521,664 matches
-
1996-2000. Cronicarul, care a citit și el presa vremii își amintește că Emil Constantinescu n-a avut o presă bună, dar că unii analiști l-au susținut, pînă la un punct. Cronicarul nu ia în discuție prostiile pe care CRONICA ROMÂNĂ le pune pe prima pagină despre memorialistica fostului președinte. De-a dreptul devastator este editorialul semnat de Cristian Tudor Popescu în ADEVĂRUL. Lăsînd deoparte cîteva amintiri strict personale și unele epitete scandaloase, CTPopescu analizează strîns efectele faimosului abandon de la candidatura
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14707_a_16032]
-
demult stabiliment de aburi strigând cineva "să iasă prostul din baie", careva scoase capul din apă, replicând: "da' ce, eu n-am plătit?" Cam la fel a fost reacția când, la un post de televiziune cu multă audiență, bărbatul politic român cu cea mai sclipitoare dantură din Sud-Estul Europei și-a manifestat intenția de a-i expulza din țară pe toți proștii. De a doua zi chiar postului de televiziune în chestiune i s-a suspendat licența. Adevărul cere să nu
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
în mii de bucățele - pierdere ireparabilă pentru obște. Precum în tragedia patronului Faust, două suflete se zbat în pieptul d-lui C.V.T., până la a-i smulge nasturii cămășii. Toată suflarea a fost de acord cu această explicație, inclusiv Justiția (asta, română!), încât erou al unei stive de procese, ce ar umple un TIR, dl C.V.T. nu a scos, din câte știm, până acum din buzunar, alte sume, afară de cele datorate avocaților - cei ce culeg astăzi frișca. Totuși, postul OTV a ieșit
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
față al revistei). Ceea ce m-a frapat de la început în aceste romane despre sat este că nu seamănă deloc cu acelea ale lui Marin Preda. Teleormanul natal, comun lui Preda și Stancu, a putut da, iată, perspective incompatibile asupra țăranului român și a universului său moral. Ca și satul lui Rebreanu, acela din Moromeții este încă unul cu o involuție inteligibilă, chiar dacă tragică, locuit de oameni care păstrează o brumă de rațiune și demnitate. Țăranii lui Stancu urăsc pămîntul și culeg
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
onoruri și, lucru incredibil pentru România, i se pune la dispoziție o veritabilă instituție: Fundația pentru Cultură și Studii Românești. Mai mult, această fundație (printre ai cărei fondatori se numără prefectul din epocă al Iașului!) este finanțată de Fundația Culturală Română! Ca și cum n-ar fi fost destul, echipa d-lui Treptow primește deîndată un sediu. Și asta într-un moment în care instituțiile culturale din România sunt, practic, vânate de autorități, scoase din tradiționalele lor locuri de activitate (pot da exemple
Treptele lui Treptow by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14709_a_16034]
-
propriu-zis al cărții, ci doar editorul ei. Volumul cu pricina a apărut la editura Boulder, Colorado, o mică întreprindere specializată, între altele, în studii est-europene. Cunosc destule titluri ale acestei edituri, pentru că acolo au publicat și o serie de autori români, de unde deduc existența unui anumit "vad" creat cu mai mulți ani în urmă. Fără a micșora meritele autorilor și ale cărților (mai ales ale celor pe care nu le-am citit!), mă amuză obstinația lor de a insista că respectivele
Treptele lui Treptow by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14709_a_16034]
-
dl. Treptow și "patrioticele" servicii de informații din România. E vorba de "Procesul" lui Corneliu Zelea-Codreanu (vă rog să remarcați folosirea ghilimelelor!) Nu e cazul să insist aici asupra înaltului prestigiu de care se bucură în rândul ofițerilor de informații români figurile lui Zelea-Codreanu și Antonescu (s-au scris studii serioase pe această temă - vezi, de pildă, abordările lui Dan Pavel). Cu adevărat relevant e că dintre toți istoricii din Iași, dl. Treptow și l-a luat drept coautor pe Gheorghe
Treptele lui Treptow by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14709_a_16034]
-
al republicii. Oricâtă putere reală deține Adrian Năstase, ea nu valorează nimic pe lângă puterea simbolică manipulată de Ion Iliescu. încercarea jalnică a premierul de a da o lovitură de imagine prin "retrogradarea" lui Iliescu pe locul al patrulea în preferințele românilor nu e un semn de inteligență politică, ci de disperare. E regretabil că acest lucru s-a produs cu complicitatea IMAS, un institut de sondaje care se bucura de oarecare respectabilitate. Ața albă e prea vizibilă pentru a înșela pe
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
să aparțină P.S.D.-ului. El ar putea fi foarte bine un independent... dependent de Iliescu! Actualul președinte are și un alt as în mânecă: modificarea, prin mișcări abile, a Constituției. Printr-o campanie-trăznet, Ion Iliescu i-ar putea convinge pe români că soluția viitorului e monarhia (după ce, în prealabil, ar convinge membrii Casei Regale că Ion Iliescu ar fi șeful ideal al unui guvern cu puteri nelimitate). Să nu-mi spuneți că e absurd, pentru că de doisprezece ani încoace în România
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
și cele mai înalte distincții: "Booker Prize" și "Booker of Booker" pentru romanele Grimus și Midnight's Children (Copiii din Miez de Noapte, tradus și la noi), "Prix du Meilleur Livre Etranger" pentru romanul Shame (Rușinea, tradus și în limba română), "Writers'Guild Award" pentru Haronn and the Sea of Stories, "EU's Aristeion Prize for Literature", pentru The Moor's Last Sigh. în 1989, Rushdie a primit în Germania distincția de "Autorul Anului", iar în 1999, guvernul francez i-a
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
sunt românii priviți în Occident. Toate personajele sunt pitorești și reprezentative ( în ceea ce privește modul în care a fost înțeleasă și aplicată democrația la noi). Vreischte, care are mereu ceva de împărțit cu polițiștii englezi (probabil în amintirea relațiilor afectuoase cu milițienii români) și cu balamucul, vorbește anapoda, se isterizează, creează din proprie inițiativă situații absurde (absurde în acest context dar reale pe vremea comunismului mioritic, cum ar fi interogatoriile de la miliție). Autorul-personaj, sau autorul implicat, cum l-ar numi W.C. Booth, uită
Satir dansând by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14717_a_16042]
-
frecventă a concubinului. Și în cele din urmă fiul lor, Ion-Ronaldo, face parte din generația acelora care nu omit nici un film picant interzis lor de către lege și în mod normal de către părinți. Blocul X7, care îi concentrează pe membrii Coloniei (români emigrați cu purcel cu tot), constituie imaginea mărită a adevăratului balamuc și în același timp trimite cu gândul la cum se ajută între ei românii stabiliți în străinătate. Constatând că nici în Londra viața nu era așa cum am visat-o
Satir dansând by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14717_a_16042]
-
de care nu aparțin de drept. în urmă cu un deceniu, am fost rugată să fac ore de conversație în românește cu un elvețian ce venise cu afaceri în țara noastră și dorea să-și perfecționeze cunoștințele din familie (bunici români). Era un domn foarte îngrijit și politicos, care părea împăiat. Motanul l-a mirosit cu interes și a scos un uau de zile mari. A trebuit îndepărtat de urgență fiindcă elvețianul nu se mai oprea din strănutat: era alergic la
Placul by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14727_a_16052]
-
recunoaștere dar și de moșire a ideilor, apelează la maieutica socratică pentru că poartă o discuție strânsă cu și fără intermediar, o discuție dublă, cu un critic și cu o capodoperă. Au loc reconfigurări și reconfirmări, benefice sau nu pentru literatura română, inevitabile și necesare. Profesor la Facultatea de Litere a Universității de Nord din Baia Mare, doctor în filologie din 1996, colaborator la Tribuna, România literară, Contemporanul cât și la publicații literare din afară, Gh. Glodeanu a scris destul de mult despre proza
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
alții sunt resuscitați în memoria cititorului extradiegetic, cum îl numește M. V. Buciu. Nicăieri nu lipsește o bibliografie selectivă satisfăcătoare. Revenind la Marian Victor Buciu, conferențiarul doctor de la Facultatea de Litere a Universității din Craiova unde predă cursuri de istoria literaturii române interbelice și postbelice concepe monografia despre romanul Animale bolnave al lui Nicolae Breban folosindu-se de un instrumentar critic creat de el însuși, onto-retorica, de reorientare post-structuralistă și post-deconstrucționistă. Această onto-retorică presupune o dialectică interpretativă, nuanțată până la detaliul și relația
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
avut un contact direct cu elita intelectuală a comunității românești din capitala Franței. Prin publicarea amplului său dialog cu Theodor Cazaban, Cristian Bădiliță face un veritabil act de cultură. El recuperează, pe de o parte, o personalitate importantă a culturii române din diaspora și, pe de altă parte, pune într-o altă lumină (corectă?) o serie de fapte controversate din istoria secolului XX. Theodor Cazaban este un om care știe multe, iar cîteva dintre informațiile pe care le deține sînt în
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
ieșit din comun. Cartea reușește să fie, simultan, un tratat de istorie, politologie, filozofie, literatură, dar și o minunată carte de evocare a unor locuri și oameni de demult. Fălticenii copilăriei, angajarea în slujba mișcării legionare, cochetăria cu marxismul, diaspora română din Franța, marile dezbateri de idei din societatea franceză postbelică, Eminescu, relația cu Dumnezeu, barbaria "omului de la Slobozia" (cel care i-a scris lui Corneliu Coposu: "Domnule Coposu, dacă ați venit în țară după ani de trai fericit (culmea cinismului
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
Rodica Zafiu O descriere lexical-stilistică și sociolingvistică a limbii române ar trebui să cuprindă și un capitol despre cuvintele și expresiile care sînt simțite de vorbitori ca aparținînd limbajului infantil (baby talk): folosite de copii, de maturi pentru a le vorbi copiilor, sau - tot de maturi - în diverse scopuri stilistice
"Ata ete" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14723_a_16048]
-
forma papă); formula infantilă e totuși curentă, atestată de mai multe ori, chiar și în numele unui restaurant, ori într-un interviu publicat în presă: "gastronomia (...) se naște în timp prin alți termeni, prin termenul de "papa bun" de la mămica" (Cronica Română, nr. 2444, 28.01.2001). Tipice limbajului infantil contemporan sînt substantivele nene și tanti folosite ca termeni nu doar de adresare, ci și de desemnare a unui bărbat, respectiv a unei femei necunoscute. Uzul e ușor de verificat în texte
"Ata ete" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14723_a_16048]
-
semidocții, parveniții cu pretenții, în felul unui primar proletcultist care, la o expoziție, mobilizase astfel asistența: Aia-i artă, tovarăși, când faci un măr, să-ți vie să muști din el!... Recomandare neghioabă, canibalică. O dată, pe vremuri, un mare pictor român trecea cu un prieten prin Grădina Icoanei unde văzuse un amator lucrând ceva înaintea unui șevalet. Aplecându-se să vadă ce, pictorul îi spusese amicului pe franțuzește: Il a le don funeste de la ressemblance, - că are darul funest al resemnării
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
a se diferenția de generalitățile doctrinei la care a aderat ca și de modelele stricte ale personalităților ce-au constelat-o. Fenomen inevitabil. Nemulțumindu-se a fi un simplu conspect al avangardismului sans frontières, un depozitar al clișeelor sale, poetul român a dezvoltat o meditație susținută a producției poetice practicate, fapt ce răspunde autoreflexivității textului literar modern, interesat nu numai de modul productiv intrinsec, ci și de confruntarea cu "planul primar", existențial, apt a-i comensura autenticitatea: "Poeticul și poieticul, remarcă
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
au reintrat în franceză și în alte limbi romanice. în franceză sensul "comoditate" (preluat din engleză) a devenit cel dominant, în vreme ce în italiană e marginal, mulți preferînd pentru această semnificație chiar împrumutul englezesc, clar specializat (conforto "consolare" / comfort "comoditate"). în română cuvîntul a intrat cu siguranță din franceză, dovadă tocmai sensul său unic, definit în DEX ca "totalitatea condițiilor materiale care asigură o existență civilizată, plăcută, comodă și igienică". Influența actuală a englezei nu pare să producă și modificări semantice: înregistrările
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
zburător). în unele limbi, evoluții fonetice vechi au fost acceptate de normele limbii culte (engl. comfort); în limbi diferite se pot manifesta opțiuni diverse în respectarea tendințelor pronunției sau ale etimologiei: cuvîntului italienesc enfasi îi corespund în franceză emphase, în română emfază (aceeași diferență o prezintă it. sinfonia / fr. symphonie, rom. simfonie). în esență, e vorba de o situație în care, tocmai pentru că e mai puțin certă legătura dintre scriere și pronunțare, o normă convențională trebuie să existe și trebuie respectată
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
a persistat (și, ce e mai rău, a persistat mai ales printre scriitori) ideea că trebuie să-ți găsești și să țintești spre un loc clasificabil în istoriile literare. Obesesia ierarhiilor, a clasificărilor, l-a înnebunit mai mult pe scriitorul român, decît pe critic. Fiecare a avut grijă să-și găsească loc într-un cenaclu, într-o mișcare, direcție, generație etc. încă din timpul vieții. Una dintre cele mai anormale manifestări culturale pe care le-a produs sistemul opresiv comunist a
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
scrierii cu a din a, că aproape unică revendicare a promotorilor reformei ortografice. Viața, asa-zicind, ne obligă să revenim. Este important acum, pentru multe motive, si nu în ultimul rînd cel al unității naționale, să avem grijă de unitatea limbii române", a declarat, recent, într-o dezbatere a Comisiei de Cultură a Senatului pe care o conduce, dl Adrian Păunescu. În calitate, cum a precizat orgolios, de cetățean care a deschis în 1969 discuția despre reforma ortografica din 1953 prin care
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]