637 matches
-
Mai mult, Între timp, În jurul nostru toate se animă, se aud trecînd camioane (se văd sub formă de globuri de lumină care plutesc la mai puțin de un metru de noi), undeva urlă o alarmă, se aud Înfundat voci și ropot de bocanci, strigăte și sunete metalice și bufnituri. Probabil că am nimerit În Triunghiul Bermudelor, zic ca să mai anim lucrurile. Dinspre Moise vine doar tăcerea, pentru că a ratat unele episoade din Teleenciclopedia. Sau poate pentru că l-am pierdut pe drum
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rectorul Marciuc, candidat în științe, masiv, aplecându-se greoi în timp ce urca, cu puteri bătrânești, treptele către masa prezidiului. Toată suflarea studențească se ridica în picioare, lăsând sutele de tăblii rabatabile ale scaunelor, dezechilibrate, să se izbească de speteze într-un ropot de lemne întărite cu fiare. Și un nou ropot câteva clipe mai târziu, când studențimea se așeza la loc. Atunci Dragoș o recunoscu pe Elena, chiar în fața lui, mai jos cu vreo zece rânduri. Șuvița curbată din părul ei șaten
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în timp ce urca, cu puteri bătrânești, treptele către masa prezidiului. Toată suflarea studențească se ridica în picioare, lăsând sutele de tăblii rabatabile ale scaunelor, dezechilibrate, să se izbească de speteze într-un ropot de lemne întărite cu fiare. Și un nou ropot câteva clipe mai târziu, când studențimea se așeza la loc. Atunci Dragoș o recunoscu pe Elena, chiar în fața lui, mai jos cu vreo zece rânduri. Șuvița curbată din părul ei șaten, pe care Dragoș o remarcase încă din prima zi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ar fi înțeles îndemnul, pasărea- săgeată s-a oprit din cădere. Și-a desfăcut larg aripile și, cu o mișcare bruscă, s-a redresat. A făcut un cerc larg pe deasupra mulțimii, ca și cum ar fi salutat-o. Au izbucnit ropotele de aplauze. Pasărea plana maiestuos pe deasupra, ea însăși mulțumită de grandiosul spectacol. Părea conștientă de prestație. în cele din urmă, s-a oprit pe brațul înmănușat al dresorului. Cu mișcări tandre, acesta a mângâiat-o pe creștet și pe aripi
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
adică să nu cobor ștacheta. Vă doresc sănătate „cu carul” și să ne revedem în august a.c. ca și anul trecut. Omagiile mele, Al. Mânăstireanu Actorul Costică Avădănii a citit „actoricește” din „Moartea bravă a cireșului”, în final smulgând un ropot de aplauze ca pe scena Teatrului din Iași. Un scurt cuvânt al domnului Serghei Coloșenco, în calitate de redactor al volumului prezentat, după care ar fi trebuit să se citească o prea frumoasă scrisoare venită de la Iași, prin dl. V. Fetescu, însă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
-i sorb spusele cu dragoste și interes de cunoaștere. Surprinzându-mi apariția indiscretă, învățătoarea mă semnalează copiilor care, îndrumați, m-au aplaudat ca cel ce le vorbisem cu puțin timp în urmă, pentru ca la rândul meu să fiu surprins de ropotul de aplauze. La clasa următoare m-am făcut că nu văd activitatea școlară spre a nu mai deranja prin prezența mea inoportună. Apoi pe holul spațios mă îndrept spre biroul directoarei care mereu e ocupată și rezolvă orice problemă pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
sărutat, tot îndelung, după care, ca doi copii prostuți și neajutorați, s au prins de câte o mână, și au pozat,în neștire, mulțimii de față. Între timp, canalul de televiziune continua să transmită, lumii, tot ce se petrecea acolo. Ropotul asurzitor de aplauze, ale asistenței, i-au trezit, parcă, la viața reală, pe ambii. Deci, acea mulțime de pușcăriașe, acceptau, aplaudând acel gest, profund uman, al celor doi. Desprinzându-și mâinile, degetele, delicate și ușor, ca un frumos nor, bântuind
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe obraz. Soarele înclina către pădure. Dinspre livezi nu răzbătea nici un susur. O vacă începu să ragă între corcoduși iar la o fântână scârțâia roata. Trecând șfară peste drum, pe nuci se lăsă un stol de grauri. Sclipea frunzișul. Cu ropot mărunțel, pe uliță trecură oile lui Procovanu. Simțind putoarea lor bâhlită, Neculai căscă un ochi buimac. Se scărpină holbat subsuoară și trase un râgâit. Apropiind traista cu piciorul, porni apoi agale pe sub gard. Oprită în dreptul unei porți, o ceată de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
un singur bănuț când cerul tace - întrebări nerostite printre morminte cer acoperit - pe-ntinderea lacului parfum de nuferi tot cerul în lac - rațele adormite în Carul Mare drumul spre casă - linia continuă e tot mai lungă între Anotimpuri - acoperind golurile ropotul ploii stropii de ploaie bat tempo-ul pe pervaz - vine, nu vine.. logodnă pe lac - cu barca printre stele spre luna promisă “din floare în floare” - o pânză de păianjen și-așteaptă prada altă răscruce - doar drumurile noastre nu se
?n ritmul trecerii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83683_a_85008]
-
tineretul din față și așteaptă să Înceapă corrida ca să mai tacă dracului odată și să termine cu fanfaronada asta. Și corrida va Începe Îndată, fiindcă uite că apare Domnul Președinte al Republicii, unii vor zice că a fost primit cu ropote nesfîrșite de aplauze, alții că nu l-a aplaudat nimeni. Fanfara Gărzii Republicane atacă primele acorduri muzicale care creează atmosfera potrivită și toreadorii ies pe poarta de sub sectorul numărul unsprezece și Înaintează mai Întîi cu fața spre tribuna de la umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Gărzii Republicane atacă primele acorduri muzicale care creează atmosfera potrivită și toreadorii ies pe poarta de sub sectorul numărul unsprezece și Înaintează mai Întîi cu fața spre tribuna de la umbră, cotind apoi puțin spre loja unde se află judecătorul spectacolului. Izbucnesc ropote de aplauze pentru toreadorii care au avut o evoluție frumoasă anii trecuți și cineva o Învață pe Miss Univers declarația pe care trebuie s-o facă la terminarea corridei, să nu care cumva să strice totul suedeza asta; Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o ținea acum sub stăpînirea loviturilor lui, o subjugase iar: tun-tun... tun-tún... tun-tún tun-tún tun-tún tun-tún tun-tún tun-tún tun-tun tun-tún tun-tun-tac tun-tun-tac tun-tun-tac tún-tun tún-tun tun-tun tun-tun tun-tun-tac-tac tac-tác tac-tác tac-táctac-tac-tún tun tun, Gloria Symphony căzu moartă, a murit În ropote de aplauze, lac de sudoare, Învăluită În hohotul de rîs al Vlăjganului, În picioare, aplaudîndu-l Împreună cu ceilalți pe baterist care se dezlipea de banana lui uriașă și venea În Întîmpinarea ei, ca să mulțumească Împreună pentru aclamațiile și strigătele insolente ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trebuit să existe și un coș cu flori și așa, ca din partea tuturor celor aflători în acest oraș. Dar nu-i. Probabil, l-or fi luat, cumva, cu ei cei care n-au avut răbdare să asculte finalul concertului. Așa că... Ropotele de aplauze izbucnesc cu și mai multă forță. Dirijorul se-nclină și, la rândul său, își aplaudă orchestra. Instrumentiștii se ridică-n picioare și aplaudă și ei. Poate măiestria dirijorului. Poate înțelegerea și căldura sufletească a publicului, atât cât a
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
scrîșnetul unei roți lîngă bordură, vuietul Îndepărtat, tot mai stins, al unui tren pe șine. Garfield, Hayes și Harrison erau din Ohio; Însă numai numele lui Garfield căpătase strălucire prin sîngele său. Dar nu ascultaseră toți noaptea urletul vîntului nebun, ropotul ascuțit, curat, tăios al ghindelor ce cad la pămînt? Nu pășiseră toți În nopți de iarnă pe drumuri pustii și nu zăriseră o lumină ce știau că vine de la casa lor? Nu cunoscuseră toți singurătatea? Nu cunoscuseră toți mirosul stătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
s-au transformat În picături și bulgări de aur strălucitor, iar apoi Într-un dialog de sunete prelungi, vibrate, Înălțătoare și dulci. Iar apoi a Început să cînte copacul-pasăre umplînd aerul strălucitor de acorduri blînde; iar apoi s-au Înălțat ropotul aripilor de ciocîrlie și notele ei vibrate. Iar apoi s-a Înălțat cîntecul făpturilor mărunte cu triluri prelungi de cascadă, cu ciripit gingaș, cu armonii șlefuite de o dulce puritate. Iar apoi am auzit glasul păsărilor obișnuite și apoi piuitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o emoție ciudată, care se simte În scrisul său, dînd culoare și vibrație Însemnărilor sale cenușii. Lumina soarelui de dimineață Împurpurează discret apa; imens și auriu, el se Înalță din mare, din spatele șirului de dune marine și deodată spaniolul aude ropotul iute al rațelor sălbatice trecînd peste vasul său În Înaltul cerului, În zbor rapid și drept, ca niște proiectile. Pescăruși mari și grei, de un soi și de dimensiuni nemaivăzute, plutesc pe deasupra vasului În cercuri largi scoțînd țipete ciudate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a auzit atîtea de la noi în ultimele trei zile, că a sosit momentul să-și ia revanșa. Așa că, lord Monboddo, vă invit să faceți un rezumat al acțiunilor consiliului de Atunci, de Acum și de Mîine. Weems se așeză în ropotul aplauzelor. Monboddo zîmbise tot timpul, privind în jos cu ochii pe jumătate închiși. Se ridică și stătu cu o mînă pe masă și cealaltă în buzunar, iar capul zîmbitor îi era ușor plecat într-o parte. Așteptă pînă ce aplauzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
e pe cale să o încalce. Stai puțin, cred că liderul israelian tocmai a ajuns... Un flux de energie străbătu mulțimea, mii de oameni întorcându-se spre scenă. Cel care se apleca spre microfon era vicepremierul, care fu întâmpinat cu un ropot politicos de aplauze. Deși în mod oficial era coleg de partid cu prim-ministrul, mulțimea știa totuși că fusese mult timp cel mai înverșunat dușman al său. Vorbea prea mult, fiind aclamat doar când pronunța cuvintele „În concluzie...“. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fi niciodată nevoită să faci asta. — Destul! Ce-a fost chestia asta? l-a Întrerupt mătușa Banu furioasă, deși cunoștea bine răspunsul. — Asta... Domnul Bitter s-a Îndoit de spinare și s-a aplecat ca un actor modest ce primea ropote de aplauze... — A fost un moment din timp. O feliuță de memorie. Cu o privire otrăvită s-a Îndreptat de spate și a ridicat vocea: — A fost un lucru menit să-ți amitească propriile tale cuvinte, stăpână! Mătușa Banu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Savurează un pic confuzia creată ca pe un cocktail tropical sorbit cu paiul. Mmmm. Nimic nu se compară cu asta: fructele degringoladei. Maggie se repede spre scenă zîmbind. — Prieteni, să nu-l obosim pe oaspetele nostru. Să-i oferim un ropot de aplauze. Eu am Învățat o mulțime de lucruri. Maggie Îl Împinge pe Wakefield spre o ușă din culise care dă afară, În timp ce aplauzele se sting În urma lor. Îl Înghesuie În mașina ei de teren Înainte ca mulțimea să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pauză dramatică. Fran mai că și-l închipui ducând mâna la ureche, în semn că aștepta ajutor din public. — Woodbury Citizen, pentru modul în care a dat în vileag compania de autobuze Wadey’s. Vocea lui fu acoperită de un ropot de aplauze și Fran aproape că izbucni în râs de ușurare. Era tocmai lucrul de care aveau nevoie. Vestea avea să-l facă pe tatăl ei fericit, în ceea ce era poate ultimul an când l-ar putea încânta astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fii dușman? Mă poftești în casa ta și uiți să presari petale de trandafir pe divanul ăsta pe care abia de pot să stau! Te rog, spune să mi se-aducă un jilț moale, căci fundul meu e delicat. Un ropot de râs s-a auzit, iar asta m-a enervat. - Flaviano, fundul tău rezistă la lucruri mult mai tari decât divanul meu, a răspuns ironic Giuliano, stârnind însă mai puține hohote. Se înțelegea că locuința lui Giuliano, deloc dragă verzilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era ferecat, ci forței pe care o emana chipul său ars de soare. Chiar și fiii lui aveau un aer mândru, deși felurit: Constantin era subțiratic și palid, Heraclius, un mânz oacheș, iar Atalaric avea privirea ageră și piezișă. Un ropot de aplauze m-a făcut, în cele din urmă, să tresar, însoțit de un strigăt repetat: „Flaviano! Flaviano!“. Drept care acesta și-a făcut apariția în arenă. Mie mi s-a părut că zăresc o cocotă, dar, după ce a fost lăudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la adresa lui Flaviano, care, încă în țărână, plângea de furie și de durere. Am aruncat bara lângă el, spunându-i cu voce tare: - Pentru ceva timp șezutul îți va sluji doar să-ți faci nevoile. Mi-am reluat locul într-un ropot de aplauze, singurele de care am avut parte în toată viața. În seara aceea a fost mare petrecere în casa lui Giuliano. Toți nobilii care fuseseră înainte luați peste picior de către Flaviano se simțeau răzbunați datorită mie. Cu excepția amantului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un pește pe uscat. — Dar ăsta este electoratul, replică Zero fără milă. Când, În cele din urmă, Elio termină de citit, discursul său fu primit cu o tăcere definitivă și arzătoare, ca un scuipat. Din rândul suporterilor se ridică un ropot nesigur de aplauze. Chipul lui Elio - alb ca zăpada - se contopea cu imaginea munților Înzăpeziți. Unul dintre cei prezenți spuse pe un ton aprins că aici În cartier era nevoie de farmacii, de grădinițe, de străzi, de trasee pentru autobuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]