceva: nici nu se gândea să-l suspecteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
urmă ieși din hotel, nefiind deloc în apele lui; capul i se învârtea, dar unde să se ducă, totuși? Luă o birjă și porni spre Rogojin. Acesta nu se întorsese; sună, dar ușa nu se deschise; sună la ușa bătrânei Rogojina; cineva îi deschise și-i spuse că Parfion Semionovici nu este acasă și, poate, va lipsi trei zile. Prințul se simțea scos din sărite, văzând cu ce bizară curiozitate era privit. De data aceasta nu mai reuși să-l găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în Siberia. Ascultă sentința posomorât, tăcut și “îngândurat“. Toată imensa lui avere, fără o mică parte, relativ neînsemnată, pe care o cheltuise în chefurile de la început, îi reveni fratelui său, Semion Semionovici, spre marea satisfacție a celui din urmă. Bătrâna Rogojina mai trăiește încă și uneori pare a-și aminti de fiul ei iubit, Parfion, dar vag; Dumnezeu i-a cruțat mintea și inima de conștiința grozăviei care se abătuse asupra tristei ei case. Lebedev, Keller, Ganea, Ptițân și multe alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu găini Leghorn. Între etaje se circulă cu ascensor de mână, prin ajutorul unui scripete. Păsările stau tot timpul închise, ca la oraș, din lipsă de spațiu. Sunt extrem de curate. Într-o încăpere circulară din scânduri, căptușită pe dinafară cu rogojini, înăuntru cu o sobă, se cresc pui scoși la incubator, pentru regenerarea stocului de producție. Warren îmi dă o serie de scrisori de recomandație pentru diverși specialiști, până in California. Îmi dă prețioase sfaturi pentru itinerariul ce se întinde pe
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
făcut cu precizie soldățească, masa de scris nu are pe ea nicio foaie rătăcită, iar dulapurile cu uneltele sale de lucru mai puțin obișnuite, sunt încuiate și zăvorâte. Nici o imagine sculptată nu întinează puritatea pereților albi, nici un covor frivol sau rogojină nu pângărește podeaua onestă. Vanitatea personală este închisă într-un cufăr metalic de haine, de unde, de două ori pe lună, acestea sunt scoase afară și întinse pe spațiul restrâns, ocupat de obicei de oglinda de bărbierit, care stă cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pune sute de întrebări despre Bombay. În timp ce doamnele își ocupă camerele, le așteaptă la o masă cu o umbrelă mare, privind gardul de fier forjat, ridicat amenințător de jur împrejur. Locul arată ca o curte de închisoare. Hamalii dorm pe rogojini în fața ușilor stăpânilor sau se adună în grupuri să flecărească. Se întreabă dacă nu va fi recunoscut de vreunul dintre bărbații care se sprijină de gard. Nu este exclus. Multă lume îl cunoaște pe Pretty Bobby. Începe să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
metalice sunătoare, quipos, bismar, zaruri din os, cărți din frunze de palmier, cercei, canoe, un steag de război Beninez, un scaun Ashanti, un caduceu, un penis, sticle înfundate, pene smulse, ceainice, o cădelniță, bobine de dantelă, bețigașe chinezești, linguri, ventilatoare, rogojini, măști, mandoline, topoare, țitere, kilimuri azere, gabbere persane, cuti turkmene, samovare din Daghsetan, ibrice anatoliene, căciulii de astrahan, o cruce georgiană, un Lao Buddha, un lingam (falus) un rozariu, un degetar, inele, mingii de musketă și cizme de zăpadă, bețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]