2,161 matches
-
protejeze de toate promisiunile mincinoase ale istoriei.” În direcția Premiului Nobel se pronunță și cei de la „Tidningen Kulturen”: „Un scriitor de care se va vorbi probabil din ce în ce mai mult în Suedia este românul Norman Manea. Prin volumul de memorii cu construcție romanescă Întoarcerea huliganului, șansele lui de a primi în următorii ani Premiul Nobel pentru Literatură din partea Majestății Sale Regele au crescut fără îndoială exponențial. În ansamblu, descrierea societății românești, cu absurditățile ei, precum și descrierea propriei ambivalențe se ridică la un nivel
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4791_a_6116]
-
strămoș al lui Beigbeder: una era ieșirea din realismul socialist dorită de criticii anilor 1960, alta, pledoaria criticilor francezi din secolul XXI în favoarea unei literaturi în care „redarea” (cine mai ține minte cuvântul?) realității să nu pună în pericol ficțiunea romanescă. Beigbeder are însă dreptate să afirme că, în fond, romancierul nu-și propune nici să scrie despre realitatea zilelor lui, nici să inventeze o realitate de neunde. Își propune, pur și simplu, să scrie un roman. Despre ce? Asta îl
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4699_a_6024]
-
în toate situațiile și de care acesta, evident, se va îndrăgosti). Expert în a reda introspecția personajelor simultan cu evoluția captivantă a acestora, Birkegaard își structurează romanul în 43 de capitole scurte ce nu exclud feluritele ambianțe oferind o tramă romanescă exemplar dozată și ritmată, între specia psy, thriller și cea fantastică (agrementată cu scene onirice sau horror), pe fundalul unei narațiuni realiste, cu o amplă panoramă de locații (capitala daneză, Olanda, noua bibliotecă din Alexandria etc.), interioare și exterioare, în
O realitate paralelă: lectores și receptori by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4719_a_6044]
-
Insolitul, parcă mai temperat acum, de aici vine, fiindcă tehnica narativă este simplă: secvențele, montate ca într-un film care eludează, uneori, mici intervale temporale, variază doar perspectivele, nu și vocea supracategorială a povestirii. Prin două personaje itinerante ale ciclului romanesc, ofițerul de Securitate Neculai Crăciun și activistul de rang înalt Todor Grancea, se revelează modul în care funcționează sistemul comunist, focalizat acum la începutul anilor ’80. Acesta poate fi sintetizat în câteva principii de real-politik dictatorial: „Câinele care latră nu
Dragoste în vremea holerei roșii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4963_a_6288]
-
Președintele executiv al UNPR, Gabriel Oprea, a explicat în cadrul Conferinței UNPR București ce simbolizează semnul Uniunii pe care o conduce: „semnul partidului nostru este vulturul romanesc. Vulturul românesc este sus pe cer, ocrotește românii, este puternic si crede în Dumnezeu.” În cadrul evenimentului organizat la Teatrul Național București, liderii Uniunii Naționale pentru Progresul României au sfătuit Guvernul să negocieze cu sindicatele. „Am învățat de la Marian Sârbu cu
Oprea: Vulturul crede în Dumnezeu; UNPR vrea să fie cureaua de transmisie dintre Guvern şi sindicate () [Corola-journal/Journalistic/49665_a_50990]
-
deșertăciuni culturale ale lumii de peste Prut. Igor Isac e un înzestrat portretist, căci personajele ți se întipăresc în memorie prin pitorescul lor strident și prin idealurile lor derizorii, la fel cum episoadele erotice prin care trece autorul au o tentă romanescă cu accente macabre: la moartea tatălui face dragoste cu soția chiar în camera în care, pe năsălie, cadavrul aștepta zorii spre a fi îngropat, iar altădată se urcă pe un bloc ca un păianjen, intră pe fereastră în camera iubitei
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
economia romanului, o existență de sine stătătoare. Ea nu există, sub lupa lui Bologa, decât în compania unui alt pretendent, de preferință ofițer ungur, într-o relație triangulară de tipul celei descrise de René Girard în Minciună romantică și adevăr romanesc: „Curând după logodnă, sosi în Parva un locotenent de vânători imperiali, foarte țanțoș și încrezut, feciorul judecătorului ungur. Apostol îl privi cu dispreț, zicând că e gol și sec, pe când Marta îl găsi interesant și drăguț...” La ani-lumină de iubirea-pasiune
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
spânzuraților, care-i permite lui Rebreanu să transforme odiseea în călătorie inițiatică. Odată depășit pragul psihologic simbolizat de sârma ghimpată a tranșeelor inamice, alchimia devine posibilă. La capătul drumului, dincolo de bine și de rău, minciuna romantică se preschimbă în adevăr romanesc: „Pe cer, chiar în vârful măgurii ale cărei poale se scăldau aici în apele râului, se ivi luceafărul alb, rece ca un ochi din altă lume. Bologa, parc-ar fi regăsit o comoară uitată, sorbi cu lăcomie lumina cerească.”
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
despre localitatea Tamoga, pierdută undeva pe coasta de nord-vest a Spaniei, locul în care Julián Ríos și-a petrecut copilăria. Cele nouă povestiri, deși pot fi citite independent, pot fi considerate - cum spune autorul - ca „făcând parte dintr-un ansamblu romanesc despre o comunitate și un spțiu imaginare, cu personaje ce se relevau și se revelau treptat, pe parcursul vieții lor chinuite, legate unele de altele într-o măsură mai mare sau mai mică”. Tamoga este un spațiu monoton, dar și un
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
om citat de Nature este Paul Dragoș Aligică, Senior Research Fellow, George Mason University - Mercatus Center. El este cunoscut în publicistica românească după ce a elaborat o lucrare împreună cu liderul PDL, Valeriu Stoica. El este coautor în lucrarea "Reconstrucția dreptei: dreapta romanesca între experimental occidental și proiectul național", coautorat împreună cu Valeriu Stoica, editura Humanitas, București, 2009". A doua sursa citată de Nature, Marius Andruh este chimist, ales membru corespondent și apoi membru titular (2009) al Academiei Române. Este Președintele Secției de Stiinte Chimice
Cine sunt acuzatorii lui Ponta în scandalul plagiatului () [Corola-journal/Journalistic/44225_a_45550]
-
Așa se face că dicționarele și sintezele nu-l poziționează fericit într-o galerie confortabilă. Publicul larg, câștigat printr-un eventual prestigiu al disidenței, s-a orientat spre scriitori în vogă. Din excesul de discreție a rezultat, totuși, o tipologie romanescă pe care autorul mizează în continuare. În momentul de față, creația lui Virgil Duda poate fi sintetizată prin două etape distincte, întinse, fiecare, pe aproximativ 20 de ani. Pe de-o parte, cărțile apărute până în 1988 și, de cealaltă parte
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
cu Rebecca, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2012, 114 pag. O viață cuprinsă între nevoia ireductibilă de independență, înregimentarea în aparatul securistic al regimului comunist și înclinarea spre autocomentarea demnă, expurgată de clișeele bovarismului, iată „conținutul” unui jurnal en miettes care funcționează romanesc. Avem un protocol epic, acela al jurnalului lăsat de cea mai tânără dintre cele patru surori ale mamei autorului, unde mărturisirile - aspecte erotice, de rang intim, sau, mult mai consistent, implicații sociale și psihologice ale serviciului de spioană - dezvăluie un
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
încă prea puțin cunoscută. Și atunci, la ce bun să deplîngem presupusa opacitate a publicului, dacă nu-i oferim decît mici și călduțe aventuri interioare - umane, desigur, poate chiar doar/prea umane -, la care alte limbaje, cum ar fi cel romanesc sau cinematografic, îi pot da mult mai lesne acces? Și apoi, experiența poetică pretinde o anume intrare într-o stare sufletească sau spirituală pentru care oamenii de azi, grăbiți, stresați și prea puțin profunzi, nu au nici educația, nici timpul
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
Fiecare a ridicat-o și a încercat să deschidă cu sabia gândirii critice - da, chiar așa, ca romancier obligat să mânuiască arme de critic literar - drumul (nu chiar obscur ca al poeziei, însă, oricum, destul de împăienjenit) spre nex-ul creației romanești. Dan Stanca („Romanul între invenție și mărturisire”), în siajul lui Orhan Pamuk (din Romancierul naiv și sentimental), a accentuat necesitatea unui „centru secret” al edificiului epic. În viziunea sa, acesta ar consta într-un „nucleu liric”, adică într-o „pulsație
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
a ținut să precizeze că nerespectarea determinărilor nu produce neapărat o „ciulama inmanjabilă” (cum se exprimase Horia Gârbea, „maestru” într-ale bucătărelii, dacă nu știați!), teza aceasta fiind valabilă în romanul de tip realist, nu însă și în alte formule romanești, subsumabile corinticului. Neastâmpăratul Varujan Vosganian (liniștit doar în intervalul în care și-a citit textul despre „Personajele Cărții șoaptelor”) a găsit că o precondiție a romanului ar fi „să scrii despre întâmplări, teritorii ori obiceiuri mai puțin cunoscute, dar pe
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
Domniei Sale. În sala „Apor” a Universității „1 decembrie 1918”, a urmat runda a doua a comunicărilor despre roman. Gabriel Chifu (Singurătatea autorului de romane), în al său „posibil răspuns“, aplicat și metodic, a amintit elementele sine qua non ale construcției romanești, declarând ca „regulă de aur a romanului bun” verosimilitatea, nu însă în sensul aristotelic, canonic, ci ca logică internă a unei narațiuni de orice fel, absurde sau realist-magice. Într-o lectură cu tonalitate dramatică, Marta Petreu a imaginat un Decalog
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
în Franța secolului Revoluției. Jelinek, kaputt Criticii francezi n-o iubesc deloc pe laureata Premiului Nobel din 2004, austriaca Elfriede Jelinek. Cu prilejul traducerii ultimei sale cărți, Călătorie de iarnă. O piesă de teatru, care este, în pofida subtitlului, un monolog romanesc, cronicarul revistei „L’Express” din 9-15 mai scrie: „Panzerele se întorc și Elfriede Jelinek este noua lor căpetenie. De trei decenii, austriaca teutonizează limba lui Goethe cu o brutalitate fără pereche iar proza ei pe șenile scoate drept muzică râgâielile
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4658_a_5983]
-
În romanul anterior, Când ne vom întoarce, amănunțirea vieții de familie, a itinerariilor în căutarea amintirilor „familiei”, a vieții Provinciei ocupă pagini numeroase. Aici scrisoarea este cel puțin excesivă, oricum ar privi relația tată-fiu. Dar validabilă, cred, în planul modelului romanesc, dacă este să privim lucrurile din unghiul de vedere al postmodernismului în ofensivă, Ziarist vibrant, cu cărți despre revista „Tribuna”, despre calatorii prin Italia mirabilă sau doar cenușie, Radu Mareș devine, în perioada sa postdecembristă, un scriitor tradițional pentru care
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
iar o parte din propria familie era deportată. L-a trezit din somnul dogmatic războiul, mai exact exterminarea de către ocupantul nazist a evreilor. Reportajele lui de pe front au fost totuși cenzurate de oficialitățile sovietice. Inclusiv prima parte a dipticului său romanesc, „Pentru o cauză dreaptă”, pare o operă realist-socialistă întârziată, ceea ce nu împiedică cenzura să opereze numeroase intervenții în text. Abia cu partea a doua, Viață și destin, Grossman își eliberează talentul din chingile metodei comuniste de creație, oferind unul din
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4555_a_5880]
-
în discuții cu ESOMAR - cea mai puternică organizație de profil la nivel internațional - pentru a permite SSR să adopte ghidul ESOMAR de bune practici in publicarea sondajelor de opinie. Dacă vom obține acordul ESOMAR, atunci vom invita institutele de sondare romanești să adopte benevol aceste bune practici și vom publica lista celor care o vor face. Există și eforturi individuale în acest sens. Imediat după ce am fost numit director CURS în 2007, am publicat pe prima pagină a site-ului o
INTERVIU - Director CURS: PP-DD a avut o creştere constantă şi semnificativă () [Corola-journal/Journalistic/45825_a_47150]
-
excelente, formula. Mai de curând, T.O. Bobe, în Bucla, și Iulian Băicuș, în Ideile bursuce, au împins-o până la ultimele consecințe. (Tot la capitolul filiații vagi, ar mai putea fi invocat Răzvan Rădulescu, al cărui personaj de fairy tale romanesc, Teodosie cel Mic, pare să fie un strămoș al lui Clovny.) Să nu ne îndepărtăm totuși de poezie. Mai ales că aceasta e nu numai genul în care exersează Iulia Militaru, dar și, de fapt, adevăratul subiect al cărții ei
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]
-
prozatorului. Mai întîi, cuvîntul apare firesc în debutul de roman pasional pe care îl are Accidentul, cînd Paul își manifestă iritarea că „femeia aceasta”, adică Nora, „intră în viața lui prin porțile cele mai secrete”. Devierea bruscă de la această linie romanescă scontată se întrevede și din reapariția, cu încărcătură mistică, a cuvîntului în versul șoptit de Gunther: „... ans Tor auf dunklen Pfaden”, marcînd intrarea Norei și a lui Paul pe teritoriul misterios, interzis, al lumii de sus, nelipsit nici de vagi
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
cum specifică în Capitolul întâi / 7. Deși credea că după Gorila va face „o pauză adevărată”, petrecând mai multe zile din vara anului 1938 la casa „de la țară”, Rebreanu proiectează un roman polițist în care să demonstreze că acest gen romanesc „poate să cuprindă ceva și dincolo de o simplă aventură sau crimă”. Romanul Amândoi, relatând o dublă crimă petrecută pe strada Speranței din Pitești, prinde contur în doi ani. Deloc întâmplător, acțiunea ultimului roman rebrenian e plasată în orașul parcurs adesea
Laboratorul de creație de la Valea Mare by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/5886_a_7211]
-
București. Trăiesc. Sedentar”. Jurnalul intim (mai cu seamă caietul de la vie, așa denumit) este presărat cu asemenea constatări amare care trasează linia despărțitoare între „cancanurile” capitalei și „liniștea” câmpenească. Așa se face că Liviu Rebreanu și-a realizat ultimele proiecte romanești în singurătatea dezinhibantă și armonia propice creației din casa lui de pe pământ de la Valea Mare, unde și-a găsit sfârșitul înainte de vreme, bolnav de cancer pulmonar, în 1 septembrie 1944. Lăsând alte proiecte în fașă, dintre care cel mai pretențios
Laboratorul de creație de la Valea Mare by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/5886_a_7211]
-
aș insista asupra acestor date dacă în textura romanului n-ar fi prezente urmele unui discurs accentuat confesiv. Naratoarea, Tabita Vălean, nu spune (de fapt, nu scrie) prea multe despre ea, așa încât să putem vorbi, fără rezerve, despre un dublu romanesc al Martei Petreu. Totuși, puținul pe care-l spune (de pildă, despre studenția și apoi despre profesoratul clujean) nu contrazice o atare presupunere. De altfel, și avertismentul cu care debutează romanul trimite în această direcție. Nu eventualele asemănări cu persoane
Cronică de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5536_a_6861]