12,281 matches
-
ample în sens estetic, acest fapt a determinat într-un mod implicit și o dimensiune fizică mai extinsă în sens procesual-temporal a unei lucrări concrete. Devenea evidentă și diferența între vechea dramma per musica barocă și clasică și drama muzicală romantică, relație cuantificabilă prin comparația între sonatele lui Domenico Scarlatti și Sonata nr. 29, „Hammerklavier” de Ludwig van Beethoven. Iar o asemenea originalitate și densitate ideatică și estetică avea nevoie de un suport structural de o cu totul altă consistență. Sinteza
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
vorbi despre cele trei anoane ale genului de operă - canonul italian, canonul francez și canonul german, precum și despre cel puțin două canoane ale muzicii simfonice - cel german și cel francez. Figura lui Wagner reprezintă și o limită superioară a stilului romantic, similar lui Bach, a cărui moarte marchează sfârșitul Barocului, chiar dacă Händel va mai trăi încă nouă ani. Ca și în cazul lui Bach, după moartea lui Wagner, în 1883, poate fi constatat începutul unui proces de dispersie a romantismului, perioadă
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
lui Wagner, în 1883, poate fi constatat începutul unui proces de dispersie a romantismului, perioadă în care unitatea stilistică dominantă până la acea dată sub egida titulaturii de Romantism muzical european se divide în mai multe direcții: (1) continuatorii romantismului (încă romanticul Anton Bruckner, postromanticii Richard Strauss, Gustav Mahler, tănârul Arnold Schönberg), precum și nostalgici neoclasici (Johannes Brahms, Max Reger, César Franck, pe linia muzicii instrumentale), (2) contestatarii veriști (Ruggiero Leoncavallo, Pietro Mascagni, Umberto Giordano, Francesco Cilea și Giaccomo Puccini, pe linia muzicii
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
aceasta putând fi interpretată ca un exponent al mutațiilor în plan economic, de stimulare, distribuire și implementare a progresului și a noii ordini sociale. Cel puțin aceste două criterii determină transformarea perspectivei și evoluția de la ideea „localismului” înspre „mondialitate”. Timpul romantic sau, într-un alt sens, timpul victorian nu mai este suficient pentru a asimila frecvența, intensitatea și consistența transformărilor, lăsând loc timpului și, implicit, mentalității și identității de tip modernist și de o cu totul altă deschidere către spațiul mondialității
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
deoarece, înainte de a vorbi despre procesul de evoluție stratificată în trei etape a întregului Romantism muzical (în limitele arealului austro-german), putem considera însăși imaginea evoluției stilului „antropomorfic” beethovenian - „defoliat” în trei „stiluri” sau „vârste” - drept prototip evolutiv pentru întreaga perioadă romantică. Acest model al deschiderii unui nou ciclu stilistic, cu re-canonizarea implicită, îl urmează și creația lui Arnold Schönberg, în balanță fiind puse ambele criterii de evaluare - (a) cel implicit, stilistic, al evoluției și diferențierii interioare a creației și (b) cel
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
neo-modal, neo-tonal, stocastic, minimalist, aleatoric etc. Astfel, dacă muzica lui Johann Sebastian Bach este definibilă univoc drept muzică barocă (a Barocului), muzica lui Ludwig van Beethoven se identifică drept muzică clasică (a Clasicismului vienez), muzica lui Richard Wagner drept muzică romantică (a Romantismului târziu), creația lui Arnold Schönberg ar fi definibilă stilistic prin intermediul unei secvențe terminologice, fiecare termen cauzând o focalizare tot mai accentuată pe particularitatea fenomenului indicat: (a) muzică lui este definibilă ca aparținând ultimei modernități - o primă etapă a
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
definiția stilistică deja ne este familiară - de la Beethoven (fără a-l uita, însă, pe Bach) și până la Alfred Schnittke. În ideea unei asemenea continuități funcționează ideea lui Friedrich Blume atunci când el „a arătat în ce mod etichetele de «Clasic» și «Romantic» elaborate pentru blocuri succesive de timp istoric, ascund și denaturează importanța permanentă a formei de sonată în secolul al XIX-lea. Pentru Blume, soluția este o perioadă «Clasic-Romantică» mai largă și care le combină pe ambele. Această îndepărtează delimitările care
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
îndepărtează delimitările care contracarează recunoașterea unei omogenități stilistice - una îngropată cu ușurință în retorica despre inovație și exces în secolul al XIX-lea.”<footnote Ibidem, pp. 211-212: „In music, for example, Friedrich Blume has shown how the labels ‘Classic’ and ‘Romantic’ for successive blocks of historical time conceal and distort the continued importance of sonata form in the nineteenth century. For Blume the solution is a larger ‘Classic-Romantic’ era that combines the two. This removes barriers that thwart recognition of an
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
la termenul iradiere. Într-un mod pur ipotetic și în limitele extinse ale unei maxime generalizări, putem prezuma că această iradiere a reprezentat, de fapt, o tentativă reușită întreprinsă din direcția culturii canonice austro-germane (și în special din direcția canonului romantic austro-german) de a se replica prin amprentare sau impregnare în „corpurile” culturilor mai mici, deci mai maleabile și permeabile la o asemenea acțiune, în intenția de a supraviețui - chiar și în formele „calchiate” ale romantismelor etnice - amenințării unui colaps iminent
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
în intenția de a supraviețui - chiar și în formele „calchiate” ale romantismelor etnice - amenințării unui colaps iminent, datorat supra-acumulărilor conceptuale care s-au manifestat din plin în contextul romantismului târziu în interiorul spațiului cultural austro-german. Astfel, eficiența generativă a concepției muzicale romantice austro-germane inhibă tot mai mult energia lui evolutivă prin cantitatea tot mai mare a lucrărilor scrise, ele fiind tot mai încărcate conceptual (sistem tonal lărgit, hiper-cromatizarea, „stratificarea” excesivă a formei etc.), colapsul intervenind în termenii dispersiei romantismului în al optulea
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
în termenii dispersiei romantismului în al optulea deceniu al secolului al XIX-lea. Miza pe replicare prin intermediul culturilor mai tinere și, respectiv, mai mici urmărea două obiective: unul implicit, vizat la modul direct - de a supraviețui și datorită re-potențării modelului romantic prin energia mai „proaspătă” a unei culturi mai tinere, dar și prin entiziasmul și admirația fetișizantă a acestora față de referentul dominator; obiectivul explicit, decurgând din primul, urmărea acțiunea de energizare și potențare a elanului ascensional al culturilor mici înspre autoritatea
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
prin entiziasmul și admirația fetișizantă a acestora față de referentul dominator; obiectivul explicit, decurgând din primul, urmărea acțiunea de energizare și potențare a elanului ascensional al culturilor mici înspre autoritatea unui membru deplin al comunității muzicale europene, statut pe care canonul romantic austro-german îl promitea într-un mod cert. Acest pericol al dispersiei (în termenii de pierdere a statutului de cultură-hegemon) îl reprezenta și energia contestatară față de grandilocvența și pretenția transcendentală a muzicii și, implicit, a culturii germane, venită din partea marilor culturi
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
austro-german deja fusese definitivat cu succes, astfel încât chiar dacă romantismul austro-german se prăbușește ca stil de actualitate, semnele deloc reziduale ale acestuia, „plantate” în solul culturilor naționale în plină ascensiune și afirmare, supraviețuiesc până la mijlocul secolului XX (de exemplu: creația coerent romantică a lui Serghei Rahmaninov, care moare în 1944). Într-o asemenea optică, devine vizibil faptul că ideea abordării diferențiate și, într-o anumită măsură izolate, determină în primul rând privilegierea specificului, eliminând celelalte posibilități de abordare ca fiind compromise printr-
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
drept una integră. Această imagine organică a „vârstelor” stilistice, care conservă identificarea stilului cu persoana concretă care îl practică, se păstrează pe întreaga durată a secolului al XIX-lea, marea majoritatea a stilurilor personale intrând sub definiția cumulativă a stilului romantic în calitatea lui de identificativ estetic; (3) al treilea context istoric, modernismul începutului de secol XX, poate fi remarcat prin transformările pe care le suportă accepțiunea stilului în contextul creației lui Arnold Schönberg. Diferențele față de modelul beethovenian se rezumă la
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
și filosofică are în literatura de limbă germană o îndelungată tradiție, interesul mereu viu pentru acest gen fiind datorat nu în ultimul rând faptului că, de la Wieland și Goethe la autorii contemporani, aproape toți scriitorii importanți i s-au dedicat. Romanticii au pus basmul chiar mai presus de alte genuri. Lor li se datorează și sublinierea unor trăsături moderne ale basmului: ambivalența personajelor, împotrivirea la banalitatea și standardizarea cotidianului (începute prin domnia ,cifrelor și figurilor" cărora Novalis le opunea poezia și
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
său de basme moderne Ochii motanului (Die Augen des Katers. Moderne Märchen. Křbenhavns Universitet 2005). De sorginte iluministă (tradiție care nu ocolește critica societății prin reflectare într-o oglindă exotică, de pildă, invocând lumea persană sau chineză), dar și profund romantică prin credința în poezie, ironie, ruperea iluziei epice, și desigur prin nostalgia față de copilărie (scriitorul fiind văzut ca un sfânt Christofor, care duce copilul în spate), basmele lui Wolf Wucherpfennig sunt de un intertextualism care face deliciul filologilor. Nu lipsesc
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
ca fiind eterogena. În plus, la a doua poziție observăm o însușire pe care ideologia postmodernă, prin Lyotard, o combate drept structura metadiscursivă și anume aserțiunea - lucrarea muzicală postmodernă este narativa. Ofr, chiar acest narativism muzical (de substanță clasică sau romantică) s-a dorit a fi depășit încă în programul primei avangarde de la începutul secolului XX. În fapt nu este vorba, din nou, decât despre o sumă simptomatologica, parțială, fragmentată și eterogena, cu exemplificări din orientări conceptuale disparate și generații diferite
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
trei compozitori și persistă cu diverse grade de transformare pe întreaga durată a romantismului (austro-german și a școlilor naționale). footnote>, dar și de efortul de canonizare sau, altfel spus, re-inventare a clasicismului vienez în termeni de referent legitimator depus de către romantici. Diferența între aceste două contexte ar putea fi rezumata la importanța acordată termenului de privilegiu, fetișizat în cazul clasicismului vienez și deconstruit în cazul postmodernismului. Această atitudine de privilegiere prin acordarea unui statut exclusiv în sens valoric reprezintă un coeficient
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
la importanța acordată termenului de privilegiu, fetișizat în cazul clasicismului vienez și deconstruit în cazul postmodernismului. Această atitudine de privilegiere prin acordarea unui statut exclusiv în sens valoric reprezintă un coeficient al procesului de canonizare, normativa, spre exemplu, în imaginea romantică asupra lui Beethoven și total eludata în atitudinea postmodernismului muzical față de tot trecutul stilistic al muzicii europene. 2. Muzică postmodernă: între dezmembrare și resuscitare În consecință, imaginea evoluției istorice-stilistice a practicilor muzicale nu poate fi reprezentată la modul liniar, drept
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
putem asocia cu imaginea estetică și ideologică deopotrivă a celor două stări stilistice paradigmatice în esență lor care sunt clasicismul și romantismul că "blazoane" istorice ale proceselor de cristalizare și dispersie<footnote Ideea relaționării modern/postmodern după logică binomului clasic/romantic se regăsește în articolul "Postmodernism" (The New Grove Dictiionary of Music and Musicians, 2nd edition, London: Macmillan, 2000) aparținând muzicoloagei americane Jann Pasler: "... the modern/postmodern dialectic is an alternating aesthetic cycle like classic/romantic...". footnote>. În egală măsură, putem
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
postmodern după logică binomului clasic/romantic se regăsește în articolul "Postmodernism" (The New Grove Dictiionary of Music and Musicians, 2nd edition, London: Macmillan, 2000) aparținând muzicoloagei americane Jann Pasler: "... the modern/postmodern dialectic is an alternating aesthetic cycle like classic/romantic...". footnote>. În egală măsură, putem asocia clasicismul că tensiune obiectivizantă, pe când romantismul va tinde înspre radicalizarea subiectivității. Chiar mai mult, putem încerca aplicarea acestui binom cel puțin la succesiunea etapelor stilistice cuprinse între Renaștere și Postmodernitate obținând următoarea imagine: Prima
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
unei comprehensibilități și plauzibilitate acceptabile. Rămâne de realizat alegerea între imaginea cercetătorului canadian în care barocul este plasat sub semnul excesului, marca distinctă a postmodernismului muzical, si a considera conceptul și perioada istorică a barocului muzical drept coeficienți ai principiului romantic în sensul amplificării, diversificării, hiperbolizării și în final dispersării conținuturilor elaborate și standardizate în limitele principiului clasic. În articolul său din New Grove Dictionary of Music and Musicians<footnote Jann Pasler, Postmodernism, în: The New Grove Dictiionary of Music and
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
fundamentală este considerată „Originea românilor“ (2 vol.), dar trebuie amintite și „Istoria limbii române“, „Principii de istorie a limbii“ sau „Gramatica limbii române“. Timp de opt ani, a condus lucrările de elaborare a „Dicționarului limbii române.“ Miercuri, 13 august Pictor romantic În anul 1863 a murit pictorul francez Eugene Delacroix, reprezentant al romantismului. Este cunoscut îndeosebi pentru scenele de viață orientală, pictate după călătoria în Algeria și Maroc, „Femei din Alger“ fiind în acest sens cel mai reprezentativ tablou. A ilustrat
Agenda2003-32-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/281342_a_282671]
-
premieră (14, 16, 18). CARANSEBEȘ: Tineretului: 29-4. 09 - Cavalerii Shaolin - SUA - premieră; 5-6. 09 - Parteneri neobișnuiți - SUA - premieră (15, 17, 19). Decalaj orar (Decalage horaire) - producție Franța-Anglia, 2002. Regia: Daniele Thompson, cu: Jean Reno, Juliette Binoche, Sergi Lopez. Savuroasa comedie romantică evocă eternul război dintre sexe, care la începutul veacului al XXI-lea a devenit mai sexy. Un bărbat și o femeie - Felix și Rose - se întâlnesc pe un aeroport și au la dispoziție o singură noapte pentru a se îndrăgosti
Agenda2003-35-03-17 () [Corola-journal/Journalistic/281402_a_282731]
-
al serialului american „Hawkeye“ (cu Lee Horsley și Linda Carter). După închiderea ediției la suplimentul „Agenda TV“, postul Antena 1 ne-a informat că miercuri, 10 septembrie, de la ora 23,15, în locul filmului „Etajul al patrulea“ va fi difuzată drama romantică „Domnul Jones“ (Statele Unite ale Americii, 1993, cu Richard Gere, Lena Olin și Anne Bancroft în rolurile principale). Tombolă Promoția desfășurată de supermarketul Bega în perioada 28 iulie - 1 septembrie s-a încheiat odată cu extragerea câștigătorilor tombolei din data de 1
Agenda2003-36-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/281428_a_282757]