480 matches
-
sovietic dorește întrunirea la Moscova a unei comisii mixte. Delegația română condusă de generalul Constantin Sănătescu a avut instrucțiuni de a negocia linia de frontieră așa cum era trasată aceasta pe harta anexă ce însoțise ultimatumul din 26 iunie 1940. Discuțiile româno-sovietice s-au purtat în perioada 6 septembrie - 24 octombrie 1940 și s-au dovedit a fi foarte dificile, deoarece partea sovietică contesta granița româno-rusă existentă între 1877 și 1918 la gurile Dunării, pe talvegul brațului Chilia. Conducătorul delegației sovietice, generalul
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
externe din cele două țări (Nikolai P. Șutov, prim-secretar la Ambasada U.R.S.S. din București și Eduard Mezincescu, ministru plenipotențiar) au semnat chiar la fața locului, la bordul unei șalupe sovietice, un proces-verbal prin care s-a stabilit frontiera româno-sovietică pe canalul Musura, aflat la vest de Ostrovul Limba și de Brațul Chilia. Necunoascând aceste documente, păstrate mult timp secrete, căpitanul-comandor Constantin Copaciu (1910-1995), șeful Oficiului hidrografic și aerofotogrametric și membru al comisiei de delimitare a frontierelor, a căutat să
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
a nordului Bucovinei către URSS, pe motiv că ""slăbiciunea militară a U.R.S.S. a trecut în domeniul trecutului"". Confruntându-se cu amenințarea agresiunii militare și a ocupării sovietice, România a fost de acord să cedeze teritoriile cerute de URSS. Frontiera româno-sovietică a fost fixată în iunie 1940 de către o comisie sovieto-română constituită ca urmare a cedării de către România a Basarabiei și nordului Bucovinei către URSS în urma ultimatumului sovietic. Această frontieră separa regiunile istorice ale Moldovei occidentale și Moldovei orientale (cunoscută ca
Frontiera între Republica Moldova și România () [Corola-website/Science/319111_a_320440]
-
germane și sovietice, iar Franța fiind învinsă (cele două țări apusene garantaseră frontierele României prin acordul din 13 aprilie 1939) România, confruntată cu amenințarea agresiunii militare și a ocupării sovietice, a fost silită să cedeze teritoriile râvnite de URSS. Frontiera româno-sovietică a fost fixată în iunie 1940 de către o comisie sovieto-română constituită ca urmare a cedării. Frontiera dintre RSS Moldovenească și RSS Ucraineană, pe atunci administrativă în interiorul URSS, a fost delimitată în august 1940 de o comisie societică, în jurul zonelor unde
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
a delimita teritoriul controlat de rebelii separatiști transnistreni de cel al Republicii Moldova. Acest sector de frontieră are o lungime de 411 km și nu este păzit decât de autoritățile separatiste transnistrene, deoarece Republica Moldova consideră Transnistria un teritoriu moldovean autonom. Frontiera româno-sovietică a fost fixată în iunie 1940 de către o comisie sovieto-română constituită ca urmare a cedării de către România a Basarabiei și nordului Bucovinei către URSS în urma ultimatumului sovietic. Această frontieră separa regiunile istorice ale Moldovei occidentale și Moldovei orientale (cunoscută ca
Frontiera între Republica Moldova și regiunea transnistreană () [Corola-website/Science/319123_a_320452]
-
sovietic dorește întrunirea la Moscova a unei comisii mixte. Delegația română condusă de generalul Constantin Sănătescu a avut instrucțiuni de a negocia linia de frontieră așa cum era trasată aceasta pe harta anexă ce însoțise ultimatumul din 26 iunie 1940. Discuțiile româno-sovietice s-au purtat în perioada 6 septembrie - 24 octombrie 1940 și s-au dovedit a fi foarte dificile, deoarece partea sovietică contesta granița româno-rusă existentă între 1877 și 1918 la gurile Dunării, pe talvegul brațului Chilia. Conducătorul delegației sovietice, generalul
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
externe din cele două țări (Nikolai P. Șutov, prim-secretar la Ambasada U.R.S.S. din București și Eduard Mezincescu, ministru plenipotențiar) au semnat chiar la fața locului, la bordul unei șalupe sovietice, un proces-verbal prin care s-a stabilit frontiera româno-sovietică pe canalul Musura, aflat la vest de Ostrovul Limba și de Brațul Chilia. Aceste documente au fost păstrate mult timp secrete astfel că în martie 1949, căpitanul-comandor Copaciu, membru al comisiei de delimitare a frontierelor, a fost arestat pentru că nu
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
permis să se adăpostească pe ostrov, fiind refulați de către grănicerii sovietici. Situația nu a fost oficializată decât odată cu semnarea la București la 27 februarie 1961, a Tratatului încheiat între Guvernul Republicii Populare Romîne și Guvernul Uniunii Sovietice cu privire la regimul frontierei româno-sovietice, de colaborare și asistență mutuală. Documentele din anii 1948-1949 au fost ratificate la data de 20 iunie 1961 la propunerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (pe atunci președinte al Consiliului de Stat) doar de către Consiliul de Stat al Republicii Populare Romîne. Din
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
mixte pentru delimitarea frontierei. Delegația română condusă de generalul Constantin Sănătescu a avut instrucțiuni de a negocia linia de frontieră așa cum era aceasta trasată pe harta anexă ce însoțise ultimatumul din 26 iunie 1940, anume pe talvegul brațului Chilia. Discuțiile româno-sovietice s-au purtat în perioada 6 septembrie-24 octombrie 1940 și s-au dovedit a fi foarte dificile, deoarece partea sovietică contesta granița româno-rusă existentă între 1877 și 1918 la gurile Dunării, pe talvegul brațului Chilia. Șeful delegației sovietice, generalul Matvei
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
Petru Groza și ministrul de externe al URSS, Viaceslav Molotov, au semnat la Moscova "Protocolul referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat între România și URSS", care, cu toate că invoca Tratatul de pace de la Paris din 1947 (conform căruia frontiera româno-sovietică era fixată pe talvegul brațului Chilia), a permis, contrar prevederilor acestui Tratat, trecerea de partea sovietică a șapte insule românești (Coasta Dracului, Dalerul mare și mic, Maican, Limba și Șerpilor), linia frontierei trecând prin canalul și golful Musura spre Sulina
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
externe din cele două țări (Nikolai P. Șutov, prim-secretar la Ambasada U.R.S.S. din București și Eduard Mezincescu, ministru plenipotențiar) au semnat chiar la fața locului, la bordul unei șalupe sovietice, un proces-verbal prin care s-a stabilit frontiera româno-sovietică pe canalul și prin golful Musura. Aceste documente au fost păstrate mult timp secrete astfel că în martie 1949, căpitanul-comandor Constantin Copaciu, membru al comisiei de delimitare a frontierelor, a fost arestat pentru că nu recunoștea URSS-lui ostrovul Limba, Insula Șerpilor
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
sovietici chiar atunci când (fiind Lipoveni) li se adresau în lima rusă. Situația nu a fost oficializată decât odată cu semnarea la București la 27 februarie 1961, a Tratatului încheiat între Guvernul Republicii Populare Române și Guvernul Uniunii Sovietice cu privire la regimul frontierei româno-sovietice, de colaborare și asistență mutuală. Documentele din anii 1948-1949 au fost ratificate la data de 20 iunie 1961 la propunerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (pe atunci președinte al Consiliului de Stat) doar de către Consiliul de Stat al Republicii Populare Romîne. Din
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
bază informațională cercetările germane de la începutul celui de-al doilea război mondial. Astfel, în anul 1952, în paralel cu activitatea geologică, este demarată exploatarea minieră de uraniu în cariera de la Băită, județul Bihor. În anul 1954 se înființează Societatea Mixtă Româno-Sovietică ”Sov-Rom Cuarțit” ce avea în subordine exploatarea minieră a uraniului Băită precum și activitatea geologică de prospecțiune și explorare. În anul 1960, ca rezultat al activității de cercetare geologică, este conturat și pus în exploatare zăcământul uranifer Avram Iancu, județul Bihor
Radioactiv Mineral () [Corola-website/Science/321177_a_322506]
-
au născut doi fii gemeni, care au primit numele Ostap și Andrei, după numele personajelor din romanul Taras Bulba al scriitorului rus Nikolai Gogol. Fiul cel mai mic, Andrei, a murit însă la puțină vreme după naștere. După declanșarea războiului româno-sovietic (22 iunie 1941), nordul Bucovinei a fost eliberat de către armatele româno-germane. Armata Română a intrat în Berhomet la 5 iulie 1941. La scurtă vreme, autoritățile vremii au început să expulzeze peste graniță pe toți cetățenii Bucovinei proveniți din URSS. Hariton
Hariton Borodai () [Corola-website/Science/321696_a_323025]
-
Un ofițer de rezervă era însărcinat cu instrucția militară a voluntarilor. În urma retragerii germane, aceștia au fost urmăriți de NKVD, executați sau deportați în Siberia. Urmele existenței acestei prime faze a rezistenței se regăsesc până în luna octombrie 1944. După armistițiul româno-sovietic (11-12 septembrie 1944), forțele sovietice dispun de toată libertatea de a acționa pe teritoriul României, iar guvernul român își pierde orice autoritate asupra Bucovinei de Nord. De la sfârșitul anului 1944 și până la începutul anului 1945, în România au fost antrenate
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
au nascut doi fii gemeni, care au primit numele Ostap și Andrei, după numele personajelor din românul Taraș Bulba al scriitorului rus Nikolai Gogol. Fiul cel mai mic, Andrei, a murit însă la puțină vreme după naștere. După declanșarea războiului româno-sovietic (22 iunie 1941), nordul Bucovinei a fost eliberat de către armatele româno-germane. Armata Română a intrat în Berhomet la 5 iulie 1941. La scurtă vreme, autoritățile vremii au început să expulzeze peste graniță pe toți cetățenii Bucovinei proveniți din URSS. Hariton
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
(în , transliterat "Pesni moria") este un film muzical româno-sovietic din 1971, regizat de Francisc Munteanu. Rolurile principale sunt interpretate de Dan Spătaru, Natalia Fateeva, Ștefan Bănică, Ion Dichiseanu, Dumitru Chesa, Réka Nagy, Peter Paulhoffer și Emil Hossu. Filmul a fost foarte popular în Uniunea Sovietică la începutul anilor '70
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
în apă, dar este salvat. Geamantanul ajunge la Mihai. În timp ce tânărul se plimbă cu Nina pe esplanada de la Soci, geamantanul se deschide, iar spectatorii văd că în el nu are decât un carton cu inscripția SFÎRȘIT. "" a fost o coproducție româno-sovietică realizată de Studioul Cinematografic București din România și studioul Mosfilm din URSS. Scenariul a fost scris de Francisc Munteanu și Boris Laskin. Filmul a fost realizat pentru a omagia personalitatea cântărețului Dan Spătaru, care era atunci în mare vogă. Regizor
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
, ortografiat în unele surse și Maria și Mirabela în Tranzistoria, (în ) este un film româno-sovietic din 1989, regizat de Ion Popescu-Gopo, în care sunt combinate jocul viu al actorilor și desenele animate. Filmul a fost difuzat atât în limba română, cât și dublat în limba rusă. Acesta a fost ultimul film regizat de Ion Popescu-Gopo
Maria Mirabela în Tranzistoria () [Corola-website/Science/327347_a_328676]
-
-i alunge pe faraziți. Fetițele strâng ghemul de lână și se trezesc brusc în pătuțul lor cu ghemul în brațe. Oache, Scăpărici și Omide se transformă în desene animate și își regăsesc locul pe tabloul din dormitor. "" este o coproducție româno-sovietică realizată de "Casa de Filme 5" din cadrul Centrului de Producție Cinematografică București (România), în colaborare cu studiourile "Mosfilm" și "Soiuzmultfilm" (Moscova, URSS). Scenariul a fost scris de Valentin Ejov și de Ion Popescu-Gopo, filmul fiind regizat de Ion Popescu-Gopo. Regizorul
Maria Mirabela în Tranzistoria () [Corola-website/Science/327347_a_328676]
-
din primul film aveau opt ani în plus, deși cea care a interpretat-o pe Mirabela putea să joace întrucât avea numai 14 ani. Rolul Farazitinei este interpretată de balerina rusă Mara Pașici. Animația a fost realizată de un colectiv româno-sovietic format din Marina Voskanianț, Elvira Maslova, Galina Zebrova, Natalia Bogomolova, Marina Rogova și Dmitrii Kulikov, precum și de pictorii Nikolai Mitrohin și Irina Sobianina. Regizor de animație a fost Vladimir (Volodea) Pekar, scenograf a fost Tatiana Koliușeva, operator truka Kabul Radulov
Maria Mirabela în Tranzistoria () [Corola-website/Science/327347_a_328676]
-
în octombrie 1917”"; autor prolific de compoziții omagiale la adresa liderilor, partidului comunist și ideologiei comuniste, între care “Simfonia a III-a, Reconstrucția” (1949), oda “Cântec pentru Stalin” (1950), poemul simfonic “Prăbușirea Doftanei” (1950), piesele “Zorii secerătorilor”, “Cântec pentru marea prietenie” [româno-sovietică], cantata “Glasul lui Lenin” (1957) ș.a.
Alfred Mendelsohn () [Corola-website/Science/330841_a_332170]
-
(în limba rusă: "COBPOMПETPOЛЬ") a fost una dintre societățile mixte româno-sovietice de tip "SovRom" care a preluat în mare parte industria românească de petrol, înființat în 1945. a fost înființat pe 17 iulie 1945 pe fondul armistițiului dintre România și Uniunea Sovietică. Aportul sovietic s-a constituit din bunurile inamice confiscate
Sovrompetrol () [Corola-website/Science/329502_a_330831]
-
văzut în realizarea combinatului o oportunitate de a alimenta cu pelete propriul Combinat Siderurgic din Galați, și-a exprimat interesul de a participa și ea la investiția de la Krivoi Rog și a semnat, în decembrie 1986, o Convenție Bilaterală Interguvernamentală Româno-Sovietică. În iunie 1987 a fost emis Decretul nr. 156, fundamentat pe Decretul Consiliului de Stat nr. 242/1974, nepublicat în Monitorul Oficial, și pe Decretul nr. 138/1976, prin care se legifera participarea României la combinatul de la Dolînska. Pe 12
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
stabilizându-se la un nivel ierarhic inferior față de Suceava. Estompată ușor în perioada 1918-1944, apartenența la aria culturală central-europeană - pe fondul ocupației sovietice și regimului comunist a fost pusă sub semnul întrebării în perioada 1944-1989. Pentru relațiile intraregionale, „opacitatea” frontierei româno-sovietice a fost un factor negativ, condițiile net restrictive de trecere ale acesteiea din epoca comunistă fiind un factor de descurajare a legăturilor cu populația din Bucovina de Nord. "Moldova Occidentală" nu are în România un statut oficial. Există opinia că
Moldova Occidentală () [Corola-website/Science/334184_a_335513]